Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 13-03-2015, Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 208/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.208/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de apelantul M. M. V. în contradictoriu cu intimata T. I., împotriva sentinței civile nr. 209/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială stabilire locuință minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., sub nr._, în data de 20.01.2015, reclamanta TĂBACARU I. a chemat în judecată pe pârâtul M. M. – V., solicitând stabilirea locuinței minorului M. R. – G., născut la data de 16.06.2013, in mod provizoriu, la reclamanta-mamă, pe cale de ordonanță președințială.
În motivarea cererii s-a arătat ca din relația sa de concubinaj cu paratul a rezultat minorul M. R. – G., născut la data de 16.06.2013. Din cauza comportamentului agresiv al paratului, pe data de 16 ianuarie 2015 a fost alungata din domiciliul pârâtului si a fost nevoita sa plece la părinții săi, care locuiesc in . a reușit să îl ia și pe minor, deoarece pârâtul s-a opus.
A arătat ca minorul are o vârstă foarte mica si anume 1 an si 6 luni, este si in prezent alăptat la sân și are nevoie de dragostea și afecțiunea materna, în condițiile în care pârâtul este agresiv și a fost nevoită să formuleze împotriva sa mai multe plângeri penale.
In drept, a invocat prevederile art.996 și art. 496 alin.2 NCPC.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie:acte de stare civila, referat de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei. A solicitat și încuviințarea probei cu un martor.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la primul termen de judecata si a arătat ca este de acord cu acțiunea in sensul ca locuința minorului sa fie stabilita in mod provizoriu la mama, dar că dorește să i se permită să viziteze minorul și chiar să-l ia la locuința sa.
Prin sentința civilă nr. 209/29.01.2015, Judecătoria T. a admite cererea având ca obiect stabilire locuința minor pe cale de ordonanța președințială și a stabilit in mod provizoriu locuința minorului M. R. – G., născut la 16 iunie 2013, în mun. Focșani, jud. V., la reclamanta – mama.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul M. R. – G., născut la data de 16.06.2013, care în prezent locuiește la paratul – tată, iar acesta din urma nu se opune ca minorul să locuiască in continuare cu mama sa.
S-a mai reținut că între părți există relații tensionate care au dus in final la alungarea reclamantei din locuința comună, in prezent aceasta locuind la părinții săi in . referatului de ancheta sociala a reținut că reclamanta prezintă condiții materiale si garanții morale pentru creșterea și îngrijirea minorului în locuința sa din Ghidigeni.
Din concluziile referatului de ancheta sociala a mai rezultat că in prezent minorul in vârstă de 1 an si 6 luni este incă hrănit și la sân, prin urmare există urgență in stabilirea locuinței in mod provizoriu la mama până la soluționarea pe calea dreptului comun a problemelor legate de stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, a locuinței minorului, a pensiei de întreținere, respectiv a legăturilor personale ale minorului cu părintele necustodian.
În drept, instanța a reținut că potrivit art.486 NCC, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul dreptului sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă hotărăște potrivit interesului superior al minorului.
Potrivit art. 996 NCPC, instanța va putea să ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În măsura in care legea permite luarea unor masuri vremelnice de stabilire a locuinței copiilor minori către unul sau altul dintre părinți in timpul procesului de divorț conform art.919 NCPC, in aceeași măsură instanța a apreciat ca se pot lua astfel de masuri si pentru copiii rezultați din concubinaj. Urgenta unei astfel de masuri deriva din faptul ca este in interesul minorului sa aibă locuința stabilita la unul dintre părinți, inclusiv pe perioada derulării procesului având ca obiect stabilire locuința minor pe calea dreptului comun, astfel încât viața de familie să nu fie afectată, precum și din faptul ca in prezent minorul este încă alăptat la sân.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul M. M. V., arătând că la primul termen, fără administrarea niciunei probe, instanța a încuviințat cererea, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
A invocat că instanța a încălcat regulile de competență prevăzute de art. 107 C.pr.civ., textul având caracter imperativ, iar la primul termen instanța era obligată să își verifice competența, conform art. 137 C.pr.civ., consemnând temeiul de drept pentru care s-a constatat competența instanței sesizate. Or, din încheiere nu rezultă că instanța a procedat astfel, împrejurare care atrage anularea hotărârii si declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Focșani, în circumscripția căreia își are pârâtul domiciliul.
A mai învederat că nu s-a făcut dovada că există un proces pe fond pentru a fi îndeplinită condiția vremelniciei măsurii, astfel încât instanța a luat practic o măsură definitivă.
În privința urgenței, a arătat că nu s-a dovedit situația de urgență, cererea fiind soluționată doar pe baza susținerilor reclamantei, care s-au reflectat și în concluziile referatului de anchetă socială, în care s-au menționat aspecte nereale.
A arătat că nu rezultă din probe că minorul s-ar afla într-o situație de risc cât este la domiciliul său, unde este bine îngrijit, inclusiv de bunică, astfel încât nu este dependent de mamă, care l-a abandonat, plecând fără a exista acte de violență fizică sau verbală exercitate asupra ei.
A mai precizat că a fost ignorată susținerea sa de a avea legături personale cu minorul, că în mod greșit a dispus instanța ca locuința minorului să fie stabilită la reclamantă, în Focșani, când aceasta locuiești în ..
În subsidiar, a solicitat rejudecarea cauzei și respingerea cererii.
În drept a invocat art. 466 și urm. C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar fiind prezentă la termenul din 12.03.2015 a solicitat respingerea apelului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de apel reprezentat de necompetența teritorială a Judecătoriei T. în a soluționa cauza, instanța de apel constată că la primul termen de judecată, 29.01.2015, aceasta s-a declarat competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece pricina. Prezent la acel termen de judecată, pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T..
Conform art. 130 alin.2 C.pr.civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar potrivit alin.3, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Cum pârâtul nu a invocat necompetența teritorială în condițiile arătate, nu o mai poate face direct în apel, acest motiv de apel fiind neîntemeiat.
În privința motivului de apel reprezentat de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii pe calea ordonanței președințiale, instanța de apel reține că prima instanță a stabilit doar provizoriu locuința minorului la mamă, chiar în absența dovezii privind existența unui dosar în care să se judece fondul dreptului, dar o asemenea condiție (a existenței unui dosar pe fond) nu trebuie absolutizată, cât timp se poate solicita oricând să se revină asupra măsurii, fie printr-o nouă cerere de ordonanță președințială, fie printr-o cerere cu privire la fondul dreptului.
Referitor la urgență, instanța apreciază că vârsta de doar 1 ani și 6 luni a minorului, faptul că era încă alăptat la sân, justifică luarea măsurii stabilirii provizorii a locuinței sale la mama sa, fără a fi nevoie de a se dovedi că tatăl reprezintă un pericol pentru dezvoltarea minorului.
A mai învederat apelantul că a fost ignorată solicitarea sa de a avea legături personale cu minorul, dar în condițiile în care apelantul nu formulase cerere reconvențională în acest sens, instanța de fond nu era învestită cu acest capăt de cerere și nu avea de ce să se pronunțe cu privire la stabilirea unui program de vizită.
Un ultim motiv de apel viza greșita stabilire a domiciliului minorului la mamă, în Focșani. Instanța de apel constată că apelantul este într-o eroare când afirmă că domiciliul minorului a fost stabilit în mun. Focșani, din dispozitivul sentinței apelate rezultă cu claritate că prima instanță a făcut referire la mun. Focșani doar când a menționat locul nașterii minorului, așa cum rezultă acesta din certificatul de naștere, stabilind locuința minorului, în mod provizoriu, la mama sa, fără a indica expres localitatea unde a stabilit acest domiciliu.
Niciuna dintre criticile invocate prin motivele de apel nefiind întemeiată, apelul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 480 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul formulat de apelantul M. M. V. domiciliat în ., jud.V. în contradictoriu cu intimata T. I. domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 209/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. Ț.
Red.D.G.N/Tehnored.V.Ț.
4ex./21.04.2015
Jud.Fond-C.V.
| ← Stare civila. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
