Pretenţii. Decizia nr. 183/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 183/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 183/2015
Ședința publică de la 01.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător N. D. B.
Judecător M. A.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta Ț. Z., cu domiciliul în G., ., ..101, în contradictoriu cu pârâtul C. O., cu domiciliul în G., ., .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015 când având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.04.2015 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 31.01.2011 pe rolul Judecătoriei G., reclamanta Ț. Z. a chemat în judecată pe pârâtul C. O. pentru a fi obligat să-i restituie împrumutul de 3084 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a încheiat cu pârâtul o chitanță sub semnătură privată prin care acesta recunoștea că a primit suma de 3084 lei și se obligă să o restituie până la data de 1.09.2010.
Prin sentința civilă nr. 432/20.01.2012, Judecătoria G. a respins cererea ca neîntemeiată cu motivarea în esență că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor solicitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1576 și 1584 Cod civil, precum și art. 1169 din același cod.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta și a arătat că prima instanță a apreciat greșit probele administrate în cauză nesocotind principiul aflării adevărului și principiul legalității.
S-a mai arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică deoarece nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. 5 C.pr.civ în sensul că nu a stăruit să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
S-a precizat că instanța de fond era obligată să dispună completarea probelor în condiții de contradictorialitate pentru aflarea adevărului.
Totodată, s-a învederat și faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât au fost interpretate greșit dispozițiile art. 1177 alin. 1 C.civil.
S-a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare, admiterea acțiunii.
Tribunalul G. prin decizia civilă nr.970/27.11.2012 a admis recursul și a casat cu reținere hotărârea recurată, pentru a se administra probe în vederea unei juste soluționări a cauzei.
Astfel, s-a procedat la o verificare de scripte conform art.181 C.pr.civ. și s-a efectuat în cauză o expertiză criminalistică pentru a se stabili dacă chitanța de care se prevalează reclamanta a fost scrisă și semnată de intimatul – pârât C. O..
De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriul intimatului – pârât și s-a administrat proba testimonială.
Tribunalul pe baza probelor administrate, constată că acțiunea este fondată pentru cele ce se vor arăta:
Chitanța de care se prevalează reclamanta în justificarea pretențiilor sale reprezintă un început de dovadă scrisă.
Potrivit acesteia, intimatul – pârât s-a obligat să restituie suma de 3084 lei până la data de 1 septembrie 2010.
Întrucât intimatul – pârât nu a înțeles să se prezinte în instanță, lipsa acestuia la interogatoriu este de natură să întărească convingerea instanței în sensul celor susținute de reclamantă. În acest sens sunt prevederile art.225 C.pr.civ.
Tot în sprijinul acestor susțineri este și declarația martorului I. C. care a confirmat împrumutul acordat de reclamantă pârâtului.
Toate aceste probe administrate în cauză, coroborate și cu expertiza criminalistică efectuată conduce spre concluzia că pârâtul datorează reclamantei suma de 3084 lei pe care aceasta din urmă i-a împrumutat-o.
Chiar dacă prin expertiză s-a statuat că nu se poate stabili dacă chitanța în cauză a fost sau nu semnată de intimatul –pârât, un lucru este cert potrivit aceleiași expertize, respectiv că acea chitanță a fost scrisă de intimatul – pârât C. O..
Ori, de vreme ce scriitura de pe chitanță s-a dovedit a fi a intimatului – pârât, fără nici un dubiu, cum martorul audiat în cauză a fost de față la întocmirea chitanței, iar intimatul – pârât nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări și a răspunde la interogatoriul ce fusese încuviințat nu se poate trage concluzia că reclamanta nu și-a dovedit acțiunea doar pentru faptul că nu s-a putut stabili dacă chitanța a fost sau nu semnată de pârât.
Probele administrate în cauză justifică susținerile reclamantei referitoare la împrumutul acordat pârâtului, în timp ce acesta din urmă nu a venit cu contradovezi.
Prin urmare, constatând că acțiunea formulată este întemeiată, Tribunalul în baza art.1576 și 1584 cod civil o va admite ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Ț. Z., cu domiciliul în G., ., ..101, în contradictoriu cu pârâtul C. O., cu domiciliul în G., ., ..22.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 3084 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. N. M. AlexaLuminița T.
Red.jud. M.A./22.06.2015
Tehnored.gref.L.T./23.06.2015
Ex.2
Judecător fond R. D.
Cu opinie separată,
Contractul de împrumut de consumație este, conform disp. art. 1576 Cod civil de la 1865, un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Contractul de împrumut, fiind un contract real, pentru a fi în mod valabil încheiat, presupune remiterea efectivă a bunurilor împrumutate, în speță a sumei de bani, doar în această ipoteză născându-se obligația de restituire în sarcina pârâtului.
Pentru a dovedi cererea în pretenții formulată reclamanta a depus la dosar un înscris sub semnătură privată în care se consemnează că pârâtul C. O. are de dat suma de 3084,10 lei și se obligă să o restituie până la data de 01 septembrie 2010. (f. 3 dos. fond).
Pentru a se aprecia că în mod real înscrisul sub semnătură privată reprezintă intenția pârâtului de a-și asuma obligația de restituire în urma remiterii unei sume de bani cu titlu de împrumut de consumație de către reclamantă, aceasta din urmă trebuia să dovedească împrejurarea că înscrisul sub semnătură privată a fost însușit prin semnătură de către pârât (așa cum prevăd disp. art. 1180 cod civil anterior) sau faptul că reclamanta în mod real a remis acestuia suma de bani, cu titlu de împrumut, completând începutul de dovadă scrisă reprezentat de chitanță cu alte probatorii.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică (f. 77-82 dos. recurs) în urma căreia s-a constatat că înscrisul sub semnătură privată a fost scris de pârât dar nu s-a putut stabili dacă acesta a semnat înscrisul.
Deși reclamanta a solicitat audierea martorului I. C. pentru a dovedi faptul că pârâtul a semnat înscrisul sub semnătură privată menționat, martorul a arătat în declarația sa faptul că nu își mai amintește dacă pârâtul a semnat în fața sa iar cu privire la remiterea sumei de bani a arătat că aceasta fusese predată anterior, deci nu a confirmat remiterea sumei către pârât în mod cert.
Rezultă așadar că declarația acestui martor nu dovedește nici faptul că pârâtul și-a însușit prin semnătură obligația de plată a unei sume de bani către reclamantă, nici faptul remiterii acestei sume de către reclamantă pârâtului.
Cu privire la neprezentarea pârâtului la interogatoriu nu se poate concluziona că aceasta neprezentare ar reprezenta o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, având în vedere că procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare. Desigur, procedura de citare a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile codului de procedură civilă, dar disp. art. 225 cod procedură civilă condiționează ca neprezentarea la interogatoriu să fie fără motive temeinice. Ori, procedura de citare prin afișare, deși legală, nu conferă garanția că pârâtul a aflat despre chemarea sa la interogatoriu. Așa cum a stabili Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 8.01.2013 - CAUZA S.C. R. M. SHIPPING S.R.L. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI - procedura de citare prin afișare reprezintă o atingere adusă dreptului de acces la o instanță pentru determinarea „drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”, fiind încălcate disp. art. 6 paragraf 1 din Convenție. Procedura de citare a pârâtului fiind îndeplinită prin afișare la termenul de judecată la care s-a solicitat luarea interogatoriului, nu se pot desprinde concluziile prevăzute de disp. art. 225 cod proc. civilă din neprezentarea acestuia pentru a răspunde la interogatoriu.
Având în vedere faptul că înscrisul sub semnătură privată nu a fost însușit prin semnătură de către pârât (nefiind dovedit această împrejurare nici prin expertiză, nici prin proba testimonială), nefiind dovedită nici remiterea sumei de bani de către reclamantă pârâtului, pentru a se dovedi încheierea unui contract de împrumut de consumație între părți, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de împrumut nerestituit apare ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, formulată de reclamanta Ț. Z., cu domiciliul în G., ., ..101, în contradictoriu cu pârâtul C. O., cu domiciliul în G., ., ..22, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2015.
Judecător,Grefier,
N. D. B. L. T.
Red. Jud. N.D.B./29.05.2015
Tehnored. Gref. L.T./29.05.2015
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 826/2015. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 416/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
