Partaj judiciar. Decizia nr. 451/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 451/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 451/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de pârâții A. M. și I. L. împotriva sentinței civile nr. 5837/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. și intimatul-pârât A. S. având ca obiect partaj judiciar ieșire indiviziune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.10.2015 când, Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, astfel cum a fost precizată în ceea ce privește cadrul procesual, reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții A. M. și I. L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea stării de indiviziune asupra imobilului.
În fapt, reclamantul a arătat că stăpânește în indiviziune cu pârâții imobilul teren situat în G., . nr. 24, cu privire la care cere ieșirea din indiviziune, dat fiind că părțile nu se înțeleg și nu pot conviețui în bună vecinătate. A precizat că a dobândit imobilul în calitatea sa de moștenitor al numitei A. M. cota de ½ din bunul indiviz, cealaltă jumătate a imobilului fiind deținută în coproprietate de moștenitorii lui A. S., respectiv A. M. și I. L..
În drept a invocat art. 69, 669 și 728 C.civ.
În susținerea cererii a solicitat proba cu acte.
Legal citați, pârâții A. M. și I. L. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă sau nefondată și obligarea lui la desființarea construcției cu destinația de magazie edificată pe terenul curte aflat în indiviziune forțată. Totodată au solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivare, pârâții-reclamanți au arătat că prin Sentința civilă nr. 1943/1992 a Judecătoriei G., s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că datorită configurației curții și terenului, părțile nu pot ieși din indiviziune asupra acesteia, fiind o indiviziune forțată.Chiar dacă nu s-ar reține excepția puterii de lucru judecat, acțiunea apare ca neîntemeiată, deoarece se urmărește împărțirea terenului pe care sunt situate construcții pe două laturi paralele, fiecare parte deținând în proprietate construcții pe ambele laturi. În opinia lor, o eventuală împărțire a terenului ar împiedica accesul la parte din construcții.
În drept, au invocat art. 115, 137 și 166 C.proc.civ. și art. 1200, 1201-1203 C.civ.
În referire la cererea reconvențională au arătat că pe o porțiune de curte aflată în indiviziune forțată reclamantul-pârât a edificat, fără acordul celorlalți coindivizari, o magazie pe care o folosește în exclusivitate, limitând astfel drepturile pârâților-reclamanți.
În drept au invocat art. 119 C.proc.civ.
În contraprobă au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a celei cu interogatoriul și a celei cu cercetare la fața locului.
Reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, arătând, în esență, că nu există putere de lucru judecat în cauză și că terenul poate fi împărțit.
Prin încheierea de ședință din 29.11.2011, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
În cauză a fost încuviințată și administrată și proba cu expertiză judiciară, un prim raport de expertiză fiind întocmit de expert B. M. D. (filele 112-120, 130-133, 175-178 vol. 1). Urmare admiterii obiecțiunilor părților, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză judiciară topografică, acesta fiind efectuat de expert Blănar E. (filele 302-309 vol. 1).
Totodată s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de evaluare, care a fost întocmit de expert S. M. (filele 19-27 vol. 2).
Prin sentința civilă nr. 5837/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât M. G. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți A. M. și I. L.. S-a respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâților-reclamanți de obligare a reclamantului-pârât la desființarea construcției cu destinația de magazie.
S-a dispus încetarea stării de indiviziune a părților asupra imobilului teren situat în G., ., nr. 24, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic B. M. D. și ca a efect al partajului a hotărât următoarele:
- a atribuit reclamantului-pârât M. G. suprafața de 241 mp teren în folosință exclusivă, conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic B. M. D..
- a atribuit pârâților-reclamanți A. M. și I. L., suprafața de 241 mp teren în folosință exclusivă, conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic B. M. D..
A menținut în indiviziune și folosință comună suprafața de 64 mp teren, cu titlu de alee de acces, astfel cum reiese din planul de situație cuprins în Anexele raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic B. M. D..
A obligat pârâții-reclamanți la plata către reclamantul-pârât a sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din taxa de timbru aferentă cererii principale și a sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
A compensat cheltuielile de judecată în ceea ce privește onorariile de experți achitate de fiecare parte.
A respins cererea reclamantei-pârâte I. Leila de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 1943 din 19.02.1993 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/1992, s-a atribuit numitei A. M. suprafața de 46,32 mp teren cu construcții în proprietate exclusivă, iar numitului A. S. tot o suprafață de 46,32 mp teren cu construcții proprietate exclusivă, asupra restului terenului în suprafață de 132,07 mp cei doi rămânând în indiviziune forțată. Întregul imobil care a făcut obiectul partajului din hotărârea judecătorească anterior menționată este situat în G., . nr. 24.
Din certificatul de moștenitor nr. 167 din 17.06.1996 emis de BNP M. N., rezultă că unicul moștenitor al defunctei A. M. este reclamantul M. G..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 143 emis la data de 08.12.2004 de BNP C. H., moștenitorii defunctului A. S., sunt pârâții A. M. și I. L. .
Prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 5056 din 25.11.2005 de BNPA H. C. și H. C. H., terenul și construcțiile moștenite de pârâți au fost împărțite între aceștia.
Imobilele teren construcție cu terenul aferent, deținute și folosite de fiecare parte la adresa ., nr. 24 din G., sunt descrise în fiecare din cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauză.
În drept, potrivit art. 480 și 481 C.civ. de la 1864 (act normativ aplicabil cauzei prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată), exercitarea dreptului de proprietate cunoaște și limitări, respectiv limitările corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate sau limitări stabilite prin voința proprietarului.
Potrivit art. 728 alin. 1 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, iar încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
Deși în cauza de față se pretinde de către pârâții-reclamanți că nu se poate ieși din indiviziune asupra terenului curte, fiind vorba de o indiviziune forțată, instanța a apreciat această susținere ca neîntemeiată, deoarece terenul curții în care se află mai multe construcții proprietatea exclusivă a trei proprietari diferiți, dă posibilitatea împărțirii bunului, iar o astfel de soluție este menită să înlăture raporturile tensionate dintre coproprietari, permite o mai bună delimitare și folosință a proprietății fiecăruia, prezintă un caracter echitabil și rezonabil în cauza de față.
Deși din concluziile ultimului raport de expertiză, întocmit de expertul Blănar E., reiese că imobilul teren nu ar fi partajabil în natură, aspectul este contrazis de primul raport de expertiză întocmit în cauză de expertul B. M. D., de situația faptică, reală în care se află construcțiile și terenul folosit de părțile din prezentul litigiu, dar și de poziția părților exprimată cu ocazia concluziilor pe fond, prin care au recunoscut că expertul B. M. D., a efectuat o împărțire corectă și practică a terenului.
Potrivit acestui raport a rezultat că fiecare parte deține construcții în proprietate exclusivă pe ambele laturi ale curții, fapt care face necesară menținerea unei alei de acces, în coproprietate indiviză, alee cu o lățime de aproximativ 2 m, conform chenarului hașurat cu roșu din planurile de situație.
Terenul în indiviziune neocupat de . fi împărțit între reclamant și pârâți în mod egal, reclamantul urmând a stăpâni și folosi în exclusivitate suprafața de 241 mp teren, iar pârâții tot o suprafață de 241 mp.
Deși nu toate părțile doresc ieșirea din indiviziune asupra terenului, curtea poate fi totuși împărțită, astfel încât dreptul de proprietate al fiecărei părți să fie mai clar conturat și bine delimitat, indiviziunea urmând a exista pe viitor numai asupra unei suprafețe mici de teren, respectiv asupra unei alei de acces la construcții.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de ieșire din indiviziune potrivit variantei propusă de expert B. M. D..
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, instanța a reținut că într-adevăr, reclamantul-pârât a edificat relativ recent (după anul 1993), pe terenul curții proprietate indiviză și fără acordul pârâților-reclamanți, două construcții cu destinația de magazie, pe care le folosește în exclusivitate și care sunt delimitate în planul de situație al rapoartelor de expertiză. Aceste construcții sunt edificate pe terenul care, în urma ieșirii din indiviziune revine reclamantului-pârât, astfel că nu se mai impune desființarea lor, ci eventual . măsura în care au fost ridicate fără autorizațiile și/sau avizele necesare.
În consecință, cererea reconvențională a fost apreciată ca neîntemeiată.
În referire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut următoarele:
Ambele părți au solicitat plata acestor cheltuieli, dar față de soluțiile dispuse, s-a apreciat că acest capăt de cerere este întemeiat în parte.
Fiecare parte a plătit un onorariu de expert, în sumă de 1200 lei, astfel că aceste cheltuieli de judecată au fost compensate, iar onorariile consiliilor experți au fost stabilite în sarcina exclusivă a părților care au dorit participarea respectivului expert.
În referire la celelalte cheltuieli, instanța a reținut că reclamantul a alocat suma de 2250 lei.
Față de soluția pronunțată, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din taxa de timbru aferentă cererii principale și a sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cererea pârâtei I. Leila de plată a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, deoarece cererea reconvențională nu a fost soluționată favorabil, iar chitanțele doveditoare ale cuantumului onorariilor au fost depuse după închiderea dezbaterilor.
Împotriva sentinței civile nr. 5837/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria G., au declarat recurs pârâții I. L. și A. M..
Calea de atac s-a recalificat apel la data de 09.10.2015.
Prin motivele de apel, pârâții au criticat modul de partajare a terenului, cu motivarea că instanța și-a însușit greșit concluziile raportului de expertiză efectuat de expert B. M., a reținut greșit că părțile sunt de acord cu modalitatea de ieșire din indiviziune propusă de acesta, în condițiile în care autorii părților au concluzionat că nu se poate efectua o partajare efectivă a terenului fapt ce implică menținerea unei indiviziuni forțate.
Au precizat că prin modalitatea de partajare, nu mai au acces la stradă, iar căminul de apă și contoarele de gaze sunt în lotul reclamantului, fapt care va naște și alte conflicte între părți.
Au solicitat admiterea apelului, admiterea cererii reconvenționale, ieșirea din indiviziune conform propunerilor d-nei expert Blănar E., cu plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că instanța a reținut corect faptul că se impune o partajare pe considerente de ordin practic, echitabil și economic.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
În mod corect instanța a reținut că imobilul teren, situat în Municipiul G., ., nr. 24, are o suprafață de 547 mp, că autoarea reclamantului M. G. are în proprietate exclusivă 46, mp teren, precum și o cotă indiviză din suprafața de 547 mp, iar autorul pârâților, A. S., la rândul său are în proprietate exclusivă 46, mp teren, precum și o cotă indiviză din suprafața de 547 mp.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 143 emis la data de 08.12.2004 de BNP C. H., moștenitorii defunctului A. S., sunt pârâții A. M. și I. L., iar aceștia prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 5056 din 25.11.2005 de BNPA H. C. și H. C. H., și-au partajat terenul și construcțiile moștenite.
În consecință, pe imobilul teren, situat în Municipiul G., ., nr. 24, sunt trei proprietari, din care reclamantul are o cotă de ½ din suprafața de 547 mp, pârâții au o cotă de ½, din aceiași suprafață, iar aceștia din urmă și-au delimitat suprafețele deținute în exclusivitate dar și în indiviziune.
În mod corect, instanța a reținut că potrivit art. 481 V.C.civ. (act normativ aplicabil cauzei prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată), exercitarea dreptului de proprietate cunoaște limitări corporale sau limitări stabilite prin voința proprietarului, iar potrivit art. 728 alin. 1 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
În cauză, instanța de apel, are de analizat dacă față de configurația imobilelor construite de părți, anterior anului 1993(când autorii lor au efectuat un prim partaj) dar și după 1993, se poate efectua un partaj prin care părțile să își poată utiliza normal și eficient proprietățile, pot avea un acces real la proprietățile și utilitățile lor, în mod egal și pe cât posibil rezonabil.
Potrivit anexelor la raportul de expertiză efectuat de expert Blănar E.(f.307 și 308 fond) rezultă că atât reclamantul cât și pârâții au construcții edificate pe toate laturile terenului, aspect care face imposibilă partajarea terenului în două loturi distincte.
Prin modul în care autorii părților au înțeles să partajeze și să folosească terenul, dar și prin modul în care părțile din prezenta cauză au înțeles să exercite drepturile preluate, și-au asumat riscul unor limitări ale dreptului de proprietate, precum și riscul de a nu reuși o ieșire din indiviziune în mod total.
Comparând cele două expertize efectuate în cauză, instanța de apel concluzionează că expertiza efectuată de expert Blănar E.(f. 307-308 fond), oferă soluții mai bune pentru încetarea parțială a indiviziunii, pentru următoarele motive:
Menținerea unei suprafețe indivize mai mare, în condițiile în care părțile au anexe și construcții amplasate pe toate laturile imobilului, asigură o mai bună utilizare și exploatare a acestora, permite accesul la utilități, precum și un eventual acces în situații de urgență. Totodată, evită o partajare care diminuează valoarea economică a imobilului.
Deși este indicată și recomandabilă limitarea suprafeței aflată în indiviziune, o alee de acces de 2,01 ml(astfel cum este propusă prin expertiza întocmită de expert B. M. D.(f.117-118 fond), este total insuficientă, pentru o eventuală deplasare cu autoturismul, generează viitoare tensiuni legate de spațiul de staționare și depozitare în dreptul anexelor care aparțin părților.
Configurația terenului și a construcțiilor nu permite reducerea suprafeței de teren aflat în indiviziune de la 135 mp la 64 mp, iar acest fapt este imputabil în totalitate părților care au preluat un mod atipic de folosință de la autori și l-au perpetuat prin edificarea unor construcții amplasate fără a lua în considerare o viitoare încetare a indiviziunii, dar și prin faptul că aceștia nu iau în calcul un partaj real, prin formarea a două loturi distincte și prin efectuarea unor concesii reciproce.
Instanța nu poate da satisfacție unui coindivizar cu lezarea drepturilor celuilalt coindivizar, astfel cum pretinde reclamantul, motiv pentru care instanța va lua în considerare expertiza efectuată de expert Blănar E.(f. 307-308 fond.
În consecință, în urma ieșirii din indiviziune, va atribui reclamantului, suprafața hașurată cu verde(schița f. 308 fond), care include și magazia edificată de reclamant și pentru care pârâții au solicitat desființarea, fapt care conduce la menținerea soluției de respingere a cererii reconvenționale. Va atribui pârâților suprafața hașurată cu roșu, pentru o egalizare ca suprafață a terenului deținut în folosință.
Pentru motivele mai sus expuse, potrivit art. 296 C.proc.civ. va admite apelul și va schimba în parte sentința numai cu privire la soluția dispusă pe cererea principală și va menține starea de indiviziune cu privire la suprafața de 135 mp teren.
Față de soluția pronunțată, având în vedere că apelanții au solicitat plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 C.proc.civ., va obliga reclamantul la plata sumei de 1084 lei, cu titlu de cheltuielile de judecată(taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții I. L. și A. M., cu domiciliul procesual ales în G., . împotriva sentinței civile nr. 5837/29.05.2015 a Judecătoriei G., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Dispune încetarea stării de indiviziune a părților asupra imobilului teren situat în G., . nr. 24, conform Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic Blănar E. (filele 302-308 vol. I dosar fond), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Ca efect al partajului atribuie:
- reclamantului-pârât M. G. suprafața de 7 mp teren în proprietate exclusivă, din care suprafața de 5 mp în contur 1-2-3-N-4-5 și suprafața de 2 mp în contur 5-6-M-7, hașurate cu verde în anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Blănar E. (fila 308 vol. I dosar fond);
- pârâților-reclamanți A. M. și I. L., suprafața de 7 mp teren în proprietate exclusivă, în contur 8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 și în contur 19-20-21-22, hașurate cu roșu în anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Blănar E. (fila 308 vol. I dosar fond).
Menține în indiviziune și folosință comună suprafața de 135 mp cu destinația de curte, anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Blănar E. (fila 308 vol. I dosar fond).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimatul M. G. să plătească apelanților I. L. și A. M. suma de 1.084 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, L. C. |
Red. L.B.
Tehn.L.C. 02 Decembrie 2015/6 ex.
Fond: jud. A.M.M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1087/2015. Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
