Contestaţie la executare. Decizia nr. 762/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 762/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 762
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător A. F.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-contestator T. E. R., domiciliat în mun.T., ., ., jud.G. (la fam.T. M. C.), în contradictoriu cu intimatul T. O. C., domiciliat în mun.T., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 122/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. cu nr._, T. E. R. a contestat actele de executare și încheierea nr. 395/26.11.2014 emise de executorul judecătoresc G. R. din T. în dosarul execuțional nr. 395/2014, acte comunicate nelegal la fostul domiciliul ales - Cabinet de avocatură B. L. C. din T., ., județul G., la data de 02.12.2014, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, în conformitate cu disp. art. 718 alin.1 C.p.c.
S-a arătat că s-au încălcat disp. art. 895 alin.1 și 1005 C.p.c.
A solicitat contestatorul ca suma consemnată la dispoziția sa, de_ lei să fie majorată la suma de_ lei, urmare compensării doar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, ale creditorului, nu și cheltuielile de executare.
În fapt, la data de 02.12.2014 i s-a comunicat contestatorului somația de executare nr. 395/26.11.2014 prin care a fost somat ca în termen de 8 zile să lase în deplină proprietate și pașnică folosință creditorulu7i T. O. C. (fratele contestatorului) lotul A din varianta III de lotizare, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert N. M. în cadrul dosarului nr._ .
Prin aceeași somație, a fost încunoștiințat contestatorul că a fost consemnată la dispoziția sa suma de 17.778 lei, reprezentând cota parte din valoarea imobilului și cheltuieli de judecată cuvenite, compensate legal cu cheltuieli de judecată și de executare.
În referire la titlurile executorii în baza cărora s-a dispus admiterea cererii de executare silită formulată de creditorul urmăritor T. O. C., acesta a depus sentința civilă nr. 2400/2013 a Judecătoriei T. și Decizia civilă nr. 87/2014 a Tribunalului G..
Hotărârile în cauză au fost pronunțate în dosarul nr._ având ca obiect – partaj - ieșire din indiviziune, care a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 462/12.11.2014 a Curții de Apel G..
Prin sentința civilă nr. 2400/2013 a Judecătoriei T. a fost obligat pârâtul – reclamant T. O. C. să plătească reclamantului-pârât T. E. R. în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței,_ lei, cu titlu de cotă parte valorică din imobilul aflat în litigiu .
A susținut contestatorul că, în mod nelegal, s-a recurs la procedura ofertei reale în condițiile art.1006 C.p.c. întrucât aceasta își găsește aplicabilitatea doar în cazul expres prevăzut de legiuitor prin art. 1005 C.p.c, respectiv al refuzului creditorului ( contestatorului) de a primi plata .
Menționează contestatorul că, până la momentul cererii de executare (26.11.2014) în cele două săptămâni curse de la data rămânerii irevocabile a hotărârii nu i-a fost oferită nicio sumă de bani, cu titlu de cotă parte din valoarea imobilului în cauză.
A mai arătat contestatorul că, prin încheierea nr. 395/26.11.2014, executorul judecătoresc G. R. a fixat un onorariu de 2000 lei, sumă care a fost calculată și reținută în mod abuziv din suma de_ lei cuvenită contestatorului, conform sentinței nr. 2400/2013.
În ceea ce privește temeinicia cererii de lăsare în deplină proprietate și pașnică folosință a părții din imobilul ce îl ocupă contestatorul, aceasta, susține contestorul, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 895 alin.1 C.p.c.
În acest sens, contestatorul a arătat că atât mama lor, T. V. cât și concubina sa, S. R., împreună cu doi copii minori, locuiesc în partea de imobil ce urmează a fi evacuată, neavând altă locuință.
În ce privește situația locativă a creditorului frate T. O. C., acesta ocupă restul imobilului, având toate condițiile în sensul dispozițiilor legislației locative.
Prin întâmpinare, intimatul T. O. C. a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată .
A arătat intimatul, prin apărător, că efectuarea compensației cu privire la obligațiile reciproce de plată a fost legală și că în cauză nu s-au nerespectat prevederile art. 895 alin.1 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 122/21.01.2015 a Judecătoriei T. au fost respinse ca nefondate contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorul T. E. R. în contradictoriu cu intimatul T. O. C..
S-a reținut în motivarea hotărârii că prin sentința civilă nr. 2400/2013 a Judecătoriei T., definitivă și irevocabilă, ca urmare a ieșirii din indiviziune a părților i-a fost atribuit intimatului lotul A, varianta III din raportul de expertiză, respectiv locuința veche în suprafață de 117,6 mp, construcția anexă - baie în suprafață de 13,40 mp. și terenul aferent în suprafață de 212 mp.
Contestatorului i-a fost atribuit lotul B, teren în suprafață de 300 mp. cu construcțiile anexe .
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului 19.982 lei, cu titlu de cotă parte valorică din imobil, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și suma de 796 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia Tribunalului G. nr. 87 din 2014, apelul declarat de contestator a fost respins și obligat contestatorul să-i plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Întrucât contestatorul, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de fond, nu a înțeles să lase în deplină posesie imobilul intimatului, acesta a recurs la executarea silită.
S-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 2000 lei .
Această sumă nu a fost stabilită cu titlu de cheltuieli de executare pentru oferta de plată a sultei ci pentru punerea în executare privind obligația predării imobilului atribuit .
În mod legal sumele datorate reciproc de către părți s-au compensat și ca urmare intimatul a consemnat la dispoziția contestatorului suma de 17.778 lei.
Intimatul datora 19.982 lei sultă și 796 lei cheltuieli de judecată, iar contestatorul datora 1000 lei cheltuieli de judecată și 2000 lei cheltuieli de executare pentru obligația predării bunului.
În consecință, încheierea nr. 395//26.11.2014 privind cheltuielile de executare este legală.
În mod eronat, contestatorul interpretează dispoziția instanței „ Obligă pârâtul-reclamant T. O. C. să plătească reclamantului-pârât T. E. R., în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei, suma de 19.982 lei … „ în sensul că numai după trecerea termenului de 6 luni se putea plăti sulta și tot după acest termen avea obligația contestatorul de a lăsa în pașnică folosință imobilul .
Acest termen de 6 luni nu a fost acordat contestatorului pentru a preda imobilul .
Acesta are obligația predării imobilului de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de atribuire, sub condiția achitării sultei.
Or, această din urmă obligație a fost onorată prin consemnarea sumei la dispoziția contestatorului.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 895 alin.1 C.p.c. cererea nu este fondată, întrucât nu a fost încheiat nici un act de executare având ca obiect „ evacuarea” din imobil.
Disp. art. 895 alin.1 C.p.c. nu împiedică pe debitorul obligației de a preda imobilul să execute această obligație în urma somației comunicate. D. dacă acest refuză și este evacuat silit încălcate disp. art.895 alin 1 C.p.c. Ori, în cauză nu a avut loc nicio evacuare și sub acest aspect contestația este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul T. E. R., invocând greșita analizare a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea contestației.
Intimatul T. O. C. nu a depus întâmpinare la dosar, în cadrul procedurii prealabile.
Cererea de apel a fost însoțită de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 79,15 lei.
În apel nu au fost administrate alte probatorii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 122/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria T., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contestatorul T. E. R. invocă nelegala comunicare a actelor de executare la domiciliul ales în dosarul de partaj succesoral, respectiv la sediul Cabinetului Avocatului B. L. C. din T..
Însă, potrivit dovezii aflate la fila 36 dosar fond, somația și celelalte acte de executare au fost comunicate prin intermediul factorilor poștali la adresa din T., ., unde-și are domiciliul.
Într-adevăr, disp.art. 1005 C.pr.civ. prevăd că atunci când creditorul refuză primirea plății de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă oferta reală și să consemneze ceea ce datorează.
Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate de către T. O. C.. Între cei doi frați există relații conflictuale iar executarea obligațiilor din titlu executoriu nu se putea realiza prin bună învoială. În aceste condiții, pentru evitarea unor noi situații conflictuale, T. O. C. a fost nevoit să apeleze la forța coercitivă a statului și să obțină executarea obligațiilor debitorului prin intermediul executorului judecătoresc. Întrucât contestatorul nu i-a lăsat de bună-voie în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, creditorul a fost nevoit să consemneze contravaloarea cotei-valorice, sumă aflată spre conservare la executorul judecătoresc.
Prin urmare, chiar dacă nu s-a făcut dovada refuzului primirii de către contestator a sumei datorate, atitudinea celeilalte părți a fost determinată de refuzul acestuia de a-și îndeplini obligația ce-i revenea.
Cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit potrivit disp. art. 669 alin. 2 c.pr.civ.
În aceste condiții, T. O. C. fiind cel ce a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2400/2013 pronunțată de Judecătoria T., cheltuielile de executare vor fi suportate de către debitorul obligației, respectiv T. E. R.. Ele au fost stabilite prin încheierea nr. 395/26.11.2014 și au fost corect deduse din sulta ce urma a fi încasată de către contestator.
Nu pot fi reținute susținerile referitoare la necunoașterea cuantumului sultei. Aceasta a fost menționată în cuprinsul sentinței civile nr. 2400/2013 a Judecătoriei T., ce i-a fost conmunicată. A luat cunoștință de dispozițiile instanței de judecată, ba chiar a exercitat și căile de atac prevăzute de lege.
Executarea silită nu a fost demarată prematur. Titlul executoriu a fost pronunțat în luna octombrie 2013 iar apelul și respectiv recursul exercitat de către contestator au fost respinse, ultima hotărâre fiind pronunțată în luna noiembrie 2014.
Întrucât obligațiile puteau fi aduse la îndeplinire încă din luna februarie 2014, momentul pronunțării deciziei civile nr. 87/2014 a Tribunalului G., de bună-voie, creditorul a înțeles să sancționeze pasivitatea contestatorului și să obțină îndeplinirea obligațiilor prin intermediul executorului judecătoresc. Obligația de plată a sultei este corelativă celei de predare a bunului imobil, iar neîndeplinirea acestuia l-a determinat pe creditor să uzeze de procedura prevăzută de art. 1005 C.pr.civ.
Demararea executării silite a fost necesară ca urmare a încălcării disp.art. 622 și următoarele C.pr.civ.
Dispozițiile art. 895 alin.1 c.pr.civ. nu sunt incidente în cauză. Nu este vorba despre o evacuare din imobilele cu destinație de locuință ci despre punerea în posesie a coproprietarilor cu bunurile imobile atribuite prin procedura împărțelii judiciare. Nefiind titularul unui drept asupra lotului atribuit creditorului dispozițiilor art. 895 alin.1 C.pr.civ. nu sunt aplicabile.
D. T. O. C. a solicitat executorului judecătoresc punerea în posesie cu lotul A din varianta nr. III a raportului de expertiză întocmit de către expertul N. M.. Contestatorul nu a solicitat punerea în executare a titlului executoriu. Lipsa de diligență nu poate fi imputată celeilalte părți sau executorului judecătoresc.
Față de cele mai sus susținute, neexistând motive de nelegalitate a actelor de executare, în temeiul art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator T. E. R., domiciliat în mun.T., ., ., jud.G. (la fam.T. M. C.), în contradictoriu cu intimatul T. O. C., domiciliat în mun.T., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 122/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică, azi 21.10.2015.
Președinte, M. M. | Judecător, A. F. | |
Grefier, C. B. |
Red.MM/tehn.CB
Ex. 4/21.01.2016
Fond – I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 759/2015. Tribunalul GALAŢI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1087/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
