Evacuare. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 269/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. N.
Judecător N. D. B.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții C. D., C. C., C. I. în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN REPREZENTANT M. S., PRIMARUL MUNICIPIULUI G., C. C., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract evacuare – pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 18.05.2015.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. in data de 03.12.2012 sub nr._, reclamantul M. G. prin Primar a chemat în judecată pe pârâții C. C., C. D., C. C. si C. I., solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispuna rezilierea Contractului de închiriere nr._/07.04.1982 în baza art. 23 din Legea 114/1996, evacuarea pârâților din imobilul situat în G., .. 37, ., precum și a bunurilor acestora și obligarea la plata sumei de 2.521 lei reprezentând chiria restantă.
A solicitat și obligarea la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 114/1996.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că în data de 07.04.1982, pârâții au devenit beneficiarii Contractului de închiriere nr._ pentru imobilul situat în G., .. 37, .> Principala obligație a chiriașilor era de a achita chiria, obligație pe care pârâții nu și-au îndeplinit-o mai mult de 3 luni consecutiv, acumulându-se din luna octombrie 2012 un debit de 8.288 lei.
Deși au fost notificați în nenumărate rânduri, chiriașii au dovedit pasivitate și rea-credință, neprezentându-se pentru plata chiriei datorate.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 17 din Legea 114/1996, OUG 40/1999, art. 1777,1357, 1780, 1830, 1831 și 1429 C.civ.de la 1864, art. 112-114 C.pr.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 22 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
S-a folosit de proba cu acte, sens în care a depus la dosar înscrisuri: referat nr._/20.11.2012 (fila 8), somatie (fila 9 si 11), tabel calcul debit (fila 12-13), extras registru deces cu privire la C. C. (fila 14), contract de inchiriere (fila 17-20).
Pârâtul C. C. a decedat, reclamantul arătând prin inscrisurile depuse la data de 18.02.2013 (fila 36), că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții C. D., C. C. si C. I..
Prin Incheierea din data de 21.02.2013, instanta a dispus radierea din citativ a paratului C. C., nemaiavand calitate procesuala.
Reclamantul a precizat ca suma solicitata prin actiune in cuantum de 8.288 lei, este formata din debit restant la data de 23.10.2012 in suma de 3.865 lei, la care se adauga majorari de intarziere in suma de 4.422 lei. A depus si calcul diferentiat, respectiv:
- Pentru anul 2008 – 195,35 lei.
- Pentru anul 2009 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2010 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2011 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2012 – 734,13 lei.
Majorarile de intarziere au fost calculate conform 0.G. nr. 92/2003, respectiv 0.1% pe zi de intarziere pana la data de 30.06.2010 si 2% pe luna si fractiune de luna incepand cu data de 01.07.2010.
La solicitarea instantei, de a depune un calcul actualizat privind debitul si penalitatile, reclamantul a depus la doar (fila 81-83) situatia contribualului la data de 03.10.2013, respectiv ca paratii, figureaza cu debit in cuantum de 8.926 lei, din care 4.405 lei chirie restanta la care se aduga majorari de intarziere in cuantum de 4.520 lei. Din fisa contribualului reies debitele si incasarile pentru perioada 2008 – 2013.
Legal citati paratii nu au formulat intampinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis în parte acțiunea precizată avand ca obiect „reziliere contract, pretentii, evacuare” formulată de reclamantul M. G. PRIN REPREZENTANT M. S., PRIMARUL MUNICIPIULUI G., in contradictoriu cu pârâții C. D., C. C. și C. I., a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr._/07.04.1982, a dispus evacuarea pârâtilor C. D., C. C. si C. I., din imobilul situat în G., .. 37, . a bunurilor acestora, i-a obligat pe pârâti către reclamant la plata sumei totale de 8.926 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere și la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare. Totodată, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâții locuiesc în imobilul situat în G., .. 37, . 1982, potrivit Contractului de închiriere nr._/07.04.1982 ( filele 17-20).
Potrivit clauzelor contractuale, principala obligație a pârâților era aceea de a achita chiria, însă aceștia nu și-au îndeplinit această obligație mai mult de 3 luni consecutiv, figurând cu un debit total de 4.405 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere, conform înscrisurilor depuse la dosar.
În drept, potrivit art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996, rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face, la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv; a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora; are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței sau nu a respectat clauzele contractuale.
Instanța a reținut că rezilierea este o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, constând în desființarea pentru viitor a acestuia.
Potrivit art. 25, evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Instanța a constatat că pârâții nu au achitat debitul solicitat prin cererea introductivă.
În cauză, reclamantul solicită a se constata sa se dispuna rezilierea Contractului de închiriere nr. nr._/07.04.1982 în baza art. 23 din Legea 114/1996.
Potrivit art. 23 din Legea 114/1996, în vigoare la data formulării acțiunii „ În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.”
Instanța a reținut că în contract nu este prevăzut un pact comisoriu de gradul IV, care să determine încetarea de drept a acestuia, iar ocuparea imobilului după expirarea duratei inițiale a condus la prelungirea contractului prin tacita relocațiune.
Având în vedere că pârâții nu au achitat chiria mai mult de 3 luni consecutiv, instanța a apreciat că, în cauză sunt incidente disp. art. 24 alin.1 lit. b din Legea nr. 114/1996, în vigoare la data promovării acțiunii și ale art. 1 Capitolul VII din contract.
Ca atare, a apreciat că se impune rezilierea Contractului de închiriere nr._/07.04.1982 privind imobilul situat în G., .. 37, ..
Având în vedere disp. art. 969 cod civil de la 1864, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și art. 24 din Legea 114/1996, în vigoare la data formulării prezentei cereri, instanța i-a obligat pe pârâți la plata sumei totale de 8.926 lei reprezentând: 4.405 lei chirie restantă și 4.520 lei penalități de întârziere.
Cum dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat în G., .. 37, . este unul absolut, iar atributele acestui drept, printre care și folosința, nu mai suferă restrângeri prin constituirea unor drepturi reale principale sau drepturi personale ale pârâților asupra bunului, după încetarea contractului de închiriere, instanța a apreciat că solicitarea reclamantului referitoare la evacuarea pârâților în vederea complinirii atributelor dreptului de proprietate și cu atributul folosinței de care a fost privat prin ocuparea imobilului de către pârâți, este întemeiată.
S-a reținut că dreptul locativ al pârâților a încetat odată cu rezilierea contractului de închiriere și instanța a dispus evacuarea acestora și a bunurilor lor din imobilul situat în G., .. 37, ..
În baza art. 25 alin. 2 din Legea 114/1996 pârâții au fost obligați la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare
În baza art. 274 C.pr.civ. pârâții au fost obligați,, ca părți căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, au declarat recurs pârâții C. D., C. C. și C. I..
În motivare, recurenții au arătat că nu au pregătire juridică și că, în aceste condiții, nu și-au putut pregăti apărarea în cunoștință de cauză, însă au prezentat în fața primei instanțe ordine de plată din care rezultă că lunar se oprea din pensie de către Primăria G. o sumă de bani cu titlu de chirie.
Au mai menționat recurenții că au depus chitanțe ce atestă plata întreținerii.
A fost invocată adresa nr._/13.03.2013 (f. 51) din care rezultă că totalul calculat pentru anul 2010, respectiv 978,84 lei este reprezentat de chiria de 81,57 lei X 12 luni și același calcul este prezentat și pentru anii 2011 și 2012. S-a subliniat că au fost depuse ordine de plată din care rezultă că, începând cu data de 26.10.2010, Primăria primea din pensie suma de 110 lei + 25 lei pe lună cu titlu de chirie, însă, din calculele prezentate de reclamantă nu rezultă că aceste sume au fost avute în vedere.
Totodată, s-a menționat că, potrivit cuponului de pensie depus la dosar și conform adresei nr._ (f. 77) din pensia de 596 lei se reținea suma de 139 lei pentru plata chiriei.
Recurenții au arătat că nu li s-au comunicat înscrisurile prezentate de reclamant (f. 79).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 336,5 lei și timbru judiciar în valoare de 3,6 lei.
În susținerea cererii formulate, au fost atașate, la dosar, în copie, înscrisuri (f. 28 – 46).
Legal citat, intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare.
Au fost atașate, la dosar, adresa nr._/05.03.2015, în copie (f. 57) și adresa nr._/04.02.2015, în copie (f. 58).
Analizând legalitatea sentinței civile sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.proc.civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, fiind consacrat, astfel, principiul disponibilității în procesul civil.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 8288 lei, cu titlu de chirie restantă, calculată până în luna octombrie 2012.
Prin precizările formulate la data de 18.02.2013 (f. 36), reclamantul a menționat că suma de 8288 lei reprezintă debitul restant datorat de pârâți la data de 23.10.2012 și se compune din suma de 3865,43 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere în cuantum de 4422,57 lei. A fost depus și un calcul diferențiat, respectiv:
- Pentru anul 2008 – 195,35 lei.
- Pentru anul 2009 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2010 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2011 – 978,84 lei.
- Pentru anul 2012 – 734,13 lei.
Față de principiul disponibilității enunțat mai sus, prima instanță nu putea să aibă în vedere o altă perioadă pentru calculul sumelor datorate conform contractului de închiriere decât perioada indicată în acțiune. Este de remarcat că precizările reclamantului din data de 05.11.2013 privind suma datorată de pârâți în perioada 2008 – 2013 nu reprezintă o modificare a obiectului cererii în sensul dispozițiilor art. 132 C.proc.civ., reclamantul neprecizând în mod expres acest lucru.
În consecință, prima instanță a încălcat principiul disponibilității obligându-i pe pârâți la plata sumei de 8926 lei calculate în perioada 2008 – 2013, în împrejurarea în care acțiunea viza doar suma de 8288 lei indicată ca fiind sumă restantă în luna octombrie 2012.
În mod legal prima instanță trebuia să se raporteze, în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii, doar la precizările reclamantului din data de 18.02.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la majorările de întârziere, tribunalul constată că, în sensul art. 969 C.civ., contractul reprezintă legea părților și că, în speță, contractul de închiriere nr._/07.04.1982 are natura unui contract civil, fiind obligatoriu pentru ambele părți.
Or, potrivit contractului de închiriere menționat, neplata în termen a chiriei atrage o majorare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Față de aceste considerente, reține că suma pretinsă de reclamant cu titlu de majorări de întârziere nu este certă, existența creanței nerezultând din cuprinsul convenției părților. Potrivit acestei convenții, reclamantul putea pretinde doar penalități de întârziere în cuantum de 0,5%, iar nu majorări conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, în speță nefiind vorba despre creanțe fiscale.
În ceea ce privește suma de 3865,43 lei, indicată ca fiind datorată cu titlu de chirie restantă în octombrie 2012, tribunalul reține că, potrivit adresei nr._/05.03.2015 (f. 57) și adresei nr._/04.02.2015 (f. 58), în perioada 2010 – 2013, pârâților le-a fost reținută, în contul debitului restant, suma de 4290 lei.
Date fiind considerentele de mai sus referitoare la principiul disponibilității și la lipsa caracterului cert al creanței pretinse cu titlu de majorări de întârziere, precum și suma deja achitată de pârâți în contul datoriei restante în luna octombrie 2012, tribunalul apreciază că, în speță, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația, în sensul art. 1169 C.civ., de a proba existența certă a pretențiilor sale.
Astfel, reține pretențiile reclamantului privind plata sumei de 8288 lei sunt nejustificate.
Pe de altă parte, constată, prin prisma dispozițiilor art. 1020 C.civ., că neexecutarea obligației asumate prin contract până în luna octombrie 2012 nu a fost cauzată de reaua credință a recurenților - pârâți, aceștia demonstrând, conform cupoanelor de pensie atașate la dosar (f. 31) că veniturile familiei sunt modice, dar că și în aceste condiții, încearcă să achite în fiecare lună sume în contul datoriei acumulate, conform listei cu ordine de plată atașată la dosar (f. 28).. Buna credință a recurenților – pârâți rezultă și din atitudine acestora care au arătat că își asumă obligația de a achita, în mod eșalonat, debitul.
Tribunalul apreciază, astfel, că nu se impune rezilierea contractului de închiriere sau evacuarea chiriașilor subsecventă rezilierii contractului, respectiv obligarea acestora la plata chiriei până la data evacuării.
Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată și, în consecință, va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenții C. D., C. C., C. I., domiciliați în G., .. 37, ., în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN REPREZENTANT M. S., PRIMARUL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., C. C., domiciliat în G., .. 37, . civile nr._/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract evacuare – pretenții.
Modifică sentința civilă nr._/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria G., în tot, și în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015
Președinte, A. P. | Judecător, R. N. | Judecător, N. D. B. |
Grefier, A. P. |
Red. R.N./25.06.2015
Tehn. P.A./ 2 ex./26.06.2015
Fond: I.D.C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 281/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
