Cereri. Decizia nr. 1018/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1018/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1018
Ședința publică din data 10.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. G. N.
Judecător: L. B.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil promovat de către apelanta POLIȚIA L. G. împotriva sentinței civile nr. 2912/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., având ca obiect „alte cereri”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, iar ulterior la data de 10.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2014, pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamanta Poliția L. G. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul ., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la desființarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.04.2012, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru că a amplasat caseta luminoasă publicitară fără a deține autorizație de construire.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.32 din Legea nr. 50/1991, Legea nr. 155/2010.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a învederat, în esență, că a demarat procedura legală de obținere a autorizației de construcție pentru lucrările efectuate.
În drept a invocat art. 205 C.pr.civ, art. 32, alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Prin sentința civilă nr. 2912/09.03.2015, Judecătoria G. a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.04.2012, pârâtul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru că a amplasat caseta luminoasă publicitară fără a deține autorizație de construire, proces verbal împotriva căruia pârâtul nu a formulat plângere contravențională.
În drept, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 actualizată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În prezenta speță, instanța a constatat că, odată cu sancționarea pârâtului, potrivit mențiunilor din procesul verbal de sancționare . nr._/04.04.2012, organul constatator a dispus . situației, stabilind și un termen, până la 01.07.2012, iar pârâtul nu a făcut dovada intrării în legalitate a lucrării.
Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea 50/1991, măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Conform art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Chiar dacă procesul-verbal de sancționare contravențională este definitiv cu privire la fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, instanța a constatat că în cuprinsul acestuia agentul constatator a descris generic fapta săvârșită, precizând că s-a amplasat caseta luminoasă publicitară fără a deține autorizație de construcție. Astfel, descrierea faptei contravenționale, într-un asemenea caz, trebuie să fie completă, în sensul menționării concrete a detaliilor ce permit instanței individualizarea reclamei, precum și locul amplasării sale, neindicarea în procesul-verbal a acestor detalii făcând imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desființare a lucrărilor realizate, întrucât nu pot fi individualizate.
Pe cale de consecință, deși a constatat că subzistă obligația pârâtului de a desființa lucrările de amplasare a casetei luminoase care nu au fost autorizate, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi executată în mod efectiv, întrucât lucrările ce trebuie desființate nu au fost individualizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Poliția L. G., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere temeiul legal al acțiunii introductive, respectiv disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, a efectuat doar o analiză a legalității procesului-verbal de contravenție, prin raportare la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care acest proces-verbal nu a fost contestat, iar acesta reprezentă un titlu executoriu.
A învederat că pârâtul nu deține autorizație de construcție, că fapta a fost descrisă în mod complet, rezultând că lucrările au fost amplasate la punctul de lucru din G., ., . depuse la dosar fiind edificatoare în acest sens. A opinat că doar în procedura specială a plângerii contravenționale puteau fi invocate argumente referitoare la descrierea faptei.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate prevederile art. 470 C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și fiscal, pe rolul căreia se înregistrase apelul, excepția netimbrării apelului, iar pe fond, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că fapta contravențională nu este suficient descrisă și în consecință, sancțiunea complementară nu poate fi pusă în executare. A mai învederat că la punctul de lucru indicat de apelantă există mai multe tipuri de reclamă, ce aparțin altei societăți, astfel încât nu se poate ști care trebuie desființate.
A precizat că nu mai deține punctul de lucru la care apelanta face referire în prezenta cauză, motiv pentru care nu mai poate fi subiect al obligației de desființare a lucrărilor. A depus extras ORC din care rezultă că mai deține un singur punct de lucru, în orașul Cehu Silvaniei, jud. S..
Prin încheierea din 23.09.2015 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului G., competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Secției I civile a Tribunalului G., unde dosarul a fost înregistrat în data de 25.09.2015, sub nr._ .
La termenul din 26.11.2015 a fost respinsă ca nefondată excepția netimbrării apelului pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând sentința apelata prin prisma motivelor de apel, dar ținând seama si de prevederile art. 477 C.pr.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.04.2012, pârâtul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru că a amplasat caseta luminoasă publicitară fără a deține autorizație de construire la adresa din G., ., .. 134, proces verbal împotriva căruia pârâtul nu a formulat plângere contravențională. Totodată s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții, . obținerea autorizației de construire sau desființarea lucrărilor executate fără aceasta.
Din certificatul nr._/17.09.2015 emis de ONRC, depus în apel, rezultă că pârâtul nu mai are niciun punct de lucru în Municipiul G., nici la adresa din ..1918, .. 134.
Deși procesul-verbal de sancționare contravențională este definitiv, instanța reține faptul că pe clădirea care a constituit punctul de lucru al pârâtei erau amplasate mai multe firme luminoase. În cuprinsul actului constatator al contravenției nu s-a menționat, în mod efectiv, care casetă luminoasă a fost amplasată cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 50/1991.
În condițiile în care pârâta nu mai are niciun punct de lucru în Municipiul G., iar reclamanta nu a dovedit preluarea acestuia de către o altă societate, cu același obiect de activitate identic, instanța nu poate aprecia dacă firma luminoasă a cărei îndepărtare se solicită mai are același amplasament, respectiv dacă obligația prevăzută de art. 26 din Legea nr. 50/1991 mai poate subzista în sarcina pârâtei.
În consecință, neindicarea în procesul-verbal a acestor detalii, precum și lipsa unor precizări ulterioare în referire la amplasamentul casetei luminoase (chiar reprezentantul apelantei-reclamante precizând la termenul din 26.11.2015, în fața instanței de apel, că nu s-au mai făcut verificări după întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției), dar referitoare la calitatea procesuală a pârâtului, face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desființare a lucrărilor realizate.
Chiar dacă s-ar reține că subzistă obligația pârâtului de desființare a lucrărilor de amplasare a casetei luminoase, instanța de apel reține că aceasta nu poate fi executată în mod efectiv, întrucât lucrările ce trebuie desființate nu au fost individualizate.
Or, în împrejurarea în care apelanta – reclamantă nu a indicat în concret lucrările de construcții pentru care solicită desființarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prima instanță a identificat în mod corect o imposibilitate de a pronunța o hotărâre care să poată îndeplini scopul său final – acela de a fi pusă în executare.
Omisiunea apelantei – reclamante de a identifica în mod concret lucrările a căror desființare se solicită decurge în mod necesar din omisiunea agentului constatator de a identifica în mod complet aceleași lucrări, conform dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cazul identificării unui casete luminoase publicitare, descrierea acestuia trebuia să fie completă, prin menționarea expresă a dimensiunilor, inscripțiilor și a locului/părții din imobil unde era amplasată. Or, în cuprinsul procesului – verbal . nr._/04.04.2012, agentul constatator nu a menționat locul concret unde se afla caseta luminoasă publicitară la adresa menționată, dimensiunile sau limitele acesteia.
Susținerea apelantei, potrivit cu care răspunderea contravențională este personală, este corectă, însă apelanta omite faptul că în cauză se solicită punerea în executare a sancțiunii complementare, respectiv îndepărtarea unei casete luminoase, amplasate la un punct de lucru unde pârâtul nu-și mai desfășoară activitatea. Față de natura bunului ce se solicită a fi demolat, o soluție favorabilă reclamantei ar putea aduce atingere drepturilor altei persoane, care ar deține în prezent respectiv imobil, persoană care nu a fost sancționată contravențional și nici nu este parte în prezentul proces, cu consecința imposibilității punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Pentru aceste motive, se constată că executarea dispozițiilor din procesul verbal de contravenție . nr._/04.04.2012 este afectată de condiția individualizării lucrărilor efectuate fără autorizație de construire, dar și de condiția ca persoana contravenientă să folosească și la momentul cererii lucrările executate fără autorizație de construire.
În consecință, prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, neimpunându-se reformarea ei, astfel încât, față de prevederile art. 480 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către apelanta POLIȚIA L. G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 2912/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul procesual ales la CIA „B. T.”, situat în București, ., sector1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. B.
Red. Jud. NDG/14.01.2016
Tehnored. B.V./ 14.01.2016/4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: A. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 975/2015. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
