Fond funciar. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 143/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.143
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanții S. I. P., domiciliat în G., ., ., S. G.G., domiciliat în București, sector 2, Calea Călărașilor, nr.165, ., . V. A., domiciliată în București, sector 2, ., nr.2, ., T. C., cu domiciliul în București, sector 2, ., nr.36, ., ., cu sediul în București, sector 1, .-13, S. L. prin procurist S. I. P., domiciliat în G., ., . și de către intervenientul S. C. E., domiciliat în Cîmpina, .. 6, jud.Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. VÂRLEZI, jud.G., C. L. DE ÎMPROPRIETĂRIRE A C. VÂRLEZI, jud.G., P. G. – P. INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în G., . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 370/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.B. în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 18.02.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B., sub nr._, la data de 12.09.2013, reclamanții S. I. P., S. C. E., S. G. G., R. M. V. A., T. C., T. N., S. I. L. au chemat în judecată pârâții P. . de Împroprietărire a ., prin Instituția Prefect, C. Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenului G., solicitând obligarea acestora la restituirea suprafeței de 23,12 ha teren arabil, 3 ha pășune, 1 ha pădure, 1,2 ha teren vie, intravilan Crăiești, având în vedere că autorii au deținut în proprietate 36,62 ha teren arabil, 3 ha pășune și 1 ha pădure extravilan Vârlezi, 1,2 ha teren vie intravilan Crăiești.
În motivare s-a arătat că autorii reclamanților S. T. C. și Mandița S. (B.) au deținut în proprietate suprafețele revendicate până în anul 1950. După anul 1991, după apariția Legii nr. 18/1991, persoanele îndreptățite au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu cererea nr._/11.03.1991 adresată Comisiei Locale Vârlezi. Această cerere a fost respinsă, ulterior în urma promovării unei acțiuni la Judecătoria G. obținând reconstituirea dreptului de proprietate pe 10 ha teren arabil, apoi în anul 2000 încă 3,5 ha teren arabil. Au fost emise titlurile de proprietate nr. 0994-30 pentru 10 ha teren arabil și Titlul de proprietate nr. 0994-66 pentru 3,50 ha teren arabil.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul Prefectul Județului G. în calitate de Președinte al Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare (fila 98-102).
În motivare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului-județul G. motivat de faptul că prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 prefectura este un sediu, neavând calitate procesuală.
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată motivat de faptul că cererile depuse de petenți în termen legal la legile fondului funciar au fost analizate și au fost soluționate în termen legal. Potrivit, prevederilor acestora cât și regulamentului de aplicare a acestor legi, petenții aveau posibilitatea să conteste în termen de 30 zile de la aducerea la cunoștință a Hotărârilor Comisiei Județene emise la judecătoria competentă, cale procedurală de care au uzat la momentul respectiv. Totodată, art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii.
Autorii reclamanților S. T. C. și Mandița S. (B.) au deținut în proprietate suprafețele revendicate până în anul 1950. După anul 1991, după apariția Legii nr. 18/1991, persoanele îndreptățite au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu cererea nr._/11.03.1991 adresată Comisiei Locale Vârlezi. Această cerere a fost respinsă, ulterior în urma promovării unei acțiuni la Judecătoria G. obținând reconstituirea dreptului de proprietate pe 10 ha teren arabil, apoi în anul 2000 încă 3,5 ha teren arabil. Au fost emise titlurile de proprietate nr. 0994-30 pentru 10 ha teren arabil și Titlul de proprietate nr. 0994-66 pentru 3,50 ha teren arabil.
Potrivit legilor fondului funciar au fost reconstituite 13,5 ha (10 ha la Legea nr. 18/1991 și 3,5 ha la Legea nr. 1/2000), suprafață care potrivit HCM 308/1953 a fost preluată de stat, așa cum rezultă din ,,Copia/extras după tabelul cu locuitorii din . rămas în categoria de chiaburi, privind suprafața de teren deținută de C. S., tabel întocmit în anul 1953 de către . Popular al raionului B.,,.
În ceea ce privește actele depuse de reclamanți pentru a încerca să dovedească că autorul lor C. S. a predat 20 ha (acte care fac referire la anul 1950 emise de Ministerul Agriculturii-Direcțiunea Cadastrului și Circulației Bunurilor-Serviciul Evidenței Bunurilor), pârâta arată că actele depuse nu sunt acte de proprietate, iar din adresa emisă de Comitetul provizoriu al jud. C.-Secțiunea Agricolă, în 20.06.1950, rezultă că această preluare nu a avut loc.
Reclamantul S. C. I. P. a depus răspuns la întâmpinare (fila 125-129).
La data de 17.12.2013 reclamanții au depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată (fila 154).
La data de 17.01.2014 reclamanții au depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul de a preciza că e vorba de o acțiune de constatare a dreptului de proprietate (fila 164).
P. sentința civilă nr. 370/27.05.2014 a Judecătoriei Tg.B. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției Prefectului și a fost respinsă acțiunea formulată de S. I. P., S. E., S. G., R. M. V. A., T. C.,T. N., S. L. în contradictoriu cu P. comunei Vârlezi, C. L. de Împroprietărire a C. Vârlezi, Prefectul Județului G. prin Instituția Prefect, C. Județean pentru stabilirea dreptului de proprietate.
S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanții S. I. P., S. C. E., S. G. G., R. M. V. A., T. C., T. N., S. I. L. au chemat în judecată pârâții P. . de Împroprietărire a ., prin Instituția Prefect, C. Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenului G., solicitând obligarea acestora la restituirea suprafeței de 23,12 ha teren arabil, 3 ha pășune, 1 ha pădure, 1,2 ha teren vie, intravilan Crăiești, având în vedere că autorii au deținut în proprietate 36,62 ha teren arabil, 3 ha pășune și 1 ha pădure extravilan Vârlezi, 1,2 ha teren vie intravilan Crăiești.
Autorii reclamanților S. T. C. și Mandița S. (B.) au deținut în proprietate suprafețele revendicate până în anul 1950. După anul 1991, după apariția Legii nr. 18/1991, persoanele îndreptățite au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu cererea nr._/11.03.1991 adresată Comisiei Locale Vârlezi. Această cerere a fost respinsă, ulterior în urma promovării unei acțiuni la Judecătoria G. obținând reconstituirea dreptului de proprietate pe 10 ha teren arabil, apoi în anul 2000 încă 3,5 ha teren arabil. Au fost emise titlurile de proprietate nr. 0994-30 pentru 10 ha teren arabil și Titlul de proprietate nr. 0994-66 pentru 3,50 ha teren arabil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului-județul G. motivat de faptul că prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 prefectura este un sediu, neavând calitate procesuală, instanța a respins-o întrucât reclamanții au aratat în cererea de chemare în judecată modificată că înțeleg să se judece cu Instituția Prefectului.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și ale Legii nr. 1/ 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice. În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.
P. imobil preluat abuziv se înțelege și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată că "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație", rezultă că acțiunea în revendicare directă este inadmisibilă.
Cu referire la situația juridică a terenului în discuție, s-a observat că reclamanții nu pot justifica un titlu valabil în baza căruia dețin la acest moment acest teren, drept urmare, dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 165/2013 sunt perfect aplicabile.
Cu caracter obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 517 al. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit referitor la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după . legii speciale și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, stabilesc: concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În acord cu instanța supremă, s-a reținut că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă și obligatorie prevăzută de legea specială.
Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 165/2013, ca lege nouă, suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă și, fără a elimina accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.
P. legea nouă sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intră sub incidența acestui act normativ, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv restituirea acelor imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art. 480 și art. 481 din Codul civil (1864).
Întrucât reglementările cuprinse în Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 165/2013 interesează substanțial și procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare.
Soluția a fost anticipată legislativ prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care prevede că: "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație."
În acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 165/2013, acțiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Este de precizat însă că o acțiune fondată pe dispozițiile noii legi este condiționată de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabilă sesizării instanței judecătorești.
Declanșarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005, pe calea unei cereri adresate Comisiei speciale de aplicare lege fond funciar.
Având în vedere aceste considerente, după data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005, o acțiune în revendicare a imobilelor pe care le vizează acest act normativ, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, este inadmisibilă, atât în situația în care nu s-a declanșat procedura administrativă, prealabilă și obligatorie prevăzută de legea specială, cât și în situația în care această procedură nu este finalizată la data sesizării instanței.
Instanța nu a putut primi susținerile reclamanților, referitoare la faptul că pot formula cererea de ,,constatare a dreptului de proprietate,,, deoarece, ignoră principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant - și care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S. I. P., S. L., T. N., T. C., S. G., R. M. V. A., S. E., invocând greșita interpretare a probelor administrate în cauză, dar și a aplicării dispozițiilor legale incidente.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
P. răspunsul la întâmpinare, apelanții au invocat aceleași apărări ca și cele menționate în motivele de apel.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform disp.art. 29, 30 din OUG 80/2013.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 370/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.B., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
P. cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de către reclamanți, aceștia au solicitat să se constate că autorul lor, S. C. a fost proprietarul suprafeței de 23,12 ha. Teren arabil, 3 ha. P., 1 ha. P. și 1,2 ha. Teren vie, aflate pe teritoriul comunei Crăiești, invocând acte emise de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale sau Administrația Financiară G.. Temeiul juridic, astfel cum au precizat reclamanții, îl reprezintă dispozițiile Codului civil.
Însă legiuitorul, prin acte normative speciale, a reglementat situația imobilelor – terenuri arabile sau alte categorii de folosință, preluate în mod abuziv de către fostele autorități ale statului. Este vorba de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000. P. urmare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, persoanele interesate trebuiau să urmeze procedura prevăzută în aceste acte normative. Reclamanții au urmat-o, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 13,5 ha. teren.
Ulterior emiterii celor două titluri de proprietate și expirării termenelor prevăzute de legile speciale, reclamanții au intrat în posesia unor acte ce atestă faptul că autorul lor a avut, în realitate, o suprafață mai mare de teren.
Însă, pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de teren, aceștia trebuiau să urmeze procedura prevăzută de legile speciale.
P. acțiunea de față, temeiul juridic invocat, reclamanții încearcă să eludeze dispozițiile legilor speciale.
Ori, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în ceea ce privește concursul dintre legea specială și cea generală, dând eficiență dispozițiilor legii speciale. Dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, iar judecătorul fondului le-a respectat și aplicat în mod corespunzător.
Față de considerentele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor fondului funciar, dar și ale Codului Civil, în temeiul art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții S. I. P., domiciliat în G., ., ., S. G.G., domiciliat în București, sector 2, Calea Călărașilor, nr.165, ., . V. A., domiciliată în București, sector 2, ., nr.2, ., ., cu domiciliul în București, sector 2, ., nr.36, ., ., cu sediul în București, sector 1, .-13, S. L. prin procurist S. I. P., domiciliat în G., ., . și de către intervenientul S. C. E., domiciliat în Cîmpina, .. 6, jud.Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. VÂRLEZI, jud.G., C. L. DE ÎMPROPRIETĂRIRE A C. VÂRLEZI, jud.G., P. G. – P. INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în G., . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 370/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.B. în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. F. M. M. C. B.
Red.MM/tehn.CB
Ex.13/10.07.2015
Fond – A.M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 225/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
