Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 745/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 745/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 745
Ședința publică din data 15.10.2015
Completul constituit din:
Președinte: B. N. D.
Judecător: R. N.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către apelanta-intimată . contradictoriu cu intimatul-contestator C. T. R. N., împotriva sentinței civile nr. 3335/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015, sub nr._, contestatorul C. T. „ R. N.”, în contradictoriu cu intimata S.C. M. S.A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită împotriva sa prin B. C. C. și împotriva actelor de executare reprezentate de somația nr. 428/19.12.2014 și încheierea nr. 428/19.11.2014 privind cheltuielile de executare. Contestatorul a solicitat și dispunerea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatorul a arătat, în ceea ce privește suspendarea executării silite, că este o instituție de învățământ și nu are venituri proprii, singurele venituri fiind sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, astfel în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
A mai susținut contestatorul că titlul în baza căruia a fost începută executarea silită îl reprezintă sentința civilă nr._/14.10.2014 a Judecătoriei G. care este definitivă, dar nu irevocabilă, cauza judecându-se în recurs.
Pe fondul cauzei, contestatorul a menționat că având în vedere dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 creditoarea nu putea începe executarea silită întrucât i-a comunicat lipsa de fonduri și mai mult sentința civilă nu este irevocabilă.
Cu privire la încheierea nr. 428/19.11.2014 a contestat cuantumul onorariului avocatului precum și cel al executorului judecătoresc. Astfel, onorariul avocatului este prea mare raportat la activitatea pe care acesta se presupune a o desfășura în procedura de executare silită, respectiv suma de_ lei nu se justifică. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 669 alin. 2 ultima teza din Codul de procedură civilă, onorariu avocatului se raportează la activitatea depusă dacă debitorul somat achită obligația în termenul prevăzut de lege, în speță termenul fiind de 6 luni potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, anume suma de_, 97 lei, este stabilit cu încălcarea prevederilor punctului 3 din Anexa O.M.J. nr. 2550/2006 și art. 39 alin. 1 lit. d din legea nr. 188/2000.
În drept, au fot invocate dispozițiile art. 711-719, art. 669 alin. 2 Cod de procedură civilă, O.M.J. nr. 2550/2006, O.G. nr. 22/2002.
În susținerea contestației formulate, au fost depuse, la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri ( filele 6-8).
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de asemenea cererea de suspendare a executării silite, acesta fiind scutită și de la consemnarea cauțiunii, potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendarea a executării silite, precum și respingerea contestației la executare.
În ceea ce privește cererea de suspendarea executării silite intimata a menționat că admiterea acesteia ar aduce prejudicii grave, având în vedere că s-a judecat pentru obținerea titlului executoriu din anul 2012.
A mai menționat intimata că dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, invocate de contestatoare, contravin Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 CEDO și art. 1 Protocolul I, indicând în acest sens practică a Curții Europene cu privire la cauze împotriva României. A mai susținut că procedura instituită de O.G. nr. 22/2002 este discriminatorie, înlăturând egalitatea de tratament la care se face referire în cuprinsul Hotărârii din 18.04.2013 CJUE în cauza C-565/11.
Pe fondul cauzei, a arătat intimata că de asemenea nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, iar în ceea ce privește aspectul că sentința civilă este definitivă dar nu irevocabilă, contestatoare omite faptul că acesta este executorie.
Intima a precizat că onorariul avocatului a fost stabilit pentru redactarea, semnarea, depunerea actelor necesare, asistarea și reprezentare atât în fața executorului judecătoresc precum și în fața instanțelor judecătorești, respectiv toate demersurile juridice necesare în cursul și în legătură cu executarea silită, în vederea recuperării creanței și supravegherea modului de desfășurare a executării silite.
La stabilirea onorariului s-a mai avut în vedere și cuantumul debitului pus în executare, calitatea părților, rezultatele obținute pentru profitul clientului și criteriile prevăzute Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.
Cât privește onorariul executorului judecătoresc intima a menționat că cel stabilit se încadrează în plafonul stabilit de Legea nr. 188/2000, adăugându-se TVA-ul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod de procedură civilă.
În dovedirea apărărilor intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
A fost atașat, la dosarul cauzei, în copie certificată, dosarul de executare nr. 428/2014 B. C. C..
Prin sentința civilă nr. 3335/20.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. tehnic „R. N.”, în contradictoriu cu S.C. M. S.A., a respins ca neîntemeiată, contestația împotriva executării silite, a admis în parte contestația împotriva încheierii nr. 428/19.11.2014 și somației nr. 428/19.11.2014 din dosarul nr. 428/2014 al B. C. C., a dispus reducerea onorariului avocațial achitat în cadrul procedurii de executare silită efectuate în dosarul nr. 428/2014 al B. C. C., la suma de_ lei, a anulat în parte încheierea nr. 428/19.11.2014 și somația nr. 428/19.11.2014 în dosarul nr. 428/2014 al B. C. C. în ceea ce privește suma de_ lei, cu care a fost redus onorariul avocatului, a respins ca neîntemeiată, cererea de reducere a onorariului executorului judecătoresc și a respins ca rămasă fără obiect cererea contestatorului de suspendare a executării silite din dosarul nr. 428/2014 al B. C. C..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr._/14.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/233/2012 al Judecătoriei G. contestatorul a fost obligat față de intimată la plata sumei de 331.860,20 lei debit principal și 89.602 lei, penalități, și de asemenea la plata sumei de 22.325,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sentința fiind supusă recursului.
În temeiul sentinței civile indicate intimata a formulat cerere de executare silită, executorul judecătoresc pronunțând la data de 19.012.2014 încheieri prin care a admis cererea, dispunând deschiderea dosarului de executare privind contestatoarea și de asemenea a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei, creditoarea din prezenta cauză, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/14,10,2014 pronunțată de Judecătoria G..
Prin încheierea nr. 428/19.12.2014 s-au stabilit și cheltuielile privind executarea silită, printre care și onorariul avocatului, în cuantum de 29.000 lei și onorariu executor judecătoresc, în cuantum de 12.074,97 lei.
La data de 22.12.2014 contestatoarei i-a fost comunicată somația nr. 428/19.12.2014 împreună cu celelalte acte de executare.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”.
Contestatorul a solicitat instanței anularea executării silite și a celorlalte tuturor acte de executare, întrucât în mod nelegal s-a pornit împotriva sa executarea silită deși a comunicat lipsa de fonduri, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Cu privire la acest aspect instanța a reținut că prin O.G. nr. 22/2002 se instituie un regim special, derogatoriu de la regimul comun instituit de codul de procedură civilă în ceea ce privește executarea silită a instituțiilor bugetare.
În cauza Ș. contra României, Curtea Europeană de Drepturilor Omului a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu este oportun să se solicite, unei persoane care deține o creanța împotriva statului, ca după finalizarea procedurii judiciare să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată, ajungându-se, practic, la o tergiversare inutilă a îndestulării creditorului pe seama statului debitor (a se vedea in acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, Sacaleanu contra României, O. contra României).
Curtea a concluzionat în numeroase alte cauze că, prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a observat critica contestatoarei, respectiv punerea în executare a unei hotărâri care nu este irevocabilă. Sub acest aspect, se rețin dispozițiile art. 632 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârile executorii reprezintă titluri executorii în baza cărora se poate efectua executarea silită. Totodată, reprezintă hotărâri executorii cele date în prima instanța, fără drept de apel, respectiv cele supuse recursului, astfel cum prevede art. 633 pct. 1 teza I din Codul de procedură civilă.
S-a constatat că, în prezenta cauză, executarea silită pornită împotriva contestatorului a avut la bază o sentință civilă pronunțată în prima instanța supusă recursului, astfel că, având în vedere dispozițiile legale indicate mai sus, aceasta reprezintă o hotărâre executorie ce constituie titlu executoriu. Așadar, intimata și-a asumat riscul unei eventuale întoarceri la executare la momentul demarării procedurii executării silite în baza unei hotărâri definitive supuse recursului, astfel cum dispun prevederile art. 637 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanța a apreciat că jurisprudența CEDO indicată mai sus, referitoare la hotărâri definitive, în sensul irevocabil în dreptul intern, sunt aplicabile și în situația unei hotărâri definitive și care nu este irevocabilă. În acest sens se are în vedere cele reținute de Curtea europeană în cauză Antonakopoulos, Vortsela ., unde s-a constatat că refuzul Contabilității generale a statului de a se conforma unei hotărâri a Curții de Conturi definitivă și executorie (un eventual recurs contra sa neavând efect suspensiv) a încălcat dreptul reclamanților la o protecție judiciară efectivă.
În consecința, statul ( instituțiile publice) nu poate să refuze, să omită sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri definitivă și executorie, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.
D. urmare, constatând existenta unui conflict intre dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța, în baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constituție, având in vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, instanța a înlăturat aplicarea dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002.
În consecință, s-a reținut că susținerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea acelor de executare sunt neîntemeiate în ceea ce privește procedura instituită de O.G. nr. 22/2002.
Cât privește contestarea încheierii nr. 428/19.11.2014 și a somației nr. 428/19.11.2014 referitoare la cuantumului onorariului avocatului și a executorului judecătoresc instanța a reținut dispozițiile art. 669 alin. 4 teza a II din Codul de procedură civilă, potrivit cărora sumele stabilite ca reprezentând cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare. Teza a III-a a aceluiași alineat face trimitere la aplicabilitatea dispozițiilor art. 451 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor si de complexitatea cauzei, fără ca măsura luată de instanță să aibă vreun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului, având în vedere și disp. art. 451 alin. 2 ultima teză Cod procedură civilă potrivit cărora„ măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”
Astfel, reducerea cheltuielilor de judecată de către instanță, nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, clientul având în continuare obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
În speță, referitor la onorariu avocat din faza de executare silită, creditorul a achitat pentru a fi reprezentat în fața executorului, pentru a fi asistat și apărat în procedura executării silite un onorariu avocațial în cuantum de_ lei, onorariu care a fost inclus de către executorul judecătoresc în cheltuielile de executare silită imputate debitoarei prin încheierea nr. 428/19.11.2014.
Instanța a luat act că intimatul a făcut dovada achitării unui onorariu de 29.000 lei, aferent reprezentării în fața executorului, asistare pe perioada executării, ridicare și depune acte, conform copiei împuternicirii avocațiale și a facturii nr. 20/17.12.2014 depuse în dosarul execuțional nr. 428/2014.
Este adevărat că, așa cum s-a susținut și prin întâmpinare, onorariul avocațial se stabilește „inter partes” conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat și că onorariul avocatului pentru activitatea depusă de acesta în cursul executării silite nu se cuantifică doar în raport cu actele materiale efectuate în dosarul de executare, ci presupune și întreaga activitate de consiliere juridică, inclusiv cu privire la toate aspectele care pot surveni.
Cu toate acestea instanța a apreciat că onorariul avocat în cuantum de 29.000 lei este unul disproporțional, avându-se în vedere valoarea debitului executat, munca depusă de avocat (până în prezent formulare cerere de începerea a executării silite și asigurarea reprezentării intimatului prin substituire), lipsa de complexitate a demersurilor necesare a fi întreprinse de avocat, cuantumul onorariului executorului judecătoresc pentru executarea silită în discuție (de_,97 lei), criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
D. consecință instanța a dispus reducerea onorariului avocațial achitat în cadrul procedurii de executare silită efectuate în dosarul nr. 428/2014 al B. C. C., la suma de_ lei, cu consecința anulării în parte a încheierii nr. 428/19.11.2014 și a somației nr. 428/19.11.2014 din dosarul nr. 428/2014 al B. C. C. în ceea ce privește suma de 19.000 lei, cu care a fost redus onorariul avocatului.
Cu privire la criticile aduse încheierii nr. 428/19.11.2014 referitoare la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 37 alin. 1 din Legea 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, iar potrivit art. 37 alin. 1 lit. d) din Legea 188/2000 pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Instanța nu a reținut susținerea contestatorului potrivit căreia la cuantumul maxim al cheltuielilor de executare, inclusiv al onorariului executorului judecătoresc nu mai poate fi aplicat TVA, deoarece potrivit art. 125 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „ Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor prezentului titlu”.
Potrivit art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni. Contestatorul se află în eroare cu privire la faptul că profesiile liberale nu sunt plătitoare de TVA. Singurul criteriu în funcție de care o persoană este plătitoare de TVA este nivelul veniturilor pe care le realizează. Astfel, potrivit art. 152 alin. 1 din Legea 571/2003 o persoană poate fi scutită de TVA dacă cifra de afaceri este inferioară plafonului de 35.000 euro.
Totodată, instanța a mai reținut că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciul prestat de executor, iar TVA-ul aferent cheltuielilor de executare va fi recuperat tot de la debitor, având în vedere dispozițiile art. 669 alin. 2 prima teză Cod de procedura civilă.
Suma de executat este, conform cererii de executare silită, în cuantum de 443.787,82 lei, iar potrivit încheierii din data de 19.11.2014 au fost stabilit onorariu executor în sumă de 12.074,97 lei. Astfel, față de aceste aspecte, instanța apreciază că în mod corect a fost stabilit onorariul executor, având în vedere limitele impuse de legislația în vigoare, acesta fiind compus din 6300 lei+3437,87 lei ( 1% din_ lei) + 2337,09 lei TVA.
D. consecință instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de reducere a onorariului executorului judecătoresc.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere soluția ce s-a pronunțat, instanța a respins-o ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile nr. 3335/20.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat apel intimata .>A solicitat apelanta admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul menținerii onorariului de avocat cuprins în încheierea executorului judecătoresc.
În motivare, a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă, aprecierile făcute fiind lipsite de fundament real și de o apreciere corectă.
A învederat apelanta – intimată că onorariul de avocat a fost stabilit pentru îndeplinirea mai multor activități, respectiv redactarea, semnarea și depunerea actelor necesare eliberării hotărârilor ce constituie titlu executoriu în forma legalizată, precum și pentru ridicarea acestora ulterior îndeplinirii procedurii de legalizare, redactarea, semnarea și depunerea cererilor pentru executare, precum și a celorlalte cereri a căror îndeplinire și depunere se impun pe parcursul procedurii execuționale, asistarea și reprezentarea creditorului în fața instanței de executare, asistarea și reprezentarea creditorului pe parcursul întregii proceduri execuționale în fața executorului judecătoresc, a debitorului și în fața instanțelor de judecată.
Apelanta a subliniat că asistarea și reprezentarea creditorului se referă și la eventuale contestații la executare formulate de debitoare sau alte căi de atac pe care debitoarea le-ar putea exercita în cursul executării silite, dar și la căile de atac la care creditorul are dreptul. A precizat că asistarea și reprezentarea în cursul executării silite include toate demersurile juridice ce se impun în cursul și în legătură cu executarea silită în scopul recuperării creanței, precum și supravegherea modului de desfășurare a acestei etape.
În opinia apelantei, stabilirea unui onorariu diferențiat pentru fiecare activitate desfășurată ar fi condus la impunerea unor cheltuieli mai mari în sarcina debitorului.
S-a subliniat că,la stabilirea onorariului s-a mai avut în vedere și cuantumul debitului pus în executare, calitatea părților, rezultatele obținute pentru profitul clientului și criteriile prevăzute Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.
Au fost exemplificate activitățile pe care apărătorul apelantei le-a realizat în numele acesteia în cursul executării silite
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin. 2 și art. 466 și urm. C.proc.civ..
În susținerea cererii formulate, au fost depuse la dosar, înscrisuri (f. 20 – 38).
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata – contestatoare a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare, a arătat că aprecierea primei instanțe referitoare la caracterul disproporționat al onorariului avocatului ales în raport cu munca depusă de acesta în faza de executare silită este întemeiată.
A subliniat intimata că onorariul contestat este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât onorariul maxim al executorului judecătoresc, iar volumul de muncă al acestuia din urmă este mai mare decât volumul de muncă al avocatului ales, activitatea acestuia din urmă fiind restrânsă, în principal, la consultanță.
În opinia intimatei – contestatoare nu pot fi primite susținerile apelantei, în împrejurarea în care până la emiterea Încheierii nr. 428/19.12.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, nu fuseseră formulate contestații la executare sau alte căi de atac despre care face vorbire apelanta, iar, în ipoteza în care ar fi fost formulate, onorariul aferent pentru o astfel de asistență și reprezentare nu ar fi fost justificat.
Apelanta a arătat că necesitatea formulării unor cereri de validare poprire nu îi poate fi imputată, având în vedere că terții popriți, respectiv ordonatorii de credite au fost cei care s-au opus înființării popririlor, aceștia fiind la rândul lor obligați să achite debitul datorat, în calitate de chemați în garanție.
S-a subliniat că, în drept, criteriul privind valoarea debitului executat nu este prevăzut în mod expres de lege – art. 669 alin. 2 teza ultimă C.proc.civ. – astfel încât nu poate fi avut în vedere în mod obligatoriu la aprecierea onorariului avocatului ales în faza de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 – 482, art. 669 alin. 2 C.proc.civ. și Ordinul nr. 2550/2006.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 3335/20.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
Pe de o parte, reține că, așa cum în mod corect a constatat prima instanță, onorariul avocatului ales pentru activitatea depusă de acesta în cursul executării silite nu se cuantifică doar în raport cu actele materiale efectuate în dosarul de executare, ci presupune și întreaga activitate de consiliere juridică, inclusiv cu privire la toate aspectele care pot surveni.
Față de probele administrate în fața instanței de apel, constată că activitatea avocatului ales al apelantei – intimate în faza de executare silită nu s-a rezumat doar la formulare cerere de începerea a executării silite și asigurarea reprezentării intimatului prin substituire. Astfel, conform cererilor înregistrate la B. C. C. sub nr. 428/12.02.2015 (f. 20 – 23), procesului – verbal de constatare încheiat la data de 19,.02.2015 (f. 24), extraselor de pe portalul Judecătoriei G. (f. 25 – 26), cererii de lămurire formulate în dosarul nr._ (f. 27), întâmpinării depuse în dosarul nr._ (f. 29) și cererii de apel formulate în dosarul nr._ (f. 33), activitatea avocatului ales, legată de punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria G., a presupus mai multe cereri adresate executorului judecătoresc, deplasarea reprezentantului convențional la sediul debitorului în vederea reprezentării clientului său cu ocazia întocmirii unor acte de către executorul judecătoresc, formularea a două cereri de validare a popririi prin care s-a urmărit recuperarea efectivă a debitului, cereri care, de altfel, au fost admise, formularea unei întâmpinării ca răspuns la contestația la executare formulată de chematul în garanție Municipiul G. și apelul formulat în cauza nr._ ce a vizat cererea aceleiași creditoare de validare a popririi înființate în ceea ce îl privește pe terțul poprit Inspectoratul Școlar Județean G..
Demersurile realizate au presupus un volum de muncă semnificativ al reprezentantului convențional, iar complexitatea apărărilor ce au fost efectuate nu este de neglijat. Este de remarcat, de asemenea, că, potrivit delegației . nr._, atașate, în copie, la dosarul de executare silită nr. 428/2014, activitatea reprezentantului convențional în faza de executare silită presupune asistență juridică pe întreaga perioadă a executării.
Contrar susținerilor intimatului – contestator, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., aplicabile în speță, conform dispozițiilor art. 669 C.proc.civ., fac referire expresă la valoarea cauzei drept criteriu pentru aprecierea onorariului avocatului ales ce poate fi pus în sarcina părții căzute în pretenții.
Or, onorariul avocatului ales reprezintă aproximativ 7% din valoarea creanței de recuperat și, prin raportare și la activitatea avocatului ce se cere a fi desfășurată pe întreaga durată a executării silite, tribunalul apreciază că suma nu este disproporționată în considerarea și a celorlalte criterii indicate de art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din Angajamentul de plată înregistrat sub nr._/08.09.2015 (f. 36 apel), încheiat ulterior pronunțării hotărârii contestate, U.A.T. G., în calitate de ordonator de credite și-a asumat obligația de a achita suma de 485 358,79 lei către apelanta – intimată, conform unui grafic de eșalonare pe care și l-a însușit, suma reprezentând creanța executată în dosarul de executare silită nr. 428/2014 al B. C. C., conform titlului executoriu – sentința civilă nr._/14.10.2014, pronunțată de judecătoria G.. Mai mult, conform Încheierii din data de 11.09.2015, pronunțată în dosarul de executare nr. 428/2014 (f. 37), coroborate cu extrasul de cont atașat, în copie, la dosar (f. 38), UAT G. a achitat prima transă de 198 958,62 lei, conform graficului de eșalonare asumat, suma fiind virată creditoarei.
Or, în suma de 485 358,79 lei la plata căreia s-a obligat ordonatorul de credite UAT G., este cuprinsă și suma de 29 000 lei reprezentând onorariu de avocat în faza de executare silită, cu titlu de cheltuieli de executare, așa cum rezultă din Încheierea din data de 19.12.2014, întocmită de B. C. C. în dosarul nr. 428/2014 (f. 19).
Există, astfel, o disponibilitate a ordonatorului de credite al debitoarei de a achita suma datorată conform actelor întocmite în dosarul de executare nr. 428/2014, inclusiv suma reprezentând onorariul avocatului ales al creditoarei în faza de executare silită.
Față de toate considerentele de mai sus, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și, în consecință, va respinge contestația la executare ca nefondată. Totodată, va înlătura orice dispoziții contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelanta-intimată . sediul procesual ales la CIA B. C.-V., situat în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3335/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. T. R. N., cu sediul în G., ..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3335/20.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și, în consecință,
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. T. „R. N.”, în contradictoriu cu intimata . nefondată.
Înlătură orice dispoziții contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
B. N. D. R. N. B. V.
Red. Jud. RN/13.11.2015
Tehnored. B.V./ 13.11.2015 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: D. L.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 451/2015. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1154/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
