Evacuare. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 330/838/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 492
Ședința publică din data 17.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. F.
Judecător: R. D.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-pârât L. G., domiciliat în Comuna Fundeni, . G., împotriva sentinței civile nr. 851/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. MIȚA și C. V. M., ambele cu domiciliu în Comuna Fundeni, . G. având ca obiect „evacuare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, iar ulterior la data de 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Liești sub nr._ din data de 11.02.2013, reclamantele C. Mița și C. V. M. în contradictoriu cu pârâtul L. G. au solicitat evacuarea pârâtului din locuința reclamantelor, dobândită de acestea prin construire și moștenire.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt proprietare asupra imobilului situat în .. 691, jud. G., . 5 al localității, pârâtul locuind în imobil până la desfacerea căsătoriei cu reclamanta C. V. M., cu acordul tacit al reclamantei C. Mița. Au mai precizat că pârâtul nu a mai permis accesul reclamantelor la imobil, cu toate că nu există nicio formă legală sau convențională de natură să îngrădească dreptul acestora.
Au anexat cererii copia sentinței civile nr. 1516/2011 a Judecătoriei Liești privind desfacerea căsătoriei, Certificatul de moștenitor nr. 184/2012 emis de BNP Gaube N. Odrin, cu sediul în . Proprietate nr._-71/31.05.1993.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional L. G. (f.24), acesta a solicitat partajul bunurilor comune, în referire la casa de locuit de pe terenul reclamantei C. Mița, cu acordarea unui drept de retenție asupra locuinței până la achitarea drepturilor cuvenite. A apreciat valoarea bunurilor comune la_ de lei, solicitând stabilirea unei contribuții la dobândirea bunurilor de ½ parte.
În motivare, a arătat că pe parcursul căsătoriei cu reclamanta C. V. M., a demolat casa veche și a edificat, împreună cu fosta soție, o nouă casă de locuit, formată din 6 camere, 2 băi, încălzită cu sobe de teracotă, iar imobilul a fost racordat la rețeaua de apă, a construit un gard de ciment și fier, cu soclu de beton.
Prin întâmpinarea formulată de reclamanta C. Mița (filele 28-30), a apreciat ca utilă disjungerea cauzei, nefiind nicio legătură între acțiunea principală și cererea reconvențională. Cu privire la fondul cererii reconvenționale, a susținut că, în esență, susținerile pârâtului reclamant reconvențional nu corespund realității, construcțiile au fost edificate în cea mai mare parte fără contribuția pârâtului. A apreciat cota de contribuție a pârâtului la dobândirea bunurilor comune la doar 20%, având în vedere și contribuția la întreținerea celor doi minori. Prin precizările aduse, a susținut că pârâtul are cel mult pentru contribuția la efectuarea unor lucrări și îmbunătățire a locuinței un drept de creanță asupra imobilului, iar nu un drept real. De asemenea, pârâtul nu poate obține retenția locuinței, întrucât a părăsit imobilul.
A depus în copie facturi, chitanțe, documente de expediere a sumelor de bani din străinătate în România (filele 31-100).
Prin întâmpinarea formulată de reclamanta C. Mița, a învederat că pârâtul are un drept de creanță asupra unei părți din casa de locuit – valoarea manoperei și a materialelor folosite de pârât sau în sporul de valoare adus terenului, orecizând că reclamanta are cea mai mare cotă din construcție, împreună cu reclamanta C. V., deținând întregul imobil.
Totodată, a invocat accesiunea noii construcții, instanța calificând aceasta ca fiind o cerere reconvențională, pe care reclamanta a timbrat-o cu o taxă judiciară de timbru de 2305 lei (fila 127).
S-au administrat proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri, expertize tehnice în construcții.
Prin sentința civilă nr. 851/2014 Judecătoria Liești a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele C. Mița și C. V. M. în contradictoriu cu pârâtul L. G..
A dispus evacuarea pârâtului L. G. din imobilul reclamantelor, situat în comuna Fundeni, .. 691, jud. G., . 5 al localității.
A admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional L. G., în contradictoriu cu reclamantele pârâte reconvențional C. Mița și C. V. M..
A constatat că, în timpul căsătoriei, până la separarea soților în fapt, pârâtul a dobândit un drept de creanță de_ de lei. Obligă reclamantele pârâte reconvențional la plata către pârât a sumei de_ de lei.
A instituit un drept de retenție asupra imobilului, în favoarea pârâtului, până la achitarea creanței.
A respins celelalte pretenții.
A respins cererea reclamantei C. Mița privind accesiunea imobiliară, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de suplimentare a onorariului fiecărui expert, de la 750 de lei, stabilit ca avans, până la suma de 1500 de lei și respinge cererea pentru diferența până la 2642 de lei și a obligat reclamantele C. Mița și C. V. M. la plata către experți, prin Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul G., a sumei de 750 de lei fiecare.
A obligat pârâtul să achite sumă de 1500 de lei, onorariu către experți, prin Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul G. și a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal, că din cuprinsul titlului de proprietate depus la dosar (f.5), rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 683 mp a fost reconstituit în favoarea defunctului C. I., tatăl reclamantei C. V., ulterior, prin certificatul de moștenitor nr. 184/31.08.2012 (f.4), imobilul trecând în patrimoniile reclamantelor, în cota de ¼ pentru C. Mița și ¾ pentru C. V.. S-a mai constatat că ½ din casa edificată pe acest teren constituie bun comun al reclamantei C. Mița, în final, stabilindu-se cotele de proprietate asupra casei, de 5/8 în favoarea reclamantei C. Mița și 3/8 în favoarea reclamantei C. V..
Depozițiile martorilor propuși de pârât nu se coroborează, martorul M. Ș. declarând ”după căsătoria părților au demolat în etape casa bătrânească”, în timp ce martorul S. B. a afirmat că ”întreaga casă bătrânească a fost demolată deodată”.
Depoziția martorului M. P., potrivit căreia vechea locuință a fost demolată în etape se coroborează atât cu declarația martorului M. Ș., cât și cu concluziile experților tehnici (fila 152), care arată că lucrările au fost efectuate începând cu 2002, până în prezent.
Raportul de expertiză întocmit de domnul expert N. I. nu poate fi luat în considerare, întrucât nu s-au identificat îmbunătățirile aduse imobilului, nu a răspuns obiectivelor stabilite, răspunsurile acordate nu au fost motivate, explicate, iar valoarea îmbunătățirilor – manoperă și materiale folosite – este nejustificat de mare, în condițiile în care s-a apreciat o valoare de 2733 lei/mp arie desfășurată, adică 618 euro/mp, preț comparabil cu cel din capitală și marile orașe, cu finisaje superioare, ori, în speță, s-a dovedit cel puțin că locuința a fost finisată după despărțirea soților.
Potrivit concluziilor expeților tehnici, valoarea manoperei și a materialelor folosite până la data separării soților – luna mai a anului 2010 – este de_ de lei, rezonabilă chiar și la un preț de construcție pe metru pătrat suprafață desfășurată de până la 200 de euro (în condițiile edificării unei construcții fără fundație adâncă).
Instanța a reținut că îmbunătățirile sau reparațiile efectuate în timpul căsătoriei asupra imobilului proprietatea exclusivă a soției și a mamei sale, nu au transformat bunul în așa măsură încât, în fapt, el să devină un bun nou, cu totul deosebit de cel inițial.
Participarea soțului neproprietar la îmbunătățirile sau reparațiile ce se fac unui imobil care, fiind bun propriu al celuilalt soț (în speță, și a reclamantei C. Mița), este proprietatea exclusivă a acestora, nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului prin transformarea sa din bun propriu în bun comun. Un asemenea bun, cu toate îmbunătățirile sau reparațiile ce i s-au făcut, nu poate fi considerat bun dobândit în timpul căsătoriei și deci nu poate intra în prevederile art. 30 din Codul familiei, în vigoare la data nașterii raportului juridic. Ca urmare a îmbunătățirilor și reparațiilor efectuate în timpul căsătoriei, pârâtul a dobândit un drept de creanță – raportat la valoarea de_ de lei. Nu poate fi luat în calcul sporul de valoare adus imobilului, acesta fiind raportat doar la valoarea terenului, nu și a construcției.
Cu privire la contribuția fiecăruia dintre soți, potrivit martorilor audiați, foștii soți au lucrat în străinătate, însă martorii nu au putut da relații despre veniturile realizate de aceștia. Potrivit documentelor de expediere depuse la dosar (filele 60 – 97), reclamanta C. V. a expediat importante sume de bani în România, după data separării în fapt a soților – luna mai 2010. Pârâtul a recunoscut că nu a avut un loc de muncă stabil ori continuu, până la despărțirea în fapt, iar după acest moment, nu a mai contribuit la lucrările de construcție (răspunsurile la interogatoriu nr. 13, 15). A mai recunoscut că, în ultimii 4 ani, nu a mai trimis nicio sumă de bani acasă (răspunsul nr. 19).
În aceste condiții, reclamanta C. V., dovedind o contribuție lunară de circa 1000 de euro pe lună în cursul anilor 2011 – 2012 (ce rezultă din cuprinsul documentelor de expediere depuse la filele 60 – 97), dar cu contribuții și în anii 2010 și 2013, din faptul inexistenței contribuției în bani a pârâtului la edificare din ultimii ani, acesta având doar o contribuție în muncă și supravegherea lucrărilor, instanța a apreciat că reclamanta a avut o contribuție la lucrările de construcție de 65 %, iar pârâtul de 35 %, dreptul de creanță al pârâtului fiind de 0,35 x_ =_ de lei, rotund_ de lei. Instanța a reținut că nu poate fi reținută o contribuție mai mare a reclamantei, înscrisurile depuse la dosar (dovedind venituri însemnate) fiind ulterioare despărțirii în fapt (după care pârâtul nu a mai avut contribuții la îmbunătățiri), iar pe de altă parte, pârâtul a avut și o contribuție la creșterea, educarea și îngrijirea minorilor, chiar dacă reclamanta C. V. a expediat bani pentru a acoperi nevoile financiare ale minorilor.
În consecință, instanța a admis acțiunea civilă, a dispus evacuarea pârâtului L. G. din imobilul reclamantelor, întrucât nu are un titlu asupra casei de locuit, situată în comuna Fundeni, .. 691, . 5 al localității.
A admis în parte acțiunea reconvențională și a constatat că, în timpul căsătoriei, până la separarea soților în fapt – luna mai 2010 -, pârâtul a dobândit un drept de creanță de_ de lei, și va obliga reclamantele să achite pârâtului reclamant reconvențional suma de_ de lei, în proporție de 5/8 reclamanta C. Mița (7500 de lei) și 3/8 parte reclamanta C. V. M. (4500 de lei).
Instituind unui drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea creanței, pârâtul fiind în posesia locuinței, locuind alături de reclamante. A fost înlăturată apărarea reclamantelor, potrivit căreia pârâtul a intrat prin folosirea forței în imobil, întrucât acesta l-a părăsit doar pe perioada scurtei șederi în srăinătate, timp în care nu a fost dovedit că și-a luat toate lucrurile personale din imobil, nefiind o situație asimilată cu aceea a pierderii posesiei.
Cererea reclamantei C. Mița privind accesiunea imobiliară s-a impus a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pârâtul nefiind proprietar asupra casei de locuit.
În ceea ce privește solicitarea comună a experților de achitare a onorariilor, instanța va admite cererea de suplimentare a onorariului fiecărui expert, de la 750 de lei, stabilit ca avans, până la suma de 1500 de lei, apreciind că experții au întocmit un raport de expertiză complet, însă suma de 2642 de lei, solicitată de fiecare expert (fila 184), a fost apreciată ca nejustificată față de complexitatea lucrării.
Lucrarea de contraexpertiză a profitat în egală măsură părților.
Întrucât reclamantele au achitat câte 750 de lei ca avans (filele 181, 230/II), iar pârâtul nu a achitat avansul la onorariul pentru contraexpertiză, a obligat reclamantele la plata către experți, prin Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul G., a sumei de 750 de lei fiecare, urmând ca pârâtul să, achite întreaga sumă de 1500 de lei.
Cu privire la celelalte cheltuieli de judecată, insatnța a dispus compensarea, având în vedere admiterea cererii principale, precum și admiterea în parte a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate întrucât, în mod greșit, instanța de fond a cuantificat contribuția sa la edificarea construcțiilor ca fiind de 35%, în condițiile în care contribuția părților a fost egală, iar prezumția a fost de bun comun.
Instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere concluziile primului raport de expertiză întocmit-concluziile celui de-al doilea raport întocmit sunt eronate-faptul că veniturile pe care le-a realizat au provenit de la un loc de muncă stabil nu au fost sporadice ca cele realizate de reclamantă.
După concluziile formulate de părți la termenul din 03.06.2015, apelantul a depus la 09.06.2015 înscrisuri la dosarul cauzei.
Legal citate, intimatele nu au depus întâmpinare, dar prin concluziile formulate, prin reprezentant, la termenul din 03.06.2015, au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de apelate constată că apelul este nefondat și se impune a fi respins ca atare pentru considerentele care vor a fi expuse:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a interpretat și coroborat întregul probatoriu administrat, reținând că reclamanta C. V. a fost căsătorită cu pârâtul L. G., căsătoria acestora fiind desfăcută conform sentinței 1516/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ .
În timpul căsătoriei, reclamanta C. V. împreună cu pârâtul L. G. au reabilitat și extins casa de locuit a reclamantei C. Mița, situată în comuna Fundeni, .. 691, . 5 al localității.
Instanța de fond a înlăturat motivat concluziile expertului N. I. întrucât expertiza în discuție nu a răspuns obiectivelor stabilite, răspunsurile formulate nu au fost motivate, explicate, iar valoarea îmbunătățirilor – manoperă și materiale folosite – a fost corect apreciată ca nejustificat de mare, în condițiile în care s-a apreciat o valoare de 2733 lei/mp arie desfășurată, adică 618 euro/mp, preț comparabil cu cel din capitală și marile orașe, cu finisaje superioare, ori, în speță, s-a dovedit că locuința a fost finisată după despărțirea soților.
Soluția este corectă și cu privire la procentul reținut drept contribuție a soților la efectuarea lucrărilor de reconstrucție și amenajare a imobilului proprietatea intimatelor.
Pârâtul a recunoscut data despărțirii în fapt a soților ca fiind mai 2010, faptul că în timpul căsătoriei, până la despărțirea în fapt nu a avut ”un loc de muncă stabil ori, cel puțin, continuu”- răspuns întrebarea nr. 13 fila 130 fond-că după despărțirea în fapt nu a contribuit ”nici cu bani, nici cu muncă la celelalte lucrări din casă”.
Instanța nu va supune analizei înscrisurile depuse, în copie tradusă, la dosarul cauzei la data de 09.06.2015 întrucât au fost depuse ulterior datei la care părțile legal citate au pus concluzii - 03.06.2015 - și nu au fost comunicate părții adverse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., apelul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În temeiul disp. art. 447 C.pr.civ va obliga pe apelant către intimate la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul-pârât L. G., domiciliat în Comuna Fundeni, . G., împotriva sentinței civile nr. 851/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. MIȚA și C. V. M., ambele cu domiciliul în Comuna Fundeni, . G., ca nefondat.
Obligă apelantul către intimata C. Mița la plata sumei de 500 lei și către intimata C. V. M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. F. R. D. B. V.
Red. Jud.AF./14.07.2015
Tehnored. B.V./23.07.2015 /6ex
Comunicat 4ex..
Jud. Fond: O. S.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul GALAŢI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
