Pretenţii. Decizia nr. 975/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 975/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 975
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. - M. M.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 603, cu sediul procesual ales la C.I.A. A. M. Gafituc, în G., ., împotriva sentinței civile nr. 5527 din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. I. și P. P., ambii domiciliați în G., ., ., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015, iar ulterior la data de 04.12.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 18.02.2015, sub dosarul nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 603 G. a solicitat obligarea pârâților P. I. și P. P. la plata sumei de_,51 lei din care_,20 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada 9.04.2010 – 06.01.2015 și_,31 lei penalități pentru perioada 30.05.2010 – 06.01.2015.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții nu au achitat în mod sistematic cheltuielile de întreținere aferente apartamentului nr. 43 din G., ., . fost notificați în acest sens, solicitând și cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Legal informați cu privire la cererea reclamantei, pârâții nu au formulat întâmpinare, fiind decăzuți din dreptul de a invoca excepții și propune probe în condițiile art. 208 alin. 2 C.Proc.Civ.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele scadente anterior datei de 01.10.2011 pe care a pus-o în discuția părților și a unit-o cu fondul.
Prin Sentința civilă nr. 5527 din 20.05.2015 Judecătoria G. a admis excepția prescripției în ce privește suma de 5993,43 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 09.04._11 și a sumei de 5628,87 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.05._11, respingând pretențiile reclamantei pentru sumele și perioadele anterior menționate ca prescrise. Totodată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de_,21 lei din care 6156,77 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.10.2011 – 06.01.2015 iar 9100,44 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.10.2011 – 06.01.2015. A respins pretențiile reclamantei privind suma de_ lei reprezentând debit ca neîntemeiate și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 239,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Pentru a pronunța aceasta soluție, privitor la excepția prescripției, instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art.1, alin.1 și art.3, alin.1 și art. 7 alin. 1 și 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, pe care le-a amintit.
Astfel, a constatat că pretențiile reclamantei în cuantum de 5993,43 lei, reprezentând debit principal pentru perioada 09.04.2010 – 08.09.2011 au devenit scadente anterior datei de 01.10.2011 și suma de 5628,87 lei reprezentând penalități de întârziere aferentă debitului principal mai sus amintit a devenit scadentă anterior datei de 01.10.2011 cu mai mult de 3 ani în urmă față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nefiind înregistrate plăți de natură a întrerupe termenul de prescripție cu privire la fiecare dintre plățile debitului principal.
Prima instanță a avut în vedere că fiecare debit lunar are o scadență diferită și ca atare, plățile efectuate întrerup prescripția numai cu privire la suma deja achitată, nu cu privire la întreg debitul datorat. De asemenea, a constatat că pârâții au făcut mai multe plăți voluntare însă acestea au fost imputate de reclamantă asupra soldului existent la data de 01.02.2010, ca atare nu au fost de natură a întrerupe termenul de prescripție cu privire la debitul principal ce face obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Totodatăm asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
A constatat instanța că potrivit procesului verbal al adunării generale a Asociației de P. nr. 603, asociația a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități ce a variat în perioada supusă discuției între 0,1% - 0,2%, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
A mai subliniat instanța că potrivit art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor.
Instanța a concluzionat că pârâții nu au contestat în termenul legal listele de plată afișate de reclamantă, mai mult decât atât, pârâții au făcut unele plăți în contul datoriei către reclamantă, însă nu suficiente să acopere debitul și penalitățile datorate.
Totodată, instanța a observat și că în ceea ce privește debitul principal, reclamanta a plecat în calculele sale de la un sold de_,15 lei, astfel că a respins aceste pretenții, apreciind că excede perioadei precizate și nu a fost dovedită cu înscrisurile de la dosar.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta Asociația de P. nr. 603, solicitând casarea în parte a sentinței apelate, numai în privința soluțiilor date excepției prescripției și cheltuielilor de judecată, iar în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților la plata sumei de_,51 lei, din care_,2 lei cheltuieli de întreținere neachitate pentru perioada 09.04._15 iar_,31 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplata în termen a cheltuielilor de întreținere indicate, calculate pentru perioada 30.05._15. A mai solicitat apelanta și obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată respectiv a sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat. De asemenea a solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că nu aduce critici față de modul de soluționare a cauzei față de pretențiile deja admise, dar în privința pretențiilor constatate de instanță ca prescrise, în mod greșit s-a concluzionat astfel. În acest sens, invocă apelanta prevederile art. 49 alin. 2 și 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și prevederile art. 1 și 16 din Decretul nr. 167/1958 și susține că prescripția debitului și penalităților din perioada 2010-2015 a fost întreruptă prin cele 48 de plăți voluntare efectuate de pârâți în contul întreținerii restante.
Susține apelanta că aceste plăți echivalează și cu o recunoaștere a soldului debitor, fiecare plată întrerupând termenul de prescripție de 3 ani și 110 zile.
A mai arătat apelanta că în mod greșit a fost redus onorariul de avocat achitat la fond, dat fiidn că pârâții au căzut în pretenții.
La cererea de apel au fost anexate înscrisuri și practică judiciară.
Apelanta a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 1 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 50 din legea nr. 230/2007.
Deși legal informați asupra apelului declarat, intimații P. I. și P. P. nu a formulat întâmpinare și nu au fost prezenți ori reprezentați în instanță.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Codul civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar potrivit art. 3, alin.1 și art.7, alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 18 din Decretul nr. 167 din 1958, arată că "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris".
De asemenea, conform art. 12 din același Decret, în cazul cînd un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speța de față, termenul de prescripție al dreptului apelantei reclamante de a cere obligarea pârâților la plata penalitățiilor de întârziere calculate asupra debitului principal reprezentat de cotele de intretinere aferente apartamentului proprietate personală a pârâților, pentru perioada 30.05._11, au început să curgă de la data scadenței lor, respectiv la 30 de zile de la data expirării datei de plată a cotei de întreținere aferentă lunii mai 2011, pentru fiecare cotizație de întreținere lunară curgând un nou termen de prescripție.
Trebuiesc menționate și prevederile art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Deși penalitățile de întârziere reprezintă, în principiu un accesoriu al dreptului principal reprezentat de cheltuielile de întreținere, instanța apreciază că în privința lor nu este aplicabil principiul invocat de apelantă în cererea de apel. Astfel, dat fiind termenul de calcul diferit al penalităților de întârziere, data diferită de la care ele se calculează precum și faptul că împotriva lor se pot formula apărări proprii, separat de apărările privind debitul principal, pentru aceste pretenții (penalități) curge un termen de prescripție separat, diferit de cel pentru debitul principal reprezentat de cheltuielile de întreținere.
Astfel, pentru a fi recunoscut ca și caz de întrerupere al prescripției, pentru penalități, ar trebui ca debitorul să fi făcut plăți cu această imputație, ceea ce nu s-a efectuat în speță, plățile precizate de apelantă prin cererea de apel și rezultate din înscrisurile depuse la fond privind numai debitul principal reprezentat de cote de întreținere restantă.
Totuși cu privire la suma reprezentînd debit principal - cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada 09.04._11, instanța de control judiciar constată că sunt reale susținerile apelantei privitor la faptul că termenul de prescripție al acestor pretenții a început să curgă, conform prevederilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958), la 90 de zile de la data expirării termenului de 20 de zile de plată al cotei de întreținere aferente lunii aprilie 2010, adică în luna iunie 2010, și s-ar fi împlinit în iunie 2013, însă înainte de împlinirea acestui termen pârâții au făcut mai multe plăți ale cotelor de întreținere restante, în perioada 03.05._13.
Or potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, dar și prin actele de executare benevole ori silită a debitului.
Astfel, apreciind că în mod greșit prima instanță a constatat că nu s-ar fi efectuat plăți de natură a întrerupe termenul prescripției în privința debitului principal, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința nr. 5527 din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G., în sensul că va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 5993,43 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 09.04._11 și va obliga pârâții la plata acestei sume către reclamantă.
În privința cheltuielilor de judecată de la fond, instanța reține că se critică și modul de soluționare al capătului de cerere accesoriu privitor la cheltuielile de judecată, însă apreciază criticile nefondate, dat fiind că potrivit art. 453 alin. 2 C.proc civ. când cererea a fost admisă numai în parte judecătorii pot stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și că potrivit art. 455 C.proc.civ., dacă în cauză sunt mai mulți pârâți ei vor putea să fie obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.
Astfel, sub acest aspect păstrând același raționament ca și instanța de fond, tribunalul va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 333,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond reprezentând onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Totodată, instanța de control va înlătură dispozițiile contrare celor de mai sus și va menține celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 5527 din 20.05.2015 a Judecătoriei G..
Constatând că și în apel s-au solicitat cheltuieli de judecată și s-a făcut dovada achitării lor de apelanta-reclamantă, conform chitanței . UNBR nr._ din 17.11.2015, aflate la fila 26 din dosarul de apel, văzând și prevederile art. 453 alin. 1, art. 452 și 451 C.proc.civ., tribunalul față de soluția dată cererii de apel va admite această cerere accesorie și va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată apel reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 603, cu sediul procesual ales la C.I.A. A. M. Gafituc, în G., ., împotriva sentinței civile nr. 5527 din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. I. și P. P., ambii domiciliați în G., ., ..
Schimbă în parte Sentința civilă nr. 5527 din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G., în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 5993,43 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 09.04._11 și obligă pârâții la plata acestei sume către reclamantă.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 333,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond reprezentând onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Înlătură dispozițiile contrare celor de mai sus și menține celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 5527 din 20.05.2015 a Judecătoriei G..
Obligă intimații-pârâți la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată apel reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.12.2015.
Președinte, A. P. | Judecător, A. - M. M. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. A.M.M./22.01.2016
Tehnored. gref. F.D./22.01.2016/5 ex.
Jud. fond: O.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul GALAŢI | Cereri. Decizia nr. 1018/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
