Pretenţii. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 129
Ședința publică din data de 13.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. G. F.
Judecător: A. M.
Grefier B. V.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul-reclamant Toniță E., împotriva sentinței civile nr. 4659/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. M., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal, care se legitimează cu CI ..X. nr._, CNP_, lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează prim termen de judecată, apel motivat, motive de apel comunicate, apel timbrat, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care;
La întrebarea instanței, intimatul învederează că autovehiculul pe care-l conducea era înmatriculat în Portugalia, însă deținea cartea verde, pe care i-a oferit-o apelantului, alături de alte înscrisuri, respectiv copia actului de identitate, copia cărții de muncă, copia permisului de conducere, ș.a. Cu toate acestea, a două zi după incident, apelantul a venit și a solicitat o sumă în valoare de 1000 de lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimatul solicită respingerea apelului ca fiind nefondat. Accidentul s-a produs pe . o lovire ușoară a barei de protecție din spate, fără a se produce alte pagube, sărind doar vopseaua în dimensiunea unei monede de 50 bani. Precizează că au mers la un service auto, unde li s-a comunicat că este suficient un spray, sens în care i-a oferit apelantului 20 de lei pentru procurarea acestui produs. Ulterior, după două săptămâni apelantul a revenit solicitând sume de bani, iar în sens contrar a precizat că va introduce o acțiune în instanță. Totodată, precizează că toate înscrisurile depuse la dosar de către apelant sunt false.
Se prezintă apelantul-reclamant Toniță E., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, obligarea intimatului la contravaloarea reparației mașinii în cuantum de 350 de lei, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond, cât și în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, precum și obligarea acestuia la plata contravalorii combustibilului consumat ca urmare a efectuării drumurilor din Bârlad la G.. Precizează că intimatul a declarat în fața organelor de Poliție că i-a acordat o sumă de bani în cuantum de 300 de lei, lucru neadevărat.
Întrebat fiind, apelantul precizează că valoarea combustibilului se ridică la suma de aproximativ 549 de lei, având în vedere că a efectuat cel puțin zece drumuri până la G.. Totodată, precizează că a acceptat polița de asigurare oferită de către intimat, însă cei de la AllianzȚiriac i-au comunicat că trebuie să meargă cu aceasta în Portugalia, iar intimatul nu i-a oferit ajutorul în acest sens.
Întrebat fiind cu privire la daunele morale, apelantul precizează că a renunțat la acestea.
Intimatul precizează că la primul termen de judecată, la instanța de fond, apelantul a învederat că renunță la contravaloarea combustibilului solicitat. Totodată, precizează că a lucrat timp de 44 de ani ca și conducător auto profesionist. Solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu B. sub nr._/233/2012 la data de 18.06.2013, reclamantul TONIȚĂ E. a chemat în judecată pârâtul PEPĂDATU M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 350 lei reprezentând contravaloarea pagubei constând în reparații, suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 300 lei reprezentând contravaloare benzină.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 17.05.2013 ora 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea acestuia pe .. G., la trecerea de pietoni a oprit să acorde prioritate de trecere pietonilor și a fost tamponat din spate de către L. M. care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare 4307OP fără să respecte semnul de circulație „trecere de pietoni”. În urma tamponării a rezultat avarierea celor două autoturisme, al reclamantului având spartă bara de protecție spate.
Reclamantul a mai arătat că datorită faptul că vinovat de producerea accidentului este pârâtul, solicită obligarea acestuia la plata sumei de 350 lei reprezentând contravaloarea pagubei, suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, datorită faptului că 3 zile a stat fără mașină, precum și suma de 300 lei reprezentând contravaloare benzină pe care a consumat-o pe cele trei drumuri făcute la domiciliul pârâtului, plus cheltuieli de judecată.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 223 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Legal citat, pârâtul Lepadatu M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu-B. în favoarea Judecătoriei G., în raport de prevederile art. 113 pct. 8 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, motivat de faptul că acesta a dorit să îi înmâneze reclamantului polița de asigurare, pentru ca asigurătorul să plătească reparația, însă reclamantul a dorit ca pârâtul să îi achite reparația pe loc.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Prin sentința civilă nr. 720/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu B. a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a fost declinată prezenta cauză spre competenta soluționare în favoarea Judecătoriei G., dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 31.10.2013.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 4759/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, în rezolvarea conflictului temporal existent între dispozițiile vechiului cod civil și cele ale noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța de fond a făcut aplicarea normelor noului Cod civil, deoarece, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, „obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”.
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 din noul C.civ.
În fapt, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.05.2013 încheiat de către IPJ G.-Poliția Muncipiului G.-Biroul Rutier, s-a reținut că între părți a avut loc un eveniment rutier la data de 17.05.2013, ora 17:30, constând în aceea că pârâtul a condus autoturismul 4507OP pe .. G., fără a păstra distanța corespunzătoare față de autoturismul_, care circula în același sens de mers, iar când acesta a frânat, au intrat în coliziune.
Reclamantului i-au fost eliberate autorizația de reparații . nr._/18.05.2013, precum și ordinul de reparație nr. 3770, fiind emisă factura fiscală ..06.2013 în valoare de 350 lei reprezentând materiale vopsitorie și manoperă, însă instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu a rezultat că acesta a și achitat suma respectivă, pentru a se reține existența unui prejudiciu, care să angajeze răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
În drept, au fost reținute dispozițiilor art. 1349 C.civ., potrivit cărora „(1)orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Potrivit art.1357 C.civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2)autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
De asemenea, potrivit art. 1358 C.civ. care reglementează criteriile particulare de apreciere a vinovăției, „pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi”.
Referitor la răspunderea civilă delictuală, instanța a reținut că angajarea acesteia presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, conform principiului actori incubit probatio (reclamantului îi incumbă sarcina probei), motiv pentru care instanța a reținut că reclamantul este ținut să facă dovada celor patru condiții ale răspunderii delictuale.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și din răspunsurile la interogatoriul reclamantului(răspunsul la întrebarea nr. 3), instanța a constatat faptul că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului, respectiv a sumei de 350 lei reprezentând contravaloarea pagubei constând în reparații și pe cale de consecință a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
De asemenea, având în vedere faptul că reclamantul nu a probat existența prejudiciului în cuantum de 350 lei, instanța a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere cu privire la solicitarea obligării pârâtului la plata sumei suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, precum și cel referitor la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul Toniță E., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că sentința civilă pronunțată este lovită de nulitate, întrucât nu a fost îndeplinită procedura, cererea fiind respinsă fără a se intra în fondul cauzei, fiind respinse toate capetele de cerere. Mai mult, instanța nu a dat dovadă de rol activ, nu i-a cerut explicații și nu a pus în dezbaterea părților împrejurările de fapt și de drept invocate.
În condițiile art. 1349 alin. 2 din noul C.civ., pârâtul trebuia obligat să răspundă de toate prejudiciile cauzate, fiind depuse la dosarul cauzei dovezile necesare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14, art. 411, art. 174 și 175 C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 111,50 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Legal citat, intimatul-pârât L. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, întrucât i s-a aplicat doar un avertisment, nefiind vinovat. Mai mult, arată că în suma de 350 lei este inclusă și vopsirea caroseriei, care nu are nimic în comun cu autorizația de reparații, unde este specificată bară protecție spate și nu vopsirea caroseriei.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că este fondat pentru următoarele considerente:
În rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod civil (din 1864) și cele ale noului Cod Civil(Legea nr. 287/2009 republicată), în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea normelor noului Codul civil, fiind incidente dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 din noul C.civ.
În mod corect s-au analizat condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond apreciind că angajarea acesteia presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
Astfel, aceasta a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite aceste condiții doar în parte, respectiv fapta ilicită și vinovăția autorului faptei ilicite(rezultând din procesul verbal de contravenție . nr._/18.05.2013, respectiv nerespectarea de către intimatul-pârât a distanței corespunzătoare față de autoturismul care se deplasa în fața sa), precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu(rezultând din autorizația de reparații . nr._).
S-a reținut că apelantul-reclamant nu a dovedit în cauză că a achitat contravaloarea reparațiilor, întrucât simpla depunere a facturii fiscale prin care se constată operațiunile efectuate nu face o astfel de dovadă, fiind aplicabile dispozițiile art. 249 C.pr.civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Mai mult, se reține că partea are obligația de a propune și administra probele pe care le consideră necesare potrivit dispozițiilor art. 10 C.pr.civ. și astfel nu se poate reține critica potrivit căreia instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ.
O astfel de dovadă s-a făcut cu ocazia judecării apelului, fiind depus bonul fiscal care face dovada plății sumei de 350 lei(fila 7 dosar), astfel că în aceste condiții se apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale și se impune obligarea intimatului-pârât la plata acestei sume.
Nu poate fi reținută susținerea intimatului-pârât în sensul că în această sumă este inclusă în mod greșit și vopsirea caroseriei, întrucât din factura fiscală seria ..06.2013(fila 7 dosar) se reține că sunt menționate materiale vopsitorie și manopera, acestea datorită faptului că a fost avariată bara protecție spate, astfel cum rezultă din autorizația de reparații, și ca urmare a reparațiilor efectuate s-a impus revopsirea acesteia. De altfel, este de notorietate faptul că vopsirea caroseriei nu se poate reduce la suma de 350 lei.
De asemenea, nu poate fi avut în vedere nici motivul de apel referitor la faptul că cererea a fost respinsă fără a se intra în fondul cauzei, fiind respinse toate capetele de cerere, întrucât modul de soluționare a capetelor de cerere referitoare la daunele morale și cheltuieli de executare depind de modul de soluționare a capătului de cerere principal, care a fost respins de instanța de fond.
În condițiile în care urmează a fi obligat intimatul-pârât la plata sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri, se reține că se impune a se analiza și capătul de cerere privind plata daunele morale în cuantum de 2.000 lei, astfel că instanța reține că și în acest sens se impune ca apelantul-reclamant să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul moral și raportul de cauzalitate dintre prejudiciu respectiv și fapta pârâtului.
Referitor la prejudicial moral încercat, instanța reține că apelantul-reclamant nu a făcut dovada suferinței psihice suferite, motiv pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite cumulat condițiile și nu se justifică acordarea acestora.
În ceea ce privește cheltuielile privind consumul de benzină, se reține că sunt nefondate, întrucât apelantul-reclamant nu a făcut dovada deplasării la domiciliul intimatului-pârât și sau pentru desfășurarea litigiului, deși potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi revenea.
În aceste condiții, tribunalul în temeiul art. 480 al. 1 C.pr.civ. va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și în rejudecare va obliga intimatul-pârât la plata sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține dispozițiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să fie făcută o cerere în acest sens(condiție îndeplinită în speță, fiind solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei), partea să fi căzut în pretenții(condiție îndeplinită, întrucât cererea reclamantului urmează a fi admisă în parte) și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli, condiție care în mod corect a este apreciată de instanța de fond ca fiind îndeplinită(în acest sens fiind depusă chitanța privind achitarea taxei de timbru la fond și apel).
În condițiile în care cererea urmează a fi admisă în parte, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată vor fi admise proporțional cu valoarea pretențiilor admise, respectiv 58,5 lei(taxa de timbru în cuantum de 39 lei corespunzătoare fondului și de 19,5 lei corespunzătoare apelului).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant Toniță E., domiciliat în Comuna Bălășești, .. G., împotriva sentinței civile nr. 4759/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatul-pârât L. M., domiciliat în G., .. 18, pe care o schimbă în parte, și în rejudecare:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și le înlătură pe cele contrare.
Obligă intimatul-pârât L. M. să plătească apelantului-reclamant Toniță E. suma de 48,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. F. A. M. B. V.
Red. Jud. A.M./12.03.2015
Tehnored. B.V./ 12.03.2015/5ex
Comunicat 3ex..
Jud. fond. A. Z.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
