Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 815/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 815/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
SECTIE I CIVILA
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Decizia civilă nr. 815
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil formulat de apelantul-pârât B. D., domiciliat în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4385/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. DANUBIUS G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de către părți, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 17.01.2014, reclamanta U. DANUBIUS DIN GALATI în contradictoriu cu pârâtul B. G. D., a solicitat instanței ca, pe calea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.519,84 lei, din care suma de 2.100 lei reprezintă contravaloare taxa scolarizare si suma de 1.191,84 penalitati de intarziere aferente. A solicitat si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost incheiat Contractul de scolarizare nr. 1857 din data de 02.11.2012, avand ca obiect derularea activitatilor de invatamant superior, potrivit planului de invatamant aprobat de catre Senatul Universitatii, in scopul formarii competentelor si abilitatilor profesionale, pregatirii studentului si obtinerii ce catre acesta a diplomei de master in „D. si Administratie Publica Europeana”, la forma de invatamant cu frecventa redusa.
Reclamanta a aratat ca studentul parat B. G. D., potrivit art. V, pct. 2.2 din Contractul nr. 1857/02.11.2012, avea obligatia de a achita taxa de studii aferenta anului universitar 2012 – 2013, in conditiile stabilite prin contractul mentionat.
Potrivit art. III din contratul de scolarizare, taxa anuala de studii reprezinta suma de 2.400 lei, iar pentru nerespectarea termenelor contractuale de plata a taxei, sunt percepute majorari de intarziere in cuantum de 0.2% pentru fiecare zi de intarziere, aplicate la suma restanta, apreciind că deține o creanta certa, lichida si exigibila
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Contractul de scolarizare nr. 1857/02.11.2012, fisa calcul debit si penalitati si copie C.I. parat (f. 9-13 d.f.).
Pârâtul B. G. D., legal informat, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 C.proc.civ., despre cererea îndreptată împotriva sa, a formulat un răspuns, prin care a aratat ca Contractul de scolarizare nr. 1857/02.11.2012 nu a produs niciun efect, nu a fost înmatriculat și nu a urmat cursurile.
A solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Cererea nu a fost motivata in drept.
La data de 02.04.2014 reclamanta a depus raspuns la intampinare, prin care arata ca nu pot fi retinute afirmatiile paratului privitoare la neplata taxei, ca o exceptie de neexecutare a contractului, cat timp obligatiile reclamantei au fost respectate asa cum ele sunt prevazute in cuprinsul dispozitiilor art. 1, capitolul V din contract.
La termenul din data de 08.04.2014 instanta a dispus citarea reclamantei avand in vedere neconcordanta dintre suma mentionata in contract, respectiv suma de 1.200 lei si suma solicitata drept taxa de scolarizare in cuantum de 2.400 lei.
Reclamanta a depus precizari (f. 36 d.f.), in care a aratat ca taxa de scolarizare este in suma de 1.200 lei si a micsorat catimea obiectului cererii, aratand ca solicita obligarea paratului la plata sumei de 1.200 lei reprezentand taxa de scolarizare restanta si suma de 595,92 lei reprezentand penalitati de intarziere, in total suma de 1.795,92 lei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 4 d.f.).
Instanta a respins incuviintarea probei cu interogatoriul reclamantei, considerand-o neconclu-dentă cauzei, încuviințând și administrând proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 4385/29.04.2014, Judecătoria G. a admis cererea modificată și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.795,92 lei, din care 1.200 lei reprezintă contravaloarea taxei de școlarizare și suma de 595,92 lei penalități de întârziere aferente. A mai fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciara de timbru aferenta pretențiilor admise.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că prin contractul de scolarizare nr._ din data de 02.11.2012, incheiat intre reclamanta U. DANUBIUS DIN GALATI si paratul B. G. D., s-a convenit derularea activitatilor de invatamant superior, potrivit planului de invatamant aprobat de catre Senatul Universitatii, in scopul formarii competentelor si abilitatilor profesionale, pregatirii studentului si obtinerii ce catre acesta a diplomei de master in „D. si Administratie Publica Europeana”, la forma de invatamant cu frecventa redusa.
Potrivit art. III din contractul de scolarizare, taxa anuala de studii reprezinta suma de 1.200 lei, iar pentru nerespectarea termenelor contractuale de plata a taxei, sunt percepute majorari de intarziere in cuantum de 0.2% pentru fiecare zi de intarziere, aplicate la suma restanta.
Contractul de scolarizare nr. 1857 din data de 02.11.2012 (f. 9-11 d.f.) a fost încheiat pentru o perioada de 1 ani de zile, pentru anul II de studiu, anul universitar 2012 – 2013, iar din fisa de calcul debite si penalitati a studentului B. G. D., aflata la fila 12 d.f., a rezultat ca acesta nu a achitat taxele 1, 2, 3 si 4, care potrivit contractului mentionat reprezinta:
-Taxa 1 – 60% din taxa anuala pana la data de 01.10.2012.
-Taxa 2 – 40% din taxa anuala pana la data de 15.01.2013.
Cu privire la sustinere paratului, respectiv ca nu a urmat cursurile master, instanta a retinut, potrivit art. 1 din capitolul V al contractului mentionat mai sus, ca materialele de studiu sunt la dispozitia masterandului, postate online de la inceputul semestrului, prezenta profesorilor la cursuri si seminarii fiind respectata potrivit orarului.
Conform capitolului V art. 2, 2.2, printre obligatiile studentului se mentioneaza ca acesta este obligat sa respecte structura anului universitar si orarul stabilit si sa utilizeze portalul de invatamant si colaborare Danubius Online in relatiile cu cadrele didactice si colegii.
Potrivit art. 1.488 C.civ., debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.
Deci, în cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 662 C.proc.civ., creanța este certă când existența ei este neîndoielnică, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență.
Instanta a retinut ca paratul si-a insusit obligatiile de plata a taxelor de scolarizare prin semnarea Contractului de scolarizare nr. 1857 din data de 02.11.2012 și că nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație, astfel încât instanța a apreciat că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea taxa scolarizare.
În cauză, părțile au stabilit prin art. III din Contractul de scolarizare nr. 1857/02.11.2012 un procent de 0,2%/zi întârziere, din valoarea obligatiei scadente.
Întrucât pârâtul nu a achitat la scadență suma datorată, instanta a admis cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere din suma datorata.
În baza art. 1031 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. D., înregistrat pe rolul Tribunalului G. – Secția I civilă, în data de 24.07.2014, prin care a solicitat anularea sentinței, rejudecarea fondului și respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În esență, apelantul a invocat că nu a avut calitatea de student al reclamantei, nefiind informat dacă cererea sa de înscriere a fost aprobată, că nu a folosit resursele de învățământ ale reclamantei, nefiindu-i comunicată vreo parolă de acces la portalul Danubius Online, că nu s-a respectat procedura de înscriere, contractul fiind nul deoarece este valabil pentru studenții care solicită reînmatricularea, or el nu a fost niciodată înmatriculat, iar taxa este aferentă anului II de studii.
Totodată, apelantul a precizat că la sfârșitul lunii octombrie 2012 a aflat că, deși anul universitar era început, pârâta mai făcea înscrieri la Facultatea de D. – cursuri de masterat cu frecvență redusă, a depus actele necesare înscrierii la data de 02.11.2012 la reprezentantul pârâtei din B., după care a completat și semnat contractul de școlarizare nr. 1857/02.11.2012, iar întregul dosar a fost trimis la G.. A precizat că nu a fost informat dacă cererea sa a fost admisă, astfel încât a presupus că dosarul său a fost respins. În vara anului 2013 a obținut eliberarea diplomei de licență și a foii matricole printr-o persoană împuternicită în acest sens, fără a i se aduce la cunoștință că ar avea vreo obligație financiară.
Apelantul a mai invocat inopozabilitatea față de el a Deciziei nr. 488/01.10.2012 emisă de reclamantă, ce nu i-a fost comunicată, întrucât el a încheiat contractul de școlarizare în 02.11.2012 și nu avea cum să fie înmatriculat în anul I de studiu ca urmare a participării la examenele din sesiunile iulie, respectiv septembrie 2012.
În drept, au fost invocate art. 466 alin.1, art. 470, art. 471 alin.1 și art. 480 NCPC.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 25 lei.
Prin decizia civilă nr. 656/03.12.2014, Secția I civilă a Tribunalului G. a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civile a Tribunalului G., unde dosarul a fost înregistrat în data de 27.01.2015, sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 111/21.05.2015, Secția a II-a Civilă a Tribunalului G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civile, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel G. – Secția I civilă, în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze apelul.
Prin sentința civilă nr. 111/F-C.C. din 19 august 2015, Curtea de Apel G. a stabilit că revine Secției I Civile a Tribunalului G. competența de a soluționa apelul declarat de pârâtul B. D., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secții în data de 10.09.2015, sub nr._ .
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă U. Danubius a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, obligarea apelantului-pârâtul B. D. la plata sumei de 3.591,84 lei, din care suma de 2.400 lei reprezintă contravaloare taxa scolarizare aferentă anului universitar 2012 – 2103 si suma de 1.191,84 lei penalitati de intarziere aferente.
Intimata-reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe contractul de școlarizare nr. 1857/02.11.2012, care prevedea la cap. III că taxa anuală de studii pentru anul II de studii este de 1200 lei, din care 60% urma să se achite până la 01.10.2012 și 40% până la 15.01.2013. În caz de nerespectare a termenelor se prevedea aplicarea de majorări de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi lucrătoare, aplicate la suma restantă. Pe de altă parte, durata contractului era indicată la cap. II la un semestru.
Fișa de calcul debite și penalități, depusă la fila 12 dosar fond, împarte însă taxa de studii în patru rate, scadente la 05.10.2012 (în valoare de 720 lei), 29.11.2012 (în valoare de 720 lei), 15.01.2013 (în valoare de 480 lei) și 15.04.2013 (în valoare de 480 lei), iar penalitățile sunt calculate pe fiecare zi calendaristică, nu doar pentru zilele lucrătoare, după cum prevedea contractul.
Probabil sesizând pe parcursul judecății în primă instanță multiplele neconcordanțe între prevederile contractuale și modul de calcul al sumelor solicitate, intimata-reclamantă a depus precizări instanței de fond, prin care a arătat că dintr-o eroare i s-a prezentat apelantului-pârât un contract valabil doar pentru anul II de studii, astfel încât taxa anuală de studii este de 1200 lei.
A anexat o nouă fișă de calcul debite și penalități, fila 37 dosar fond, în care a împărțit însă taxa de studii în patru rate, scadente la 05.10.2012 (în valoare de 360 lei), 29.11.2012 (în valoare de 360 lei), 15.01.2013 (în valoare de 240 lei) și 15.04.2013 (în valoare de 240 lei), iar penalitățile sunt calculate tot pe fiecare zi calendaristică, nu doar pentru zilele lucrătoare, după cum prevedea contractul.
Prin apărarea formulată în fața primei instanțe, pe care a reluat-o și a dezvoltat-o în apel, apelantul-pârât B. D. a invocat excepția de neexecutare a contractului, arătând ca față de el contractul de scolarizare nr. 1857/02.11.2012 nu a produs niciun efect, întrucât nu a fost informat dacă este înmatriculat, nu a urmat cursurile, nu accesat site-ului intimatei-reclamante deoarece nu a primit parola de accesare. Totodată a învederat apelantul-pârât că s-a încheiat contractul de școlarizare la data de 02.11.2012, iar în decizia emisă de rector apare că ar fi fost înmatriculat începând cu data de 01.10.2012, lucru care nu este posibil întrucât înmatricularea are loc ulterior încheierii contractului, așa cum se arată de altfel în metodologia intimatei.
Instanța de apel reține că exceptia de neexecutare este un efect specific al contractelor sinalagmatice, avand la baza principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor din astfel de contracte, una dintre conditiile principale pentru invocarea ei fiind ca obligatiile contractuale sa izvorasca dintr-unul si acelasi contract. Exceptia de neexecutare reprezintă un remediu contractual, un mijloc juridic defensiv, la care poate recurge partenerul contractual in cazul unui contract sinalagmatic, care consta in dreptul acestuia de a refuza executarea propriilor obligatii atata vreme cat cealalta parte nu si le executa pe ale sale. Natura juridică a excepției de neexecutare este aceea de mijloc de apărare prin care partea căreia i se pretinde executarea propriilor obligații contractuale, îi poate pretinde celeilalte părți să-și execute propriile obligații asumate prin convenția sinalagmatică, obținând astfel o suspendare a efectelor prezentei obligații, până la momentul la care cealaltă parte își executa propriile obligații.
Astfel, în drept, potrivit art. 1556 Cod civil, atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu execută sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate, ., sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai întai. Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.
În speță, și intimata-pârâtă își asumase prin contractul de școlarizare nr. 1857/02.11.2012 obligații față de apelantul-pârât, printre care și să folosească mijloace tradiționale și moderne de informare și comunicare în relația cu acesta (corespondență prin poștă, internet, pagina web) și să-i pună la dispoziție toate resursele de învățământ necesare pregătirii (cap. V pct. 1 din contract). În partea introductivă a contractului sunt prevăzute la datele de contact ale apelantului-pârât, pe lângă domiciliu, atât numărul de telefon, cât și adresa de mail a acestuia, care a invocat că nu a fost contactat de intimata-pârâtă pentru a i se comunica dacă a fost înscris, parola de acces la portalul de învățământ sau dacă are de achitat vreo sumă de bani. În aceste condiții sarcina probei faptului pozitiv revenea intimatei-pârâte, care nu a dovedit însă că și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale față de apelantul-pârât.
Având în vedere și că prin decizia nr. 488/01.10.2012, fila 28 dosar fond, s-a decis înmatricularea apelantului-pârât în anul I de studiu, formă de învățământ cu frecvență redusă, la Facultatea de D., programul de studii universitare de masterat, deși acesta încheiase cu intimata-reclamantă un contract de școlarizare doar pentru un semestru, dar prin care se prevedea că are de achitat taxă pentru anul II de studii, că deși contractul a fost încheiat în 02.11.2012 prima rată de 60% din taxa de școlarizare urma a fi achitată până la 01.10.2012, adică la o dată anterioară încheierii lui, că din fișa de calcul depusă de intimata-reclamantă rezultă că nu s-au respectat prevederile contractuale privind eșalonarea taxei de școlarizare și modul de calcul al penalităților, instanța apreciază că apelantul-pârât este îndreptățit să invoce excepția de neexecutare.
Efectul reținerii acestei apărări este respingerea acțiunii, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., se va admite apelul, schimba în tot sentința civilă nr. 4385/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, și în consecință se va respinge acțiunea ca nefondată.
În temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată intimata să plătească apelantului suma de 25 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel (taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-pârât B. D., domiciliat în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4385/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. DANUBIUS G., cu sediul în G., ., jud. G..
Schimbă în tot sentința civilă nr. 4385/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamata U. Danubius G., în contradictoriu cu pârâtul B. D., ca nefondată.
Obligă pe intimata să plătească apelantului suma de 25 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.10.2015.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. D.G.N./18.11.2015
Tehnored. gref. F.D./18.11.2015/ 4 ex.
Jud. fond: I.D. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 809/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
