Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 99/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
operator de date cu caracter personal-2949
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător N. D. B.
Grefier L. L.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții D. F. și D. C. împotriva sentinței civile nr. 1257 pronunțată la data de 23.07.2014 de către Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ,,stabilire program vizitare minor ,,
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2015, care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 06.02.2015, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 11.04.2014, reclamanta D. F., domiciliata în . în judecată pe pârâtul D. C. domiciliat în . modalității de vizitare de către mama a minorilor rezultați din casatorie, si anume minorii D. I. A. născut la 11 august 2001 si D. R. A. născută la 15 decembrie 2005 .
În motivarea cererii formulate reclamanta - mama a arătat că în anul 2011 a divorțat de pârât . Prin hotărârea de divorț, respectiv sentința civilă nr. 1125/17.05.2011, minorii D. I. A. născut la data de 11 august 2001 și D. R. A. născută la data de 15 decembrie 2005, au fost încredințați tatălui spre creștere și educare și au locuit la domiciliul acestuia, acolo unde se află și în prezent.
Dată fiind această soluție, a încercat pe cale amiabilă să viziteze minorii, să îi poată lua la locuința sa atunci când revenea în țară și să petreacă timp cu ei. Acest lucru nu a fost posibil, deși, la momentul la care a avut loc divorțul, au decis împreună cu pârâtul că va avea posibilitatea neîngrădită de a avea legături cu minorii .
A arătat faptul că nu i se permite să vină la locuința minorilor și îi este interzis să îi ia la locuința sa, fapt ce afectează foarte mult relația dintre ea și copii prin acest lucru producându-se o îndepărtare între ea și minori .
Dată fiind această stare de fapt și în interesul superior al minorilor, solicită a i se acorda dreptul de a avea legături personale, prin stabilirea programului de vizită arătat.
In drept, se invocă art.401,403 C.civ.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: sentința civilă nr.1125 din 17.05.2011 a Judecatoriei T. .
Pârâtul – tata a formulat întâmpinare- și cerere reconventionala in etapa scrisa . Cu privire la cererea de chemare in judecata a aratat ca este de acord cu admitere in parte a actiunii in sensul ca vizitele minorilor sa aiba loc la domiciliul sau, cu motivarea ca minorii de abia au reusit sa treaca peste trauma produsa de divort si nici acum nu pot accepta faptul ca mama lor i-a parasit pentru un alt barbat, ca reclamanta nu are o locuinta unde sa duca minorii, ca minorii nu accepta in nici un fel contactul cu mama lor .
Pe cale de cerere reconventionala a solicitat sa se majoreze pensia de intretinere in favoarea minorilor in funcție de veniturile reclamantei pe care le obtine in Italia, fata de sentința civilă nr.1125 din 2011 a Judecatoriei T..
Reclamanta a formulat raspuns la intampinarea – reconventionala aratand ca programul de vizitare al minorilor urmeaza sa se desfasoare la locuinta parintilor sai din . .
Cu privire la cererea reconventionala a solicitat respingerea acesteia ca nefondata, deoarece, desi are resedinta in strainatate, aceasta nu are vreun loc de munca .
In cauză s-au efectuat doua referate de anchetă socială la locuintele partilor.
La propunerea partilor, au fost audiati martorii T. M. si Potirniche M. .
Prin sentința civilă nr. 1257 din 23.07.2014 a fost admisă cererea principala având ca obiect „ stabilire drept vizită minor” formulată de reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâtul D. C. precum și cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul-tată să permită reclamantei-parate - mame să aibă legături personale cu minorii D. I. A. născut la 11 august 2001 si D. R. A. născută la 15 decembrie 2005, astfel:
- să-i ia pe minori la domiciliul său din România, în primul și ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni începând cu vineri orele 17,00 și până duminică orele 17,00 ;
- să-i ia pe minori la domiciliul său din România a doua zi cu prilejul fiecărei sărbători de Paști și de C., începând cu orele 08,00 până la orele 16,00, în anii pari, iar în anii impari în prima zi cu prilejul fiecărei sărbători de Paști și de C., începând cu orele 08,00 până la orele 16,00 ;
- să-i ia minorii la domiciliul său din România, în prima săptămână în fiecare vacanță de iarnă;
- să-i ia minorii la domiciliul său din România timp de o lună în vacanța de vară, începând cu 01 august și până la data de 31 august ;
- să-i viziteze pe minori la domiciliul lor cu prilejul zilelor lor de naștere și de nume.
S-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilite in sarcina reclamantei-parate prin sentința civilă nr.1125/17.05.2011 a Judecătoriei T., de la suma totala de 190 lei lunar la suma totala de 600 lei lunar, cate 300 lei pentru fiecare minor in parte, începând cu data de 5.05.2014 si pana la majoratul fiecăruia dintre ei.
Au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din căsătoria părților au rezultat minorii D. I. A. născut la 11 august 2001 si D. R. A. născută la 15 decembrie 2005.
A reținut că cei doi copii minori locuiesc impreuna cu tatal lor in ., ca urmare a incredintarii lor prin hotarare judecatoreasca, conform sentinței civile nr.1125 din 17.05.2011 a Judecatoriei T. .
Cei doi copii sunt bine ingrijiti de catre tatal lor si familia extinsa a acestuia .
A reținut că paratul-reconvenient, ca de altfel si cei doi minori au o atitudine de respingere a reclamantei – mame acuzand-o ca i-a parasit pe copii plecand in Italia, percepand acest lucru ca pe un abandon.
Conform art.486 NCC, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul dreptului sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă [....] hotărăște potrivit interesului superior al minorului .
Conform art.401 C.civ., părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Asupra modalităților de exercitare a dreptului mamei de a avea legături personale cu minorii, instanța a avut în vedere faptul că nu s-au administrat probe care să ducă la concluzia că reclamanta - mama ar avea un comportament necorespunzator care ar avea repercusiuni negative asupra psihicului copiilor, iar pe de alta parte exercitarea dreptului de vizita nu ar putea fi eficient, in sensul de a duce la o apropiere a relatiilor cu mama lor, decat daca ar avea loc la domiciliul din tara al mamei . A apreciat că din concluziile referatului de ancheta sociala ca reclamanta – parata detine in . sai, conditii materiale, financiare care permit derularea in bune conditii a dreptului de vizita asupra copiilor .
Cu privire la cererea reconventionala, instanta a reținut ca nevoile celor doi minori au crescut, iar veniturile mamei –parate care locuieste si traieste in Italia de mai mult timp, nu ar putea fi mai mici decat venitul minim din respectiva tara care este in jur de 600 euro lunar. Instanta a apreciat ca vechea pensie stabilita prin hotarare judecatoreasca de 190 lei în favoarea ambilor minori nu mai este indestulatoare, impunandu-se majorarea acesteia conform art 531 NCC rap la art 529 NCC .
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta pârâtă D. F. cât și pârâtul reclamant D. C..
În motivarea apelului formulat reclamanta pârâtă D. F. a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, bazându-se pe date și fapte nereale, pe interpretarea greșită a probelor, apreciind că în mod greșit a dispus majorarea pensiei de întreținere pentru minori, considerând că nivelul minim pe economie în Italia nu poate fi mai mic de 600 euro, plecând de la această valoare la stabilirea pensiei de întreținere. A arătat că deși a menționat faptul că lucrează doar ocazional, reușind cu greu să găsească de lucru, instanța de fond a majorat pensia pentru minori de la 190 de lei lunar la suma de 600 lei lunar.
A apreciat că instanța de fond a greșit sub două aspecte, arătând că potrivit art. 249 – 365 C. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, intimatul trebuind să dovedească faptul că apelanta are venituri să plătească aproape 200 euro pe lună, arătând în același timp că Italia este printre cele 6 țări europene în care statul nu garantează un venit minim, astfel încât abordarea instanței referitoare la salariul minim pe economia Italiei este eronată.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C..
În motivarea apelului formulat de pârâtul reclamant D. C. s-a arătat că solicită reanalizarea programului de vizitare a minorilor, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală sub aspectul programului de vizitare al minorilor. A arătat că din anul 2011 de când i-au fost minorii încredințați aceștia sunt bine îngrijiți, s-au acomodat și încearcă să trăiască fără prezența și ajutorul mamei care trăiește și lucrează în Italia și nu se implică în nici un fel în educația minorilor.
A arătat că minorii nu pot accepta faptul că mama lor i-a părăsit pentru un alt bărbat și pe fondul acestei dezamăgiri nu doresc să audă de mama lor, refuzând orice contact cu aceasta, chiar telefonic.
A apreciat că acomodarea minorilor trebuie să se facă treptat, pentru început programul de vizitare trebuind să fie stabilit sub forma vizitelor la domiciliul minorilor, apreciind că programul de vizitare stabilit este în detrimentul interesului superior al copiilor, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul stabilirii unui program de vizitare al minorilor doar la domiciliul acestora de la tată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.
Față de apelul formulat de pârâtul reclamant D. C., apelanta intimată D. F. a formulat întâmpinare prin care a apreciat că sub aspectul programului de vizitare sentința este legală și temeinică, minorii fiind suficient de mari pentru a petrece mai mult timp cu mama atunci când vine în țară.
A arătat că legăturile personale cu minorii se impun a fi analizate și în contextul disp. art. 14 și 22 din legea nr.272/2004 ce consacră dreptul copiilor la protecția vieții sale de familie, împiedicarea ori limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil afectând dreptul la respectul vieții de familie.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C..
Intimatul apelant D. C. a formulat întâmpinare față de apelul formulat de reclamanta pârâtă D. F., apreciind că reclamanta trebuia să facă dovada veniturilor obținute iar susținerile referitoare la faptul că în Italia nu există venit minim garanta sunt nefondate.
A apreciat că instanța a avut în vedere interesul superior al minorilor, apreciind că necesitățile copiilor sunt foarte mari, sunt școlarizați iar nevoile acestora au crescut de la desfacerea căsătoriei și până în prezent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză au fost căsătoriți, din căsătorie fiind născuți minorii D. I. A., născut la 11.08.2001 și D. R. A., născută la 15 .12.2005, la momentul formulării cererii pentru stabilirea programului de vizitare copiii având vârsta de 13 ani împliniți și respectiv 8 ani împliniți, căsătoria părților fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 1125/17.05.2011 pronunțată de Judecătorie T., prin acordul părților.
Potrivit disp. art. 262 al. 2 cod civil copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. În conformitate cu disp. art. 401 al. 1 rap. la art. 400 cod civil, în cazul părinților divorțați, părinții separați de copilul lor (când s-a stabilit locuința copilului minor la celălalt părinte), au dreptul de a avea legături personale cu copii.
În conformitate cu disp. art. 17 Al. 1 din legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, criteriile fiind reglementate de al. 4, respectiv programul va fi stabilit în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Art. 18 din actul normativ menționat reglementează modalitățile prin care se poate realiza menținerea legăturilor personale, respectiv prin: întâlniri ale copilului cu părintele; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părinte; transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; întâlniri ale copilului cu părintele cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Chiar dacă minorii se află în grija apelantului pârât – reclamant din anul 2011 acest lucru nu trebuie să aibă semnificația faptului că legăturile dintre mamă și copii trebuie restrânse, ci dimpotrivă. Așa cum rezultă din declarația martorului P. M. (f. 43 dos. fond) care a însoțit-o pe reclamantă la domiciliul pârâtului, acesta nu a permis reclamantei să vadă copii, având un limbaj nepotrivit și ascunzând copii. Din ancheta psiho socială realizată în cauză rezultă că intimata reclamantă are condiții materiale corespunzătoare la domiciliul din țară și prezintă garanțiile morale necesare pentru a nu-i fi îngrădit dreptul de a avea legături personale cu minorii.
Copii au nevoie în egală măsură atât de mamă cât și de tată, iar înstrăinarea copiilor de mama lor (invocată de către apelantul pârât) nu poate fi un argument valabil pentru menținerea aceleiași stări, înstrăinarea având loc tocmai datorită absenței mamei din viața copiilor.
Divorțul sau separarea părinților nu trebuie să aibă un efect negativ asupra relației dintre părinți și copii, cu excepția ipotezei în care părintele ar reprezenta un pericol pentru copil, reglementările Codului civil trebuind coroborate cu prevederile Legii nr. 272/2004 precum și cu normele de drept internațional.
Este în interesul superior al copilului dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, fără o ingerință din partea celuilalt părinte, întrucât limitarea sau împiedicarea legăturilor firești dintre părinte și copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Pentru ca legăturile dintre copii și intimata reclamantă, mama copiilor, să conducă la asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și încredere se impune ca exercitarea acestui drept să se realizeze fără prezenta apelantului pârât-reclamant, comunicarea dintre parinte si copiii sai minori trebuind sa aiba loc in mod firesc, fara nicio restrangere, în mod corect apreciind prima instanță că se impune admiterea programului de vizitare a minorilor solicitat de către reclamantă.
Pentru aceste considerente urmează să fie respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât D. C..
Cu privire la apelul formulat de reclamanta – pârâtă D. F., instanța de recurs reține că potrivit disp. art. 529 al. 2 cod civil stabilirea pensiei de întreținere datorate copiilor minori de către părinte se raportează la venitul lunar net al acelui părinte, putând fi de până la o treime din acest venit pentru 2 copii. În absența unui venit de natură salarială pentru cetățeni români rezidenți în România pensia de întreținere este calculată la nivelul minim pe economia națională (în România).
Apelanta reclamantă-pârâtă locuiește în Italia iar în cererea reconvențională formulată de către intimatul pârât – reclamant nu a fost realizată nici o dovadă privind veniturile mamei.
Aprecierea primei instanțe în sensul că venitul minim în Italia nu poate fi mai mic de 600 de euro nu are nici o bază probatorie, la o simplă verificare prin intermediul mijloacelor moderne de informare (internet) rezultând că Italia nu are un venit minim pe economie.
Desigur că reclamanta – pârâtă în cererea reconvențională are obligația de a contribui la cheltuielile de creștere, educare și întreținere ale minorilor, dar nu prin raportare la un venit despre care nu s-a făcut dovada că ar exista în mod real, ci prin raportare la venitul minim net pe economia națională a României.
Pentru aceste considerente urmează să fie admis apelul declarat de apelanta reclamantă (pârâtă în cererea reconvențională) și, văzând și disp. art. 480 al. 1 cod proc. civilă, se va dispune majorarea pensiei stabilite în sarcina acesteia prin sentința civilă nr. 1125/17.05.2011 a judecătoriei T. de la suma de 190 lei lunar pentru ambii minori la un cuantum de 33% din venitul minim net pe economia națională din România, respectiv câte 16,5% pentru fiecare minor, de la data înregistrării cererii reconvenționale (05.05.2014) și până la majoratul minorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - pârât D. C., domiciliat în ., ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta – reclamantă D. F., domiciliată în ..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1257/23.07.2014, pronunțată de Judecătoria T. și în consecință,
Dispune majorarea pensiei de întreținere stabilite în sarcina reclamantei – pârâte prin sentința civilă nr. 1125/17.05.2011, pronunțată de Judecătoria T., de la suma totală de 190 lei lunar pentru ambii minori D. I. A. și D. R. A., la un cuantum de 33% din venitul minim net pe economia națională din România, câte 16,5 % pentru fiecare minor, de la data înregistrării cererii reconvenționale, respectiv 05.05.2014 și până la majoratul minorilor, respectiv până la data de 11.08.2019 pentru minorul D. I. A. și până la data de 15.12.2023 pentru minora D. R. A..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Înlătură orice dispoziții contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
Ralucca N. N. D. B. L. L.
Red.D.N.B/Tehn.L.L.
4 EXEMPL./08.06.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
