Revendicare imobiliară. Decizia nr. 487/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 487/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 487/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 487/2015
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător M. A.
Judecător E. M.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul L. N. în contradictoriu cu intimații R. G., R. R., L. F., împotriva deciziei nr. 268/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2010.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 30.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 25.05.2010 sub dosar nr._/233/2010, reclamanții R. G., R. R. și L. F., în contradictoriu cu pârâtul L. N. au solicitat instanței obligarea la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 294 mp situat în . stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți. Totodată reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de_,8 mp situat în ., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1208 din 16.07.2008, încheiat cu .:
Susțin reclamanții că din suprafața de teren deținută în proprietate pârâtul a ocupat abuziv suprafața de 294 mp datorită faptului că la data cumpărării terenului acesta nu era delimitat cu linie de hotar și semne vizibile.
În drept au fost invocate prevederile art. 584 C.civ. și ale art. 112 C.proc.civ..
În probatoriu s-a solicitata administrarea de înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză tehnică.
Reclamanții au solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La dosar au atașat înscrisuri (filele 7-12, 31-33).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu taxă de timbru de 19 lei pentru capătul de cerere privind grănițuirea și 703,68 lei pentru capătul de cerere privind revendicarea și timbru judiciar de 3,5 lei (filele 3-4).
Reclamanții au solicitat preschimbarea primului termen de judecată, cerere respinsă de instanță prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.06.2010.
Deși legal citat, pârâtul L. N. nu a formulat întâmpinare, dar începând cu data de 16.01.2014 a fost reprezentat în instanță prin apărător ales.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică. Un prim raport de expertiză topo a fost efectuat de expertul I. H. (filele 49-52), dar în urma obiecțiunilor formulate de reclamanți, a răspunsului la obiecțiuni (fila 97) și a discuției contradictorie a părților din ședința din 24.02.2012, instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică în specializarea topografie și geodezie, acesta fiind întocmit de expertul N. D. (filele 152-154). Consilierul parte încuviințat de instanță a participa la efectuarea expertizei, dl. B. C. a depus separat un alt raport de expertiză (filele 164-170).
Instanța a dispus efectuarea unui alt raport de expertiză, noul expert desemnat în cauză, R. C. efectuându-l și depunându-l la data de 16.12.2013 (filele 210-214).
La data de 18.11.2015, reclamanții au solicitat modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă a numitei L. C. C., coproprietară a terenului în litigiu.
P. încheierea de ședință din data de 17.01.2014 instanța a respins ca tardiv formulată cererea modificatoare.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, admise de instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la filele 240, 244-245.
P. sentința civilă nr. 9699/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2010, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții R. G., R. R., și L. F., în contradictoriu cu pârâtul L. N., l-a obligat pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafețele de 214 mp și 68 mp, identificate prin punctele C C"DD" și respectiv E E" F G, potrivit Raportului de expertiză topografică întocmit de expert R. C., ce face parte integrantă din hotărâre și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâtului, în privința vecinătății lotului 23 pe aliniamentul C"D" iar în privința vecinătății lotului 24 pe aliniamentul E""E"G, astfel cum sunt acestea delimitate în Raportul de expertiză topografică întocmit de expert R. C., ce face parte integrantă din hotărâre.
Totodată, pârâtul a fost obligat către reclamanți la plata sumei de 4368,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe timbru, timbre judiciare, onorarii experți judiciari și onorariu avocat.
Au fost compensate cheltuielile de judecată pentru capătul de cerere privind grănițuirea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin contractul de dezmembrare cu vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1208 din 16.07.2008 de BNP E. A. (filele 7-9), reclamanții R. G., R. R. și L. F. au dobândit în coproprietate, în cote indivize de 2/3, terenul intravilan în suprafață de_,8 mp, situat în ., T61, P841, 842 și 843, nr. cadastral provizoriu 6241 și având ca vecinătăți șa N – teren, la S- lotul 1 aparținând numitului M. E. și drumul comunal . – proprietăți particulare și la V – lotul 1 aparținând lui M. E.. P. contract s-a mai precizat că din totalul suprafeței, 62,65 mp reprezintă servitute de trecere în indiviziune, pe o lungime de 25,06 m și lățime de 2,5 m.
Astfel cum reiese din extrasul de carte funciară (filele 57-61) și toate rapoartele de expertiză judiciară efectuate în cauză, lotul reclamanților se învecinează la Est, pe anumite porțiuni, cu terenul deținut de pârâtul L. N. în coproprietate cu soția sa L. C. C.. Loturile 23 și 24 aparținând pârâtului sunt situate în intravilan ., tarlaua 61, parcelele 841, 842 și 843 și au numerele cadastrale provizorii 4828 și 4829.
Față de toate rapoartele de expertiză judiciare și extrajudiciare aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că raportul tehnic în specialitatea topografie, geodezie și cadastru întocmit de expert R. C. reflectă realitatea din teren (filele 210-214, 240), concluzia fiind susținută și de faptul că acest raport este confirmat și de concluziile raportului întocmit anterior de expertul parte B. C. (filele 164-166).
P. concluziile raportului de expertiză s-a identificat o suprafață excedentară de 214 mp în cadrul lotului 23 al pârâtului și de 68 mp teren în lotul 24 al aceluiași pârât.
În drept, potrivit art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.
Totodată, potrivit art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Dreptul de proprietate privată este garantat prin Constituție, art. 44 alin, 1 și se bucură de o largă protecție juridică, inclusiv prin prisma art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la respectarea proprietății și conferă protecție juridică bunurilor actuale, care există în patrimoniul celui care pretinde că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra lor.
Totodată instanța a reținut că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul – care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia - solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului – care stăpânește bunul respectiv – la restituirea acestuia.
Așadar, față de conceptul și natura juridică a acțiunii în revendicare, părțile vor trebui să indice titlurile în baza cărora pretind anumite drepturi cu privire la bunul revendicat.
În ceea ce privește conceptul de “titlu de proprietate”, instanța a reținut că acesta reprezintă actul juridic, jurisdicțional ori administrativ translativ de proprietate care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Față de probele administrate în cauză, instanța a constatat că reclamanții și-au dovedit calitatea de titular actual al unei mari părți din terenul revendicat, în timp ce pârâții nu dețin un astfel de titlu pentru întreaga suprafață de teren deținută, conform fiecărui raport de expertiză judiciară rezultând că aceștia dețin teren în excedent față de suprafața rezultată din actele lor de proprietate.
P. concluziile Raportului de expertiză topo întocmit de expert R. C. (filele 210-213) au fost identificate atât terenul aparținând reclamanților cât și cele aparținând pârâtului, rezultând că un total de 282 mp teren aparținând reclamanților sunt în posesia și folosința pârâtului.
Având în vedere că suprafețele de teren ocupate de părți nu sunt conforme cu actele de dezmembrare, iar pârâtul deține fără nicio justificare, suprafețele excedentare de 214 și respectiv 68 mp teren, instanța a reținut concluziile Raportului de expertiză topo întocmit de expert R. C., aflat la filele 210-213 dosar, care fac parte integrantă din hotărâre, care menționează că pârâții ocupă în plus, față de suprafața din acte, un total de 282 mp.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtului potrivit căreia nu a acaparat nicio suprafață de teren de la reclamanți, deoarece această susținere nu este dovedită prin nicio probă de la dosar, iar concluziile expertului R. C. și răspunsurile acestuia la obiecțiuni (fila 140), nu sunt de natură a conduce la concluzia că pârâții nu și-ar fi extins proprietatea spre terenul care nu le aparținea, ci dimpotrivă.
A mai constatat instanța că linia de hotar propusă de expertul R. C. pentru delimitarea proprietăților reclamanților și pârâtului, respectă amplasamentele și coordonatele din documentațiile tehnice de înscriere în cartea funciară a localității a respectivelor terenuri.
Față de această situație, văzând și dispozițiile art. 480 C. civ. de la 1864, instanța a apreciat ca fiind întemeiat în parte capătul de cerere privind revendicarea pentru excedentul deținut de pârât, indicat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat R. C..
În privința capătului de cerere privind grănițuirea, instanța a reținut că prin Raportul de expertiză topo întocmit de același expert R. C. (filele 210-213), propunerea de hotar dintre proprietățile părților, pentru respectarea titlurilor de proprietate ale fiecărei părți este prezentată în concluziile și planul de situație al raportului.
Având în vedere și dispozițiile art. 584 C.civ. de la 1864, instanța a admis capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților reclamanților și a pârâtului, în privința vecinătății lotului 23 pe aliniamentul C"D" iar în privința vecinătății lotului 24 pe aliniamentul E""E"G, astfel cum sunt acestea delimitate în Raportul de expertiză topografică întocmit de expert R. C., ce face parte integrantă din hotărâre (filele 210-213).
În privința cheltuielilor de judecată, constatând că grănițuirea profită ambelor părți, instanța a compensat cheltuielile de judecată pentru acest capăt de cerere, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, i-a obligat pe pârâți către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4368,26 lei, corespunzător pretențiilor admise, din care 2000 onorariu apărător ales achitat prin chitanțele nr._ din 18.02.2011, nr._ din 24.02.2011 și nr. 42 din 21.05.2010 (filele 249-251), 1681 lei onorarii experți judiciari (filele 233, 116, 34) iar 687,26 lei diferență taxă timbru și timbru judiciar revendicare (fila 4).
Împotriva sentinței civile nr. 9699/03.10.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2010 a declarat recurs pârâtul L. N.. A solicitat pârâtul casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.
În motivare, a arătat că, la data de 04.04.2014, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de pârât și a cerut expertului desemnat R. C. să răspundă la acestea (f. 234), iar, la obiecțiunea potrivit căreia nu a fost convocat să participe la expertiză, expertul a afirmat că a participat conform procesului – verbal depus la dosar (f. 240).
A învederat recurentul că nu s-a depus o altă dovadă care să ateste că ar fi fost convocat, iar procesul – verbal despre care face vorbire expertul se referă la un alt dosar (f. 214).
Recurentul a invocat dispozițiile art. 208 C.proc.civ. și cele ale art. 105 alin. 2 C.proc.civ., și a arătat că instanța, la solicitarea sa, avea obligația de a constata că expertiza este nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ..
În susținerea cererii formulate, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile menționate.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 233 lei.
P. întâmpinarea formulată, intimații R. G., R. R. și L. F. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, au arătat că adevăratul motiv al recursului îl constituie nemulțumirea pârâtului față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, iar acesta nu a făcut dovada unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea unor acte îndeplinite cu neobservarea formelor legale.
Au învederat intimații că, în fapt, convocarea la expertiză s-a realizat conform dispozițiilor legale, dovada fiind procesul – verbal întocmit la data de 05.11.2013 la locul efectuării expertizei judiciare, dar și plicul returnat cu mențiunea „avizat lipsă domiciliu” ce conține convocarea pentru recurentul – pârât.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ..
În susținerea întâmpinării formulate, au fost atașate, la dosar, în copie, procesul – verbal din data de 05.11.2013 și un plic cu ștampila Poștei Române.
P. decizia civilă nr.268/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul G.-Secția I Civilă s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul L. N. împotriva sentinței civile nr. 9699/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/03.10.2014, având ca obiect revendicare imobiliară .
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în fapt, că potrivit mențiunilor din Capitolul I – pct. I.5. din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat R. C., convocarea părților a fost efectuată prin E – posturi, în data de 30.10.2013, pentru data de 04.11.2013, ora 09.30, la locul litigiului, iar, la expertiză, au participat reclamanții R. G. și L. F., însoțiți de consilierul expert B. C..
Potrivit E – Post –ului atașat la dosarul de recurs, recepționat în rețeaua E – Post la data de 30.10.2013, pârâtul L. N., cu domiciliul în G., ., ., . convocat de către expertul desemnat R. C., în dosarul nr._/233/2010, pentru ca, la data de 04.11.2013, ora 09.30, să fie prezent la locul litigiului în vederea efectuării expertizei. I s-a pus în vedere pârâtului să aibă asupra sa copia actelor de proprietate depuse la dosar.
Potrivit mențiunilor de pe plicul atașat la dosar în original, la data de 31.10.2013, scrisoarea recomandată transmisă de expertul desemnat a fost avizată pentru lipsă domiciliu, iar, la data de 11.11.2013, aceasta a fost avizată pentru retur.
În drept, potrivit art. 208 alin. 1 C.proc.civ., dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Dispozițiile menționate anterior constituie o garanție a dreptului de apărare al părților cărora li se creează, astfel, posibilitatea de a da expertului lămuririle necesare și, totodată, de a-i cere să facă toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertiză.
Contrar susținerilor recurentului, acesta a avut posibilitatea de a se prezenta la fața loculului la momentul efectuării măsurătorilor în vederea întocmirii raportului de expertiză, dat fiind faptul că acesta a fost convocat la domiciliul indicat la data de 30.10.2013, primind avizul de la Poșta Română la data de 31.10.2013. Trei zile libere sunt apreciate ca fiind suficiente pentru ca partea să poată intra în posesia convocării și să poată fi prezentă în teren pentru efectuarea măsurătorilor.
Termenul de 5 zile este prevăzut de art. 209 C.proc.civ. pentru depunerea raportului de expertiză înainte de termenul fixat pentru judecată, iar nu pentru convocarea părților la efectuarea expertizei. Nici termenul de 5 zile indicat de art. 89 C.proc.civ. nu este incident în speță, fiind vorba de termenul impus de legiuitor pentru comunicarea citației înaintea termenului de judecată. Or, convocarea pe care o face expertul privește un termen fixat de acesta, iar nu de instanță.
A remarcat instanța de recurs, în același context, că, în condițiile în care a efectuat convocarea în mod legal, expertul nu era obligat să aștepte returnarea plicului de la poștă, ulterior expirării termenului de păstrare. Textul normativ invocat anterior nu distinge în acest sens, iar o interpretare contrară ar încălca dreptul părții adverse la o judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pârâtul putând prelungi, prin comportamentul său procesual, termenul de predare a plicului.
De altfel, recurentul nu a invocat motive obiective pentru care nu a preluat plicul de la poștă și nu s-a prezentat la convocare, acesta având obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ..
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că nulitatea ce ar decurge din nerespectarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ., nu este o nulitate expresă și, astfel, nefiind aplicabilă prezumția instituită de art. 105 alin. 2 C.proc.civ., incidența sancțiunii este condiționată de proba unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel..
Conform dispozițiilor arz. 1169 C.civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Or, recurentul nici nu a invocat și nici nu a probat existența unei vătămări, pentru situația în care nu ar fi fost convocat în condițiile legii pentru efectuarea expertizei, mai ales în împrejurarea în care obiecțiunile sale au fost admise de prima instanță, iar expertul a răspuns punctual la acestea.(f. 240). Astfel, reține că, nefiind probată vătămarea, nulitatea nu poate fi incidentă în cauză.
Față de nedepunerea dovezii de convocare a părților alăturat raportului de expertiză, tribunalul a constatat că se impun aceleași concluzii referitoare la lipsa probei unei vătămări concrete în condițiile în care sancțiunea nulității, incidentă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ., nu este una expresă, vătămarea neputând fi, astfel prezumată.
Împotriva deciziei civile nr.268/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._/233/2010 a formulat la data de 09.06.2015 contestație în anulare contestatorul-recurent L. N. .
A invocat faptul că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale cu privire la procedura de convocare la expertiza tehnică.
A arătat că motivele contestației vor fi dezvoltate după redactarea hotărârii.
În drept, contestația în anulare este întemeiată pe disp. art.318 C..
Legal citați, intimații L. F., R. R. și R. G. nu au depus întâmpinare.
Contestația în anulare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Analizând legalitatea deciziei civile 268/18.05.2015, pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2010, prin prisma motivului invocat în sprijinul contestației în anulare, instanța reține că, în speță, contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În sensul art. 318 C.proc.civ., prin „greșeală materială” trebuie înțeles acea eroare materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus in termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Aceste erori materiale sunt greșeli de fapt involuntare, care au determinat o soluție eronată si nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozițiuni legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În soluționarea recursului ce a format obiectul dosarului nr. _/233/2010 nu a existat nicio astfel de eroare.
În esență, motivul invocat în susținerea contestației în anulare se regăsește printre motivele de recurs, adică faptul că la instanța fondului s-a realizat expertiza de specialitate în condițiile în care recurentul nu a fost legal convocat, iar efectuarea lucrării de specialitate fără citare reprezintă o încălcare a normelor de procedură sancționată cu nulitatea .
Or, aspectele invocate de contestator cu referire la procedura de convocare la expertiza tehnică nu reprezintă erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, ci nemulțumiri ale acestuia față de modalitatea de soluționarea a recursului, modul de interpretare a prevederilor art.208 alin.1 Cod proc. civilă și de aplicare a textelor incidente.
Totodată, tribunalul constată că nu au fost indicate aspecte concrete care să descrie eventuale erori intervenite în sensul arătat mai sus.
Pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 318 C.proc.civ., va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.
Va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul-recurent L. N., domiciliat în G., ., ., împotriva deciziei civile nr. 268/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2010, în contradictoriu cu intimații L. F., domiciliată în G., .. 28, ., . și R. G., ambii domiciliați în G., ., ca fiind nefondată.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2015.
Președinte, I. R. | Judecător, M. A. | Judecător, E. M. |
Grefier, A. P. |
Red. I.R./20..11.2015
Tehn. P.A./2 ex./20.11.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
