Partaj judiciar. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 21151/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr.528/2015
Ședința publică de la 26.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. D. B.
Judecător – R. N.
Grefier – M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului promovat de apelanții C. C. și C. E. L. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR.629 G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 19.06.2015 ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.06.2015, pentru când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, la data de 31.10.2012, reclamanta D. E. a chemat în judecată pârâta UAT Municipiul G. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctului M. I., să constate că au vocație succesorală reclamanta, în calitate de colateral privilegiat și S. F., în calitate de ascendent privilegiat, să constate masa succesorală și să dispună ieșirea din indiviziune, potrivit cotelor legale.
A mai solicitat reclamanta să se constate deschisă succesiunea defunctei S. F., decedată la data de 17.12.2001, să se constate masa succesorală și faptul că a decedat fără moștenitori, cu consecința declarării vacanței succesorale și a dispunerii ieșirii din indiviziune, în contradictoriu cu Statul român prin UAT G..
În drept, cererea nu a fost motivată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin cererea de intervenție numitul S. F. a formulat apărări prin care a susținut interesul său în ceea ce privește imobilul bun succesoral reprezentat de teren și casă situat în G., ., motivat de faptul că defuncta S. F. a încheiat cu acesta un act de vânzare-cumpărare.
La termenul din data de 04.11.2013 instanța a admis excepția conexității, invocată în cauză și a dispus conexarea dosarului nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Prin cererea de modificare formulată, reclamanta, a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 142/19.10.2009, apreciind că actul a fost emis cu încălcarea drepturilor sale succesorale, în calitate de colateral privilegiat, defuncta S. F. declarând că este singura moștenitoare a defunctului M. I., deși reclamanta și-a manifestat intenția de a accepta succesiunea acestuia.
La termenul din data de 08.09.2014 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare și a acordat cuvântul părților în dezbaterea asupra încheierii de admitere în principiu a cererii de partaj.
Prin încheierea din data de 15.09.2014 instanța a dispus reluarea judecății și a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție în interes propriu.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 17.11.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora aceasta se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a pus în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate din oficiu.
Atât cererea principală cât și cererea de intervenție în interes propriu sunt legal timbrate în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 raportat la art. 14 alin. 2 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. E., a respins acțiunea formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâta A. A. TERITORIALĂ PRIN PRIMAR M. S. și intervenientul în nume propriu S. S., a admis excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție în interes propriu și a respins cererea de intervenție în interes propriu
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 26.04.1974 a fost înregistrat decesul numitului M. G., cu ultimul domiciliu în mun. G., ., jud. G., astfel cum reiese din certificatul de deces . nr._, întocmit în baza actului de deces nr. 603/29.04.1974.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 136, eliberat la data de 18.02.1986 calitatea de unic moștenitor a fost recunoscută numitului M. I., în calitate de descendent de gradul I, masa succesorală fiind compusă din cota de 1/2 din imobilul situat în mun. G., ., jud. G., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1793-291, la data de 03.07.1969, în timpul căsătoriei cu S. F..
Prin sentința civilă nr. 693, pronunțată de Tribunalul Raionului G., la data de 14.02.1963, în dosarul nr. 7047/1962, a fost admisă cererea formulată de reclamanta M. F. având ca obiect divorț și a fost desfăcută, din culpa pârâtului, căsătoria încheiată cu acesta, la data de 07.09.1954.
Reclamanta solicită admiterea cererii invocând calitatea sa colateral privilegiat raportat la defunctul M. G., văr primar, având în vedere faptul că, tatăl acestuia și mama reclamantei erau frați.
Instanța a constatat că, în temeiul legii, poate veni la moștenire numai persoana care are capacitate succesorală și îndeplinește condițiile generale ale dreptului de moștenire, respectiv are vocație succesorală legală, nu este nedemnă și nu a fost înlăturată de la moștenire, prin exheredare, în situația moștenitorilor nerezervatari.
Vocația succesorală legală este una dintre condițiile dreptului de moștenire fiind definită ca îndrituirea unei persoane de a veni, în temeiul legii, la moștenirea pe care o persoană decedată a lăsat-o în urma sa. Aceasta poate fi de două feluri vocație succesorală generală și vocație succesorală concretă (efectivă sau utilă).
Legiuitorul a instituit în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii o anumită ordine de chemare concretă la moștenire a rudelor defunctului pentru a se evită împărțirea averilor succesorale în foarte multe părți de o valoare neînsemnată. Așadar, pentru ca o persoana să fie chemată efectiv la moștenire în temeiul legii (să aibă vocație succesorală concretă) nu este suficient ca ea să facă parte din categoria moștenitorilor legali cu vocație generală.
Astfel, trebuie îndeplinită o condiție negativă anume aceea ca persoana în cauza să nu fie înlăturată de la moștenire de o alta, cu vocație generală, dar chemată de lege în rang preferabil. Persoana pentru care legea reglementează un rang preferabil are vocație concretă, utilă.
Ordinea de preferință se stabilește în funcție de clasa de moștenitori și gradul de rudenie. Aceste criterii stau la baza a doua principii și anume a principiului priorității clasei de moștenitori în ordinea stabilită de lege (între moștenitorii din clase diferite) și a principiului proximității gradului de rudenie (între moștenitorii din aceeași clasă).
Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii, persoanele cu vocație succesorală legală concretă (utilă) la moștenirea defunctului.
Vocația succesorală generală este chemarea la moștenire, în temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului și, împreună cu acestea, a soțului supraviețuitor.
Legea a limitat, pe linie colaterală, vocația succesorală legală la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv. În linie dreaptă, ascendentă sau descendenta, nu există limitări.
Vocația generală sau potențială nu le garantează rudelor până la gradul IV care sunt chemate la moștenire alături de soțul supraviețuitor că vor culege moștenirea lăsată de defunct sau o parte din aceasta. Vocația lor concretă de a culege efectiv moștenirea în cauză este determinată prin devoluțiunea succesorală legală. În acest sens, legea stabilește o anumită ordine de chemare legală la moștenire.
În acest context instanța a constatat că reclamanta, contrar celor susținute în cererea de chemare în judecată, nu are calitatea de colateral privilegiat în ceea ce îl privește pe defunctul M. G., în condițiile art. 672 C.civ. de la 1864, raporturile intrând sub incidența art. 675 C.civ. de la 1864.
Având în vedere faptul că reclamantei nu i s-a recunoscut calitatea de succesoare în raport cu defunctul M. G., aceasta nu are calitate nici în ceea ce privește moștenirea defunctei S. F., nefiind stabilite relații de rudenie de natura celor cerute de lege.
În ceea ce privește cererea de modificare formulată de reclamantă prin care aceasta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 142/19.10.2009, apreciind că actul a fost emis cu încălcarea drepturilor sale succesorale, în calitate de colateral privilegiat, defuncta S. F. declarând că este singura moștenitoare a defunctului M. I., deși reclamanta și-a manifestat intenția de a accepta succesiunea acestuia, instanța a constatat următoarele:
Certificatul de moștenitor este actul eliberat de notarul public în urma finalizării procedurii succesorale notariale prin care se constată masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, cotele ce le revin, precum și bunurile atribuite fiecăruia, dacă s-a realizat și împărțirea acestora, nefiind titlu juridic de proprietate, ci numai un mijloc de însezinare, un instrument probator al calității de moștenitor și al cotei succesorale sau bunurilor care se cuvin. Mențiunile cuprinse fac deplină dovadă împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit că acordul este urmarea unui viciu de consimțământ.
Certificatul de moștenitor este opera acordului de voință al succesorilor, putând fi atacat de aceștia, în cadrul procedurii jurisdicționale contencioase, pe motiv că a fost viciat prin eroare sau violență consimțământul unora dintre moștenitori. Critica nu se adresează în această ipoteză direct actului notarial, ci modului în care a fost manifestat acordul de voință al succesorilor, caz în care acțiunea este supusă prescripției de trei ani, prevăzută de art.3 din Decretul nr. 167/1958.
În privința anulării certificatului de moștenitor, trebuie să se distingă după cum partea care solicită anularea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau, dimpotrivă, are calitatea de terță persoană care nu și-a dat acordul la emiterea lui.
Dacă reclamantul nu a participat la procedura succesorală notarială, poate contesta calitatea de succesor a titularului certificatului de moștenitor sau întinderea drepturilor lui succesorale, mențiunile cuprinse în certificat fiindu-i opozabile numai până la proba contrară.
Deoarece nu a fost citat în cadrul procedurii succesorale, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor deja emis are caracterul unei acțiuni în constatare și deci este imprescriptibilă extinctiv, cu rezerva prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Reclamanta invocă o nulitate absolută și urmărește valorificarea unor drepturi proprii.
Ca regulă generală, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nu este o acțiune de sine stătătoare, ci o acțiune grefată pe acțiunile care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau terților, motiv pentru care se vor aplica regulile specifice acestor din urmă acțiuni care constituie suportul și dau consistență acțiunii în anularea certificatului de moștenitor.
În speță, s-a reținut că reclamanta a invocat în susținerea cererii de constatare a nulității certificatului de moștenitor încălcarea unor norme ce vizează succesorii și implicit procedura succesorală notarială, prin aceea că nu toți succesorii au participat la eliberarea certificatului de moștenitor mai sus menționat pentru a-și exprimat consimțământul.
Calitatea procesuală cât și interesul reprezintă condiții de fond ale exercițiului dreptului material la acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 32 C.proc.civ. orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes, în condițiile art. 33 C.proc.civ. Astfel, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În ceea ce privește calitatea procesuală aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Față de considerentele expuse anterior instanța a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală nefiindu-i recunoscută legătura de rudenie cu defunctul M. G., nici calitatea de terț ce invocă drepturi proprii asupra unui bun inclus în masa succesorală.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. E., invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție în interes propriu instanța a constatat că afirmarea unui drept subiectiv de către o persoană care solicită protecție juridică reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile. Existența dreptului subiectiv afirmat în justiție constituie o cerință indispensabilă pentru admiterea în fond a pretențiilor deduse judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865 oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane
Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile exercițiului dreptului la acțiune, nefiind indicate aspecte care pot justifica lărgirea cadrului procesual, chiar dacă a fost făcută dovada unui raport de drept preexistent ce ar necesita protecție juridică, născut în temeiul unei convenții de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, intervenientul care, prin conexarea dosarului nr._ a dobândit legitimitate procesuală, nu a solicitat protecția acestui drept ci doar a formulat apărări în combaterea susținerilor reclamantei conținute în cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție în interes propriu formulată de S. S., invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins cererea.
Împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ ,, a declarat apel reclamanta D. E. A solicitat apelanta admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, a arătat că hotărârea contestată este în mod vădit netemeinică, întrucât judecătorul fondului s-a pronunțat asupra altei chestiuni decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.
A subliniat apelanta că nu a invocat existența vocației succesorale față de moștenirea defunctului M. G. și nici recunoașterea vreunui drept succesoral față de moștenirea defunctei S. F., întrucât nu are nicio legătură de rudenie cu aceasta.
Apelanta a învederat că a solicitat să se constate că defuncta S. F. a decedat fără a avea moștenitori, să se declare vacanța succesiunii, să se constate că această parte este culeasă de UAT G. și să se dispună ieșirea din indiviziune.
A subliniat apelanta că acțiunea formulată vizează succesiunea defunctului M. I. și nu pe cea a defunctului M. G., față de care apelanta nu are vocație, fiind înlăturată la momentul deschiderii succesiunii de descendentul acestuia, M. I..
Totodată, a arătat că, în ceea ce îl privește pe M. I., are vocație succesorală în calitatea sa de colateral privilegiat – vară primară, venind în concurs cu mama defunctului, S. F. (ascendent privilegiat), astfel încât respingerea cererii formulate în baza excepției lipsei calității procesuale active ca urmare a lipsei vocației succesorale concrete este netemeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C.proc.civ. și art. 297 alin. 1 teza a II – a C.proc.civ..
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 967 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul – pârât Municipiul G. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că imobilul – teren situat în G., . nu este proprietatea Municipiului G. și, la data de 19.03.2013, pentru imobilul menționat, figura numita S. F. în calitate de titular de rol.
A solicitat intimatul respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, iar, în cazul modificării hotărârii, admiterea excepției și respingerea apelului formulat în contradictoriu cu Municipiul G. pentru lipsa calității procesuale pasive.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ..
Intimatul – pârât a solicitat judecata în lipsă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:
În drept, potrivit art. 671 C.civ. (1864), dacă tatăl și mama unei persoane moarte fără descendenți i-au supraviețuit, lăsând acea persoană frați, surori, sau descendenți ai acestora, succesiunea se divide în două porțiuni egale, din care jumătate numai se cuvine tatălui și mamei și se împarte deopotrivă între dânșii.
De asemenea, potrivit art. 673 C.civ., dacă tatăl și mama persoanei moarte fără posteritate i-au supraviețuit, frații, surorile sau reprezentanții lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl sau numai mama i-a supraviețuit, frații, surorile sau reprezentanții lor iau trei pătrimi ale succesiunii.
În sensul art. 675 C.civ., în lipsă de frați sau surori sau de descendenți dintr-înșii și în lipsă de ascendenți, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.
Contrar susținerilor apelantei – reclamante, colateralii privilegiați sunt frații și surorile defunctului și descendenții acestora, iar nu alți colaterali, care fac parte din ce-a de-a patra clasă de moștenitori legali și care au vocație la moștenire numai în lipsa ascendenților privilegiați, a colateralilor privilegiați și a ascendenților ordinari, rude care fac parte din primele trei clase de moștenitori legali.
În fapt, potrivit certificatului de naștere .. 3 nr._ (f. 18), coroborat cu certificatul de deces . nr._(f. 13), certificatul de deces . nr._ (f. 16), certificatul de naștere . nr._ (f. 17), certificatul de căsătorie . nr._ (f. 18), certificatul de deces . nr._(f. 19) sentința civilă nr._/30.10.1998, pronunțată de Judecătoria G. (f. 20) și certificatul de căsătorie . nr._(f. 21), reclamanta D. E. este vara primară a defunctului M. I., decedat la data de 17.12.2001, fiind fiica numitei C. T., decedată la data de 14.06.1992 care, la rândul său, era sora numitului M. G., decedat la data de 26.04.1974, tatăl defunctului M. I..
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 102/10.10.2005 (f. 127) și din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 142/19.10.2009 (f. 114), numita S. F., în calitate de ascendent privilegiat (mamă), a acceptat moștenirea defunctului său fiu M. I., fiind unica moștenitoare a acestuia.
Astfel, ascendentul privilegiat S. F. și-a consolidat vocația de moștenitor prin acceptarea moștenirii defunctului său fiu M. I. și, dat fiind principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, a înlăturat de la moștenirea defunctului pe orice alte rude cu vocație la moștenire. Deoarece, în temeiul principiului enunțat, rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor, în prezența fie și a unei singure rude din clasa I sau a II-a, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moștenirea legală, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul.
Reclamanta, în calitate de vară primară, face parte din clasa a IV- a de moștenitori legali – colaterali ordinari – și este înlăturată de la moștenirea defunctului M. I. în condițiile în care ascendentul privilegiat S. F., ce face parte din clasa a II – a de moștenitori, a acceptat succesiunea defunctului, consolidându-și, astfel, titlul de moștenitor.
Date fiind și considerentele de mai sus, în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă în ceea ce privește succesiunea defunctului M. I., aceasta neavând calitatea de moștenitor legal al defunctului,.
Față de considerentele primei instanțe, constată că s-au făcut trimiteri corecte la cererea de chemare în judecată ce viza succesiunea defunctului M. I. și, astfel, chiar dacă prima instanță a menționat, în anumite paragrafe, numele defunctului M. G., având în vedere că s-a referit la acesta ca fiind vărul primar al reclamantei (par. 19 din considerente), tribunalul apreciază că mențiunea numelui defunctului M. G., în locul numelui defunctului M. I., a fost cauzată de o eroare materială care nu poate avea vreo incidență asupra legalității și temeiniciei soluției pronunțate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta nu are calitatea de terț cu drepturi proprii asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului, astfel încât nu justifică, în drept, calitatea de subiect activ al raportului juridic dedus judecății, neavând calitate procesuală activă în cauză.
Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la succesiunea defunctei S. F. față de care, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamanta nu are vocație succesorală. Totodată, reclamanta nu poate justifica, în drept, calitatea sa procesuală activă, cu referire la acest capăt de cerere, în condițiile în care, neavând calitatea de moștenitor al defunctului M. I., nu ar avea nici eventuala calitate de coproprietar în ceea de privește bunurile ce fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, alături de defuncta S. F..
Pentru toate considerentele de mai sus, care se adaugă celor reținute de prima instanță, în temeiul art. 297 C.proc.civ., va respinge apelul formulat, ca nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul – pârât Municipiul G. nu va mai fi analizată, date fiind soluția pronunțată și faptul că, față de dispozițiile art. 137 C.proc.civ., este necesar ca excepția lipsei calității procesuale active să fie analizată cu prioritate față de excepția lipsei calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanții C. C. și C. E. L. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.629 G., având ca obiect pretenți, ca nefundat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
D. N. B. pentru R. N. M. R.
aflată în concediu de odihna,
în baza disp.art.426 alin.4 C.p.c.
semnează Presedintele Tribunalului G.
judecator A. P.
Red.R.N./03.07.2015
Dact. M.R./10.07.2015/4 ex.
Comunicat 2 ex..
Fond jud.A.B. – Judecatoria G.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 470/2015.... | Evacuare. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
