Pretenţii. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 20327/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 154/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător A. F.
Judecător L. B.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea recursului având ca obiect „pretenții” formulat de către recurenta Asociația de P. nr. 521 G., împotriva sentinței civile nr. 6104/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN PRIMAR, C. L. G., C. V. și C. ANIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentă, avocat V. A. care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la termenul anterior s-a pus în vedere recurentei să indice domiciliul actual al intimaților C. V. și C. Anișoara în vederea citării acestora, sub sancțiunea suspendării cauzei în temeiul disp.art.1551 C.pr.civ., obligație căreia aceasta nu s-a conformat cauza fiind suspendata în conformitate cu disp.art. 155 ind.1 C.pr.civ., s-au depus la dosar relații din partea SPCLEP G. cu privire la domiciliul intimaților C. V. și C. Anișoara, după care:
Reprezentantul recurentei solicită repunerea cauzei pe rol, având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării, fiind făcută dovada domiciliului chemaților în garanție C. V. și C. Anișoara, respectiv G., .. 28, ..90, unde părțile au fost legal citate la acest termen de judecată.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei precizează că nu știe dacă cei doi chemați în garanție locuiesc concret la această adresă, dar de la adresa din cadrul Asociației de P. nr. 521 G. au fost evacuați.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului constată că la termenul de judecată din 9.05.2013 la instanța de fond, chemații în garanție au fost citați la adresa din G., ..9.
Reprezentantul recurentei precizează că aceasta este adresa apartamentului închiriat de la Primărie și nu mai locuiesc acolo.
Tribunalul, admite cererea și dispune repunerea cauzei pe rolul instanței, acordând termen de judecată astăzi, pentru când intimații C. V. și C. Anișoara au fost citați la adresa din evidențele SPCLEP G., procedura de citare fiind legal îndeplinită, în condițiile în care aceștia nu mai locuiesc în apartamentul pentru care se solicită de către recurentă, plata cheltuielilor de întreținere.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, arătând că instanța de fond nu a acordat în totalitate sumele solicitate de asociație pentru neplata întreținerii, respectiv suma de 16.957 lei, ci doar suma de 9949 lei pentru perioada 9.05.2009 până în 2012. Critica este aceea că instanța de fond trebuia să observe că C. V. și C. Anișoara au făcut plăți, care au întrerupt cursul prescripției, iar orice plată se duce în debitul mai vechi, astfel că suma solicitată, chiar dacă perioada este mai 2009 – ianuarie 2012, trebuia acordată astfel cum a solicitat-o reclamanta pentru că era un debit corect calculat.
Instanța solicită ca reprezentantul recurentei să precizeze dacă trebuie să fie avute în vedere și sumele anterioare perioadei iunie 2009 sau că plățile ulterioare perioadei iunie 2009 sting datoriile anterioare, astfel încât datoria pentru iunie 2009 - iunie 2012 era mai mare.
Reprezentantul recurentei învederează că instanțele solicită în mod greșit indicarea perioadei întrucât multe persoane au datorii mai vechi și nu se poate stabili perioada exact . Nu are relevanță faptul că în anul 2012 se solicită plăți pentru anul 2005. S-au făcut plăți care sting debitele restante la acea perioadă, astfel că este corectă prima variantă menționată de instanță, respectiv că trebuie să fie avute în vedere și sumele anterioare perioadei 2009.
Mai arată reprezentantul recurentei că față de ceea ce s-a acordat de către instanță pentru perioada mai 2009 – ianuarie 2012, s-au făcut plăți de 2889 lei pentru acea perioadă, sumă care stinge debitul din luna aprilie 2009, de 6649 lei, rămânând o sumă de 3759 lei. Chiar și așa, suma care ar fi trebuit acordată ar fi fost de 12.237, 23 lei. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și acordarea sumei de 16.597 lei cu care a fost învestită instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 18.10.2012, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 521 în contradictoriu cu pârâtele M. G., prin Primar, și C. L. AL MUN. G., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 19.774,56 lei, din care 16.597 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante până în luna iunie 2012, iar suma de 3.177,56 lei reprezintă penalități pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta M. G., în calitate de proprietar al apartamentului situat în G., ., . C. L. al Mun. G., în calitate de administrator al aceluiași imobil, refuză plata cheltuielilor de întreținere datorat,e iar chiriașul care folosește acest apartament a beneficiat de utilități și alte servicii prin intermediul reclamantei, iar contravaloarea acestora nu a fost achitată.
A învederat reclamanta că, deși au fost notificate în repetate rânduri, pârâtele nu au dat curs solicitărilor sale de a achita cheltuielile restante.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007 și 112 C..
În susținerea cererii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie procesele verbale de stabilire a procentului penalităților, tabelul de clacul al penalităților, listele de plată pentru perioada menționată, fișa cont aferentă apartamentului, notificări și confirmări de primire (filele 4-54 d.f.).
Prin întâmpinarea formulată, pârâta M. G. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că revine chiriașului obligația de a achita debitele restante la Asociație pentru că a folosit în mod efectiv imobilul. A mai precizat pârâta că reclamanta nu a adus la cunoștința sa din timp situația existentă cu privire la acest apartament, respectiv cu privire la restanțele înregistrate.
În subsidiar, a formulat cerere de chemare în garanție a numiților C. V. și C. ANIȘOARA, care aveau obligația de a achita cheltuielile de întreținere întrucât au folosit imobilul în discuție în calitate de chiriași.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 146 C.proc.civ., art. 60 și art. 63 C.proc.civ., art. 136 alin. 1 din Constituția României, art. 3 pct. 1, 2, 18,19,91 din Legea nr. 215/2001, art. 33, 34, 37 din HG nr. 400/2003, art. 14 alin. 5 din OUG nr. 40/1999, art. 7 pct. 5 din Legea nr. 241/2001, Legea nr. 230/2007, art. 1169, art. 1270, art. 1280, art. 2512, art. 1830, art. 1829 alin. 2 C.civ.
În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâta M. G. a depus la dosarul cauzei copie după contractul de închiriere nr._/03.08.1984 încheiat între această pârâtă și C. V. pentru apartamentul nr. 30 din G., ., .> Tot pentru termenul din 09.05.2013, pârâta C. L. al Mun. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, invocând prevederile Legii nr. 215/2001.
Legal citați, chemații în garanție nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la dezbateri.
La termenul din 04.06.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de precizare a câtimii obiectului acțiunii, precizând că solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 16.597 lei care reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012, iar a sumei de 542,06 lei cu titlu de penalități pentru perioada 15.01._12.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 6104/11.06.2013, Judecătoria G. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al Mun. G. și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A fost admisă în parte cererea principală precizată și a fost obligat pârâtul M. G., prin Primar, să plătească către reclamantă suma de 10.491,73 lei, din care 9.949,67 lei reprezintă debit întreținere pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012, iar suma de 542,06 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012. au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantei.
A mai fost obligat pârâtul M. G., prin Primar, să plătească reclamantei suma de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu cuantumul pretențiilor admise.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. G., prin Primar, în contradictoriu cu C. V. și C. Anișoara, care au fost obligați în solidar să plătească către pârâtul M. G., prin Primar, suma de 10.491,73 lei, din care 9.949,67 lei reprezintă debit întreținere pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012, iar suma de 542,06 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012. totodată, au fost obligați chemații în garanție să plătească către pârâtul M. G. - prin Primar suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al Mun. G., pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 41 alin. 1 C. Pr. Civ, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. per a contrario, nu poate fi parte în proces o persoană care nu are capacitate procesuală de folosință.
Prevederile art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 actualizată conferă capacitate de folosință unităților administrativ teritoriale, care sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare de drepturi și obligații ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt organe deliberative, autorități ale administrației publice locale cu atribuții în rezolvarea treburilor publice din unitățile administrativ teritoriale, care nu pot reprezenta unitatea administrativ teritorială în justiție.
Prevederile Legii nr. 215/2001 stabilesc limitativ și imperativ printre atribuțiile primarului sau a președintelui consiliului județean reprezentarea unității administrativ teritoriale în relațiile cu terții și respectiv în justiție, motiv pentru care nu pot fi admise interpretări extensive ale acestora.
Cu referire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă, în perioada 01.06.2009 – 30.06.2012, coroborate cu fișa de cont aferentă acestei perioade rezultă că pârâtul M. G., care avea calitatea de proprietar al apartamentului nr. 30 din G., ., . achitat, la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare.
Potrivit înscrisurilor menționate, în perioada mai sus menționată, au fost calculate cote de întreținere restante aferente apartamentului nr. 19 din G., ., ., . contractului de închiriere nr._/03.08.1984 de către chemații în garanție C. Villi și C. Anișoara, în cuantum de 16.597 lei, pornindu-se însă de la sold 6.649,33 lei, la 30.05.2009 (filele 48-51 d.f.).
S-a mai constatat că pârâta M. G. figurează în evidențele Asociației de P. nr. 521 și cu restanțe la penalități, în cuantum de 542,06 lei pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012.
S-a reținut că nici pârâta M. G. și nici chemații în garanție nu au achitat în ultima perioadă nicio sumă de bani în contul datoriei către Asociația de P. nr. 614.
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Cum din fișa de cont a apartamentului nr. 30 a rezultat că pentru perioada 01.06.2009 – 300.6.2012, s-au acumulat restanțe la cheltuielile de întreținere în cuantum de 9.949,67 lei, instanța de fond a avut în vedere această sumă și cea solicitată de reclamantă, suma de 6.649,33 lei reprezentând sold anterior, deja existent la data de 01.06.2009.
Instanța a apreciat că nu poate admite cererea reclamantei cu privire la această sumă de bani, de 6.649,33 lei, întrucât este datorată pentru alte perioade decât cea menționată în cererea precizatoare depusă la dosar la 04.06.2013 și nici nu s-au prezentat dovezi la dosar privind componența acestei sume.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, a reținut prima instanță că prin procesele – verbale ale Adunării Generale a Asociației de P. nr. 581 (filele 53-55 d.f.) s-a stabilit un procent variabil, cuprins între 0,1-0,2% pentru penalitățile de întârziere ce vor fi calculate în cazul întârzierii la plata cheltuielilor de întreținere.
Așa cum rezultă din fișele de calcul al penalităților, depuse la dosarul cauzei, penalitățile aferente debitului restant calculate în perioada 15.01.2011 – 15.01.2012, pentru apartamentul în discuție, sunt în cuantum de 542,06 lei.
Potrivit art. 274, alin. (1) C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cauză, instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare în valoare de 1700 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 47/03.06.2013
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1700 lei reprezentând onorariul de avocat al reclamantei, instanța a admis-o în parte, în baza art. 274, alin. (3) C. Proc. Civ, numai cu privire la suma de 1050 lei, proporțional cu cuantumul pretențiilor admise.
Cu referire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 60 alin. 1 C.Pr. Civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Așa cum rezultă din contractul de închiriere nr._/03.08.1984 chemații în garanție C. V. și C. Anișoara sunt cei care au ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, aceștia au fost cei care au beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
Potrivit art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.
Constatând că C. V. și C. Anișoara au fost cei care au ocupat efectiv imobilul și au beneficiat de utilități, în calitate de chiriași, instanța a constatat că le revine lor obligația de achita suma datorată de M. G. reclamantei. Totodată, i-a obligat chemații în garanție la plata către pârâta M. G. a sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată la plata căreia a fost obligată aceasta din urmă, dat fiind faptul că au căzut în pretențiile lor cu referire la cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de P. nr. 521, solicitând modificarea ei, în sensul obligării intimatului M. G. la plata sumei solicitate prin acțiune și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu suma acordată.
În motivarea recursului s-a invocat că în mod greșit a obligat instanța doar la plata debitului acumulat în perioada iunie 2009 – iunie 2012, scăzând din suma totală de 16.597 lei soldul din luna mai 2009, în cuantum de 6.649,33 lei, deoarece nu intervenise prescripția pentru sumele anterioare lunii iunie 2009, chiriașii făcând plăți în această perioadă.
Au arătat că și dacă s-ar luna în calcul perioada iunie 2009 – iunie 2012, plățile efectuate de chiriași au stins debitul cel mai vechi, existent în luna mai 2009. Plățile din anul 2010 sunt în valoare de 689,56 lei, iar cele din anul 2011 totalizează 2.200 lei, soldul din luna mai 2009 rămânând astfel de 3.759,77 lei. Dacă s-ar scădea din suma solicitată de 16.597 lei suma de 3.759,33 lei, ar rămâne de plată suma de 12.837,23 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 3041 C.pr.civ.
La termenul din 17.06.2014 s-a dispus suspendarea judecății recursului, iar la termenul din 24.03.2015 cauza a fost repusă pe rol la solicitarea recurentei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 6104/11.06.2013, pronunțate de Judecătoria G., Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În fața instanței de fond, recurenta-reclamanta solicitase obligarea intimaților-pârâți M. G., prin Primar, și C. L. G., la plata sumei de 19.774,56 lei, din care 16.597 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante până în luna iunie 2012, iar suma de 3.177,56 lei reprezintă penalități pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012.
În privința intimatului-pârât C. L. G., prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia, iar soluția nu a fost criticată prin recurs, astfel încât în privința acestui pârât hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.
Recursul vizează soluția pronunțată de prima instanță în raport de intimatul-pârât M. G., recurenta fiind nemulțumită că instanța de fond l-a obligat pe acesta doar la plata debitului acumulat în perioada iunie 2009 – iunie 2012, scăzând din suma totală de 16.597 lei soldul din luna mai 2009, în cuantum de 6.649,33 lei, deoarece nu intervenise prescripția pentru sumele anterioare lunii iunie 2009, chiriașii făcând plăți în această perioadă.
Or, la termenul din 04.06.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de precizare a câtimii obiectului acțiunii, precizând că solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de lei care reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iunie 2009 – iunie 2012, iar a sumei de 542,06 lei cu titlu de penalități pentru perioada 15.01._12, în loc de 3.177,56 lei, f. 89 d.f., sens în care au fost și concluziile apărătorului său ales de la termenul din 04.06.2013.
Prin urmare, analizând doar debitul datorat în perioada iunie 2009 – iunie 2012, instanța de fond nu a făcut decât să se pronunțe în limitele în care a fost învestită. Deși recurenta-reclamantă a arătat că suma datorată pentru această perioadă este de 16.597 lei, instanța de recurs nu poate să nu observe că reclamanta a inclus în această valoare și sold anterior lunii mai 2009, deși aceste sume nu se includ în perioada indicată în acțiune și ar putea fi prescrise.
Cum recurenta-reclamanta a indicat perioada de referință ca fiind iunie 2009 – iunie 2012, în mod corect a procedat instanța de fond când a însumat sumele aferente fiecărei luni din acest interval, pentru a scădea apoi plățile efectuate în această perioadă, întrucât nefiind învestită cu soluționarea pretențiilor recurentei-reclamante aferente perioadei anterioare nici nu putea proceda la efectuarea imputației plăților în contul perioadei respective.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de recurs constată că prima instanță nu a diminuat onorariul de avocat, ci a inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată onorariul de avocat, proporțional cu pretențiile admise ale părții pe care a reprezentat-o.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată, recursul urmând a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTRE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 521 G., cu sediul în G., ., ..1 împotriva sentinței civile nr. 6104/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN PRIMAR, C. L. G., ambele instituții cu sediul în G., ., C. V. și C. ANIȘOARA ambii cu domiciliul în G., .. 28, ..90, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
D. G. NechiforAngela FilipLuminița B.
GREFIER,
L. C.
Red.D.G.N.
CL/2 ex.
4.05.2015
Fond: jud. O. B.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015
Președinte, D. G. N. | Judecător, A. F. | Judecător, L. B. |
Grefier, L. C. |
L.C. 03 Aprilie 2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul GALAŢI | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 25-03-2015, Tribunalul GALAŢI → |
|---|
