Revendicare imobiliară. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 349/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2725/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚA CIVILA Nr. 349/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei Civile privind pe reclamant S. D., reclamant S. A.-L. și pe pârât M. G.-PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4.03.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 17.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2014, sub nr._, reclamanții S. D. și S. A. – L., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G., a u solicitat anularea Dispoziției nr. 4277/SR/29.11.2013 și a Raportului nr. 72/28.11.2013.
În motivare, reclamanții au arătat că terenul situat în mun. G., . (fost nr. 104, fost nr. 78), preluat prin Decretul nr. 501/1973, a făcut obiectul Notificării nr. 72/30.01.2002 depuse de executorul judecătoresc M. T. pentru S. M..
Au învederat reclamanții că numitul Ș. N. a solicitat în luna noiembrie 2013 informații cu privire la stadiul de soluționare a notificării menționate și i-au fost solicitate înscrisuri care au fost depuse la data de 27.11.2013.
Reclamanții au mai arătat că, în mod nejustificat este evidențiată data comunicării Dispoziției nr. 4277/SR/10.12.2013 ca fiind 11.12.2013, deoarece reclamanta S. A. a primit un exemplar la data de 21.03.2014, față de care contestația este depusă în termen.
S-a menționat că reclamantul S. D. nu a primit un exemplar de pe dispoziția contestată, iar dovada comunicării aflată în posesia pârâtei poartă o semnătură falsă.
Cu referire la actele contestate,, reclamanții au arătat că acestea au fost întocmite în grabă și, în mod nejustificat, s-a respins cererea transmisă prin notificare, în condițiile în care documentele depuse au fost confirmate prin însuși dosarul depus la Primărie prin adresa din data de 27.11.2013.
Au subliniat reclamanții că imobilul situat în G., ., a fost dobândit de către D. N. prin dotă la căsătoria cu soția sa M. N., în baza Actului dotal înregistrat prin autentificare cu nr. 2477/909 la Tribunalul C. și a actului autentificat nr._/921 autentificat la tribunalul Ilfov. Potrivit reclamanților, prin căsătoria fiicei E. D. N. cu dl. locotenent V. S., din suprafața de 702 mp a fost cedată sub formă de dotă suprafața de teren și construcții în suprafață de 402 mp, conform Actului Dotal întocmit în baza procesului – verbal nr. 1220/08.02.1938 și a ordonanței de transcriere nr. 7/08.02.1938.
S-a arătat că diferența de teren de 300 mp și construcțiile aferente au rămas în folosința soților D. și M. N..
La data de 26.02.1958 a fost desfăcută căsătoria dintre S. V. și S. E., conform certificatului de divorț ..b. nr._, iar, după divorț, S. E. a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de Nicoiescu, dota ce a fost dată la căsătorie revenindu-i în proprietate.
La data de 11.06.1955 a decedat numita N. M. și, în urma decesului, a fost dezbătută moștenirea rămasă pentru curte și construcții în suprafață de 300 mp, imobilul situat în . (actual 160) revenindu-i fiicei S. E..
Reclamanții au mai menționat că S. E. ( după divorț N. E.) a fost expropriată pentru terenul și construcțiile în suprafață totală de 702 mp prin decretul nr. 501/1973, fiindu-i atribuite drepturi bănești pentru imobil conform adresei nr. 7157/28.03.1974 a Consiliului popular județean G. și primind prin repartiție un apartament cu două camere situat în ., etaj 1 Micro 19.
Decesul numitei N. elena a fost înregistrat la data de 22.04.1987, conform certificatului de deces și înregistrat în registrul de decese la data de 23.04.1987, iar, la data de 26.02.2002, fiul, S. V. M. a obținut certificatul de calitate de moștenitor nr. 42.
De pe urma defunctului S. v. M., decedat la data de 17.03.2009, au rămas, ca moștenitori, fiul S. M. D. și soția S. A. L., conform susținerilor reclamanților.
Au apreciat reclamanții că, în mod greșit s-a reținut că nu s-ar fi făcut dovada vocației succesorale, în împrejurarea în care, în cuprinsul certificatului de moștenitor nu se puteau trece bunurile imobile deposedate conform Decretului nr. 501/1973.
De asemenea, au învederat că nu este posibil ca imobilul să fie restituit în natură, însă au dreptul la despăgubiri, în calitate de moștenitori.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii formulate, au fost depuse, la dosar, înscrisuri (f. 7 – 33; 44 – 47; 150 – 155; f. 159 – 167; f. 170; f. 182; 184 - 191).
În temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001, cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.06.2014, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că, în fapt, comisia de analiză a reținut că actele doveditoare depuse de revendicatori la dosarul administrativ nu sunt certificate cu mențiunea „conform cu originalul”, acestea neputând fi luate în discuție la soluționarea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 C.proc.civ. și prevederile Legii nr. 10/2001.
Au fost depuse, la dosar, în copie, Dispoziția nr. 4277/SR/29.11.2013, procesul – verbal nr. 72/28.11.2013 și Raportul nr. 72/28.11.2013.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanții au reiterat argumentele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.
Au fost atașate, la dosar, înscrisuri, în copie (f. 69 – 87).
În ședința publică din data de 04.09.2014, reclamanții, prin reprezentant au învederat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu M. G. și nu cu Primăria Municipiului G..
A fost atașată, la dosar, documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate (f. 101 – 138).
În ședința publică din data de 09.12.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității cererii reclamanților.
În ședința publică din data de 22.01.2015, reclamantul S. D., prin reprezentant, a arătat că înțelege să se înscrie în fals împotriva formularului vizând confirmarea de primire a dispoziției contestate.
În ședința publică din data de 04.03.2015, instanța a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G. în vederea cercetării falsului invocat de reclamant.
Întrebat fiind, reclamantul nu a indicat pe autorul sau pe complicele falsului. Totodată, a învederat că nu solicită suspendarea judecății cauzei până la finalizarea cercetărilor penale.
În aceeași ședință publică, a fost pusă în discuția părților excepția tardivității, invocată din oficiu.
Analizând actele și lucrările cauzei, cu referire la excepția tardivității, invocată din oficiu, reține următoarele:
În fapt, prin Notificarea nr. 72/30.01.2002, înaintată Primăriei Municipiului G. prin executor judecătoresc M. T. (f. 121), numitul S. M. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în G., . (fost nr. 78 și nr. 104).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 50/08.05.2009,emis de BNP C. P. (f. 129), reclamanții S. D. A. – L., în calitate de soție supraviețuitoare și S. M. D., în calitate de fiu, sunt moștenitori ai defunctului S. V. M., decedat la data de 17.03.2009.
Prin Dispoziția nr. 4277/SR/29.11.2013, emisă de Primarul Municipiului G. (f. 106), având în vedere notificarea nr. 72/30.01.2002 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc M. T. de către numitul S. M., a fost respinsă cererea de restituire prin echivalent a imobilului (teren și construcție) situat în G., . (fost nr. 104, fost nr. 78), cerere formulată de reclamanții S. A. – L. și S. D.. S-a menționat că Raportul nr. 72/28.11.2013, întocmit de Comisia internă de analiză, face parte integrantă din dispoziție.
Potrivit adresei nr._/11.12.2013 (f. 7 și f. 105), coroborate cu formularul de comunicare depus în copie, la dosar (f. 105), Dispoziția contestată a fost comunicată reclamantei S. A. L. prin poștă, cu scrisoare recomandată, însă, conform mențiunii oficiului poștal din data de 23.12.2013, aceasta a fost restituită expeditorului, fiind expirat termenul de păstrare.
Conform mențiunii din cuprinsul adresei nr._/11.12.2013 (f. 7 și f. 105),, reclamanta S. A. – L. a primit un exemplar original al dispoziției contestate, ulterior, la data de 21.03.2014, fiind prezentă personal pentru preluarea acestuia la sediul Primăriei G..
Totodată, potrivit formularului de comunicare depus, în copie, la dosar (f. 104), reclamantului S. D. i-a fost comunicată Dispoziția contestată la data de 17.12.2013, acesta semnând de primire. În cuprinsul aceluiași formular, s-a menționat că, la data de 13.12.2013, reclamantul a fost avizat telefonic.
În drept, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În ceea ce o privește pe reclamanta S. A. – L., instanța nu poate reține data de 21.03.2014, ca fiind data comunicării dispoziției contestate, în împrejurarea în care aceasta din urmă a fost comunicată în mod legal la domiciliul reclamantei, situat în G., .. 55, ., domiciliu care a fost indicat și în declarația depusă la dosarul constituit ca urmare a notificării nr. 72/30.01.2002 (f. 131). Instanța constată culpa reclamantei în omisiunea sa de a prelua corespondența ce i-a fost adresată după ce a fost avizată în acest sens la data de 16.12.2013, conform mențiunilor de pe formularul de comunicare atașat în copie la dosar (f. 105). O interpretare contrară ar lăsa la alegerea persoanei interesate momentul în care solicită comunicarea actului ce se dorește a fi contestat, iar această concluzie nu poate fi acceptată din perspectiva securității circuitului juridic civil.
În consecință, reține că dispoziția contestată, din care face parte integrantă și Raportul nr. 72/28.11.2013, i-a fost comunicată reclamantei la data de 27.12.2013, dată la care a expirat termenul de păstrare la poșta română. Or, față de această dată, termenul de 30 de zile instituit prin dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 era împlinit la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată – 17.04.2014.
În ceea ce îl privește pe reclamantul S. D., reține că, deși acesta s-a înscris în fals cu privire la semnătura inserată în cuprinsul dovezii de comunicare, această cerere nu înlătură, prin simpla sa formulare, autenticitatea înscrisului și prezumția de veridicitate a celor consemnate.
În acest context, reține că, potrivit art. 269 C.proc.civ., înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, iar autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.
Totodată, potrivit art. 270 alin. 1 C.proc.civ., înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Prin prisma dispozițiilor art. 269 C.proc.civ., reține că, fiind completat de un funcționar al poștei române, formularul de comunicare a scrisorii recomandate reprezintă un înscris autentic și, astfel, conform dispozițiilor art. 270 C.proc.civ., veridicitatea celor consemnate nu poate fi înlăturată decât ulterior declarării sale ca fals.
Din această perspectivă, orice analiză asupra altor înscrisuri ce se invocă, în cauză ca fiind semnate de reclamant, cum sunt formularul de comunicare depus la fila 182 sau specimenul de semnătură autentificat sub nr. 39/11.04.2014, depus la fila 171, este nerelevantă.
În consecință, pentru argumentele de mai sus, instanța va reține ca fiind certă data menționată ca fiind data comunicării din cuprinsul formularului depus în copie la dosar (f. 104), respectiv data de 17.12.2013.
Față de data indicată mai sus, reține că termenul de 30 de zile instituit prin dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 era împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată – 17.04.2014 – și în ceea ce privește contestația formulată de reclamantul S. D..
Pentru toate argumentele de mai sus, va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. D. și S. A.-L. prin procurist Ș. N., cu domiciliul procesual ales în G., ., cod_ în contradictoriu cu pârâtul M. GALATI prin PRIMAR, cu sediul instituției în G., ., ca fiind tardiv formulată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G. – Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. NechiforLuminița C.
Red. R.N.
CL/5 ex.
21.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
