Legea 10/2001. Sentința nr. 642/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 642/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 642/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.642
Ședința publică din 22.05.2015
Completul compus din:
Președinte: R. N.
Grefier: A. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul R. A. T. prin tutore A. MITRITA cu domiciliul in Iași ..C. nr.4 jud.Iași în contradictoriu cu pârâții P. M..G. cu sediul in G. . jud.G., U. M.. G. cu sediul in G. . jud.G., A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (F. A.) cu sediul in Bucuresti . nr.50 sector 1, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul ales in G. . jud.G., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecata, s-a solicitat judecata cauzei in lipsă, după care;
Față de lipsa părților, tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut in ședință publică la a doua strigare, au lipsit părțile.
Tribunalul constată că la fila nr.64 din dosar se află o cerere de renunțare la judecata a reclamantului în contradictoriu cu pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (F. A.) si, in temeiul dispozitiilor art.406 C., ia act de renuntarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului. Față de această concluzie, tribunalul apreciază că nu mai este necesară soluționarea excepțiilor invocate de către pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (F. A.).
Tribunalul invocă din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, exceptie invocata si de paratul S. Român prin Ministerul Finantelor Publice și reține că pentru soluționarea acestei excepții sunt suficiente înscrisurile depuse la dosar, nemaifiind necesară administrarea altor probe.
De asemenea, tribunalul retine că pentru soluționarea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii în temeiul Legii nr. 10/2001, sunt suficiente înscrisurile depuse la dosar, nemaifiind necesară administrarea altor probe.
Tribunalul rămâne in pronunțare asupra cererii reclamantului de repunere în termenul de formulare a cererii în temeiul Legii nr. 10/2001 și asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 08.12.2014, sub nr._, reclamantul R. A. T., reprezentat prin tutore A. Mitrita, în contradictoriu cu P. MUNICIPIULUI G., UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ G. prin Primar și A. PENTRUVALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (A.), a formulat contestație și a solicitat admiterea acesteia și soluționarea notificării nr. N48/2014 pe fondul acesteia în sensul admiterii notificării și restituirii în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului situat în G., ., jud. G., imobil despre care a arătat că a aparținut autoarei defuncte E. M., mama autorului A. M. și a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, la poziția 4462, precum și a oricăror alte imobile deținute de E. M., preluate cu sau fără titlu de S. Român. A subliniat reclamantul că, în opinia sa, adresa nr._/_/23.09.2014 și a adresa nr._/05.11.2014 emise de P. Municipiului G. echivalează cu un răspuns negativ
În motivare, a arătat că, potrivit Deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond atât contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, cât și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
A învederat reclamantul că, prin dispoziția nr._/_/23.09.2014 a Primarului Municipiului G. a fost respinsă ca tardiv formulată notificarea sa nr. N48/2014, înregistrată la Primăria Municipiului G. sub nr._ și nr._/03.09.2014 pe motiv că Legea nr. 10/2001 nu reglementează situația repunerii de termen pe cale administrativă.
A solicitat reclamantul ca instanța să constate că notificarea este formulată în termenul legal care începe să curgă de la data primirii comunicării indicate de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar Primăria G. era obligată să înainteze notificarea către unitatea deținătoare, nefiind competentă să se pronunțe asupra acesteia, în condițiile în care nu se cunoaște cine a deținut imobilele.
Reclamantul a mai solicitat ca instanța să constate că notificarea este formulată în termenul legal și prin prisma faptului că termenul indicat de lege este întrerupt pentru cel lipsit de capacitate de exercițiu cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste conform dispozițiilor art. 184 alin. 3 C.proc.civ.. S-a subliniat că, pentru reclamant, abia la data de 19.08.2014, prin sentința civilă nr. 643/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria S., a fost desemnat tutore A. Mitrita ulterior punerii reclamantului sub interdicție.
În subsidiar, reclamantul a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a cererii de restituire în natură sau prin echivalent, întrucât a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa în formularea cererii, fiind lipsit de capacitate de exercițiu, iar actul de procedură, respectiv cererea de reconstituire, a fost îndeplinit, conform dispozițiilor art. 103 alin. 2 C.proc.civ., în termenul de 15 zile de la data încetării împiedicării, respectiv de la data numirii tutorelui A. Mitrita la data de 19.08.2014.
A subliniat reclamantul că, la pronunțarea sentinței civile nr. 643/08.07.2014 a Judecătoriei S., a fost avut în vedere raportul de expertiză medico – legală psihiatrică întocmit de Spitalul Clinic Județean de Urgență ilfov – Serviciul de Medicină Legală în cuprinsul căruia s-a reținut că reclamantul nu are capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor socio – juridice care pot decurge din încheierea actelor juridice de dispoziție (competență psihică absentă) și nu are capacitatea de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor faptelor sale (discernămâmnt absent). De asemenea, s-a reținut că reclamantului îi lipsește posibilitatea psihică de autoîngrijire și autocontrol.
Reclamantul a mai învederat că, prin același raport, i-a fost pus diagnosticul de „schizofrenie nediferențiată”, iar acest diagnostic este unul foarte vechi, datând încă de la începutul anului 1990, astfel încât nu a avut reprezentarea juridică a acțiunilor sale și nici a consecințelor neformulării în timp a cererilor de reconstituire, de restituire sau a notificărilor prevăzute de lege.
Au fost invocate dispozițiile art. 169 și art. 172 C.civ., iar reclamantul a menționat că sancțiunea nulității a fost consacrată de legiuitor în privința actelor juridice încheiate de persoana fizică pusă sub interdicție pentru protejarea intereselor acesteia, însă, pentru aceleași rațiuni, se impune aceeași măsură și în privința inacțiunii sau lipsei de reacție a celui pus sub interdicție când este vorba de realizarea drepturilor sale
Față de dispozițiile art. 184 alin. 3 C.civ., reclamantul a apreciat că, în privința sa, nu este incidentă sancțiunea decăderii prin aceea că termenul instituit de lege a fost întrerupt.
Cu referire la cererea de reconstituire în natură sau prin echivalent, reclamantul a arătat că este fiul și unicul moștenitor al tatălui său R. R. T. – Serge, decedat la data de 16.05.1998, iar acesta din urmă are calitatea de legatar universal al defunctei Ullea M. Charlotte care, la rândul său, este fiica naturală a lui A.D. H. Panteli și a M. A.H. Panteli. A precizat reclamantul că, ulterior divorțului de Al. D.H. Panteli, M. A. H. Panteli s-a căsătorit cu generalul A. M. și a devenit M. M., astfel încât Ullea M. Charlotte a devenit fiica adoptivă și moștenitoarea generalului A. M., acesta din urmă fiind fiul E. M.. S-a mai arătat că numita Ullea M. Charlotte s-a căsătorit cu generalul Ullea Octav. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile Legii nr. 247/2005 și dispozițiile Legii nr. 165/2013.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri care au fost depuse, în copie, la dosarul cauzei (f. 9 – 37).
Reclamantul a solicitat judecata în lipsă.
În temeiul art. 50 din Lege nr. 10/2001, cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (fosta A.) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a arătat că nu există nicio reglementare legală prin care să se stabilească obligații în sarcina sa.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. În susținerea excepției, a arătat că notificarea invocată de reclamant a fost formulată cu mult după împlinirea termenului de 6 luni indicat de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta a învederat că în evidențele sale nu există înregistrată notificarea nr. 48/2014, cu referire la imobilul situat în G., . – 4, jud. G., ci există o singură notificarea formulată în termen legal personal de reclamant, respectiv notificarea nr. 388/14.09.2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în . moară și teren în suprafață de 28 850 mp, iar notificarea a fost soluționată de AAAS prin emiterea Deciziei nr. 128/06.07.2011 prin care au fost propuse măsuri compensatorii pentru construcție și s-a declinat competența de soluționare cu privire la teren către Primăria Comunei F..
A mai arătat pârâta că, începând cu anul 2006, reclamantul a încheiat mai multe contracte de mandat cu numitul A. Mitrita și a vândut aceleiași persoane drepturile succesorale de pe urma defunctului său tată, conform contractului autentificat sub nr. 3429/21.09.2006. A concluzionat pârâta că, la data formulării notificării nr. 388/14.09.2001, reclamantul avea capacitate de exercițiu.
În susținerea aceleiași excepții a inadmisibilității acțiunii, pârâta a menționat că nu ar putea soluționa o notificare cu care nu a fost învestită niciodată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A arătat că Notificarea nr. 48/2014 nu a fost înregistrată în evidențele sale și, astfel, față de dispozițiile art. 29 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 nu ar avea obligații cu privire la imobilul indicat în cuprinsul notificării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 C.proc.civ. și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin cererea formulată la data de 04.02.2015, reclamantul a arătat că renunță la judecata în contradictoriu cu AAAS (fosta A.) și solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamantul a solicitat și administrarea probei cu expertiza medico – legală pentru a se stabili dacă, în perioada 2001 – 2014, reclamantul figura în evidență cu boli psihice și dacă discernământul său a fost afectat ca urmare a acestor boli psihice. A subliniat reclamantul că are antecedente de boală psihică încă din anul 1990 și că și alți membri ai familiei sale au avut boli psihice.
De asemenea, reclamantul a solicitat și administrarea probei cu expertiza topo pentru identificarea și evaluarea terenurilor și proba cu expertiza în construcții pentru identificarea și evaluarea construcțiilor în litigiu.
Au fost atașate, la dosar, înscrisuri, în copie (f. 67 – 98; 132 - 154).
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. ROMÂN a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Cu referire la excepția inadmisibilității, pârâtul a arătat că pentru exercitarea dreptului la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, s-a prevăzut un termen limită indicat în cuprinsul art. 22 din actul normativ menționat, iar sancțiunea decăderii pentru nerespectarea acestui termen limită este expres prevăzută de lege, nefiind posibilă repunerea în termen, termenul de decădere fiind unul de drept substanțial . a subliniat pârâtul că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 nu constituie un act de procedură subsecvent învestirii instanței, ci chiar cererea de valorificare a dreptului subiectiv la măsuri reparatorii.
În opinia pârâtului, reclamantul nu justifică o împrejurare obiectivă care să îl fi pus în imposibilitatea de a acționa în termenul prevăzut de lege, acesta având înregistrate mai multe dosare pe rolul instanțelor având, ca obiect principal, Legea nr.20/2001 și fond funciar în care a demonstrat că a avut capacitatea de exercițiu pentru a-și exercita drepturile procesuale, fiind reprezentat chiar de avocați.
A apreciat pârâtul că hotărârea de punere sub interdicție a reclamantului nu poate produce efecte decât pentru viitor.
Cu referire la excepția tardivității acțiunii privind măsurile reparatorii solicitate, pârâtul a arătat că reclamantul nu justifică o împrejurare obiectivă pentru care nu a respectat termenul indicat de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Totodată, a subliniat că termenul indicat este incompatibil cu instituția repunerii în termen, fiind instituit din dorința legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a învederat că nu răspunde decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind entitate învestită potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, cu soluționarea notificării și neavând posesia bunului în cauză.
A mai menționat pârâtul că, în baza contractului de mandat autentificat sub nr. 1940/19.06.2006, numitul A. Mitrita a fost mandatat să efectueze toate demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate în numele reclamantului, mandatarul beneficiind de 50% din valoarea imobilelor de la data obținerii titlurilor de proprietate.
Pârâtul a arătat că, în alte situații, respectiv în cazul dosarului nr._ * aflat pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul a avut capacitatea de exercițiu să cesioneze dreptul său de reconstituire a proprietății.
Prin precizările din data de 30.03.2015, reclamantul a reiterat solicitarea sa de administrare a probei cu expertiza medico – legală și, în subsidiar, a solicitat opinia experimentală a unui medic specialist cu referire la boala psihică de care suferă. Reclamantul a reiterat susținerile sale cu privire la istoricul de boli psihice din familie.
Totodată, reclamantul a solicitat din nou administrarea probei cu expertiza topo și a probei cu expertiza în construcții.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 30.03.2015, reclamantul a reiterat argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată . A solicitat a se constata că notificarea a fost formulată în termenul legal, termenul indicat de lege fiind întrerupt față de cel lipsit de capacitate de exercițiu. De asemenea, a reiterat cererea de repunere în termenul legal de formulare a cererii de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului, față de caracteristicile bolii psihice de care suferă.
Cu referire la cererea de restituire în natură a Moarei F., invocată de pârâta AAAS, reclamantul a învederat că aceasta a fost formulată de P. Comunei F. care a avut interesul să cumpere imobilele și, din acest motiv, l-a pus pe reclamant să semneze notificarea cui privire la moară, iar, ulterior, l-a convins să semneze vânzări pentru imobile ce fuseseră retrocedate tatălui său, cu prețuri derizorii, profitând de lipsa sa de discernământ
A fost atașat, la dosar, în copie dosarul administrativ aferent notificării nr. 388/2001, decizia nr. 128/06.07.2011, emisă de A. și contractul de vânzare drepturi succesorale autentificat sub nr. 6429/21.09.2006(f. 197 – 241).
A mai fost atașat, la dosar, în copie, contractul de mandat autentificat sub nr. 1940/19.06.2006 (f. 260 – 261).
În ședința publică din data de 22.05.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, cu referire la cererea de repunere în termen formulată de reclamant și cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii, reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 643/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 19.08.2014 (f. 23), instanța a admis cererea modificată formulată de petentul A. Mitrita, în contradictoriu cu intimatul – bolnav Reșcanu A. – T. și Reșcanu L. – N., a dispus punerea sub interdicție a bolnavului R. A. – T. și l-a numit tutore pe petentul A. Mitrita pentru ocrotirea interzisului și îndeplinirea tuturor atribuțiilor prevăzute de art. 133 și următoarele C.civ..
Prin Notificarea înregistrată la B. S. C. sub nr. N 48/2014 (f. 16), comunicată Primarului Municipiului G. la data de 01.09.2014 (f. 20), reclamantul R. A. T., reprezentat prin tutore A. Mitrita, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului situat în G., ., jud. G., imobil despre care a arătat că a aparținut autoarei defuncte E. M., mama autorului A. M. și a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, la poziția 4462, precum și a oricăror alte imobile deținute de E. M., preluate cu sau fără titlu de S. Român.
Totodată, reclamantul a solicitat să se constate că notificarea este formulată în termenul legal care a fost întrerupt pentru cel lipsit de capacitate de exercițiu cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste conform dispozițiilor art. 184 alin. 3 C.proc.civ., adică până la data de 19.08.2014, când a rămas definitivă prin sentința civilă nr. 643/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria S., de punere sub interdicție a bolnavului R. A. teodor și a fost desemnat tutore A. Mitrita.
În subsidiar, reclamantul a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a cererii de restituire în natură sau prin echivalent, întrucât a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa în formularea cererii, fiind lipsit de capacitate de exercițiu, iar actul de procedură, respectiv cererea de reconstituire, a fost îndeplinit, conform dispozițiilor art. 103 alin. 2 C.proc.civ., în termenul de 15 zile de la data încetării împiedicării, respectiv de la data numirii tutorelui A. Mitrita la data de 19.08.2014.
Prin adresa nr._/_/23.09.2014 (f. 14) și adresa nr._/05.11.2014 (f. 9), emise de Primăria Municipiului G., i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că Legea nr. 10/2001 nu reglementează instituția repunerii în termen pe cale administrativă și faptul că nu se poate da curs solicitării sale, întrucât nu a depus notificare în condițiile impuse de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În drept, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
În sensul art. 22 alin. 5 din Legea nr._, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni indicat mai sus a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001 .
Dreptul la măsuri reparatorii, reglementat prin Legea nr. 10/2001, este un drept subiectiv, iar neexercitarea acestuia în termenul indicat de lege atrage pierderea dreptului subiectiv, sancțiunea fiind expres prevăzută în cuprinsul art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Pe de o parte, contrar susținerilor reclamantului, instanța reține că termenul de decădere din dreptul substanțial, cum este și termenul instituit în cuprinsul Legii nr. 10/2001, nu este susceptibil de repunere în termen, întrucât sancțiunea decăderii are ca efect pierderea dreptului subiectiv.
Astfel, constată că dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. (1865) sau ale art. 186 C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010) nu sunt aplicabile în speță, acestea făcând referire la drepturi procedurale, subsecvente sesizării instanței de judecată, iar nu la drepturi subiective, cum este cel prevăzut de dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 10/2001.
Notificarea înregistrată la B. S. C. sub nr. N 48/2014, formulată în baza Legii nr. 10/2001, nu reprezintă un act procedural subsecvent învestirii instanței, ci reprezintă chiar cererea de valorificare a unui drept subiectiv, a dreptului la măsuri reparatorii.
Pe de altă parte, chiar dacă am accepta posibilitatea unei repuneri în termen, instanța reține că, potrivit art. 169 alin. 1 C.civ., interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
Astfel, contrar susținerilor reclamantului, punerea sub interdicție prin sentința civilă nr. 643/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 19.08.2014 (f. 23), nu putea produce efecte asupra cursului termenului de decădere instituit prin dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 care s-a împlinit anterior punerii sub interdicție a reclamantului.
Dispozițiile art. 184 alin. 3 C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010) nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, așa cum am arătat anterior, termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privește un drept subiectiv, iar Codul de procedură civilă, inclusiv art. 184 C.proc.civ., se referă la termene procedurale care curg ulterior învestirii unei instanțe de judecată.
De asemenea, nu pot fi reținute, nici în acest context ipotetic, apărările reclamantului legate de starea sa de sănătate în perioada anterioară punerii sub interdicție, perioadă pentru care, potrivit dispozițiilor art. 38 raportate la dispozițiile art. 169 alin. 1 C.civ., se prezumă că acesta avea capacitate deplină de exercițiu.
Susținerile reclamantului referitoare la lipsa de discernământ în perioada anterioară punerii sub interdicție, este contrazisă prin conținutul unor acte încheiate de reclamant chiar cu actualul tutore A. Mitrita.
Astfel, potrivit Procurii autentificate sub nr. 906/08.06.2006 (f. 209), procurii autentificate sub nr. 2017/07.09.2010 (f. 212) și contractului de mandat autentificat sub nr. 1940/19.06.2006 (f. 219), actualul tutore A. Mitrita a fost mandatat, în mod succesiv, de către reclamantul R. A. – T. pentru ca, în numele său, să realizeze toate demersurile necesare pentru revendicarea terenurilor ce i se cuvin în calitatea sa de moștenitor al defunctului său tată R. R. – T. – Serge și al defunctului său bunic A. R., pe care urma să le primească în condițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1998 și Legii nr. 1/2000.
În consecință, ajutat sau nu, reclamantul a conștientizat, anterior punerii sale sub interdicție, importanța demersurilor care trebuie să fie efectuate în temeiul Legii nr. 10/2001, desemnându-și mandatari pentru apărarea intereselor sale.
Mai mult, demersurile proprii ale reclamantului și cele efectuate inclusiv prin mandatarul A. Mitrita (f. 199, f. 208) s-a concretizat inclusiv prin Decizia nr. 128/06.07.2011, emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului (f. 200) prin care i-a fost recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii pentru construcția – moara F., situată în ., ca urmare a Notificării înregistrate sub nr. 388/14.09.2001.
Totodată, instanța reține că, așa cum rezultă din contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 3429/21.09.2006 (f. 215), reclamantul R. A. – T. i-a vândut actualului tutore A. Mitrita drepturile succesorale ce urmau a fi dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului său tată R. R. – T. – Serge, pe care acesta, la rândul său, le dobândește de la defuncta S. M. sau de la defunctul S. C. cu privire la orice imobile dobândite de aceștia prin moștenire legală sau testamentară.
În consecință, reclamantul nu poate invoca o împrejurare mai presus de voința sa pentru care nu a acționat până în prezent cu privire la imobilele indicate în cuprinsul Notificării nr. N 48/2014, în împrejurarea în care s-a demonstrat că demersuri identice au fost realizate anterior punerii sub interdicție, chiar în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu privire la alte imobile ce au făcut obiectul legii menționate, chiar prin intermediul actualului tutore, în calitate de mandatar. Așa cum am demonstrat anterior, boala psihică nu l-a împiedicat pe reclamant să facă demersuri extinse cu privire la imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.
P. toate argumentele de mai sus, instanța apreciază că, față de termenul menționat în cuprinsul art. 22 din Legea nr. 10/2001, Notificarea nr. N 48/2014, comunicată Primarului Municipiului G. la data de 01.09.2014 (f. 20), a fost tardiv formulată și că nu este justificată cererea reclamantului de repunere în termenul de exercitare a dreptului său subiectiv prevăzut de Legea nr. 10/2001.
D. fiind faptul că acordarea de măsuri reparatorii este condiționată de parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, conform dispozițiilor art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, iar reclamantul nu a parcurs această procedură în termenul instituit prin lege, reține că acțiunea formulată cu referire la măsurile reparatorii indicate este inadmisibilă.
Contrar susținerilor reclamantului, reține că obligația entității vizate de notificare de a comunica datele persoanei deținătoare, în sensul art. 27 din legea nr. 10/2001, există doar în situația în care ar fi identificată o altă persoană deținătoare. Or, P. Municipiului G. nu a indicat o astfel de situație.
Mai mult, dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu sunt destinate pentru a repune în termen persoana interesată care nu a realizat notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Termenul instituit prin art. 27 din Legea nr. 10/2001 este termenul acordat persoanei interesate care a realizat notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se adresa persoanei indicate.
Or, reclamantul nu a îndeplinit condiția inițială, aceea de a formula notificare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Date fiind și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001, instanța reține că problema tardivității formulării notificării se impunea a fi analizată cu titlu prealabil, anterior oricăror altor probleme legate de unitatea deținătoare sau temeinicia cererii.
Astfel, pentru toate argumentele de mai sus, va respinge cererea reclamantului de repunere în termenul de formulare a cererii în temeiul Legii nr. 10/2001, ca nefondată, va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea, ca fiind inadmisibilă.
Totodată, în temeiul art. 406 C.proc.civ., va lua act de renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 406 C.proc.civ., ia act de renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Respinge cererea reclamantului de repunere în termenul de formulare a cererii în temeiul Legii nr. 10/2001, ca nefondată.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea, ca fiind inadmisibilă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G. – Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.
Președinte Grefier,
R. N. A. D.
Red.RN/29.06.2015
Tehn.AD/29.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul GALAŢI | Evacuare. Decizia nr. 281/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
