Pretenţii. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 72/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.72
Ședința publică din 16.02.2015
Completul compus din:
Președinte: A. P.
Judecător: R. N.
Judecător: N. D. B.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul B. G. si continuat de moștenitorii săi B. L. și B. G. ambii cu domiciliul in G. ..1 . jud.G. împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 610 G. cu sediul in Galati . jud.Galati și M. G. REPREZENTAT DE PRIMAR M. S., cu sediul in G. . jud.G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2013, sub nr._ pe rolul Judecătoriei G.,reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 610 a chemat în judecată pârâtul MUNICIPIUL G. prin Primar, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 6.865 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 15.04.2008 – 15.01.2013, și a sumei de 7.221,62 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 16.02.2009 – 02.02.2013. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 82, situat în mun. G., .. 1, . al asociației, și a beneficiat de furnizarea de utilități, însă, deși avea obligația, nu a achitat serviciile aferente locuinței sale la scadență. La debitul restant s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230-2007, art. 25, 32, 43, 48 și 49 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În baza art. 242 al. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate: fișa de cont a pârâtului și fișa de calcul a penalităților (f. 5-12).
Pentru termenul de judecată din 09.10.2013, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 7.302,03 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 15.12.2008 – 15.07.2013, și a sumei de 5.393,77 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente perioadei 05.06.2008 – 15.08.2013 (f. 29).
Au fost anexate fișa de cont și calculul penalităților actualizate, listele de plată, procesul - verbal al Comitetului executiv al asociației din 10.07.2010 (f. 30-94).
Legal citat, pârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la cheltuielile de întreținere pentru anii 2008 și 2009.
În subsidiar, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului B. G., care are obligația de a achita cheltuielile de întreținere întrucât a folosit imobilul în discuție în calitatea sa de chiriaș, potrivit contractului de închiriere nr._/01.04.2010 și a beneficiat de serviciile prestatorilor de utilități, obligația achitării acestora fiind prevăzută în contractul de închiriere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și următ. C.pr.civ., art. 63 și următ. C.pr.civ., Legea nr. 230/2007, art. 1270, art. 1357, 2500 C.civ., art. 33, 34, 37 din H.G. nr. 400/2003, art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999, art. 7 pct. 5 din Legea nr. 241/2001.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul a depus la dosar, în copie, contractul de închiriere nr._/01.04.2010 încheiat cu chematul în garanție (f. 20-24).
Legal citată, chematul în garanție B. G. nu a formulat întâmpinare, și nici nu a fost prezent în fața instanței, pentru a formula apărări cu privire la cererea reclamantei și cererea de chemare în garanție. După rămânerea cauzei în pronunțare, chematul în garanție a depus la dosar un înscris, prin care a arătat că are o pensie mică, atât el, cât și soția sa, că fac cu greu față cheltuielilor cu medicamente și ratelor la bancă, însă se obligă să achite în fiecare lună suma de 200 lei la cheltuielile la întreținere.
În ședința publică din 06.11.2013, instanța a încuviințat, în baza art. 167 C.p.civ., pentru părți, și a administrat, proba cu înscrisuri. La același termen instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, pe care a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr._ din 21.11.2013 Judecătoria G. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, prin întâmpinare.
A admis, în parte, cererea principală formulată și precizată de reclamanta ASCOCIAȚIA DE P. NR. 610, prin C.. Ind. de Av. Gafituc A. M., cu sediul procesual ales in G., . jud. G., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar, cu sediul in G., .,jud. G. .
A obligat pârâtul Municipiul G., prin Primar, să plătească reclamantei suma de 7.102,03 lei, reprezentând debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei 15.12.2008 – 15.07.2013 și suma de 5.393,77 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.06.2008 – 15.08.2013.
A obligat pârâtul Municipiul G., prin Primar, să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul G., prin primar, în contradictoriu cu chematul în garanție B. G., cu domiciliul in G., Micro 40, ., ..
A obligat chematul în garanție B. G. să plătească pârâtului Municipiul G., prin Primar, suma de 7.102,03 lei, reprezentând debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei 15.12.2008 – 15.07.2013 și suma de 5.393,77 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.06.2008 – 15.08.2013.
A obligat chematul în garanție B. G. să plătească pârâtului Municipiul G., prin Primar, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, coroborate cu fișa de cont pentru pârâtul Municipiul G., prin Primar, rezultă că acesta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare, acumulând debit restant.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din 10.07.2010, s-a stabilit un cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța a făcut aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
Potrivit art. 1073 C.civ.vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că cererea reclamantei este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit listelor de plată a întreținerii coroborate cu fișa de cont a pârâtului, acesta prezintă restanțe la cotele de întreținere aferente perioadei 15.12.2008 – 15.07.2013, în cuantum de 7.302,03 lei (f. 30-31).
Instanța a reținut că nici pârâtul și nici chiriașul său, chematul în garanție, nu au contestat sumele de plată solicitate de reclamantă, la momentul afișării listelor de plată, conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul G., prin Primar, instanța a reținut că acesta a invocat excepția, prin întâmpinare, fără însă a preciza care sunt sumele, pentru care a apreciat că ar fi incidentă această instituție, făcând referire generală la cheltuielile de întreținere aferente anilor 2008 - 2009.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 158/1967, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. În sensul art. 17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Analizând fișa de cont a pârâtului, depusă la dosar de reclamantă, instanța a reținut că pârâtul, prin chiriașul său, chematul în garanție din prezentul dosar, a efectuat în mod constant plăți, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel al cheltuielilor de întreținere, ceea ce echivalează cu o recunoaștere expresă a soldului debitor. Imputația acestor plăți a fost realizată de către creditoarea-reclamantă, care a stins debitele restante, în ordinea vechii lor.
În aceste condiții, instanța a apreciat că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă prin fiecare plată realizată, ulterior începând să curgă o nouă prescripție, sens în care a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea, ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului cu privire la cheltuielile de întreținere restante, în cuantum de 8.145,78 lei, cu titlu de debit.
Referitor la penalitățile de întârziere calculate de reclamantă, instanța a constatat că prin hotărârea Comitetului executiv a asociației de proprietari s-a stabilit un cuantum de 0,1 %. Cuantumul penalităților, calculate pentru perioada 05.06.2008 – 15.08.2013 este în sumă de 5.393,77 lei.
Având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța a apreciat că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998 – art. 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâților de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce le revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtei și dispozițiile Legii nr. 230/2007, mai sus menționate, instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.393,77 lei.
Pentru considerentele arătate, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel, reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unei sume de bani, respectiv contravaloarea debitului și a penalităților de întârziere, instanța, în temeiul art. 969, art. 1066 și art. 1073 din vechiul C.civ., a admis cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.102,03 lei, reprezentând debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei 15.12.2008 – 15.07.2013 și suma de 5.393,77 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.06.2008 – 15.08.2013.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare de cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocațial (conform chitanței nr. 327 din 06.11.2013), instanța a admis-o în parte în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv numai cu privire la suma de 500 lei. Astfel, instanța a apreciat că suma de 1.000 lei solicitată este disproporționată în raport cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză și determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, dosarul finalizându-se la al doilea termen de judecată, doamna avocat nefiind la primul dosar de acest gen (astfel încât acest gen de litigiu nu constituie o noutate pentru dumneaei), actele depuse fiind întocmite fie de expert contabil, fie fiind copii din evidențele reclamantei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța a admis-o pentru considerentele următoare:
În fapt, așa cum rezultă din contractul de închiriere nr._ din 01.04.2010 (f. 20-24) chematul în garanție B. G. este cel care a ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, acesta a fost cel care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
Prin înscrisul depus la dosar, chematul în garanție a recunoscut că are probleme și se descurcă greu cu banii, însă face plăți la întreținere.
În drept, potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Potrivit art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.
De asemenea, potrivit cap. VI lit. g) din contractul de închiriere, chiriașul are printre altele obligația de a plăti la termen cheltuielile comune rezultate din folosința spațiului de locuit (de exemplu apă rece, apă caldă, gaze, agent termic, etc.).
Constatând că B. G. a fost cel care a ocupat efectiv imobilul și a beneficiat de utilități, în calitate de chiriaș, instanța a constatat că acestuia îi revine obligația de achita suma datorată de Municipiul G., reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție B. G., care a arătat în motivarea recursului că nu este o persoană rău platnică, plătind sume diferite în perioada 2008 – 2013 iar soției sa, care a lucrat ca femeie de serviciu la asociația reclamantă, i se opreau sume de bani în fiecare lună, din salariu.
A solicitat recalcularea sumei restante, apreciind că suma la care a fost obligat este prea mare față de suma datorată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La data de 27.02.2014 recurentul a decedat, fiind continuat de moștenitorii acestuia B. L. și B. G. (f. 10). La termenul de judecată din 10.02.2015 recurenta B. L. a arătat că apreciază penalitățile de întârziere prea mari.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații Asociația de proprietari nr.610 G. și Municipiul G. nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Atât recurentul decedat B. G. cât și moștenitoarea acestuia au formulat critici generice hotărârii primei instanțe, apreciind că sumele la care recurentul a fost obligat prin hotărârea recurată sunt prea mari.
Recurentul avea calitatea de chemat în garanție, fiind titularul contractului de închiriere nr._/01.04.2010 încheiat cu intimatul pârât Municipiul G..
Potrivit dips. art. 60 al. 1 C. de la 1865, aplicabil în cauză dispune că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Potrivit clauzelor contractuale (cap. VI lit. g) chiriașul avea obligația de a plăti cheltuielile de întreținere pentru spațiul închiriat.
Așa cum rezultă din fișa de cont a apartamentului locuit de către recurent, asociația de proprietari a scăzut plățile realizate de chiriași pentru cota comună de cheltuieli de întreținere (f. 30-38).
În fața instanței de fond recurentul chemat în garanție a depus dovada achitării sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, la data de 30.10.2013 (f. 124 dosar fond), sumă ce a fost luată în considerare de către prima instanță.
Cu privire la penalitățile de întârziere instanța de recurs reține că modalitatea de calcul al penalităților de întârziere este reglementată de disp. art. 49 al. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007. Potrivit disp. art. 49 al. 1 din actul normativ menționat asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în fața instanței de fond (f. 42) asociația de proprietari nr. 610 G. are stabilit un sistem propriu de penalități, de 0,1% pe zi de întârziere, iar din tabelul de calcul al penalităților de întârziere (f. 39-41) rezultă că acestea au fost corect calculate, fiind indicate data afișării listei de plată, data scadenței, data de la care au început să fie calculate penalitățile (dată care corespunde dispozițiilor legale menționate),, data până la care au fost calculate penalitățile de întârziere, numărul de zile de întârziere, valoarea pentru care s-au calculat cheltuielile de întreținere, respectiv suma datorată cu titlu de cota . fiecărei luni, precum și valoarea penalităților de întârziere, aceste penalități fiind limitate la valoarea sumei la care s-au aplicat, dacă în urma calculării rezulta o sumă mai mare.
Având în vedere că valoarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților a fost corect calculată de către intimata reclamantă iar prima instanță a luat în calcul valoarea sumei plătite de către recurentul chemat în garanție, constând că nu există nici un temei pentru modificarea sau casarea hotărârii recurate, văzând și disp. art. 312 al. 1 cod proc. civilă, urmează să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul B. G. si continuat de moștenitorii săi B. L. și B. G. ambii cu domiciliul in G. ..1 . jud.G. împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 610 G. cu sediul in Galati . jud.Galati și M. G. REPREZENTAT DE PRIMAR M. S., cu sediul in G. . jud.G., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 16.02.2015.
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier,
A. P. R. N. N. D. B. A. D.
Red.NDB/22.05.2015
Tehn.AD/25.05.2015
Fond G. N. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
