Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1154/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1154/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-12-2015 în dosarul nr. 1154/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.1154/2015
Ședința publică de la 29 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. G. B.
Judecător – M. A.
Grefier - V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă . în contradictoriu cu apelanta - pârâtă . SA împotriva sentinței civile nr.487/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, respectiv la data de 29.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 13.02.2014, reclamanta . G. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata . SA G., pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea acestei parate la restituirea a doua bunuri imobile, proprietatea reclamantei, respectiv un cuptor de brutărie și o instalație de gaze.
În motivarea de fapt a cererii, arata reclamanta ca bunurile revendicate au intrat in posesia paratei la data de 21.12.2005, orele 11, așa cum rezulta din procesul verbal de evacuare întocmit ilegal de salariații reclamantei, sub nr._/21.12.2005.
Practic, in lipsa reclamantei si in lipsa unui acord al acesteia, salariații paratei au spart încuietorile ușii de acces, au intrat in spațiul aflat in posesiei reclamantei si au schimbat încuietorile, pentru ca reclamanta sa nu mai aibă acces.
Bunurile revendicate au fost construite . de la parata, in baza contractului de închiriere nr. 9068/26.08.2002, prelungit prin doua acte adiționale, spațiu situat in cartier IC F., .> In mod paradoxal, după 7 luni de zile, parata s-a adresat executorului judecătoresc M. L. P., solicitând evacuarea reclamantei, așa cum rezulta din cererea de executare silita nr._ /27.06.2006.
Ulterior, evacuarea nu a mai avut loc deoarece parata a renunțat la executarea silita, așa cum rezulta din procesul verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc la data de 15.05.2012.
În privința cuptorului, arata ca parata a solicitat in data de 06.10.2006, Judecătoriei G., un titlu de îndepărtare si demolare a cuptorului, in dosarul_, judecata cauzei fiind suspendata începând cu data de 24.22.2009.
Instalația de gaze se afla in posesia paratei in spațiul supus închirierii, si, in prezent aceasta o exploatează, așa cu reiese din adresa emisa de II B. G. Zoita la data de 10.10.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 483 C.civ., art. 1082, 1084 C.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 32 lei, reclamantul beneficiind de cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 603,55 lei și 187,83 lei.
Legal citata, parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamanta.
În motivarea cererii, parata a arătat că prin sentința civila nr. 980/13.10.2005, Tribunalul G., a dispus evacuarea reclamantei din spațiul comercial pe care îl ocupa in piața IC F..
In acel spațiu a zidit, fără acordul proprietarului, un cuptor de cărămidă, fapt ce a făcut impropriu spațiul comercial pentru închirieri ulterioare.
Aceasta hotărâre a rămas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 29/21.01.2006 a Curții de Apel G. si a deciziei civile nr. 3199/26.10.2006 a ICCJ.
Întrucât nu a eliberat si nu a dezafectat corespunzător spațiul, a fost sesizat executorul judecătoresc, iar reclamanta a formulat contestație la executare, materializata in dosar nr._, devenit ulterior dosar nr._/281/2011 al Judecătoriei Ploiești.
În urma sentinței civile nr. 8217/06.11.2007 pronunțata de Judecătoria G. in dosarul nr._/233/2006, modificată prin decizia civilă nr. 953/07.10.2009, parata a achitat reclamantei suma de 19.374,20 lei cu OP nr. 1009/20.20.2010, reprezentând contravaloare instalații de electricitate și apa.
A mai achitat parata către reclamanta și suma de 3.188,62 lei cu OP nr. 1042/09.11.2011, cu titlu de actualizare sume ca urmare a deciziei civile nr. 745/11.10.2011.
Învederează ca lucrarea rețea de gaze naturale PE90 a fost compensată integral cu contravaloarea chiriei datorate de N. G. SRL.
Ca urmare a sentinței civile nr._/13.12.2012 si a deciziei civile nr. 112/11.04.2013, parata a achitat către reclamanta suma de 2.068,46 lei, plus cheltuieli de judecata, cu OP nr. 542/14.05.2013.
F. de aceasta situație faptica, apreciază parata ca reclamantul nu are temei legal pentru ceea ce pretinde prin prezenta acțiune.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 487/20.01.2015 Judecătoria G. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să permită reclamantei să ridice cuptorul de brutărie, fără a deteriora spațiul pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între parți a existat contractul de închiriere nr. 26/9068/26.08.2002, prelungit prin actul adițional nr. 1/5992/05.06.2003 si nr. 2/8716/22.07.2004.
Datorita împrejurării potrivit căreia spațiul nu a fost utilizat de către reclamanta, parata a reziliat contractul in mod unilateral si a solicitat evacuarea paratei.
Prin sentința comercială nr. 980/13.10.2005 pronunțata de Tribunalul Galata in dosarul nr. 1522/. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 29/21.02.2006 a Curții de Apel G. în dosarul nr._, s-a dispus evacuarea reclamantei din spațiul comercial situat în Piața IC F., in suprafață totala de 114,72 mp ce a format obiectul contractului de închiriere mai sus amintit.
Pentru executarea acestei sentințe parata s-a adresat executorului judecătoresc M. L. P. cu adresa nr. 8905/27.06.2004, iar prin sentința civilă nr. 2812/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul G. in dosarul nr._ si irevocabila prin decizia comercială nr. 27/22.04.2009 s-a respins acțiunea reclamantei prin care solicita constatarea nulității absolute a actelor juridice emise de parata, prin care au procedat la constituirea unei comisii de evacuare.
Din toate aceste înscrisuri aflate la dosarul cauzei, instant a constatat că atât cuptorul, cât și instalația de alimentare cu gaz metan, au fost apreciate de către instanțe ca fiind îmbunătățiri, respectiv cheltuieli voluptorii efectuate de către reclamanta, fata acordul paratei.
F. de aceste considerente ale instanțelor de judecata anterioare, atât instanțe de fond, cat si instanțe superioare de control judiciar, aceasta instanță nu va putea aprecia contrariul.
Reclamanta a transformat spațiul comercial, ce a făcut obiectul contractului de închiriere, in spațiul de producție, doar faptic, întrucât nu a obținut niciodată autorizațiile necesare, si cel mai important, fără acordul paratei.
Și in ipoteza acordului pârâtei în privința instalației de gaze, nu se justifica acțiunea reclamantei, în tot, reclamanta fiind într-adevăr proprietarul acestor bunuri.
Acțiunea in revendicare este acea acțiune reala prin care reclamantul cere instanței de judecata să i recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecința, să-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului. Urmare a admiterii unei atare acțiuni, instanța de judecata a recunoscut existența dreptului de proprietate al reclamantului împotriva voinței si susținerilor si dovezilor paratului.
Acesta ipoteza însă, nu este incidenta in cauza de fata, întrucât parata nu a reclamant nici un drept de proprietate asupra cuptorului de covrigi.
D. in privința instalației de gaz metan a susținut si a dovedit ca aceasta a făcut obiectul unei compensări.
Însă, în revendicarea acestor bunuri, reclamanta nu a făcut dovada ca a solicitat paratei sa ii ofere posibilitatea de a le ridica singura, ci, dimpotrivă, cu ocazia punerii in executare a sentinței de evacuare, reclamanta nici nu s-a prezentat pentru a-si ridica bunurile si a elibera spațiul, bunuri pe care le-a construit fără autorizarea paratei, in spațiul proprietatea acesteia.
Este adevărat că la acest moment reclamanta nu poate pătrunde in imobilul paratei deoarece nu mai are chei, însă nici nu a dovedit ca a solicitat paratei pătrunderea in vederea ridicării bunurilor si a fost refuzata fără cuvânt, pentru ca prezenta acțiune sa fie fondata.
In plus, din cuprinsul sentinței civile nr._/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2011, instanța a reținut că în cadrul dosarului de executare silita nr. 236/2006 al B. M. L. P., cuptorul a fost dezafectat, iar executarea silită a fost încetată, Administrația Piețelor Agroalimentare SA renunțând la executare.
Așa fiind, reclamanta a avut posibilitatea să își ridice bunurile cu ocazia executării silite a sentinței de evacuare, însă nu a făcut-o.
În prezent, promovează acțiune in revendicarea acestora, fără a dovedi că a încercat o rezolvarea amiabila a restituirii acestor bunuri si in pofida faptului ca parata nu pretinde un drept de proprietate asupra acestora si nici nu s-a dovedit ca le folosește.
În ceea ce privește instalația de gaze, instanța a constatat că valoarea acestei instalații a fost compensată cu sumele reprezentând chirie.
Așa fiind, in privința instalației de gaze revendicate de către reclamanta nu se mai poate dispune restituirea atât timp cat aceasta a făcut obiectul unei compensări.
Cuptorul de brutărie reprezintă o cheltuiala voluptorie efectuata de către reclamanta, astfel încât nici nu se putea dispune restituirea contravalorii acestuia, însă, cum reclamanta are dreptul să îl ridice, deoarece aparține acesteia, fiind realizat pe cheltuiala sa, si pentru a nu i se crea o pierdere patrimoniala, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei si a fost obligată parata să permită reclamatei să ridice cuptorul de brutărie, fără a deteriora spațiul paratei.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind revendicarea instalației de gaze, care este alcătuită din patru componente distincte, însă inițial a fost construită din cinci elemente, însă dintre acestea doar rețeaua PE 90 a fost compensată cu chiria, restul de patru elemente rămânând proprietatea reclamantei, neputându-se reține că întreaga instalație de gaze a fost atribuită pârâtei în urma compensării.
Mai arată că fiind vorba de agenți economici, potrivit HG nr. 585/1999 trebuia să se emită ordine de compensare care să aibă număr unic de înregistrare de la IMI, astfel că prin urmare compensarea integrală invocată de instanța de fond nu poate fi luată în considerare. Prin urmare, este unicul proprietar al instalației de gaze revendicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, 475, 476 alin. 1, 477 și 480 alin. 2 C.pr.civ., HG nr. 585/1999, C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că există inadvertențe între cele reținute în considerentele și dispozitivul hotărârii, întrucât s-a reținut că în reclamanta a fost înștiințată să vină și să ridice cuptorul de cărămidă din spațiul proprietatea sa, însă nu s-a prezentat, astfel că au apelat la un executor judecătoresc, că acest cuptor a fost dezafectat și totuși în dispozitiv este obligată să permită reclamantei să ridice cuptorul.
Mai arată, că acel cuptor a fost zidit în spațiul comercial proprietatea sa, fără acordul său, stabilindu-se de asemenea faptul că atât cuptorul, cât și instalațiile accesorii pentru alimentare cu gaz au fost cheltuieli voluptorii, iar aceste pretenții i-au fost respinse irevocabil.
În prezent, hotărârea instanței de fond nici nu poate fi pusă în executare, având în vedere faptul că acesta nu mai există.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470, 476 și urm., art. 488 pct. 6 și 8 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 301,8 lei.
În calea de atac a apelului, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt, în sensul că între reclamanta . G. și pârâta . SA G. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 26/9068/26.08.2002 având ca obiect spațiul comercial situat în Piața IC F., în suprafață totala de 114,72 mp, prelungit prin actele adiționale nr. 1/5992/05.06.2003 și nr. 2/8716/22.07.2004, contract reziliat unilateral de către pârâtă, precum și faptul că prin sentința comercială nr. 980/13.10.2005 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 1522/. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 29/21.02.2006 a Curții de Apel G. în dosarul nr._, s-a dispus evacuarea reclamantei din acest spațiu. Cert este faptul că din acest moment reclamanta trebuia să acționeze ca un bun proprietar diligent și să procedeze la dezasamblarea cuptorului.
Mai mult, se reține că reclamanta a fost somată de mai multe ori să-și ridice bunurile, fiind emise adrese în acest sens(fila 24 dosar), însă aceasta a răspuns că nu o interesează instalațiile fixe asimilate imobilului și rămase în locație(fila 26 dosar), arătând că pentru contravaloarea acestora se va adresa instanței de judecată, ceea ce a și făcut.
Este adevărat că reclamanta . G. a construit un cuptor de brutărie, a montat o instalație de gaze, a căror revendicare a solicită, precum și o instalație de apă și de o instalație electrică, precum și faptul că prin sentința civilă nr. 8217/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria G., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 953/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de . G. în contradictoriu cu . SA G., aceasta din urmă fiind obligată la plata contravalorii instalației de apă și a instalației de electricitate, fiind respinsă acțiunea privind contravaloarea instalației de gaze și a cuptorului de brutărie.
În acest sens, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că toate aceste lucrări sunt instalații fixe asimilate imobilului, precum și faptul că în ceea ce privește cuptorul de brutărie și instalația de gaze au fost necesare pentru doar desfășurarea activității de producție de către . G., nu și pentru proprietara spațiului . SA G., care putea închiria spațiul conform destinației sale și fără acest cuptor și instalație de gaze.
Întrucât reclamanta . G. nu s-a conformat dispoziției de evacuare, . SA G. a apelat la un executor judecătoresc, însă ulterior s-a renunțat la executarea silită, întrucât cuptorul de brutărie a fost dezafectat, iar sumele datorate au fost achitate, aspect reținut chiar și prin sentința civilă nr._/27.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2011. Faptul că în prezent cuptorul de brutărie nu mai există, întrucât acesta a fost demolat, este confirmat chiar și de către reclamantă care a solicitat inițial contravaloarea acestuia prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2011, cerere care a fost respinsă ca fiind prescrisă prin sentința civilă nr. 8643/21.09.2012, irevocabilă prin decizia civilă nr. 439/22.04.2013 a Tribunalului G..
În ceea ce privește instalația de gaze, se reține că se revendică doar patru din cele cinci componente, având în vedere faptul că doar pentru rețeaua PE 90 a fost compensată chiria, aspect care reiese din ordinul de compensare . nr._ din data de 21.01.2005(file 16,17 dosar), însă se constată că și aceasta a fost apreciată ca fiind un bun încorporat, care și-a pierdut individualitatea.
Se are în vedere faptul că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar obiectul unei astfel de acțiuni poate fi doar un bun care să aibă o individualitate distinctivă și independentă, ceea ce nu se poate reține în prezenta cauză.
Cum în prezenta cauză se constată faptul că unul dintre bunurile revendicate nu mai există(cuptorul de brutărie), iar celălalt este un bun încorporat care și-a pierdut individualitatea, nu poate fi admisă o astfel de acțiune, singura posibilitate constând în obligația de restituire prin echivalent, acțiune care însă a și fost formulată și respinsă.
Mai mult, se constată în același timp că în cauză reclamanta revendică bunuri pe care le apreciază ca fiind imobile prin destinație și solicită restituirea acestora, ca și cum ar fi bunuri mobile, în condițiile în care acestea fac corp comun cu imobilul, respectiv spațiul închiriat, fără a revendica însuși respectivul spațiu. Se mai are în vedere și faptul că pentru a putea vorbi de bunuri imobile prin destinație trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să existe un raport de accesorietate între bunul mobil și cel imobil pe care îl servește, iar pe de altă parte, ambele bunuri să aibă același proprietar, condiții care nu sunt întrunite în prezenta cauză, precum și faptul că cel care formulează o acțiune în revendicare imobiliară se presupune că folosește bunul în locul în care acesta se află, ceea ce nu este posibil în prezenta cauză.
Față de toate aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 alin. 1 și 2 C.pr.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat de reclamanta . G. ca fiind nefondat, să admită apelul formulat de pârâtă . SA G., să schimbe în parte hotărârea apelată și în rejudecare să respingă acțiunea ca fiind nefondată. Va menține celelalte dispoziții din sentința civilă apelată și le va înlătura pe cele contrare prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., reclamanta . va fi obligat la plata către pârâtă . SA G. a sumei 301,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel(taxa judiciară de timbru).
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008, instanța va dispune ca ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta . G. în cuantum de 791,38 lei, pentru judecata fondului, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta . G., cu sediul în G., ..2, ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 487/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. ca fiind nefondat.
Admite apelul formulat de pârâta . SA G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 487/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria G., pe care o schimbă în parte și în rejudecare:
Respinge acțiunea ca fiind nefondată.
Obligă reclamanta . G. să plătească pârâtei . SA G. suma de 301,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta . G. în cuantum de 791,38 lei, pentru judecata fondului, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, D. G. B. M. A. V. Ț.
Red.M.A./Tehnored.V.Ț.
4ex./18.01.2016
Jud. fond – C.F.M.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2123/2015.... → |
|---|
