Pretenţii. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 978/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 978/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 978
Ședința publică din data de 04.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: R. G. F.
Grefier: V. M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta T. C. V. formulată împotriva sentinței civile 9759/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr,_ în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 717, I. V., V. C., C. G., I. P., D. N., D. I., P. T., U. G., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.11.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015 și ulterior la 04.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 24.03.2011, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 717, prin reprezentant convențional, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T. C. V., I. V., V. C., C. G., I. P., D. N., D. I., P. T. să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 200.000 lei reprezentând lipsuri în gestiunea asociației, penalități de întârziere către furnizori, constatate în anul 2009 de către noul comitet.
În motivarea cererii, a precizat că această asociație a luat ființă în anul 2005 prin desprinderea unui număr de 12 scări din Asociația de P. nr. 709 G., la acel moment administrator al acelei asociații fiind pârâta T. C. V. care a rămas administrator al asociației nou constituite, comitetul executiv fiind alcătuit din pârâții prezentei cauze.
Arată reclamanta că în anul 2009 au avut loc alegeri și o parte din membrii comitetului executiv au fost schimbați, inclusiv președintele. La data de 18.05.2009 i s-a cerut administratorului să prezinte toate actele începând cu momentul desprinderii pentru a putea face o verificare și o calculare asupra penalităților de întârziere către toți furnizorii asociației cât și pentru debitorii persoane fizice, și urmare a unei expertizări financiare s-au constatat lipsa în gestiune în sumă de aproximativ 300.000 lei.
Reclamanta învederează că urmare a acestei situații a depus o plângere penală fiind întocmită o expertiză extrajudiciară, constituindu-se astfel un dosar de urmărire penală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, 999 C.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 5611 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Ulterior, reclamanta a extins cadrul procesul înțelegând să se judece în contradictoriu și cu pârâtul U. Ronel.
Legal citat, pârâtul C. G., a formulat precizări arătând că face parte din comitetul executiv al reclamantei, iar în anul 2005 s-a realizat desprinderea Asociației de P. nr. 709 din Asociația nr. 717, iar la desprindere comitetul era format din I. V.-președinte, V. C.-vicepreședinte, C. G., I. P., D. N. și D. I.-membri, P. T.-președinte comisia de cenzori, Caramite S.-membru comisia de cenzori.
A mai arătat că acesta nu a participat la adunarea la care s-a hotărât desprinderea, fiind plecat din localitate. Mai susține că pârâta T. V., în calitate de administrator al reclamantei nu a respectat Legea nr. 230/2007, că afișa listele de plată cu întârziere de 3-6 luni, că listele de plată nu erau semnate de comisia de cenzori și președinte, că încasa bani și nu plătea furnizorii afirmând că locatarii nu-și achită întreținerea.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Legal citat, pârâtul V. C. a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că a fost numit vicepreședinte în cadrul Asociației de P. nr. 717, iar cei care s-au implicat în desprinderea celor două asociații au fost T. V. în calitate de administrator și P. T. în calitate de cenzor, membrii comitetului neavând nicio responsabilitate potrivit statutului asociației.
A mai susținut că atât președintele I. V., cât și cenzorul P. Tincuța, cu ocazia convocării ședinței de comitet, au precizat că treburile merg bine și că cenzorul a început să ia fișele la verificat. În anul 2009, a fost schimbat președintele, acesta fiind C. I., administrator fiind tot pârâta T. V., în funcția de cenzor nefiind numit nimeni, stabilindu-se angajarea unei persoane plătite din afara asociației. Ca urmare a angajării cenzorului s-a procedat la verificarea contabilă a asociației, iar după circa 9 luni de verificări, noul președinte și cenzorul au convocat comitetul executiv, comunicându-se faptul că au fost constatate lipsuri în gestiune, dispunându-se înlocuirea administratorului T. V..
A precizat pârâtul că niciodată nu și-a angajat semnătura în ceva ce ar fi prejudiciat financiar Asociația de proprietari nr. 717.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Legal citat, pârâtul I. V. a formulat precizări, în sensul că în intervalul cuprins între anul 2005 și sfârșitul anului 2008 a avut calitatea de președinte al Asociației de P. nr. 717.
A arătat că în anul 2005 Asociația nr. 709 s-a destrămat și a continuat activitatea în Asociația nr. 717, iar la adunarea generală au fost propuse mai multe persoane acestea răzgândindu-se pe parcurs. În final s-a hotărât ca președinția să fie luată prin rotație, astfel încât să nu fie nimeni plătit în afară de administrator, deoarece asociația nu avea o situație financiară bună.
A învederat pârâtul că verificările actelor au fost făcute prin sondaj de către cenzorul asociației, pârâta P. T. fără a fi remunerată, deoarece adunarea generală nu accepta salariul niciunui dintre membri, în afara administratorului. A afirmat că în perioada 2005-2009 nu a încasat bani în Asociația nr. 717, nu a semnat niciun act pentru retragerea vreunei sume de bani în afara proceselor verbale existente și în prezența întregului comitet.
În drept, nu au fost indicate prevederi legale.
Legal citat, pârâtul I. P. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea cererii, a precizat că Asociația de proprietari nr. 717 s-a constituit prin desprinderea din Asociația de locatari nr. 709, iar până la adunarea generală din data de 18.03.2009, când a fost ales președinte numitul C. I., a făcut parte din comitetul executiv al cărui președinte era pârâtul I. V.. A susținut pârâtul că în toată această perioadă nu a primit nicio informare din partea președintelui sau cenzorului că ar fi nereguli.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Legal citat, pârâtul D. I. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la adunarea generală când s-a reales noul comitet, luând parte la acea adunare, a fost ales de un grup de locatari în calitate de membru în acel comitet. A mai arătat că după un număr limitat de ședințe la care a participat a luat hotărârea de a nu se mai prezenta având alte priorități, iar în perioada respectivă nu a avut acces la bani, ștampilă și nu avea cunoștințe pentru a verifica activitatea administrativă.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Legal citată, pârâta T. C. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a precizat că săvârșirea faptei ilicite nu a fost dovedită, că la data din 2005 atunci când s-a făcut desprinderea de Asociația de P. nr. 709 G., nu s-a întocmit un proces verbal de predare primire cu privire la activul și pasivul noii asociații înființate, precum și faptul că nu s-a făcut niciun fel de cercetare sau expertiză în anul 2005 pentru a se vedea ce datorii avea vechea asociație de proprietari.
A mai arătat că pentru a fi obligată la plata sumei de_ lei trebuie să se facă dovada existenței unui prejudiciu, trebuie să se facă dovada existenței unei activități ilicite din partea pârâtei și trebuie să se stabilească o relație de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul creat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 10.06.2013 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatorii și expertiză contabilă.
La termenul de judecată din data de 09.09.2013 reclamanta a modificat cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 175.050 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei în perioada 2005-2009, constând în lipsuri în gestiune.
La termenul de judecată din data de 07.10.2013 pârâții P. T., V. C., I. P., D. N. și I. V. au ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unui raport juridic de obligații între ei și asociație, precum și excepția prescripției, motivat de faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 23.04.2011 și are ca obiect repararea unui prejudiciu care se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 2005-2009, iar potrivit art. 1 și 5 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune în litigiile patrimoniale se prescrie într-un termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, excepții care au fost unite cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 9759/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. au fost respinse excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale a pârâților I. V., V. C., C. G., I. P., D. N., D. I., P. T., ca fiind nefondate, s-a admis în parte cererea și a obligat pârâta T. C. V. la plata către reclamantă a sumei de 175.050 lei, reprezentând prejudiciu cauzat.
De asemenea, a respins cererea formulată împotriva pârâților I. V., V. C., C. G., I. P., D. N., D. I., P. T., U. RONEL, ca fiind nefondată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei onorariu avocat, 1400 lei onorariu de expert, 5611 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin procesul verbal din data de 12.07.2014 încheiat în cadrul ședinței comitetului executiv al Asociației nr. 709 s-a hotărât convocarea adunării generale de constituire a noii asociații pentru data de 22.07.2014, dată la care s-a hotărât în unanimitate aprobarea statutului Asociației de proprietari nr. 717, fiind stabilită și componența comitetului executiv(C. G., D. I., D. N., I. V., I. P., V. C., U. G.), președinte fiind I. V., iar vicepreședinte numitul V. C..
Totodată, în ordinea de zi a fost prevăzută și alegerea comisiei de cenzori, însă procesul verbal nu face vreo referire la componența acesteia.
Prin încheierea pronunțată în data de 28.02.2005, Judecătoria G. a dispus înregistrarea Asociației de P. nr. 717 I. Fernic G. în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei G. și a acordat personalitate juridică aceste asociații.
Deși în preambulul proceselor verbale încheiate în perioada 16.10._05 este specificată denumirea „Asociația de proprietari nr. 717”, instanța a apreciat că aceste documente sunt încheiate de comitetul executiv al vechii asociații, întrucât Asociația de P. nr. 717 I. Fernic a luat ființă după data de 28.02.2005.
La data de 18.03.2009 prin procesul verbal al adunării generale s-a luat act de demisia președintelui, pârâtul I. V., votându-se în unanimitate componența noului comitet și a noului președinte în persoana numitului C. J.. Prin procesul verbal încheiat în cadrul ședinței de comitet din data de 01.04.2009 s-a stabilit efectuarea verificărilor contabile începând cu data de 01.01.2006.
În ședința comitetului asociației din data de 02.11.2009 s-a prezentat procesul verbal de constatare în urma verificării contabile efectuate în perioada 01.05._09, din care a rezultat că diferența dintre furnizor și fișele locatarilor este în cuantum de 230.922,25 lei, diferență ce nu a putut fi justificată de pârâta T. V.. Tot cu această ocazie s-a constatat că actele asociației nu sunt arhivate, iar listele lunare de plată nu erau întocmite la timp, nu s-au calculat penalitățile de întârziere la timp și nu s-au făcut plăți furnizorilor, că nu sunt găsite numeroase chitanțe și facturi.
S-a reținut că potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Astfel, în opinia instanței, dreptul la acțiune s-a născut la data de 02.11.2009 dată când a fost prezentat raportul controlului financiar efectuat în perioada 01.05._09, aceasta cu atât mai mult cu cât în perioada 2005-2009 nu s-a efectuat niciun control financiar, iar cu ocazia acestui control s-a descoperit atât paguba pricinuită, cât și persoana care ar răspunde pentru pricinuirea acesteia. Pentru aceste motive a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei au fost reținute dispozițiile art. 998-999 și art. 1000 C.civ., potrivit cărora pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu produs, între fapta produsă si prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, să nu existe o cauză de exonerare de răspundere a autorului.
S-a menționat că în doctrină s-a stabilit că prejudiciul presupune consecințele negative patrimoniale și morale suferite de către o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană. Prejudiciul trebuie să fie, de asemenea, și cert. Acest caracter are în vedere atât existența în sine a prejudiciului, cât și posibilitatea de a se stabili întinderea lui.
Expertul O. V. desemnat în prezenta cauză a stabilit în urma efectuării expertizei contabile că prejudiciul se ridică la suma de 270.982,89 lei ca urmare a faptului că nu au fost calculate și repartizate penalitățile pe fiecare apartament în parte, diferența dintre penalitățile datorate și cele repartizate fiind de 103.475,35 lei, iar diferența între valoarea datoriilor către furnizori și valoarea cheltuielilor repartizate locatarilor este de 243.406,76 lei.
Față de obiecțiunile părților instanța a apreciat că acestea reprezintă aspecte care privesc mai degrabă fondul pretențiilor. Faptul că expertiza nu a fost efectuată exclusiv în baza documentelor contabile a fost din cauză că aceste documente nu existau și erau necompletate sau completate necorespunzător, singura posibilitate fiind efectuarea expertizei și pe baza constatărilor experților anteriori. De altfel, s-a observat că avându-se în vedere constatările expertului contabil B. L., pârâta T. C. V. a fost condamnată prin sentința penală nr. 2293/14.12.2012 a Judecătoriei G. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, întrucât a sustras în mod repetat sume de bani și valori din casieria asociației și a efectuat plăți nejustificate.
Așadar, ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârâta T. C. V. expertul contabil a fost nevoit să refacă registrul de încasări și plăți, precum și corectarea încasărilor înregistrate în fișele individuale pe apartamente ale locatarilor pentru perioada 01.06._09.
Argumentul legat de faptul că în cauză cheltuielile de întreținere nu fac parte din patrimoniul asociației nu au fost primite întrucât patrimoniul are o componentă de activ și una de pasiv, ori cheltuielile de întreținere datorate de către proprietari fac parte din categoria activului.
În ceea ce privește faptul că au fost incluse în prejudiciu și penalitățile calculate pentru proprietari, instanța a apreciat că expertul a procedat corect, întrucât prin faptul că deși asociația a luat hotărârea de a calcula penalități de întârziere, administratorul nu a repartizat aceste penalități prin această inactivitate, iar asociația a suferit prejudicii, fiind sporit, în consecință, elementul de pasiv. De altfel, s-a reținut că rațiunea perceperii penalităților de întârziere are la bază tocmai faptul că furnizorii de utilități percep la rândul lor penalități, plata acestora fiind asigurată din repartizarea acestor penalități către proprietarii datornici.
De asemenea, s-a apreciat că expertul a avut corect în vedere la calculul efectuat și prejudiciul în cuantum de aproximativ 100.000 lei acordat reclamantei prin sentința penală nr. 2293/14.12.2012, acesta enumerându-le la elementele de activ.
Referitor la diferențele existente între contravaloarea utilităților constatate prin expertiză(454.184,7 lei servicii utilități și 395.025,97 lei penalități aferente) și cele menționate în procesul verbal din 30.11.2009(237.082 lei utilități și 332.496 lei penalități aferente), instanța a reținut că nu a identificat la dosar acest proces verbal despre care se face vorbire. Oricum, instanța a constatat că expertul a avut corect în vedere perioada 2005-2009, neincluzând în calcul facturi emise de furnizori în afara perioadei în discuție.
În ceea ce privește existența faptelor ilicite instanța a reținut că potrivit art. 22, alin. 3 din Hotărârea nr. 400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, act normativ aflat în vigoare la momentul respectiv, administratorul asigură managementul de proprietate al condominiului prin: …
f)angajarea și urmărirea realizării contractelor aprobate de adunarea generală, încheiate cu persoane fizice sau juridice pentru: reparații, închirierea unor spații sau elemente din proprietatea comună, activități sociale și alte tipuri de activități. În contractele privind reparațiile se vor prevedea clauze referitoare la perioada de garanție a lucrărilor executate conform normativelor tehnice în vigoare;
o)întocmirea listelor lunare de plăți;
s)sesizarea comitetului executiv în vederea somării restanțierilor la plata cheltuielilor comune și aplicarea procedurii de recuperare a restanțelor cu penalizările aferente;
t)calcularea și încasarea penalizărilor conform sistemului aprobat de adunarea generală a asociației de proprietari.
A.. 4 al aceluiași articol prevede că în cauză contabilul răspunde de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de contabil.
A.. 5 statuează că în cauză casierul răspunde de efectuarea de încasări și plăți în numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiunilor de casă. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de casier.
S-a reținut că în situația dedusă judecății administratorul a cumulat atât funcția de contabil, cât și pe cea de casier, iar în această calitate nu a repartizat penalitățile de întârziere pe fiecare apartament, nu a repartizat către proprietari datoriile către furnizori în cuantum de 243.406,76 lei și nu a respectat reglementările contabile impuse de Ordinul nr. 1969/2007 în sensul că nu existau Registrul de evidență fond rulment, registru fond de reparații pe fiecare apartament, registrul de evidență a fondului de penalizări calculate pe fiecare apartament, registrul jurnal, registrul de inventar.
De asemenea, s-a reținut că pârâta T. C. V. se face vinovată și de faptul că nu a sesizat comitetul executiv în vederea somării restanțierilor la plata cheltuielilor comune și aplicarea procedurii de recuperare a restanțelor cu penalizările aferente și a ascuns deficiențele legate de evidența contabilă.
Totodată, s-a reținut că acest prejudiciu se datorează atitudinii pârâtei reținută prin sentința penală nr. 2293/14.12.2012 a Judecătoriei G., de a-și însuși în mod repetat suma totală de 73.433,87 lei, care dacă ar fi rămas în casieria asociației ar fi putut să stingă obligații de plată restante și ar fi împiedicat acumularea penalităților percepute de furnizori. Mai mult decât atât, tot prin această sentință s-a reținut și faptul că, în mod repetat și cu știință, a efectuat înregistrări inexacte și a omis să opereze înregistrări în contabilitate, fapte ce au avut drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, în scopul ascunderii sumelor însușite din casieria reclamantei.
Instanța a reținut și atitudinea rău voitoare a pârâtei T. C. V., care deși citată de către expertul contabil cu ocazia consultării documentelor, aceasta nu s-a prezentat și nu a oferit niciun fel de informații ajutătoare, în condițiile în care ea este persoană vinovată de importantele prejudicii produse reclamantei, precum și de faptul că multe dintre documente nu mai sunt găsite, acestea fiind sustrase de ea tocmai pentru a îngreuna activitatea de reconstituire a elementelor de activ și pasiv.
Cu toate acestea, după termenul la care s-au formulat obiecțiunile și comunicarea acestora, respectiv 23.06.2014, pârâta formulează cu o întârziere de 3 luni obiecțiuni, atitudine de natură să formeze convingerea instanței că aceasta încearcă tergiversarea soluționării cauzei. Mai mult decât atât, s-a observat că prin aceste obiecțiuni se reproșează expertului că nu a folosit toate documentele contabile fără a preciza care și în condițiile în care tocmai ea este persoana care a înlăturat foarte multe documente contabile îngreunând astfel descoperirea abaterilor.
Totodată, pârâta a afirmat că nu a avut atestările ce se impun și că nu a avut cursul de pregătire profesională și că nu a cumulat funcția de contabil, însă, din sentința penală nr. 2293/14.12.2012 a Judecătoriei G. și procesele verbale ale comitetului executiv, semnate în totalitate de pârâtă, a reieșit că evidența financiar contabilă era făcută de administrator. În al doilea rând, cu toate că pretinde că nu avea formarea profesională adecvată, aceasta a desfășurat totuși aceste atribuții în urma cărora a prejudiciat reclamanta, pârâta invocând astfel propria culpă în apărare, aspect incompatibil cu principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca în apărare propria sa vină.
În ceea ce privește, contribuția pârâtei P. T. în calitate de cenzor, la producerea acestui prejudiciu, instanța a reținut că potrivit art.11 alin. 9 lit. m din statutul asociației, adunarea generală are ca atribuții alegerea comisiei de cenzori, însă prin procesul verbal din data de 22.04.2004 prin care s-a constituit asociația, deși pe ordinea de zi era stabilită și alegerea comisiei de cenzori, în conținutul acestuia nu se fac referiri privitoare la persoana/persoanele ce urmează a îndeplini această funcție.
De asemenea, art. 13 din HG nr. 400/2003 prevede că în cadrul adunării de constituire a asociației de proprietari, în baza statutului adoptat, proprietarii vor alege un comitet executiv și o comisie de cenzori și vor hotărî numărul membrilor acestora, precum și durata mandatelor lor. Art. 18 alin. 5 lit. h prevede că adunarea generală a asociației de proprietari analizează principalele aspecte și adoptă hotărâri cu privire la:…h) alegerea comisiei de cenzori, precum și stabilirea sarcinilor detaliate ale membrilor acesteia.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta P. T. a îndeplinit funcția de cenzor în cadrul asociației nou constituite, precum și faptul că semnarea proceselor verbale ale comitetului executiv nu este de natură de a produce prejudicii asociației, iar motivul pentru care nu a desfășurat activitățile impuse de lege și statut cenzorului se datorează tocmai împrejurării că o asemenea însărcinare nu existase în condițiile impuse de statut. În opinia instanței, fără existența unei învestiri legale a pârâtei cu această funcție, nu poate avea loc angajarea răspunderii delictuale a acesteia decât numai dacă aceasta ar fi desfășurat acțiuni de natură a produce prejudicii reclamantei, ori acesteia i se reproșează tocmai faptul că nu a întreprins vreo activitate de verificare a situației financiare și contabile a asociației și de a o consilia în ceea ce privește problemele financiare și statutare.
Față de contribuția comitetului executiv în compunerea căruia au intrat ceilalți pârâți, instanța a observat că acesta nu a fost în măsură să își îndeplinească întocmai atribuțiile prevăzute de art. 12 alin.7 lit. a, b, c din statut datorită conduitei culpabile a pârâtei T. C. V., care, în mod repetat și cu știință, a efectuat înregistrări inexacte și a omis să opereze înregistrări în contabilitate, fapte ce au avut drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, în scopul ascunderii sumelor însușite din casieria reclamantei.
Astfel, instanța a reținut că pentru a depista deficiențele, cenzorul desemnat ulterior a avut nevoie de un interval de timp foarte mare, respectiv 01.05._09, ca să constate că diferența dintre datoriile către furnizori și sumele evidențiate în fișele locatarilor este în cuantum de 230.922,25 lei, sumă ce nu a putut fi justificată de pârâta T. C. V.. Aceste aspecte a prezentat, în opinia instanței, certitudinea că operațiunile de ascundere nu puteau fi descoperite de către comitetul executiv, compus din persoane ce nu aveau pregătirea de specialitate, și că această posibilitate de a descoperi manevrele contabile excede exigențelor impuse de grija omului prudent și diligent.
Astfel, prin prisma atribuțiilor prevăzute de statut la art. 12 alin. 7 și art. 14 alin. 2 nu s-a putut reține culpa comitetului executiv și a președintelui acestuia. Prin prisma prevederilor statutare, respectiv art. 13 alin. 5 lit. b,c,d, singura persoană care ar fi avut posibilitatea de a descoperi gestionarea defectuoasă a patrimoniului asociației, era cenzorul, însă, în urma adunării generale din data de 22.07.2004 nu a fost stabilită o asemenea însărcinare. De altfel, reclamanta nu a depus alte documente care să ateste învestirea vreunei persoane în funcția de cenzor.
Așadar, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța a apreciat că prejudiciul produs reclamantei este cauzat exclusiv de pârâta T. C. V..
În ceea ce privește întinderea acestuia, deși expertul a concluzionat că acesta se ridică la suma de 362.569,45 lei, instanța a respectat principiul disponibilității și a obligat pârâta să plătească reclamantei doar suma de 175.050 lei.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs pârâta T. C. V..
În motivarea cererii, a arătat că excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul mai vechi de martie 2008 este întemeiată, iar pentru debitul aferent perioadei 01.06._09 s-a pronunțat Judecătoria G. în dosarul nr._, fiind obligată la plata sumei de 73.433,87 lei reprezentând minus în gestiune.
Prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat tot pentru aceeași perioadă suma de 200.000 lei, însă sentința penală se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește debitul în cuantum de 73.433,87 lei.
Mai mult, în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală pentru fapta altuia arată că aceasta este instituită prin dispozițiile art. 998 și art. 999 C.civ., fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, ceea ce în cauză nu se poate reține. Astfel, nu s-a făcut dovada prejudiciului în cuantum de 200.000 lei, a faptei ilicite și relația de cauzalitate între prejudiciu și fapta sa culpabilă, precum și nici a faptului că s-au achitat majorări de întârziere către Distrigaz, Apaterm și A. Canal. Aceasta, cu atât mai mult cu cât beneficiarii acestor furnizori au fost proprietarii apartamentelor, membrii ai asociației, care nu au achitat utilitățile la data scadentă.
Mai arată că și dacă președintele asociației și comitetul executiv își îndeplineau atribuțiile nu se ajungea în această situație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2556 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citat, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentată în fața instanței de judecată și a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
La termenul de judecată din data de 30.09.2015 calea de atac a fost calificată ca fiind apel.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată în raport de dispozițiile din Vechiul Cod civil, având în vedere că situația juridică analizată în cauză s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv 01.10.2011.
Pe fond s-a reținut că în cauză apelanta-pârâtă T. C. V. a avut calitatea de administrator a intimatei-reclamante Asociația de proprietari nr. 717 G., începând cu data de 28.02.2005 și până la data de 30.11.2009.
Considerând că aceasta nu și-a desfășurat activitatea în mod corespunzător a formulat plângere penală, iar prin sentința penală nr. 2293/14.12.2012 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 612/15.04.2013 a Curții de Apel G., a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, întrucât în perioada 01.06._09 a sustras în mod repetat sume de bani și valori din casieria asociației și a efectuat plăți nejustificate. De asemenea, a fost obligată să plătească către Asociația de P. nr. 717 G. suma de 73.433,87 lei reprezentând minus în gestiune, suma de 18.152,69 lei reprezentând cheltuieli nejustificate și suma de 8.750,91 lei reprezentând penalități de întârziere(file 215-218 dosar fond vol. I), fiind astfel soluționată și latura civilă a cauzei.
Se reține faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 C.pr.penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, însă doar cu privire la existența faptei, la persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia.
În condițiile în care prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită prejudiciul cauzat tot urmare a îndeplinirii defectuoase a activității de administrator, dar descoperit ulterior soluționării dosarului penal, se reține față de dispozițiile legale reținute anterior, că instanța nu mai poate analiza condițiile referitoare la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia, cu privire la acestea existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare, este cert că apelanta-pârâtă și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile, motiv pentru care a fost condamnată penal și a fost obligată să achite prejudiciul creat, fără a se putea reține autoritatea de lucru judecat și cu privire la prejudiciul creat.
În concluzie, excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată prin prisma apărărilor apelantei-pârâte și nu poate fi reținută.
O altă critică invocată de către apelanta-pârâtă T. C. V. vizează modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la care tribunalul reține că în mod corect a fost respinsă.
Elementul esențial în rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art. 7 din Decret nr. 167/1958, îl constituie momentul de la care începe să opereze termenul de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză.
Se reține că în cauză prescripția începe să curgă la data la care titularul a cunoscut nașterea dreptului la acțiune sau la data la care, după împrejurări, titularul trebuia să cunoască nașterea dreptului său la acțiune.
Față de data la care apelanta-pârâtă a încetat să mai îndeplinească calitatea de administrator a intimatei-reclamante Asociația de P. nr. 717 G., respectiv până în anul 2009, față de faptul că abia la data de 02.11.2009 s-a născut dreptul la acțiune, dată când a fost prezentat raportul controlului financiar efectuat pentru perioada 01.05._09 în cadrul căruia s-au reținut nereguli financiare, față de faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.03.2011, tribunalul apreciază abia la data de 02.11.2012 acesta s-ar fi împlinit.
Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză, se reține că prejudiciul stabilit vizează doar perioada 02.05._09 și în condițiile în care prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 24.03.2011, anterior datei de 02.11.2012(dată la care s-ar fi împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune), iar termenul de prescripție a început să curgă la data de 02.11.2009, tribunalul reține că nu este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și prin urmare în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei s-a dispus efectuarea unei noi expertize, avându-se în vedere toate facturile emise de furnizori(reprezentând debit și penalități de întârziere), iar prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că prejudiciul real suferit de asociație în perioada 2005-2009 este în cuantum de 362.569,45 lei, cu luarea în considerare și a sumei de 73.433,87 lei reprezentând lipsă în gestiune și a sumei de 18.152,69 lei reprezentând plăți nejustificate, sume la care a fost deja obligată prin decizia penală nr. 612/15.04.2013 a Curții de Apel G.. În același timp se constată că experta nu a avut în vedere și penalitățile de întârziere în cuantum de 8750,91 lei, la care apelanta-pârâtă a fost obligată prin aceeași decizie penală.
Este adevărat că la termenul de judecată din data de 09.09.2013 intimata-reclamantă a formulat o cerere prin care și-a micșorat câtimea obiectului, solicitând doar plata sumei de 175.050 lei, sumă care a și fost admisă prin sentința civilă apelată, însă se reține că instanța de fond nu a avut în vedere și suma la care a fost deja obligată cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 8750,91 lei prin decizia penală, astfel că avându-se în vedere penalitățile de întârziere calculate pentru întreaga perioadă s-ar ajunge în situația ca apelanta-pârâtă să fie obligată să achite de două ori aceeași sumă. Prin urmare, se impune ca din suma în cuantum de 175.050 lei să fie dedusă suma de 8750,91 lei, urmând ca apelanta-pârâtă să fie obligată la plata sumei de 157.548,18 lei, cu titlu de despăgubiri.
În consecință, se constată că sentința atacată se impune a fi reformată, motiv pentru care în temeiul art. 296 C.pr.civ., apelul va fi admis, va fi schimbată în parte sentința apelată și în rejudecare va obliga pârâtă să plătească reclamantei suma de 157.548,18 lei, cu titlu de despăgubiri. Va menține celelalte dispoziții legale și le va înlătura pe cele contrare.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 636 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, respectiv taxa judiciară de timbru în limita pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă T. C. V., domiciliată în G., .. 13, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 9759/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 717, cu sediul în G., .. 59, ., I. V., domiciliat în G., .. 61, ., județul G., V. C., domiciliat în G., .. 61, .. 9, județul G., C. G., domiciliat în G., .. 29, .. 33, județul G., I. P., G., .. 61, ., D. N., domiciliat în G., .. 61, .. 45, județul G., D. I., domiciliat în G., .. 43, .. 3, județul G., P. T., domiciliată în G., .. 61, .. 53, județul G., U. G., domiciliat în G., .. A 3, ., pe care o schimbă în parte și în rejudecare:
Obligă pârâta T. C. V. la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 717 G. a sumei de 157.548,18 lei, cu titlu de despăgubiri datorate pentru perioada 01.05._09, în loc de suma de 175.050 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și le înlătură pe cele contrare prezentei.
Obligă intimata-reclamantă Asociația de P. nr. 717 G. să plătească apelantei-pârâte T. C. V. suma de 636 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
M. A. R. G. F. V. M. O.
Red. M.A./ 04.12.2015
Tehn. V.M.O./08.12.2015/12 ex.
..12.2015
Fond. A.T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8979/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 975/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
