Anulare act. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 3525/318/2012
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 147/2013
Ședința publică din 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. S.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantul- reclamant Șișiu C. D., apelanții-intervenienți C. I.C., C. N. C., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Maceșanu F., Ș. C., V. V. - primar al C. Bîlteni și Primăria C. Bîlteni.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator Șișiu I. pentru apelantul-reclamant Șișiu C.D.,asistat de avocat Hotoboc M.,apelanții-intervenienți: C. I C. și C. N C.,asistați de avocat Hotboc M. și procurator Ș. G. pentru intimata-pârâtă Ș. C., asistat de avocat M. C., lipsă fiind apelantul-reclamant Șișiu C.D. și intimații pârâți: M. F., Ș. C., V. V. în calitate de primar al comunei Bîlteni și primăria comunei Bîlteni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au constatat depuse la dosar de către apelanții - intervenienți și apelantul-reclamant note de ședință, însoțite de înscrisuri în susținerea apelului, respectiv sentința civilă nr.1614/2013 a Judecătoriei Tg-J., adeverința nr.1703/2013 emisă de Primăria comunei Bîlteni, HCJ nr.81/1991, adresa nr.7801/2007 emisă de Primăria Bîlteni, extras din tabelul de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile situate pe raza satului Cocoreni, anexă la HCJ nr. 81/1992, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.
Avocat Hotoboc M. pentru apelantul- reclamant și apelanții-intervenienți a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant și cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți, arătând că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, reținând o stare de fapt eronată și dând o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză și cererilor formulate de părți.
S-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu există identitate între terenurile din cererile depuse la dosar de reclamant și intervenienți și cele la care face referire adresa nr._/2005 a cărei anulare se solicită prin cererea de față,în condițiile în care reclamantul și fiecare intervenient în nume propriu anterior anului 1990 a deținut exclusiv numai suprafața de 5000 mp, reprezentând terenul din care fac parte curtea și grădina casei, împrejmuite cu gard, precum și lotul ajutător acordat de CAP.
Astfel, prin cererea din 19.03.1991, reclamantul Șișiu C.D. a solicitat să-i fie constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha aferentă casei și anexelor gospodărești, iar intervenienții C. N.C. și C. I C. au solicitat strict suprafața de 0,50 ha pe care sunt edificate construcțiile și nu altă suprafață de teren, deoarece anterior înființării CAP-ului nu au fost proprietarii vreunei suprafețe de teren pentru care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
În concluzie apărătorul apelanților a arătat că adresa nr._/2005 vizează terenurile aferente caselor de locuit nou construite pentru care li s-a constituit acestora dreptul de proprietate și având în vedere că prin Ordonanța dată în dosarul nr.6208/P/2006 de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a stabilit că adresa menționată are un conținut fals se impune anularea acesteia, întrucât aceasta a produs consecințe juridice în condițiile în care în baza ei s-a pronunțat sentința civilă nr._/15.11.2010 a Judecătoriei Rm-V..
Avocat M. C. pentru intimata- pârâta Ș. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că prin sentința nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suprafața deținută de apelanții din cauza de față face parte din terenul autoarei pârâte și în raport de dispozițiile legale s-a dispus anularea titlurilor de proprietate pentru suprafețele de teren ce exced suprafaței de 250 mp atribuită intervenienților în vederea construirii de locuințe.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul Șișiu C. D. a chemat în judecată pe pârâta Ș. C. și Primăria C. Bîlteni, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei nr._ emisă la data de 07.12.2005 de către Primăria C. Bîlteni, jud. Gorj.
În motivare, a arătat că numiții T. I. G., C. G., C. I. C., C. N. C., Șișiu D. au fost afectați prin această adresă prin care s-a comunicat pârâtei că nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual, arătând că aceștia au formulat cereri de reconstituire pentru terenurile ce le revin de la autorii lor.
S-a mai arătat că adresa a fost semnată de V. V., în calitate de primar și M. F., agent agricol, iar prin rezoluția din 03.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi semnatari, cărora ulterior, prin ordonanța din dosarul nr. 6208/P/2006, emisă la 21.09.2007 de P. de pe lângă Judecătoria Tg J. li s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500 de lei și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâta Ș. C..
Reclamantul a mai precizat că întrucât pârâta folosește în continuare această adresă în diferite cauze aflate pe rolul instanțelor, se impune anularea actului, pentru a nu mai produce efecte juridice.
Au fost anexate, adresa nr._/2005, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. din 21.09.2007 și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 02.02.2012 emisă de același P., procură judiciară nr. 1178/2011.
Prin încheierea din ședința publică din 05.04.2012 cauza a fost suspendată în baza art. 155 ind. 1 C.pr.civ, iar prin cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, cauza a fost repusă pe rol, cu termen la 31.05.2012, ocazie cu care au fost citați în cauză, în calitate de pârâți, V. V. și M. F., conform cererii reclamantului, inclusă în cererea de repunere pe rol (fila 26 din dosar).
Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat despăgubiri în sumă de 6500 lei, iar ulterior a renunțat la aceste pretenții.
Pentru termenul de judecată din 14.06.2012 pârâții Primăria C. Bîlteni și Primarul C. Bîlteni au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce ulterior a fost invocată și de către pârâta Ș. C., excepție ce a fost soluționată prin încheierea din ședința publică din 08.11.2012 (fila 193).
Reclamantul a depus în cauză o nouă precizare la acțiune (fila 38) prin care a precizat că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a adresei nr._/07.12.2005 invocând faptul că au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite.
Din partea pârâtei Ș. C. au fost depuse note de ședință prin care s-a invocat excepția „lipsei calității materiale a instanței”, calificată de instanță ca excepție de necompetență materială, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune (fila 48 – 49), soluționate prin încheierea din ședința publică din 08.11.2012.
Instanța a solicitat Comisiei Locale Bîlteni copiile cererilor formulate de persoanele ce figurează în adeverința a cărei anulare se cere, acestea fiind comunicate împreună cu adresa nr._ /27.09.2012 (filele 79 – 91 din dosar)și a dispus atașarea dosarelor de urmărire penală nr. 6208/P/2006 și nr. 1928/P/2011.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții C. N. C. și C. I. C., solicitând instanței admiterea în principiu a cererii de intervenție și, în fond, admiterea cererii și constatarea nulității adresei nr._/07.12.2005, emisă de Primăria C. Bîleni.
În motivare s-a arătat că prin adresa de mai sus, Primăria Bîlteni a redat o stare de fapt nereală, motiv pentru care, prin ordonanța din 21.09.2007, dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 6208/P/2006 pârâților, învinuiți în cauza penală li s-a aplicat amendă administrativă. Susțin intervenienții că adresa le-a produs grave prejudicii în ce privește dreptul lor de proprietate și au susținut că acest aspect justifică interesul lor în intervenția făcută în prezenta cauză, conform art. 52 alin. 1 C.pr.civ.
Au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și orice alte probe necesare în cauză.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu în ședința publică din 08.11.2012.
Tot cu acea ocazie reclamantului și intervenienților li s-a pus în vedere să precizeze în concret care este terenul din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, care privește construcția cea nouă și care sunt terenurile din cererea de reconstituire, ce provin de la autorii lor ,însă nici reclamantul și nici intervenienții nu au făcut această precizare, susținând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută pentru suprafața totală de teren ce o solicitau și nu au fost identificate separat terenurile.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul Șișiu C. D., și pe pârâții M. F. -agent agricol la Primăria Bâlteni, Ș. C., V. V. - primar al comunei Bâlteni și Primăria C. Bîlteni.
Au fost respinse cererile de intervenție formulate intervenienții C. N. C. și C. I. C. și obligat reclamantul să plătească pârâtei Ș. C., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că obiectul prezentei cereri îl constituie constatarea nulității absolute a adresei nr._/07.12.2005, emisă de Primăria C. Bîlteni, caz în care instanța verifică cauzele de nulitate, raportat la momentul emiterii actului, respectiv, 07.12.2005.
S-a reținut că, prin adresa în cauză, Primăria C. Bîlteni, prin reprezentantul său, V. V., în calitate de primar, a atestat faptul că mai mulți cetățeni, printre care reclamantul și intervenienții nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual și s-a arătat că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce le revin de la autorii lor.
Deși pârâții Primăria C. Bîlteni și Ș. C. au susținut și în concluziile pe fond excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că aceasta a fost soluționată prin încheierea din 08.11.2012.
Totuși, față de susținerile din concluziile scrise, instanța a apreciat că referitor la această excepție, termenul de prescripție nu se poate raporta la adresa din 21.09.2007 din dosarul nr. 6208/P/2006, deoarece nu există dovada datei de comunicare a acesteia.
Pe de altă pare, în ordonanța din 21.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.(fila 10), nu apare citat numele reclamantului Șișiu, ci doar numele cetățenilor T. G., C. G., C. C. și, de asemenea, nici nu a rezultat că s-au efectuat verificări în sensul de a se stabili în mod cert dacă s-au depus astfel de cereri sau nu.
S-a mai constatat că doar în referatul IPJ din 10.01.2012, finalizat cu rezoluția din 02.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. se regăsește numele reclamantului Șișiu, astfel că numai la această dată se poate raporta cu certitudine termenul de prescripție.
Din analiza actelor dosarului, a rezultat că numiții C. I. C., C. N. C. și Șișiu D. au depus la Comisia Locală Bîlteni cereri prin care aduc la cunoștință că au deținut, înainte de cooperativizare, anumite suprafețe de teren a căror restituire o solicită. Cererile se regăsesc în copie în dosar filele 84- 89, iar față de formularea lor instanța a reținut că nu se poate stabili cu certitudine dacă terenul pe care se află casele nou construite se regăsește în acele cereri; de altfel, nici reclamantul și nici intervenienții nu au putut face aceste precizări, neputând identifica terenurile, deși instanța le-a solicitat expres.
Față de obiectul litigiului, instanța a apreciat că nu are relevanță aspectul referitor la validarea sau invalidarea suprafeței de teren, deoarece nu este în discuție stabilirea vreunui drept, ci, față de obiectul cauzei (nulitatea adeverinței pentru că ar exprima o situație nereală), interesează doar dacă reclamantul și intervenienții au formulat efectiv cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferentă acestor construcții.
În acest sens s-a reținut că trebuie să se facă distincție între noțiunile de „constituire a dreptului de proprietate” ce se referă la recunoașterea dreptului de proprietate pentru o persoană, în condițiile legii, dar pentru un teren pentru care legea îi recunoaște dreptul de proprietate, însă acesta nu l-a deținut, el sau autorii săi, înainte de cooperativizare. Pe de altă parte, noțiunea de „reconstituire a dreptului de proprietate” privește recunoașterea unui drept de proprietate asupra unui teren pe care dobânditorul sau autorii săi l-au avut în proprietate înainte de cooperativizare.
A apreciat instanța de fond din actele existente în dosar,că nu a rezultat identitate între terenurile din cererile depuse de reclamant și intervenient (filele 84 – 89) și cele la care face referire adresa nr._/2005 a cărei anulare se solicită.
Astfel, în adresa nr._/2005 se face referire la terenuri aferente caselor de locuit nou construite, terenuri pentru care constructorilor li s-ar putea constitui dreptul de proprietate, iar din cereri a rezultat că reclamantul și intervenienții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, retrocedarea terenurilor pe care le-au deținut înainte de cooperativizare.
S-a apreciat astfel, deoarece conform cererii depuse de C. I. C. - fila 84 - acesta solicită suprafețele de 0, 050 ha vie, în punctul „Dealul viilor”, 0, 50 ha - arabil, fără să precizeze punctul, dar nu s-a solicitat teren -curți construcții sau grădină și nici nu se referă decât la terenuri deținute înainte de cooperativizare, solicitând „repunere în proprietate”.De asemenea, din cererea lui C. N. C. – fila 86 - a rezultat că acesta solicită suprafețele de 0, 50 ha – arabil și 0, 05 ha vie, pe care le-a „deținut înainte de cooperativizare”.
Aceeași concluzie a rezultat și din cererea reclamantului Șișiu D., fila 88, care, deși solicită mai multe suprafețe de teren, arată că sunt suprafețe de teren pe care le-a „deținut înainte de cooperativizare”.
S-a mai reținut că toți aceștia fac mențiunea că au pierdut titlul de proprietate prin înscrierea terenului în C.A.P., prin cedare.Din interpretarea acestor cereri a rezultat că ele se referă numai la terenurile deținute de părți înainte de C.A.P. astfel că se poate concluziona, în lipsa altor probe, că cererile nu se referă la terenurile aferente caselor nou construite, pentru care proprietarii caselor ar fi trebuit să formuleze cerere de constituire a dreptului de proprietate, ci respectivele cereri se referă doar la terenurile deținute de petenți sau autorii lor înainte de C.A.P.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că adeverința nr._/2005 nu conținea la data emiterii sale, date eronate cu privire la acest aspect, nefăcându-se în cauză o dovadă certă și clară, în sensul că aceste persoane au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aferente caselor construite pe terenuri primite de la C.A.P.
Din motivele expuse și văzând disp. art. 948 C. civ, aplicabil în cauză față de disp. art. 6 din N. C.C și art. 3 din Lg. 71/2011, coroborate cu dispozițiile privind constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, art. 8 – 12 și următoarele din Lg nr. 18/1991, în forma în vigoare la data emiterii adeverinței, instanța a respins acțiunea, considerând că la data emiterii adeverinței nr._/2005 aceasta exprima realitatea din cererile depuse de petenți, astfel că nu există motive de nulitate a acesteia.
Pe cale de consecință, au fost respinse și cererile de intervenție, intervenienții având aceeași situație ca și reclamantul.
Față de soluția pronunțată și văzând disp. art. 274 C. pr.civ, instanța a obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei Ș. C., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 32/2012. Instanța a apreciat că doar reclamantul datorează cheltuielile de judecată, întrucât acesta este cel ce a pornit acțiunea și a determinat pe pârâtă, la angajarea unui apărător, acesta fiind angajat anterior formulării cererilor de intervenție, astfel că aceste cereri nu au determinat pârâta la alte cheltuieli de judecată decât cele pe care le efectuase deja.
Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada altor cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamant Șișiu C.D. și intervenienți C. I. C., C. N. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apeluri prin care au solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 C.pr.civ.
În apelurile formulate, apelanții au invocat că instanța de fond a pronunțat o soluție eronată reținând o altă stare de fapt decât cea reală și a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză și cererilor formulate de părți.
S-a invocat că în mod eronat, instanța de fond a reținut că nu există identitate între terenurile din cererile depuse la dosar de reclamant și inetrvenienți și cele la care face referire adresa nr._/2005 a cărei anulare se solicită, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că anterior anului 1990, fiecare intervenient în nume propriu a deținut exclusiv numai suprafața de 5000 mp reprezentând terenul din care face parte curtea și grădina casei împrejmuite cu gard, precum și lotul ajutător acordat de CAP.
Că,prin cererea nr.1842/18.03.1991 și numărul 440 din 22.02.1991 apelanții- intervenienți C. N C. și C. I C. au solicitat să le fie constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pe care sunt edificate construcțiile și nu pentru altă suprafață de teren, deoarece anterior înființării CAP-ului nu au fost proprietarii nici unei suprafețe de teren pentru care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a arătat că la rândul său apelantul- reclamant Șișiu C.D. prin cererea din data de 19.03.1991 a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce reprezintă curtea și grădina casei pe care este edificată casa și anexele gospodărești potrivit autorizației pentru executare lucrări nr.5/30.04.1977 și în baza acestei cereri s-a întocmit procesul -verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr._/02.08.1995 pentru suprafața de 784 mp, titlu anulat parțial prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V..
Că, în concluzie adresa_/2005 vizează suprafețele de teren aferente caselor de locuit nou construite, terenuri pe care apelanților le-a fost constituit dreptul de proprietate și datorită conținutului fals al acestei adrese s-au anulat parțial titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie eliberate în procedura fondului funciar apelanților din cauza de față.
Au invocat apelanții că în condițiile în care prin ordonanța dată în dosarul nr.6208/P/2006 de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a stabilit că adresa nr._/07.12.2005 are un conținut fals, iar această adresă a produs consecințe juridice, fiind pronunțată în baza ei sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V. se impune anularea acestei adrese.
Că,din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.23 alin. 1 și art.8 alin. 2 din Decretul-Lege 42/1990 rezultă că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești putea fi în suprafață de 1000 mp, ori suprafața constituită apelanților a fost mai mică de 1000 mp, însă conținutul fals al adresei nr._/07.12.2005 prin înserarea unor date necorespunzătoare situației reale de fapt a afectat apelanților dreptul de proprietate atât asupra bunurilor imobile-teren ,cât și asupra caselor de locuit cu anexe gospodărești.
În susținerea apelului s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.1614/2013a Judecătoriei Tg-J.,HCJ nr.81/1991, adresele nr.1703/05.02.2013 și nr.7801/09.08.2007 emise de Primăria comunei Bîlteni.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății,astfel cum a fost precizată ulterior ,reclamantul Șișiu C.D. a investit instanța de judecată cu o acțiune civilă prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Ș. C. să se constate nulitatea adresei nr._ emisă la data de 07.12.2005 de către Primăria comunei Bîlteni.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții C. N.C. și C. I.C. solicitând constatarea nulității adresei nr._/07.12.2005 emise de Primăria comunei Bîlteni.
S-a invocat că respectiva adresă a redat o stare de fapt nereală, motiv pentru care prin ordonanța din 21.09.2007 dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6208/P/2006 pârâților V. V. și M. F. li s-a aplicat amendă administrativă.
Prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Șișiu D. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți, instanța de fond reținând în esență că respectiva adeverință nu conținea la data emiterii sale date eronate cu privire la aspectele atestate, nefăcându-se în cauză o dovadă certă și clară în sensul că aceste persoane au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aferente caselor construite pe terenurile primite de la CAP.
Observând actele dosarului se constată că prin adresa contestată în cauza de față, Primăria comunei Bîlteni, prin reprezentantul său V. V., în calitate de primar a atestat faptul că mai mulți cetățeni printre care reclamantul și intervenienții din cauza de față nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual și s-a arătat că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la autorii lor.
Prin ordonanța din 21.09.2007 dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6208/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților V. V. și M. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, 289 și art.291 C.pen. și aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei fiecare, reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.b1 C.pr.pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Raportat la ordonanța parchetului, reclamantul și intervenienții din cauza de față au solicitat anularea adresei nr._/2005 emisă de Primăria comunei Bîlteni.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art.184 C.pr.civ. în situația în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris falsul se va cerceta pe cale incidentală de către instanța civilă prin orice mijloace de dovadă, însă în speța de față se impune a se analiza mai întâi natura juridică a înscrisului contestat și dacă adeverința contestată a produs sau nu consecințe juridice așa cum susțin apelanții.
În acest sens, se observă că acest înscris, intitulat „Adresă”, eliberat de Primăria comunei Bîlteni sub numărul_/07.12.2005 menționa că mai mulți cetățeni printre care reclamantul și intervenienții din cauza de față nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual și s-a arătat că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la autorii lor
Astfel, se reține că apelanții din cauza de față s-au judecat anterior cu pârâta Ș. C. într-un litigiu de fond funciar și prin sentința civilă nr._ din 15.11.2010 a Judecătoriei Rm.-V., irevocabilă prin decizia nr.995R/15.09.2011 a Tribunalului Gorj s-a admis în parte acțiunea formulată de Ș. C., reclamantă în acea cauză, s-a desființat în parte HCJ nr.4060/2006 în ce o privește pe reclamanta Ș. C. în calitate de moștenitoare a autoarei T. Gr.M. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia pentru terenul în suprafață totală de 8500 mp situat în punctul „La grădină” de pe raza comunei Bîlteni, respectiv pentru terenul de 7200 mp pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de teren în suprafață de 1250 mp ce corespunde loturilor atribuite pârâților pentru edificarea locuinței, prin echivalent, pe anexa 23 despăgubiri.
Totodată s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/03.08.1995 emis în favoarea pârâtului Șișiu C.D. și a procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața rezultată din acte de 534 mp (suprafața măsurată 554 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței, a titlului de proprietate nr._/07.10.1994 și procesului-verbal de punere în posesie aferent emise pârâtului C. I C. pentru suprafața rezultată din acte de 550 mp, (suprafața măsurată 567 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței și a titlului de proprietate nr._/03.08.1995 și procesului -verbal de punere în posesie aferent emise pârâtului Cocoran N C. pentru suprafața rezultată din acte de 582 mp (suprafața măsurată 243 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței.
S-a reținut prin sentința menționată că suprafața de 4251 mp deținută de apelanții din cauza de față alături de ceilalți doi pârâți T. I G. și C. N G. face parte din terenul deținut de autoarea reclamantei Ș. C., anterior cooperativizării, cu care aceasta s-a înscris în CAP și pentru care reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și faptul că din totalul suprafeței deținută de pârâți, terenul în suprafață totală de 1250 mp a fost atribuit acestora de CAP sau de fostul consiliu popular pentru edificarea locuinței, fiind stăpânite de pârâți ca urmare a constituirii dreptului de proprietate prin titlurile de proprietate contestate de reclamantă.
În cauza respectivă Ș. C. în ședința publică din 01.11.2010 a solicitat nulitatea titlurilor de proprietate emise pârâților din cauza respectivă printre care și apelanții din prezenta cauză pe motiv că nu au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate și instanța prin sentința pronunțată a apreciat că în condițiile în care legea conferă preferabilitate constituirii dreptului de proprietate privată, persoanele îndreptățite au beneficiat în virtutea legii de constituire a dreptului de proprietate – ope legis- chiar în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991 ,cu precizarea că dreptul recunoscut prin aceste prevederi legale nu se poate extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii.
Rezultă așadar că instanța cu ocazia analizării legalității actelor de proprietate emise apelantului-reclamant Șișiu D. și apelanților-intervenienți C. I C. și C. N C. nu a avut în vedere împrejurarea că apelanții nu au formulat cereri de constituire pentru terenurile aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești așa cum s-a atestat de Primăria comunei Bîlteni prin adeverința nr._/2005, ci a reținut că potrivit art.24 alin. 11 și alin. 2 din Legea nr.18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 asupra loturilor atribuite cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția unei locuințe pe care le-au edificat se constituie dreptul de proprietate în favoarea actualilor deținători ,cu precizarea că suprafața nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la CAP, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
În litigiul respectiv, soluționat definitiv prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V. s-a stabilit irevocabil că pârâții din cauza respectivă printre care apelanții Șișiu C.D., C. N.C. și C. I.C. sunt beneficiarii dispozițiilor legii fondului funciar, rămânând proprietari doar pentru suprafața de 250 mp atribuiți pentru construcția casei de locuit, iar emiterea titlurilor de proprietate eliberate acestora pentru diferența de teren ce excede suprafeței de 250 mp contravine dispozițiilor imperative ale art.23 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată.
Instanța nu a reținut susținerile pârâților, potrivit cărora la determinarea întinderii terenurilor aferente construcțiilor și anexelor gospodărești trebuie avute în vedere dispozițiile art.23 alin. 1 din Legea 18/1991 republicată cu referire la prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990, apreciind că aceste dispoziții se referă la alte terenuri decât cele atribuite în sensul art.24 alin. 1 din lege, de către cooperative în scopul construirii de locuințe.
Rezultă așadar că adeverința nr._/07.12.2005 emisă de Primăria comunei Bîlteni nu a avut nicio relevanță în dosarul soluționat prin sentința_/2010 a Judecătoriei Rm-V. și nu a produs consecințe juridice, astfel că nu are relevanță faptul că prin respectiva adeverință s-a menționat că reclamantul Șișiu D., intervenienții C. I C., C. N C., precum și alte persoane nu au depus cerere de constituire pentru suprafețele de teren aferente caselor noi construite în condițiile în care printr-o sentință judecătorească irevocabilă s-a statuat irevocabil că apelanții au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp atribuită pentru edificarea locuinței -ope legis - chiar și în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991.
Pe de altă parte, instanța reține că adeverința de proprietate este un act administrativ prin care autoritatea emitentă recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului.
Ea dovedește că petentul a recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate în condițiile legii. Ea însă nu este titlu de proprietate în sensul legii, ceea ce face ca dreptul rezultat din ea să fie încă incert, până la emiterea titlului, singurul act prevăzut de Legea nr. 18/1991.
În raport de conținutul actului contestat, instanța constată că acesta nu reprezintă o adeverință de proprietate în sensul legislației fondului funciar, prin aceasta atestându-se numai anumite date care rezultă din evidențele consiliului local, la cererea părții, pentru a-i servi ca dovadă într-un litigiu .
Ori,în condițiile în care printr-o sentință judecătorească irevocabilă s-a statuat irevocabil că apelanții au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp atribuită pentru edificarea locuinței -ope legis - chiar și în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991, adeverința nr._/07.12.2005 emisă de Primăria comunei Bîlteni nu a produs consecințe juridice.
Sub acest aspect nu se impune a fi analizate cererile formulate în baza Legii 18/1991 de apelanții din cauza de față, invocate în motivele de apel, întrucât nu prezintă nicio relevanță juridică.
Față de considerentele expuse tribunalul constată că întreg probatoriul administrat în cauză a fost interpretat în mod corect de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Tg. –J. și în temeiul art.296 C.pr.civ. urmează a fi respins apelul ca nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ. raportat la disp art.277 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a apelanților, urmează a fi obligați apelanții la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta Ș. C. reprezentând onorariu avocat în apel,conform înscrisurilor depuse la dosar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul- reclamant Șișiu C. D., domiciliat în comuna Bîlteni, . și apelanții -intervenienți C. I. C., domiciliat în comuna Bîlteni, . și C. N. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. F., cu domiciliul ales la Primăria comunei Bîlteni, Ș. C.,domiciliată în comuna Bîlteni, ., V. V. - primar al C. Bîlteni cu domiciliul ales la Primăria comunei Bîlteni și Primăria C. Bîlteni, cu sediul în Bîlteni, județul Gorj.
Obligă apelanții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata . Sofei C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Martie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, G. D. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red A.S./tehn.L.M.
ex.9/ 15 aprilie 2013
Jud fond J.P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
