Pretenţii. Decizia nr. 367/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 15569/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 367/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător I. R.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant M. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți H. M. și H. M., împotriva sentinței civile nr._/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „reziliere contract pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 30.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Galati, sub nr._, reclamanta Colegiul Tehnic A. V. a solicitat, în contradictoriu cu parații Harsana M. si Harsana M., pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna: evacuarea paratilor din imobilul situat in Galati, . 25, camin A, camera 316; obligarea paratilor la plata sumei de_,46 lei reprezentand: 2410 lei chirie restanta, 5112 lei utilitati consumate aferente spatiului inchiriat si penalitati de intarziere, 2823,46 lei penalitati de intarziere la sumele restante calculate conform prevederilor contractuale; obligarea pârâților la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a spatiului conform art 1831 al 2 C.civ.; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea de fapt a cererii, a aratat ca intre parti sau incheiat mai multe contracte de inchiriere, ultimul fiind nr. 710/02.02.2011 privind spatial din Galati, . nr. 25, camin A, camera 316. Contractul a fost incheiat pentru o perioada de 3 luni cu incepere de la data de 01.01.2011, spatiul fiind proprietatea Municipiului Galati.
Municipul Galati a dat spre administrare reclamantei acest camin de elevi, in conformitate cu disp. Art. 36 al. 5 lit. 1 din Legea nr. 215/2001, HCL 258/28.06.2011 si art. 108 si 112 al. 2 din Legea nr. 1/2011.
Paratii sunt soti si desi au locuit neintrerupt, alaturi de minorul Harsana G, în perioada decembrie 2010-iulie 2012 în imobil, nu au achitat niciodata chiria pentru aceasta perioada, mai mult decat atat, incepand cu luna ianuarie 2011 nu au mai achitat nici utilitatile consumate, aferente spatiului inchiriat.
In dovedire s-a folosit de proba cu inscrisuri.
In drept si-a intemeiat cererea pe disp. Legii 1/2011, Legii 273/2006, Legii 215/2011 si art. 1831, 1830 al. 1 C.civ.
La termenul de judecata din data de 26.03.2013, reclamanta si-a modificat cererea in sensul in care a solicitat: 2860 lei chirie aferenta perioadei ianuarie 2011-decembrie 2012; 6570 lei utilitati aferenta perioadei decembrie 2010-decembrie 2012; 5884,30 lei penalitati de intarziere la sumele restante calculate potrivit contractului; obligarea paratilor la plata chiriei pana la data eliberarii spatiului.
Legal citati, paratii au formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata.
Au arătat că, initial, reclamanta a refuzat sa reinnoiasca contractual, au devenit răi platnici din motive obiective ce țin de criza economica, neavand loc de munca, iar reclamanta a refuzat sa primeasca plati partiale, astfel incat suma s-a amplificat.
Au solicitat o reeșalonare a debitului, o rezolvare amiabila a litigiului promovat de reclamanta, insa acesta maniera de soluționare a fost refuzata.
Mai mult, a arătat că a contractat un credit pentru suma de 17.000 lei pentru a repara hidroizolatia aferenta camerei in care locuieste, un grup sanitar, instalatia electrica, termica si de apa, inlocuirea geamurilor si usilor, iar diferenta de 2.000 lei a achitat chiria.
Au arătat că în luna februarie 2012 li s-au facturat 713 kw pentru o camera de 20,3 mp, că modul de calcul al utilitatilor impuse de colegiul în cauza chiriasilor este nefondat si datorat unui sistem de calcul defectuos în conditiile în care nu exista contorizare pe imobilul A la apa, energie electrica si energie termica, și totodata erori de calul, coeficientul de penalitate fiind 1%, impus prin HCL 258/28.06.2011.
In drept si-au intemeiat cererea pe disp. art. 115 C.p.c.
In dovedire s-au folosit de proba cu inscrisuri si expertiza de specialitate.
In cauza a fost efectuat raportul de expertiza contabila de catre expert P. F..
La termenul de judecata din data de 28.10.2014, M. Galati prin Primar a învederat instantei că a preluat calitatea de reclamant a Colegiului Tehnic A. V. prin transmiterea conventionala a acestei calitati, ca urmare a emiterii HCL 493/21.11.2013.
Prin sentința civilă nr._/23.12.2014, Judecatoria Galati a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul M. G., prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Hârsână M. și Hârsână M., a obligat paratii la plata către reclamantă, a sumei de 375 lei cu titlu de chirie restantă pentru perioada 01.01._11 și penalitati de intarziere aferente acestei sume in cuantum de 257,38 lei, a obligat paratii la plata catre reclamanta a sumei de 1223 lei utilitati pentru perioada decembrie 2010-martie 2011 si penalitati de intarizere aferente acestei sume in cuantum de 595,35 lei pentru perioada ianuarie 2011-martie 2011, a obligat pârâtii la plata către reclamantă a sumei de 2685 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012, a obligat pârâtii la plata către reclamantă a sumei de 5754 lei cu titlu de utilitati neachitate pentru perioada pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012, a respins cererea de majorare a onorariului expertului contabil in suma de 200 lei si a obligat pârâtii la plata către reclamantă a sumei de 1235,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a retinut următoarele:
În fapt, potrivit mai multor contracte de închiriere succesive, 29.12.2008, 1003/24.02.2010, 710/02.02.2011, ultimul fiind contractul de închiriere nr. 1554/21.03.2012, pârâtul a ocupat în calitate de locatar locuința situată în G., . nr. 25, cămin A, camera 316, reclamanta, în calitate de locator, obligându-se să predea pârâtului, în calitate de locatar, locuința în stare normală de folosință, iar pârâtul obligându-se, printre altele, să plătească prețul locațiunii în condițiile și termenele prevăzute de art. 7 din ultimul contract.
De asemenea, pârâtul s-a obligat să plătească contravaloarea utilităților prin casieria unității lunar începând cu data de 15 a lunii în curs până la data de 15 a lunii următoare, potrivit art. 7.2 din contractul de închiriere nr. 1554/21.03.2012 si art. V din contractul de locatiune nr. 710/02.02.2011.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, pârâtul nu a achitat nicio sumă de bani o foarte lungă perioadă de timp, acumuland un debit de 2860 lei pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2012.
Mai mult, după expirarea termenului de închiriere stabilit prin contract, pârâtul a continuat să locuiască în imobilul menționat, fără însă a achita, în favoarea reclamantului, contravaloarea lipsei de folosință în ceea ce privește imobilul în cauză și nici utilitățile de care a beneficiat în mod direct.
Instanța a constatat că, în drept, potrivit 969 C.civ si 1270 NCC, sub imperiul cărora s-au dorit a fi încheiate contractele de închiriere dintre părți, contractul reprezintă legea părților, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
De asemenea, conform art. 1349, 1357-1359 din NCC, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă ilicită; să existe un prejudiciu produs; între fapta produsă si prejudiciu să existe un raport de cauzalitate; să nu existe o cauză de exonerare de răspundere a autorului.
În sensul art. 555 alin. 1 NCC, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Astfel, proprietarul este titularul tuturor prerogativelor conferite de dreptul său, inclusiv al aceluia de a folosi bunul fără vreo imixtiune din partea altei persoane.
Cum dreptul reclamantului de a se bucura de folosința asupra imobilului situat în G., . nr. 25, cămin A, camera 316 nu mai suferă restrângeri prin constituirea unor drepturi reale principale sau drepturi personale ale pârâtului asupra bunului, după încetarea ultimului contract de închiriere la data de 01.01.2013, instanța a apreciat că solicitarea reclamantei referitoare la evacuarea pârâtului în vederea complinirii atributelor dreptului său și cu atributul folosinței de care a fost privat prin ocuparea imobilului de către pârât este întemeiată.
Instanța a analizat raporturile dintre părți prin evidențierea a două perioade distincte în timp.
Astfel, perioada 01.01._11, cât părțile au avut încheiat un contract de închiriere valabil, relația dintre părți este guvernată de prevederile acestui contract, în condițiile art. 969 cod civil 1864.
Conform art. 6 din contract, neplata la termen a chiriei și utilităților atrage, după sine o penalizare de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică contabilă pârâtul datorează reclamantei, în temeiul contractului de închiriere 710/02.02.2011, suma de 375 lei cu titlu de chirie restantă și o penalitate de 257,38 lei, penalitate calculata atat cu procentul de 0,1 % pe zi de întârziere.
Pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012, instanța a constatat ca între parti nu exista un contract de închiriere semnat de catre parti.
Fapta pârâtului de a ocupa imobilul ce face obiectul cauzei după încetarea contractului de închiriere în perioada aprilie 2011-decembrie 2012 constituie o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție în sensul art. 1357 NCC, care i-a produs reclamantei un prejudiciu constând în lipsirea acesteia de sumele reprezentând contravaloarea dreptului de folosință a imobilului precum și utilitățile consumate de beneficiarul acestora în mod direct în perioada aprilie 2011-decembrie 2012.
Asa fiind, suma de 2685 lei, aferenta perioadei aprilie 2011-decembrie 2012 a fost apreciata ca fiind prejudiciu constând în lipsirea reclamantei de sumele reprezentând contravaloarea dreptului de folosință.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente acestei perioade, aprilie 2011-decembrie 2012 instanța a reținut că atat timp cat intre parti nu exista un contract valabil insusit de catre ambele parti, rezulta ca nici obligatia de plata a penalitatilor nu subzista, astfel incat aceste sume nu au fost acordate.
Instanța a considerat că pârâtul nu poate fi obligat la plata de penalități pentru această perioadă pentru că între părți nu mai existau raporturi contractuale, în baza cărora reclamanta să poată solicita plata de penalități.
Față de cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata utilitatilor, instanta a constatat urmatoarele:
Pentru perioada aprilie_11, cât părțile au avut încheiat un contract de închiriere valabil, paratul datoreaza suma de 992 lei si suma de 231 aferenta lunii decembrie 2010, luna pentru care nu exista un contract valabil încheiat între parti, acesta nefiind semnat de catre parat și o penalitate de 595,35 lei.
Potrivit raționamentului mai sus expus, paratul a fost obligat la plata catre reclamanta a sumei de 1223 lei cu titlu de utilitati aferente perioadei decembrie 2010-martie 2011 si la plata sumei de 595,35 lei penalitati aferente doar perioade ianuarie 2011-martie 2011.
Pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012, între parti nu a existat un contract incheiat, astfel încat, a fost obligat paratul doar la plata catre reclamanta a sumei de 5754 lei cu titlu de utilitati neachitate.
Instanța a considerat că pârâtul nu poate fi obligat la plata de penalități pentru această perioadă pentru că între părți nu mai existau raporturi contractuale, în baza cărora reclamanta să poată solicita plata de penalități.
Mai mult, prevederile HCL G. nr. 258/28.06.2011 se referă în exclusivitate la situația în care părțile au un raport contractual, fiind necesar ca aceste penalități să fie agreate de ambele părți.
La o astfel de interpretare conduce și poziționarea în conținutul HCL a acestei obligații stabilite în sarcina chiriașului, în anexa 1 la Regulamentul privind închirierea și schimbarea destinației spațiilor și mijloacelor din incinta unităților de învățământ preuniversitar, respectiv în modelul de contract de închiriere standardizat, la art. 6.3 denumit „Penalități”. Din acest regulament rezultă că un cuantum al penalităților de 1% pe zi de întârziere se va aplica numai contractelor de închiriere ce urmează a fi încheiate în condițiile HCL nr. 258/2011.
Instanța a respins și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii chiriei până la eliberarea spațiului, apreciind cu privire la aceste sume că prejudiciul invocat de reclamantă nu este cert.
De altfel, prin avizul MTCS nr._/20.12.2012 si HCL 110/18.10.2012, s-a schimbat destinația juridică a căminului A din cămin pentru elevi în . domeniul public al Mun. G. la dispoziția Consiliului Local G., astfel că reclamanta nu mai poate invoca existența unui prejudiciu în patrimoniul său, ulterior datei de 31.12.2012.
Disp. art. 274 alin. 1 C.proc.civ. stabilesc că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielilor de judecată efectuate, alin. 3 al art. 274 C.proc.civ. prevede o excepție, în sensul că instanța poate mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de circumstanțele cauzei.
Disp. art. 274 al 3 C.proc.civ. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenirea între avocat și client a unor onorarii vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării, menționatele dispoziții fiind declarate constituționale prin Decizia nr. 401/2005 a Curții Constituționale și confirmate prin jurisprudența CEDO care le recunoaște doar în măsura în care sunt rezolvabile, necesar și reale.
Diminuând cuantumul onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul instanța nu intervine în contractul de asistență dintre avocat și parte, nu-l modifică, ci, doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care le datorează.
În speță, instanța a apreciat, funcție de toate criteriile și aspectele invocate, că se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată pe care partea căzută în pretenții ar urma să le suporte.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat – 4960 ron, instanța a constatat că întinderea lor se aplică exclusiv părților contractului de asistență juridică.
Față de complexitatea cauzei, numărul termenelor de judecată și volumul efectiv de muncă necesar pregătirii apărării a stabilit un cuantum rezonabil al onorariului de avocat și l-a redus la suma de 500 lei.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 276 C., instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă si a sumei de 735,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert, taxă timbru și timbru judiciar, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul M. Galati, arătând că instanța de fond în mod gresit a apreciat că pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012 nu ar fi existat contract de închiriere, deoarece intre parti a intervenit tacita relocațiune. Astfel, paratii datoreaza pentru aceasta perioada chirie și nu contravaloarea lipsei de folosința si de asemenea penalitati de întârziere. De asemenea a arătat ca în mod greșit instanța de fond a diminuat onorariul aparatorului ales, atat timp cat acesta s-a prezentat la toate termenele de judecata si a depus toate diligentele necesare admiterii actiunii. Nu a solicitat cheltuieli de judecata in recurs.
Legal citati, paratii Hârsână M. și Hârsână M., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că nu au semnat ultimul contract de închiriere, din data de 21.03.2012, astfel încat nu se poate retine ca a operat între parți tacita relocațiune. In ceea ce privește cheltuielile de judecata, arata ca M. Galati a intrat în dosar prin preluarea calitatii procesuale active dupa 13 termene de judecata, astfel încât a fost reprezentat la un singur termen, avocatul întocmind doar o nota de concluzii scrise, astfel încât diminuarea onorariului este justificata.
Analizand actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constata următoarele:
Ultimul contract de închiriere semnat de catre ambele parti este cel înregistrat sub nr. 710/02.02.2011 (f. 21 ds. fond), care avea o perioada de trei luni. După expirarea acestei perioade parații au fost notificați să incheie un nou contract de închiriere (f. 8 ds. fond). Din aceasta manifestare de vointa a locatorului, rezulta că acesta a înțeles ca locațiunea sa fie continuata. Parații au continuat sa locuiască în imobil și dupa data încetării contractului de închiriere, astfel încat și vointa acestora a fost de a continua locatiunea, chiar daca nu au și achitat chiria. Insa tacita relocatiune oprereaza în condiția în care ambele parti își manifesta în mod clar voința de a continua respectiva locațiune.
Or, în cauza de față, această dubla manifestare de voință este neechivoca, astfel încât contractul de închiriere nr. 710/02.02.2011 a continuat să-și producă efectele, de aceasta data pe durata nedeterminata.
Astfel, nu se poate vorbi, pentru perioada aprilie 2011-decembrie 2012 de o răspundere civila delictuala ci tot de o răspundere contractuala, parații datorand chirie și nu contravaloarea lipsei de folosința.
In aceeași ordine de idei pentru respectiva perioada, în baza prevederilor contractuale, paratii datorează pe langa chirie si cheltuieli de întreținere și penalitati de întârziere, conform contractului de închiriere.
In ceea ce privește cuantumul acestor penalitati de întârziere, tribunalul reține că acestea trebuie calculate la un cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru toata perioada, si nu de 1% pe zi de întârziere pentru perioada de dupa luna februarie 2012, inclusiv, deoarece aceasta penalitate se poate aplica numai contractelor de închiriere ce urmau a fi încheiate în condițiile HCL nr. 258/2011, or între parti nu s-a încheiat un astfel de contract.
Potrivit raportului de expertiza intocmit în cauza, chiria restanta aferenta perioadei ianuarie 2011 – decembrie 2012 este de 2860 lei, iar penalitățile de întârziere aferente aceleiași perioade sunt de 2.115,33 lei. Insa din penalitățile aferente perioadei februarie 2012 – decembrie 2012 paratii pot fi obligați, în baza raționamentului de mai sus doar la suma de 993,33 lei (868,63 lei pt. perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2012 + 124,70 lei, reprezentând 10% din penalitățile calculate de expert la un procent de 1% pe fiecare zi întârziere).
Potrivit aceluiași raport de expertiza, cheltuielile de întreținere restante pentru perioada decembrie 2010 – decembrie 2012 sunt de 6070 lei, iar penalitățile de întârziere aferente aceleiași perioade sunt de 4.429,69 lei. Insa din penalitățile aferente perioadei februarie 2012 – decembrie 2012 parații pot fi obligați, în baza aceluiași raționament doar la suma de 2039,34 lei (1.773,86 lei pt. perioada decembrie 2010 – ianuarie 2012 + 265,58 lei, reprezentând 10% din penalitățile calculate de expert la un procent de 1% pe fiecare zi întârziere).
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, tribunalul apreciază că instanța de fond a diminuat onorariul de aparator în mod justificat, atât timp cat acesta a reprezentat noul reclamant doar la un termen de judecata.
Mai mult, faptul ca avocatul a stabilit și încasat onorariul pentru toate fazele procesuale printr-o singura chitanța si factura, nu poate fi imputat paraților, atat timp cat nu se putea ști daca hotărârea instanței de fond urma sau nu să fie atacata.
In cea ce privește petitul inițial al acțiunii, care cuprindea si un capăt de cerere privind obligarea paraților la plata chiriei pana la eliberarea efectiva a imobilului, tribunalul constata ca reclamantul nu a formulat recurs împotriva soluției asupra acestui capăt de cerere.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să admită recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/23.12.2014, pronunțată de Judecătoria Galati în dosarul nr._ și să modifice în parte sentința apelata în sensul că va obliga pârâții la plata sumei de 2.860 lei cu titlu de chirie restantă aferenta perioadei ianuarie 2011 - decembrie 2012 și la plata sumei de 993,33 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade si la plata sumei de 6.070 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2010 - decembrie 2012 și la plata sumei de 2.039,34 lei reprezentând penalitati de întârziere aferente aceleiași perioade. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și le va înlătura pe cele contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat recurentul-reclamant M. G., cu sediul în G., . în contradictoriu cu intimații-pârâți H. M. și H. M., domiciliați în G., . nr. 25, Cămin A, . civile nr._/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „reziliere contract pretenții”.
Modifică în parte sentința apelata în sensul că:
Obliga pârâții la plata sumei de 2860 lei cu titlu de chirie restantă aferenta perioadei ianuarie 2011 - decembrie 2012 și la plata sumei de 993,33 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Obliga parații la plata sumei de 6070 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2010 - decembrie 2012 și la plata sumei de 2039,34 lei reprezentând penalitati de întârziere aferente aceleiași perioade.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și le înlătura pe cele contrare.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
M. A. R. G. F. I. R.
-pentru judecator M. A. aflată în C.O.
Conform disp.art. 261 C.pr..civ.
Semnează
Președintele Tribunalului G.
Judecator A. P.
GREFIER,
L. C.
Red. R.G.F.
CL/2 ex.
7.07.2015
Fond: judecator C. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul GALAŢI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
