Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 561/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 20070/233/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 561/2015
Ședința din camera de consiliu din data de 14.07.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. G. F.
Judecător: D. G. B.
Grefier: I. A. T.
Pe rol fiind judecarea apelului promovat de către apelantul - pârât ., cu sediul procesual ales la C.I.A. B. Didel, în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimații D. A., D. I., D. M., cu domiciliul în G., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 3561/ 24.03.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „ordonanță președințială - obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin av. B. Didel, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează faptul că prezenta cauză a fost amânată în vederea soluționării cererii de strămutare, după care;
Avocatul apelantei precizează că intimații au apărător, împuternicirea avocațială aflându-se la fila 13-15.
Instanța reține că împuternicirea este dată doar pentru redactarea întâmpinării.
Avocatul apelantei solicită instanței să încuviințează proba cu înscrisurile referitoare la cheltuielile efectuate în faza de apel.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Avocatul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile și în rejudecare respingerea acțiunii.
În acest sens arată că nu au fost îndeplinite cele trei condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială. Astfel, precizează că instanța de fond a justificat urgența pe lipsa iluminatului natural și a aerisirii. Totodată, apreciază că urgența este invocată prin încălcarea unui text de lege. De asemenea, mai arată că s-a invocat împrejurarea că s-ar consuma mai multă energie electrică.
Mai mult, avocatul apelantului consideră că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a protejat o stare de fapt și nu de drept.
Față de considerentele anterior expuse, apărătorul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărâri apelate și în rejudecarea respingerea cererii ca nefondate. Totodată, solicită și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
După rămânerea în pronunțare se prezintă pentru intimați, dna av. R. Aluna, în substituirea dnei av. M. A., care depune concluzii scrise, precum și delegație de substituire.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 06.10.2014 sub nr._ reclamanții D. A., D. I. și D. M. au solicitat pronunțarea unei ordonanțe președințiale și obligarea pârâtei S.C. C. G. S.R.L. să ridice trei panouri pe care le-a așezat în dreptul geamurilor lor, până la pronunțarea soluției în cauza civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G..
În motivarea cererii, în fapt, reclamanții au arătat că la data de 19.09.2014 au sesizat ca prin trei dintre geamurile imobilului ale proprietății lor nu mai pătrunde lumina naturală, acesta fiind blocate prin montarea nelegală de către pârâtă a trei panouri.
Au mai menționat reclamanții că pârâta a solicitat instanței obligarea lor la zidirea unui număr de trei ferestre cu vedere directă asupra proprietății sale.
Reclamanții au susținut că sunt proprietarii imobilului situat în G., ., încă din anii 1997, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/18.07.1997 și că nu a făcut nicio modificarea imobilului din acel moment, cele trei ferestre existând dintotdeauna.
În ceea ce privește condițiile pronunțării unei ordonanțe președințiale, reclamanții au arătat că urgența se justifică întrucât nu pot trăi pe întuneric, doar cu lumina artificială, prejudiciul iminent constă în faptul că nu pot aerisi încăperile corespunzător, iar costurile cu energia electrică sunt foarte mari, iar caracterul provizoriu al măsurii aceasta privește perioada până la pronunțarea pe fondul cauzei. Referitor la „ aparența dreptului” reclamanții au precizat că imobilul în care locuiesc face parte dintr-un imobil monument istoric, astfel că nu au putut aduce minime modificări, efectuarea ferestrelor fiind exclusă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri, în copie certificată, și planșe foto.
Pârâta a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind aparența dreptului, urgența și nici paguba iminentă, care nu s-ar putea repara, condiții prevăzute de art. 996 din Codul de procedură civilă.
Astfel, sub aspectul aparenței dreptului, reclamanții nu a făcut dovada că în patrimoniul acestora există o servitute de vedere asupra imobilului pârâtei. A menționat pârâta că panourile au fost montate la o distanță de 40-50 cm față de geamuri, pentru ca reclamanții să nu aibă vedere directă spre imobilul său, până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei G..
Pârâta a invocat dispozițiile art. 611, 612, 613 Cod civil, în sensul că aparența de drept îi profită.
Referitor la condiția urgenței, aceasta nu se presupune ci trebuie dovedită. Mai mult, panourile au fost așezate la o distanță de 40-50 cm, astfel că lumină natura pătrunde în camerele de nord ale reclamantei, și de asemenea camerele pot fi aerisite cu ușurință.
A mai arătat pârâta că prin amplasarea panourile nu le este produsă nicio pagubă reclamanților ce nu poate fi reparată.
În apărare pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens în copie certificată mai multe înscrisuri.
Instanța la termenul de judecată din data de 02.12.2014 a încuviințat pentru reclamanți proba cu cercetarea la fața locului, la dosar fiind depus procesul verbal din data de 09.12.2014.
Prin sentința civilă nr. 3561/24.03._ Judecătoria G. a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să înlăture panourile metalice așezate la distanța de 40 cm de ferestrele aferente imobilului reclamanților. Totodată a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților suma de 720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărarea nr._/18.07.1997 reclamanta D. A. și numitul D. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G., ., Județul G.. Reclamanții D. M. și D. I. sunt moștenitorii legali, alături de reclamanta D. A., ai defunctului D. I., din masa partajabilă făcând parte și ½ din imobilului situat în G., ., Județul G., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 79/04.08.2005.
Imobilul proprietatea a reclamanților face parte dintr-un imobil monument istoric înscris în Lista monumentelor istorice, astfel cum rezultă din adeverința depusă la fila 27.
La data 09.08.2007 pârâta a dobândit cotele indivize ale numiților Colichi M. și T. M. cu privire la imobilul situat în G., ., Județul G., astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 988/09.08.2007.
Pârâta a formulat cerere de chemare în judecată împotriva reclamanților la data de 14.05.2014 înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei G. având ca obiect „obligația de a face”.
La data de 19.09.2014, aspect necontestat de niciuna dintre părți, pârâta a amplasat pe terenul său, în dreptul a trei ferestre aflate în peretele exterior al imobilului reclamanților, panouri metalice. Cele trei ferestre sunt aferente a două camere ale imobilului, camere ce se învecinează cu imobilul proprietate a pârâtei – proces verbal cercetare la fata locului.
Potrivit art. 996 alin.1 din codul de procedură civilă „ Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”. Potrivit alin. 5 „ pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Asupra caracterului urgent al măsurii, instanța a reținut că acesta trebuie stabilit raportat la scopul luării acesteia, respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cauză, reclamații invocă lipsa de lumină naturală și imposibilitatea de aerisire corespunzătoare a camerelor și costul suplimentar privind energia electrică. Instanța a reținut aspectul că reclamanții s-au bucurat de bunul proprietate personală de la momentul închirierii și ulterior cumpărării acestuia, situația de fapt fiind modificată după cumpărarea de către pârâtă a imobilului vecin și luării de către aceasta a măsurii de a amplasa în dreptul ferestrelor cu vedere spre fondul său a unor panouri metalice.
Instanța a avut în vedere că imobilul reclamanților este format din patru camere, două dintre acestea învecinându-se cu imobilul proprietatea pârâtei, având ferestrele către acesta, astfel cum s-a constatat la cercetare la fața locului. Totodată, s-a constat că panourile sunt așezate la o distanță de aproximativ 40 cm de ferestre, camerele fiind slab iluminate.
În aceste condiții, instanța a apreciat că menținerea panourilor cu consecința slabei iluminări și aerisiri a imobilului reclamanților poate afecta bunăstarea acestora. De asemenea, paguba iminenta ce nu poate fi înlăturată constă în privarea reclamanților de dreptul de a se bucura în continuare de locuința proprietate personală, implicit de a o utiliza în mod normal, locuința asigurând exercițiul dreptului reclamanților la viața privată.
Urgenta se impune și de faptul că de aproximativ 5 luni reclamanții nu se pot bucura de folosința imobilului în modul în care aceștia erau obișnuiți, în mare parte și din cauza pasivității pârâtei, acesta timp de 7 ani a tolerat situația în care se află cele două fonduri vecine.
Cât privește caracterul provizoriu al măsurii solicitate, instanța a reținut că acesta presupune pe de o parte conținutul reversibil al acesteia și pe de altă parte durata limitată temporar, condiții îndeplinite în prezenta cauză.
Așadar, dispunerea ridicării celor trei panouri metalice așezate de către pârâtă în dreptul geamurilor reclamanților nu este o măsură definitivă și ireversibilă, putându-se reveni aspra acestei, în funcție de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul civil nr._, măsura fiind limitată în timp tocmai până la soluționarea cauzei arătate.
Instanța a analizat conjugat neprejudecarea fondului și aparența de drept în favoarea reclamanților. Condiția neprejudecării fondului presupune soluționarea cererii în baza verificării și constatării existenței unei aparențe de drept, fără a se stabili măsuri care presupun soluționarea definitivă a fondului.
În ceea ce privește afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, instanța apreciază că spre deosebire de cererile întemeiate pe dreptul comun, reclamanții nu trebuie să dovedească temeinicia pretenției în condițiile art.32 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă.
În prezenta cauza reclamanții susțin că din anul 1997, momentul dobândirii dreptului de proprietatea, nu au făcut nicio modificarea imobilului, astfel invocând în principiu o servitute de vedere/lumină asupra fondului pârâtei.
Astfel, instanța a avut în vedere momentul dobândirii de către părți a dreptului de proprietate cu privire la imobilele din litigiu, respectiv reclamanții în anul 1997, iar pârâții 2007 și de asemenea, momentul în care pârâții au amplasat panourile, anume la 7 ani de la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Totodată, instanța a reținut că din probele administrate nu reiese faptul că ferestrele au fost construite după anul 2007, și nici că reclamanții au efectuat modificări imobilului după momentul cumpărării acestuia, astfel că pârâții la momentul cumpărării imobilului cunoșteau situația fondului vecin, aparținând reclamanților, rămânând în pasivitate până în anul 2014.
Așadar, întrucât în cauză se poate reține o atitudine tolerantă atât din partea pârâtei cât și din partea autorilor acestei, instanța a considerat că reclamanții justifică aparența unui drept real cu privire la imobilul pârâților, respectiv aparența unui drept de servitute.
În acest sens, instanța nu a reținut apărarea pârâtei potrivit căreia nu este făcută dovada aparenței dreptului întrucât reclamanții au solicitat constatarea dreptul de servitute în dosarul_, atât timp cât așa cum s-a indicat mai sus nu este obligatoriu dovedirea dreptului ci doar aparența acestuia.
D. consecință, instanța a admis cererea de chemare în judecată .
Împotriva sentinței civile în termen legal a declarat și motivat apel pârâta ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate și pe fond respingerea cererii ca nefondată. Totodată a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că intimații nu au dovedit aparența unui drept de servitute asupra proprietății învecinate a apelantei, iar în realitate, soluția primei instanțe s-a bazat pe protejarea aparenței unui stări de fapt.
Astfel, reclamanții nu au prezentat vreun act juridic din care să rezulte că, în patrimoniul lor, există servitutea de vedere asupra imobilului pârâtei sau vreo servitute de lumină.
A mai precizat apelanta-pârâtă că lumina naturală pătrunde fără probleme în camerele de nord ale intimaților-reclamanți, acestea fiind aerisite cu ușurință întrucât ferestrele se deschid spre interior.
În opinia apelantei-pârâte prin amplasarea panourilor nu li se produce intimaților o pagubă ce nu ar mai putea fi reparată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470 alin. 5, art. 999 alin. 1 NCPC.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimații pârâți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării au arătat că locuiesc în imobil din anul 1966, ferestrele au existat dintotdeauna, iar prin acoperirea acestora lumina naturală nu mai pătrunde în imobil, sănătatea fiindu-le pusă în pericol.
Au mai precizat intimații-reclamanți că dreptul fiecăruia de a se bucura de ambianța domiciliului său într-un mediu înconjurător sănătos, este protejat de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 NCPC, art. 8 CEDO.
Apelanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cadrul motivelor de apel.
În calea de atac a apelului nu s-au administrat probe.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelul nu este fondat, motivat de următoarele argumente:
În mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 996 alin. 1 NCC în sensul că, s-a solicitat luarea unei măsuri provizorii și care nu prejudecă fondul cauzei și anume aceea de obligare a pârâtei să înlăture panourile metalice așezate la distanța de 40 cm de ferestrele aferente imobilului reclamanților până la soluționarea dosarului_ formulată pe calea dreptului comun.
Astfel, instanța reține că ordonanța președințială, ca mijloc procedural, întrunește condițiile unei acțiuni civile dar cu un caracter specific, determinat de însuși caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Așadar, cererea trebuie să îndeplinească atât condițiile necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni, cât și unele cerințe particulare reglementat în mod expres de art. 996 din Noul C.pr.civ., respectiv urgența, cerința ca măsura luată să aibă caracter vremelnic și condiția de a nu prejudeca fondul dreptului.
Cu privire la condiția de admisibilitate a ordonanței președințiale referitoare la neprejudecarea fondului, în sensul că soluționarea cererii presupune verificarea și constatarea existenței unei aparențe de drept, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta este îndeplinită în cauză.
Astfel, din probele administrate în cauză, a rezultat că intimații-reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din anul 1997 și nu au efectuat modificări în ceea ce privește ferestrele, invocând în principiu o servitute de vedere asupra fondului apelantei-pârâte.
Contrar susținerilor apelantei-intimate instanța reține că ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 249 NCPC. Astfel, a susține că intimații-reclamanți ar fi trebuit să prezinte un act juridic din care să rezulte că, în patrimoniul lor, există servitutea de vedere asupra imobilului pârâtei, excede condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, cu atât mai mult cu cât modalitățile de constituire a servituților sunt multiple și nu se limitează la constituirea prin titlu .
În consecință, în mod corect instanța de fond a considerat că reclamanții justifică aparența unui drept real cu privire la imobilul pârâților, respectiv aparența unui drept de servitute.
În ceea ce privește condiția urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Prin urmare, se poate desprinde ideea că în primele două situații există urgență ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acțiuni pe drept comun.
Mai mult, condiția urgenței trebuie apreciată și în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății și să rezulte din fapte concrete în raport de iminența unui pericol.
Astfel, în prezenta cauză, reclamații invocă în principal lipsa de lumină naturală și imposibilitatea de aerisire corespunzătoare a camerelor.
Din procesul-verbal întocmit ca urmare a cercetării la fața locului (f.68 dosar fond) instanța reține că imobilul reclamanților este format din patru camere, două dintre acestea învecinându-se cu imobilul proprietatea pârâtei, având ferestrele către acesta. Totodată, s-a constat că panourile sunt așezate la o distanță de aproximativ 40 cm de ferestre, camerele fiind slab iluminate.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că menținerea panourilor cu consecința slabei iluminări și aerisiri a imobilului reclamanților poate afecta bunăstarea acestora, iar paguba iminentă ce nu poate fi înlăturată constă în privarea reclamanților de dreptul de a se bucura în condiții corespunzătoare de locuința proprietate personală.
Totodată, în mod corect instanța de fond a constat că măsura ce se solicită a fi luată este vremelnică, presupunând înlăturarea panourilor până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei G..
Față de toate aceste aspecte, instanța apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii apelului ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către apelanta - pârâtă ., cu sediul procesual ales la C.I.A. B. Didel, în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimații D. A., D. I., D. M., cu domiciliul în G., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 3561/ 24.03.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „ordonanță președințială obligație de a face”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. G. F. D. G. B. I. A. T.
Pt. jud. aflat în c.o. semnează,
cf. disp. art. 426 alin. 4 C. pr. civ.
vicepreședintele instanței,
jud. L. B.
Red. D.G.B. 16.07.2015/Tehnored. I.A.T. 20.07.2015/6 ex
.>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 555/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 562/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
