Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 14-05-2015, Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 360/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.360
Ședința publică din 14.05.2015
Completul compus din:
Președinte: N. D. B.
Judecător: R. N.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul V. P. prin SCA D. ȘI ASOCIAȚII cu sediul in G. . . împotriva sentinței civile nr.7886/2014 pronunțată de Judecatoria G. in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata B. D. V. cu domiciliul in G. ..12 . ., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015 si ulterior la data de 14.05.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ , reclamantul V. P. a chemat în judecată pe pârâta B. D. V., solicitând ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în G., Micro 20, ., . el a imobilului și restituirea sumei de_ euro.
În fapt, reclamantul a motivat că a cumpărat împreună cu pârâta apartamentul a cărui partajare o cerere în anul 2009, cota parte din dreptul de proprietate ce revenea fiecăruia conform contribuției la plata prețului fiind de 50%. Cu privire la restituirea sumei de_ euro reclamantul a arătat că în urmă cu câțiva ani a început o relație cu pârâta și pe acest fond aceasta i-a pretins să o împrumute cu diferite sume de bani. A mai precizat reclamantul că fie personal, fie prin intermediul mamei sale, i-a împrumutat pârâtei în perioada 2008-2010 suma totală de_ euro, din aceasta fiindu-i restituită suma de 6250 euro în perioada 2009-2010.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, motivând în fapt că în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect partaj bunuri comune este de acord cu cererea formulată de reclamant, în sensul că după expertiza tehnică imobiliară să primească sultă ce reprezintă 50% din valoarea imobilului situat în mun. G., cartier Micro 20, ., ., . imobilul a fost cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 2509/22.06.2009 la BNP M. C. C. și Sofonea Vider A. L. de către reclamant și pârâtă în părți egale de 50%, plătind prețul de_ euro. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a precizat că reclamantul nu i-a împrumutat suma de_ euro, neexistând niciun contract de împrumut în acest sens. A mai arătat pârâta că în anul 2005 a început o relație de dragoste cu reclamantul, primind din partea acestuia promisiuni de căsătorie, că acesta a venit cu pârâta în România și a deschis . 2008, aceasta fiind administrator. A mai menționat pârâta că reclamantul s-a folosit de datele sale pentru a realiza diverse tranzacții, acesta fiind acuzat în Italia de spălare de bani și fraudă, fiind căutat de Fiscul Italian și că acești bani au fost folosiți exclusiv de reclamant în administrarea .> În drept pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115, 673 ind. 1 – 673 ind. 14 C.pr.civ.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială, fiind ascultați martorii B. G., F. M. și I. G., proba cu expertiză tehnică imobiliară și contabilă.
P. sentința civilă nr. 7886/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul V. P., în contradictoriu cu pârâta BURSUCAN D. V. având ca obiect „partaj bunuri comune”.
S-a constatat că părțile au dobândit în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul situat în G., Micro 20, ., ., etaj 6 apartament 295.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune între părți și, ca efect al partajului, fiind atribuit imobilul în deplină proprietate și posesie către reclamant, acesta fiind obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de sultă către pârâtă în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumei de_ euro.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1678 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
S-a dispus darea în debit a reclamantului pentru suma de 998 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru neachitată în cursul judecății.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către OCPI G., după rămânerea irevocabilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2509/22.06.2009, la BNP M. C. C. și S. Vider A. L., reclamanta și pârâtul au dobândit în cote indivize și egale de 1/2 părți fiecare dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 295 situat în mun. G., Cartier Micro 20, ., ., ., prețul fiind de_ euro.
A reținut că, în drept, potrivit art.728 alin.1 Cod Civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar art.673 ind. 4 prevede că dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor.
În aplicarea acestor dispoziții legale, având în vedere și poziția părților, care au fost de acord cu atribuirea imobilului către reclamant, cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâtă, fără a pretinde o contribuție diferențiată la dobândirea bunului, instanța a constatat că părțile au dobândit în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul supus partajului, a dispus sistarea stării de indiviziune între părți și, ca efect al partajului, atribuirea imobilul în deplină proprietate și posesie către reclamant.
Față de concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară, din care rezultă că valoarea imobilului este de_ lei și având în vedere că se reține o contribuție egală la dobândirea imobilului, care va fi atribuit reclamantului, instanța l-a obligat pe acesta la plata a jumătate din această valoare, respectiv suma de_ lei, cu titlu de sultă către pârâtă, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei încheieri.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ lei, în fapt, prima instanță a constatat că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, întrucât martorul F. M., aflat în relații de prietenie cu ambele părți, a precizat că nu cunoaște nimic despre existența vreunui împrumut. De asemenea, martorul I. G. a precizat că în anul 2008 l-a auzit pe reclamant vorbind la telefon cu o persoană a cărei identitate nu a cunoscut-o, referitor la trimiterea sumei de_, reclamantul precizându-i că suma a fost împrumutată pentru profitul firmei, ceea ce confirmă probator apărarea pârâtei în sensul că banii erau folosiți de reclamant în interesul firmei.
Deși se constată că părțile au avut o relație de concubinaj, confirmată prin declarațiile martorilor B. G. și F. M., pe care pârâta a recunoscut-o la interogatoriu și se justifică imposibilitatea morală de preconstituire a unui contract de împrumut, totuși reclamantul nu a adus dovezi din care să rezulte acordul de voință al părților pentru împrumut și că predarea sumelor s-a făcut cu titlu de împrumut.
Pe de altă parte, chiar dacă nu există dovezi în sensul că transferul banilor în conturile din țară a avut caracter fictiv, așa cum a susținut pârâta, în contextul probelor administrate nu se poate conchide decât că reclamantul trimitea bani în țară în interesul firmei. Mai mult, reclamantul, prin răspunsul la întrebarea nr. 14 din interogatoriu nu a putut susține că pârâta s-ar fi folosit de bani.
Răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 2 din interogatoriu nu poate fi interpretat ca o recunoaștere a pretențiilor, întrucât aceasta a precizat că banii au fost trimiși cu titlu de împrumut pentru ea, fără știrea sa, așa încât nu se poate considera realizat un acord de voință între părți pentru încheierea unei convenții de împrumut în sensul art. 1576 C.civ.
Concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în cauză nu pot duce la reținerea unei alte situații de fapt, întrucât, prin raportare la acestea, se poate reține doar că pârâta, la rândul său, a creditat societatea.
Potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În considerarea acestui text de lege, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, ce a determinat reținerea situației de fapt așa cum a fost expusă, prima instanță a constatat că nu este întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ euro, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că transferul banilor, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar, s-a făcut către administratorul societății, pârâta în cauză, cu titlu de împrumut.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ., dar și contribuția egală a părților reținută în privința partajului. Cheltuielile efectuate vor fi calculate diferit pentru cele două capete de cerere.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru achitată de reclamant, aceasta este în cuantum de_ lei. Având în vedere că se constată că reclamantul nu a achitat diferența de 998 lei, până la suma de_,4 lei, ce reprezintă taxa judiciară de timbru stabilită în cauză, instanța a dispus darea în debit a reclamantului pentru suma de 998 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect partaj, se rețin în sarcina reclamantului următoarele cheltuieli: 5744,56 lei – taxă de timbru, 350 lei onorariu expertiză imobiliară, la care se adaugă jumătate din suma de 1300 lei onorariu avocat respectiv 650 lei, deci în total 6744 lei. Pârâta a efectuat următoarele cheltuieli: 350 onorariu expertiză imobiliară, la care se adaugă suma de 2000 lei, reprezentând jumătate din onorariul total de avocat în cuantum de 4000 lei, deci în total 2350 lei.
Instanța, având în vedere cotele de contribuție reținute, a constatat că fiecare dintre părți datorează celeilalte jumătate din cheltuielile efectuate.
Astfel, în privința partajului, pârâta datorează reclamantului 3372 lei, iar reclamantul datorează pârâtei suma de 1175 lei. Compensând aceste cheltuieli, a apreciat că în ceea ce privește partajul, pârâta datorează reclamantului suma de 2197 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind pretenții, instanța a reținut că îi aparține reclamantului culpa procesuală, motiv pentru care acesta trebuie să suporte onorariul expertizei contabile achitat de pârâtă, în cuantum de 1875 lei și jumătate din onorariul avocatului pârâtei, respectiv 2000 lei, deci în total 3875 lei.
A reținut că în capătul de cerere având ca obiect partaj pârâta datorează reclamantului 2197 lei, iar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, reclamantul datorează pârâtei suma de 3875 lei. Compensând aceste cheltuieli până la concurența sumei de 2197 lei, a constatat că reclamatul datorează pârâtei suma de 1678 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte cererea, a constatat că părțile au dobândit în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul situat în G., Micro 20, ., ., etaj 6 apartament 295, a dispus sistarea stării de indiviziune între părți și, ca efect al partajului, a atribuit imobilul în deplină proprietate și posesie către reclamant, cu obligarea acestuia la plata sumei de_ lei cu titlu de sultă către pârâtă în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumei de_ euro, a obligat reclamantul la plata sumei de 1678 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă și a dispus darea în debit a reclamantului pentru suma de 998 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru neachitată în cursul judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul V. P., care a apreciat că hotărârea este netemeinică sub aspectul soluționării celui de al doilea capăt de cerere privind restituirea sumei de 54.180 lei.
În motivarea apelului formulat a arătat că în urmă cu mai mulți ani a început o relație cu pârâta și pe acest fond aceasta i-a pretins să o împrumute cu diferite sume de bani.
A arătat că potrivit extrasului de cont în euro RO22BACX_7001 deschis de pârâtă la Unicredit Ț. Bank SA fie direct, fie prin intermediul mamei sale i-a trimis în perioada 2008 – 2010 suma totală de 60.700 lei, fiindu-i restituită doar suma de 6.520 euro în perioada 2009 – 2010. A apreciat că din probe rezultă contrariul celor reținute de către instanța de fond.
A arătat că la întrebarea doi din interogatoriu pârâta a recunoscut faptul că banii trimiși au avut caracter de împrumut iar extrasele de cont arată că în intervalul decembrie 2008 - martie 2010 a împrumutat pârâta cu diferite sume de bani din care i-au fost restituite o parte.
A menționat faptul că din expertiza efectuată, conform susținerilor intimatei, ar apărea că banii au fost trimiși cu destinația creditării societății.
A arătat că prima instanță nu a observat că societatea a fost creditată de către pârâtă până la 11.09.2009 cu suma de 350.858 lei și în intervalul 06.01. – 02.03.2010 cu suma de 13.254 lei (aproximativ 3147 euro), că din extrasele de cont se poate observa că în 16.03.2010 a împrumutat-o cu suma de 11.800 euro și la 31.03.2010 cu 1.000 euro, această primă parte a sumei împrumutate nefiind regăsită în valoarea reținută în expertiză, că la data de 22.05.2009 a împrumutat suma de 20.000 euro iar la 27.05.2009 există un singur transfer în contul societății de 1.030 lei. A arătat că împrumutul în valoare de 5.000 euro din 04.08.2009 reprezintă dublul valorii depuse ulterior în contul societății la 06.08.2009, de 10.000 lei.
A precizat că în acest mod se poate analiza orice tranzacție reținută în expertiză și că alimentările societății s-au făcut în lei pe când împrumuturile s-au realizat în euro iar pe extrasele de cont ale pârâtei nu apare o conversie din valută în lei.
A solicitat admiterea apelului și în rejudecare admiterea acestui capăt de cerere.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
P. raportare la data la care se susține că apelantul a împrumutat banii intimatei, respectiv perioada 2008 – 2010, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
Contractul de împrumut de consumație este, conform disp. art. 1576 cod civil de la 1864, un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Contractul de împrumut, fiind un contract real, pentru a fi în mod valabil încheiat, presupune remiterea efectivă a bunurilor împrumutate, în speță a sumei de bani, doar în această ipoteză născându-se obligația de restituire în sarcina intimatei. În același timp, fiind un contract, trebuie îndeplinite condițiile de valabilitate ale contractelor, astfel cum sunt reglementate de art. 948 Cod civil anterior cu privire la capacitate, consimțământ, obiect și cauza.
Date fiind relațiile dintre părți, în mod corect a reținut prima instanță că apelantul reclamant a fost în imposibilitatea preconstituirii unui înscris în care să fie consemnat acordul părților privind încheierea contractului de împrumut invocat în cererea formulată.
Într-adevăr, în extrasul de cont depus la dosar, în fața primei instanțe rezultă că la data de, 21.01.2010, 09.02.2010, 02.03.2010, 21.04.2010, 25.05.2010, 22.06.2010,21.07.2010, 18.08.2009, 19.08.2009, 25.09.2009, 14.10.2009, 06.10.2009 din contul intimatei pârâte B. D. V. au ieșit sume cuprinse între 150 și 2.500 euro, operațiuni care sunt consemnate fie ca restituire împrumut fie ca restituire împrumut societate, beneficiarul fiind apelantul P. V. (f. 7-11 dos. judecătorie).
De asemenea, aceleași extrase de cont menționează faptul că în contul intimatei pârâte au intrat diverse sume de bani (f. 12-16), la data de 04.08.2009 fiind înregistrată suma de 5.000 euro iar la 22.05.2009 suma de 5.000 euro, pentru care apare mențiune împrumut (prestito), precum și alte sume trimise cu titlu de împrumut (prestito) de către Ceresole Margherita.
Reține instanța că simpla transmitere de către apelantul reclamant a sumelor de bani în contul intimatei pârâte nu are semnificația dovedirii contractului de împrumut, ci ar fi trebuit să dovedească faptul că intimata a înțeles să își dea consimțământul să primească aceste sume cu titlu de împrumut, că și-a angajat răspunderea juridică pentru restituirea sumelor despre care apelantul susține că i le-ar fi împrumutat.
Din răspunsurile la interogatoriu ale intimatei pârâte nu rezultă că aceasta ar fi recunoscut existența contractului de împrumut ci dimpotrivă, a arătat că banii au fost trimiși de către apelantul reclamant, fără știrea sa iar cu privire la restituirea sumei de 6.250 de euro a precizat că această operațiune a fost realizată de către apelantul reclamant de pe calculator, operațiune apreciată de instanța de apel ca perfect posibilă, ținând seama și de relațiile dintre părți (f. 275 dosar judecătorie).
Răspunsurile la interogatoriu, așadar, nu confirmă consimțământul intimatei pârâte la încheierea contractului de împrumut invocat de către apelantul reclamant.
Singurul martor audiat la solicitarea apelantului reclamant, martorul I. G. (f. 278 dosar Judecătorie) a arătat că este prieten cu acesta și că în anul 2008, a asistat la o discuție telefonică privind trimiterea sumei de peste 50.000 euro către o persoană a cărei identitate martorul nu a putut-o preciza. A arătat martorul că apelantul reclamant a precizat faptul că banii i-a împrumutat pentru profitul firmei.
A mai arătat apelantul, în apelul formulat că din analiza expertizei contabile realizate în cauză, coroborat cu extrasul de cont se poate constatat că sumele nu au fost folosite pentru societate. Potrivit înscrisurilor existente la dosar intimata pârâtă este administrator statutar al ., al cărui unic administrator este apelantul reclamant (f. 93-95 dos. judecătorie).
În aprecierea instanței de apel nu prezintă relevanță dacă sumele nu au fost folosite integral pentru societatea al cărui asociat unic era apelantul.
În întâmpinarea formulată în fața instanței de fond pârâta a arătat că banii au fost folosiți în parte de către apelantul reclamant la administrarea societății, precum și pentru îmbunătățirea și modernizarea apartamentului, cumpărarea de mobilă, întreținerea celor 3 fiice ale reclamantului, pentru hrană și îmbrăcăminte, excursii.
Potrivit declarației martorului F. M. (f. 277 dosar judecătorie) părțile din prezenta cauză aveau o relație de concubinaj, mergând împreună la cumpărături.
Mai reține instanța că nu intimata pârâtă trebuie să dovedească faptul că nu a primit sumele de bani cu titlu de împrumut ci apelantul reclamant era cel obligat să facă dovada că a existat un acord de voință al intimatei pârâte privind primirea sumelor cu titlu de împrumut, probă care nu a fost realizată deși, atât disp. art. 129 cod proc. civilă din 1865 cât și disp. art. 1169 Cod civil de la 1864, instituie această obligație în sarcina sa. Extrasul de cont reprezintă un început de dovadă scrisă, care putea fi completat cu alte probe, probele administrate în cauză și mai sus analizate nefăcând dovada consimțământului intimatei la încheierea unui contract de împrumut de consumație și ca atare la angajarea răspunderii de restituire.
Pentru aceste considerente, văzând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în conformitate cu probele administrate în cauză și cu normele de drept aplicabile, urmează să respingă ca nefondat apelul formulat.
În temeiul disp. art. 274 al. 1 C. va fi obligat apelantul către intimată la plata sumei de 500 lei cu tiltu de cheltuieli de judecată (f. 20 dosar – onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul V. P. prin SCA D. ȘI ASOCIAȚII cu sediul in G. . . împotriva sentinței civile nr.7886/2014 pronunțată de Judecătoria G. in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata B. D. V. cu domiciliul in G. ..12 . ., ca nefondat.
Obligă pe apelantul – reclamant la plata către intimata – pârâtă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
Pt. Președinte, pt. Judecător, pt. Grefier,
N. D. B. R. N. A. D.
Aflat în C.O., cf. art. 261 C.P.C. Aflat în C.O., cf. art. 261 C.P.C. Aflat în C.O., cf. art. 261 C.P.C.
Semnează Semnează Semnează
Președintele Tribunalului G. Președintele Tribunalului G. P.-grefier cu delegație
Judecător A. P. Judecător A. P. M. M.
Red.NDB/29.07.2015
Tehn.P.A./4 ex/03.08.2015
Fond C. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 123/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 722/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
