Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 11/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă C. M., domiciliată în G., .. 11, ., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. T., domiciliat în G., .. J5, . civile nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „ordonanță președințială – exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apărătorul apelantei-reclamante, avocat M. V., în baza împuternicirii avocațiale de la fila 3 dosar și apărătorul intimatului-pârât, avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura nu este legal îndeplinită cu apelanta-reclamantă, întrucât nu a fost citată la domiciliul procesual ales în cererea de apel, respectiv la Cabinet Individual Av. M. V., cu sediul în G., ., nr. 1, ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, fiind primul termen de judecată, apelul este motivat, timbrat, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, s-a comunicat un exemplar apelantei-reclamante, după care;
Tribunalul constată procedura de citare acoperită cu apelanta-reclamantă, prin prezența apărătorului ales, avocat M. V..
Tribunalul dispune rectificarea citativului, în sensul că apelanta-reclamantă are domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Av. M. V., cu sediul în G., ., nr. 1, ..
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea apelului.
Apărătorul apelantei-reclamante arată că s-a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond pentru motivele arătate pe larg în motivele de apel. Instanța de fond a respins primul capăt de cerere privind exercitarea autorității părintești de către ambii părinți reținând în mod eronat faptul că între cei doi părinți nu există motive de neînțelegere, însă între aceștia a existat o stare conflictuală dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (certificatul medico-legal și dovada existenței unei plângeri penale a reclamantei față de pârât). Consideră că neînțelegerile în cuplu se răsfrâng și asupra exercitării autorității părintești asupra minorului. Reclamanta lucra în ture, de minor se ocupa pârâtul, care nu avea un loc de muncă. Un alt motiv de apel îl reprezintă faptul că instanța a respins capătul de cerere privind stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei. Instanța de fond nu a reținut faptul că până la data de 29.06.2014 minorul a locuit împreună cu părinții și fratele matern la domiciliul mamei și doar după această date, urmare a incidentului provocat de pârât, minorul a plecat din locuința respectivă. Reclamanta nu l-a alungat pe minor din locuința, care aparține tatălui reclamantei. Există un dosar având ca obiect anulare act vânzare-cumpărare, aflat în calea de atac, iar astăzi are termen de judecată și dosarul de divorț. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare admiterea capetelor de cerere privind exercitarea autorității părintești față de minorul C. Flavio de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă până la soluționarea divorțului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere față de minor, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât, având în cuvântul în combaterea apelului, în ceea ce privește exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, arată că instanța de fond a apreciat că întrucât prin lege se statuează că exercitarea autorității părintești asupra copilului se face în comun de ambii părinți, nu se poate veni în fața instanței de judecată să pretinzi același lucru. Al doilea motiv de apel privind stabilirea domiciliului la reclamantă, instanța de fond, după ascultarea minorului, a apreciat că este în interesul superior al acestuia să locuiască la tată, la domiciliul tatălui. Relațiile tensionate dintre părți au atins punctul culminant la sfârșitul lunii iunie, când apelanta-reclamantă a schimbat yala de la ușa apartamentului, obstrucționând accesul intimatului-pârât în locuință. Instanța de fond a ascultat minorul și a constatat că atașamentul minorului față de mamă este unul forțat. În dosarul de divorț, la termenul din 5.11.2014 părțile au fost de acord cu desfacerea căsătoriei prin acord. În referatul de anchetă socială se menționează că ambele părți au condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului. Consideră că hotărârea instanței de fond este una corectă, sens în care solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. T., solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești față de minorul C. Flavio de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamantă, până la finalizarea divorțului, cu dreptul pârâtului de a petrece împreună cu minorul o zi din primul și al treilea week-end din lună, precum și o săptămână în vacanța de iarnă, respectiv trei săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul acestuia, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în procent de 25% din venitul net și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În fapt, a motivat că în urmă cu un an și șase luni soții s-au despărțit în fapt, dar au continuat să locuiască în același apartament. Deoarece a introdus acțiune de divorț pârâtul a devenit violent față de ea, certurile fiind frecvente și desfășurate în prezența minorului. În data de 29.06.2014 pârâtul a început să o insulte și să îi adreseze cuvinte și expresii jignitoare, a lovit-o, i-a rupt rochia în fața copilului, după care a luat minorul și a plecat la sora lui.
În drept a invocat dispozițiile art. 397, 400, 401, 529 C.civ. și art. 996 N.C.proc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile art. 996 C.proc.civ., deoarece reclamanta a interzis pârâtului și minorului accesul în imobil, fiind nevoiți să se mute la sora sa. A mai arătat că minorul are o afecțiune deosebită față de tată, dorește să stea cu el și evită să o vadă pe mama sa.
În drept a invocat dispozițiile art. 205N.c.proc.civ.
Prin sentința civilă nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Minorul Flavio, născut la data de 08.10.2004, este fiul părților.
Din verificările administrative efectuate, rezultă că pe rolul Judecătoriei G., există dosarul nr._ având ca obiect divorț între părțile din prezenta cauză, care nu a fost soluționat.
În drept, potrivit art. 919N.C.proc.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Față de conținutul textului, s-a reținut că în cauză urgența este prezumată, nemaifiind necesară dovedirea acesteia, în sensul art. 996 din același Cod, motiv pentru care instanța a constatat că cererea de ordonanță președințială este admisibilă.
În referire la cererea reclamantei de exercitarea a autorității părintești, în comun, instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată, întrucât potrivit 483N.C.civ., autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Conform art. 503 din același Cod, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit art. 486 C.civ. ori de câte ori există neînțelegeri cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Prin prisma textelor anterior menționate, instanța a reținut că în lipsa unor neînțelegeri între părinți, care să justifice intervenția instanței, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, prin efectul legii până când instanța care va pronunța divorțul va statua asupra acestui aspect.
În referire la cererea de stabilire a domiciliului minorului, instanța a reținut următoarele:
Din concluziile raportului de anchetă psihosocială, din declarația martorului P. A., din interogatoriul luat pârâtului, având în vedere și opinia minorului exprimată în camera de consiliu, instanța a constatat că în prezent minorul locuiește cu tatăl, care se ocupă de creșterea și educarea acestuia într-un mod corespunzător, între aceștia existând o relație de atașament, condițiile locative oferite de tată fiind adecvate pentru dezvoltarea minorului. În acest context, instanța a înlăturat depoziția martorului C. R., potrivit cu care atașamentul minorului față de tată ar fi unul forțat.
Ca urmare, instanța a concluzionat că nu există motive care să justifice în interesul superior al minorului schimbarea locuinței acestuia la mamă până la soluționarea dosarului de divorț.
Împotriva sentinței civile nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel reclamanta C. M..
Prin motivele de apel, a invocat următoarele:
Cu actele depuse(certificat medico-legal, existența unor plângeri penale dar și a unui dosar penal) a dovedit că între părți există neînțelegeri, suficient de grave, care să justifice intervenția instanței, deoarece minorul are nevoie de grija ambilor părinți. În opinia sa, instanța avea temei legal să dispună exercitarea autorității părintești, în comun.
A solicitat să se constate că minorul a locuit la domiciliul său, împreună cu fratele matern, până la data de 29.06.2014, când între părți a avut loc un incident, iar minorul a plecat cu tatăl influențat de acesta din urmă. A menționat că nu a îndepărtat copilul și nu s-a opus ca acesta să se întoarcă în domiciliul mamei. În opinia sa, este recomandabil ca locuința minorului să fie la mamă, deoarece acesta a locuit cu mama de la naștere și până la data de 29.06.2014. O asemenea soluție va permite copilului să locuiască alături de fratele matern, dezvoltând relații firești cu acesta.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul celor menționate prin motivele scrise de apel.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
A susținut că exercitarea în comun a autorității părintești este de la lege, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune intervenția instanței cu privire la modul de exercitare a acestui drept.
În ceea ce privește domiciliul minorului, a solicitat să se constate că instanța a constat personal și direct starea emoțională a minorului, precum și atașamentul acestuia față de tată. Așa fiind în mod corect s-a apreciat că până la soluționarea divorțului, este potrivit ca minorul să aibă domiciliul la tată. La soluționarea apelului a solicitat să se aibă în vedere că reclamanta a limitat accesul său și al minorului în domiciliu, motiv pentru care nu poate pretinde acum schimbarea unei situații de fapt generată de propriul comportament.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
1. Părțile, sunt separate în fapt, au locuințe separate, sunt în proces de divorț, iar în calitate de părinți ai minorului Flavio, nu au convenit asupra modului de exercitare a autorității părintești.
Reclamanta solicită instanței, ca pe cale de ordonanță președințială să se stabilească exercitarea în comun a autorității părintești.
Conform art.483 Noul Cod Civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile pe care-l privesc, ținând cont de vârsta și gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Având în vedere că exercitarea autorității părintești de ambii părinți constituie regula, că aceasta este reglementată expres prin lege, că reclamanta nu a dovedit că a fost împiedicată în vreun fel să-și exercite drepturile părintești, soluția instanței pe capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești nu se impune a fi reformată.
Câtă vreme exercitarea autorității părintești în comun, este efectuată conform legii, nu există motive ca instanța să întărească această dispoziție și printr-o hotărâre judecătorească.
2. În referire la domiciliul minorului, se constată următoarele:
Începând cu data de 29.06.2014, pârâtul împreună cu copilul s-au mutat din domiciliul comun, pe fondul unor tensiuni existente între părinții minorului.
Referatele de anchetă socială efectuate la instanța de fond conțin date despre locuința reclamantei, dar și despre locuința pârâtului. Ambele părți au condiții de locuit potrivite, dar condițiile locative nu sunt singurele criterii relevante ce trebuie avute în vedere de instanță pentru a stabili domiciliul unui minor.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului, Tribunalul constată că soluția dispusă de instanță nu se impune a fi reformată, pentru urătoarele motive:
Este cert că în perioada în care minorul s-a aflat la tată și pe fondul separării de mamă acesta a trecut printr-o perioadă dificilă, dar potrivit probelor administrate în cauză, copilul are la acest moment elemente de stabilitate și siguranță în raport de tatăl său. O schimbarea a mediului familial, ar afecta sentimentele de siguranță și stabilitate specifice, modificare care, până la soluționarea divorțului nu este în interesul minorului.
Din răspunsurile la interogatoriu, dar și din cele relatate de minor, a rezultat că tatăl permite minorului să aibă legături cu mama și cu fratele matern, a dezvoltat relații de atașament față de tată, iar reclamanta nu a dovedit că domiciliul minorului este unul forțat.
Reținând că până la soluționarea divorțului, criteriile de stabilire a domiciliului sunt în favoarea intimatului, că procedura sumară a ordonanței președințiale nu a evidențiat că ar fi nerecomandabil ca minorul să locuiască cu tatăl, se constată că soluția dată de instanța de fond pe acest capăt de cerere nu se justifică a fi reformată.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 480 alin.1 V.C.proc.civ. va menține sentința apelată, cu consecința respingerii apelului ca nefondat.
Față de soluția pronunțată, având în vedere că intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 N.C.proc.civ., va obliga apelanta către intimat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă C. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Av.M. V., cu sediul în G., ., nr. 1, ., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. T., domiciliat în G., .. J5, . civile nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., ca nefondat.
Obliga apelanta sa plătească intimatului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.jud.LB/tehn.gr.CB
Ex.4/02.02.2015
Fond – Jud.P. C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 99/2015.... | Stare civila. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
