Anulare act. Decizia nr. 2413/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2413/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 3541/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.2413
Ședința publică din 06 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător V. B.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013 privind recursul formulat de recurenții reclamanți M. I.D., R. A., V. C. și V. A. împotriva sentinței civile nr.5830/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât L. A..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamanții M. D., R. A., V. C. și V. A. au solicitat instanței să se constate nulitatea actului de schimb sub semnătură privată nr.7918/25.04.1996.
Reclamanții au arătat că în anul 1996 pârâtul a contactat pe M. I., R. A. și V. A., propunându-le acestora să îi dea în schimbul unor dividende pentru o suprafață de teren de 0,73 ha pe care a afirmat că o deținea în calitate de acționar la S.C. AGRO S.A. Târgu J., o suprafață totală de 6726 mp, fiecare având 2242 mp și că pentru cele 3 suprafețe de teren dreptul de proprietate a fost reconstituit potrivit Legii 18/1991, fiind eliberate titlurile de proprietate nr._/27.04.1995, nr._/27.04.1995 și nr._/27.04.1995, iar toate suprafețele de teren se situează pe teritoriul administrativ al comunei Dănești.
Reclamanții au precizat că pârâtul a înțeles să dea în schimb dividendele care i s-ar fi cuvenit pentru o suprafață totală de 0,73 ha în calitate de acționar la S.C. AGRO S.A. Târgu J., printr-un ordin al prefectului Județului Gorj precizând că în timp ce terenurile lor erau identificate din punct de vedere topografic, suprafața de teren aparținând pârâtului nu este identificată din punct de vedere topografic, fiind specificată numai generic din anexa la ordinul prefectului Județului Gorj nr.65/04.04.1996 reieșind că această suprafață s-ar fi aflat pe raza satului Ungureni, .> De asemenea, reclamanții au arătat că actul de schimb are caracterul unui veritabil contract de vânzare cumpărare, iar un prim motiv de nulitate este faptul că acesta nu s-a încheiat în formă autentică potrivit dispozițiilor art.885, 888 și 1244 din Codul civil.
Reclamanții au mai precizat faptul că nu au beneficiat niciodată de dividende întrucât Societatea AGRO SA Târgu J. a fost dizolvată și că o primă cauză de nulitate absolută de fond a actului de schimb se datorează faptului că bunurile imobile ale pârâtului sunt generice.
Reclamanții au mai susținut faptul că scopul actului de schimb nu se circumscrie dispozițiilor în materie, fiind unul ilicit, întrucât pârâtul a urmărit să devină proprietarul unor terenuri care prezentau o valoare de circulație vădit mai mare și o categorie de folosință net superioară.
Reclamanții au solicitat și repunerea părților în situația anterioară.
În dovedire reclamanții au depus titlurile de proprietate nr._/27.04.1995, nr._/27.04.1995 și nr._/27.04.1995, procese verbale de punere în posesie, certificat de atestare fiscală, copii acte de stare civilă, procură de reprezentare, copie a actului de schimb, adresa nr.2417/05.04.1996, ordin nr.65/04.04.1996
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că promisiunea de schimb a fost datată cert la Biroul notariatului Public la data de 25.04.1996, iar actul de schimb nu s-a putut perfecta în formă autentică întrucât nu erau emise pentru toate părțile semnatare titlurile de proprietate și a arătat că prin convenție autorii reclamanților au transferat și moștenitorilor acceptanți ai succesiunii obligația de respectare a convenției, iar în privința obiectului schimbului, a precizat că s-a tranzacționat teren de aceeași valoare economică și categorie de folosință, motiv pentru care consideră că nu există nici un motiv de nulitate absolută a convenției de schimb.O dată cu întâmpinarea, pârâtul a depus și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate intervenit schimbul de teren cu reclamanții conform actului de schimb certificat sub nr.7918/25.04.1996 și să se pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de schimb.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că la data de 25.04.1996 a fost încheiată o promisiune de schimb între părți prin care el ceda 25 de ari în schimbul unor suprafețe echivalente deținute pe raza satului Bucureasa, . și urma ca actul să se perfecteze în formă autentică ulterior întrucât actele de proprietate emise în baza Legii 18/1991 nu erau finalizate.
Pârâtul a mai arătat că și-a respectat obligațiile asumate și că a predat terenul deținut încă de la data încheierii actului motiv pentru care apreciază că trebuie perfectată convenția de schimb în formă autentică.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care au arătat că sub aspectul formei actul trebuia să aibă 4 exemplare originale, câte una pentru fiecare parte, și că din titlul de proprietate depus de pârât reiese faptul că suprafața de teren de 7500 mp se află pe raza comunei Dănești, . în satul Ungureni, așa cum a înțeles să precizeze în actul de schimb pârâtul, fiind fără putință de tăgadă că la data semnării actului de schimb suprafețele de teren nu îi aparțineau și că pârâtul a urmărit clar un scop ilicit acela al dobândirii unor suprafețe de teren al căror regim juridic era bine definit.
Reclamanții au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca netemeinică întrucât nu a făcut dovada valabilității în ceea ce privește forma și fondul actului de schimb și nu a făcut nici dovada că terenul din titlul de proprietate nr._/08.04.2005 este unul și același cu cel pe care a înțeles să îl folosească la schimbul din 1996.
Un alt aspect învederat de către reclamanți a fost acela că au fost notificați prin executor judecătoresc de a se prezenta în data de 17.05.2012 pentru a le fi predate terenurile care au făcut obiectul schimbului, fiind fără putință de tăgadă că pârâtul a încercat să dobândească calitatea de proprietar al acestor suprafețe de teren printr-o metodă dolosivă.
P. sentința civilă nr.5830/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanții-pârâți M. D., R. A., V. C. și V. A. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. A. și a fost admisă cererea reconvențională.
S-a constatat valabilitatea antecontractului de schimb ce poartă încheiere de dată certă nr.7918/25.04.1996 încheiat între pârâtul-reclamant L. A., în calitate de promitent-copermutant cu privire la suprafața de teren de 7500 mp situat în Municipiul Târgu J., ./20, extravilan și reclamanții - pârâți M. I., R. A., V. A., în calitate de promitenți - copermutanți, cu privire următoarele terenuri: teren în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., ., extravilan, teren în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., ., extravilan, teren în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., ., extravilan, conform proceselor verbale de recepție întocmite de OCPI Gorj. Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de schimb între părți, având ca obiect imobilele mai sus arătate.
Au fost obligați pe reclamanții-pârâți la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1264,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 25.04.1996 s-a încheiat un antecontract de schimb între M. I., reclamanta R. A., V. A. și pârâtul L. A. prin care acesta s-a obligat să dea în schimb lui M. D I. dividendele pentru 0,25 ha la . J. și lui R. A. și lui V. A. dividendele ce i se cuvin pentru două teren pentru câte 0,24 ha fiecare la aceiași societate.
În același contract s-a menționat faptul că întreaga suprafață de 0,73 ha s-a reconstituit pârâtului conform Legii 18/1991 pe baza Ordinului Prefectului Județului Gorj nr.65 din 04.04.1996 poziția 1 anexa. 19 și că în cazul în care unitatea . J. se va restructura terenurile se vor reconstitui la modul fizic lui M. D I., R. A. și V. A. care vor beneficia de suprafața de teren de 0,25 ha primul și câte 0,24 ha fiecare.
M. D I., V. A. și R. A. s-au obligat să primească de la L. A. terenul și să dea în schimb un teren în suprafață de 2242 mp ce li s-a reconstituit conform Legii 18/1991 prin titlul de proprietate nr._/27.04.1965, titlul de proprietate nr._ și titlul de proprietate_/27.04.1965.
Analizând actul juridic încheiat între părți instanța a apreciat că acesta are natura juridică a unui antecontract de schimb, îi sunt aplicabile dispozițiile art.969 și următoarele C.civ. (regulile aplicabile convențiilor la data încheierii actului juridic între părți).
Din cuprinsul actelor de stare civilă atașate la dosarul cauzei reiese faptul că reclamantul M. D. este moștenitor al lui M. I., iar V. C. și V. A. sunt moștenitori ai lui V. A..
P. cererea care face obiectul prezentei cauze reclamanții au solicitat să se constate nulitatea actului de schimb sub semnătură privată nr.7918/25.04.1996, un prim motiv de nulitate fiind acela că acesta nu s-a încheiat în formă autentică și că pârâtul a înțeles să dea în schimb dividendele care i s-ar fi cuvenit pentru o suprafață totală de 0,73 ha în calitate de acționar la . J., precizând că suprafața de teren aparținând pârâtului nu este identificată din punct de vedere topografic.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamanții au mai precizat faptul că nu au beneficiat niciodată de dividende întrucât Societatea AGRO SA Târgu J. a fost dizolvată
Instanța a reținut că cererea formulată de către reclamanți este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cauzele care atrag nulitatea absolută sunt următoarele: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, cum este cazul erorii-obstacol (error in negotio și error in corpore), nevalabilitatea obiectului actului juridic, când lipsește cauza ori este ilicită sau morală, nerespectarea formei ad validatem, lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative, încălcarea ordinii publice și frauda legii.
În prezenta cauză reclamanții au invocat drept motiv de nulitate absolută faptul că respectiva convenție nu s-a încheiat în formă autentică.
Într-adevăr potrivit dispozițiilor legale incidente în materie, pentru încheierea contractelor translative de proprietate referitoare la imobile era necesară, la data manifestării acordului de voință, ca și condiție ad validitatem forma autentică, însă acest actul juridic încheiat între părți este un antecontract valabil, chiar dacă nu este încheiat în formă autentică.
Antecontractul de schimb este liber de formă, deci nu trebuie sa îmbrace forma ad validitatem, întrucât precontractul are ca obiect obligația părților de a încheia pe viitor contractul de schimb, nefiind necesară nici formalitatea multiplului exemplar, așa cum au susținut reclamanții.
Aceasta formalitate este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată convenții sinalagmatice. Formalitatea multiplului exemplar presupune ca înscrisul să fie redactat în atâtea exemplare originale cate părți cu interese contrare sunt, iar pe fiecare exemplar să se facă mențiune de numărul originalelor întocmite. Nerespectarea formalității multiplului exemplar atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de proba cu acest titlu, fără însă a fi afectată valabilitatea convenției, care va putea fi dovedită prin alte mijloace de probă.
Reclamanții au precizat că scopul actului de schimb nu se circumscrie dispozițiilor în materie, fiind unul ilicit, întrucât pârâtul a urmărit să devină proprietarul unor terenuri care prezentau o valoare de circulație vădit mai mare și o categorie de folosință net superioară.
Văzând această motivare a reclamanților, instanța a constatat că din punct de vedere juridic, aceștia susțin că în opinia lor, cauza actului juridic este ilicită și că în speță, ar fi incidentă leziunea, (cauze care atrag nulitatea relativă, declararea nulității relative fiind prescriptibilă, în condițiile art.9 din Decretul nr.167/1958, nu nulitatea absolută).
Aceste aspecte nu au fost reținute de către prima instanță pentru următoarele considerente: Potrivit art. 968 C.civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, iar potrivit art.966, obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect, iar teoria de specialitate definește cauza ca fiind obiectivul urmărit de părți la încheierea contractului (scopul contractului), subliniind constant distincția din structura acestei condiții de validitate, între scopul imediat (causa proxima) si scopul mediat (causa remota). Scopul imediat, caracterizat prin aceea ca în cadrul unei anumite categorii de acte este un element abstract si invariabil este constituit în contractele sinalagmatice de reprezentarea mentala, de către fiecare parte, a contraprestației, în cazul contractului de schimb, acesta fiind predarea bunurilor de către copermutanți.
Scopul mediat constând în motivul determinant al încheierii actului juridic este un element concret si variabil, referindu-se în cadrul contractelor sinalagmatice la însușirile prestației.
Potrivit art.967 al.2 cod. civil, cauza este prezumată până la dovada contrară, astfel că cel ce o invocă este dator a o dovedi ori reclamanții nu au produs nici o probă în acest sens, ci doar au susținut că, pârâtul a urmărit să devină proprietarul unor terenuri care prezentau o valoare de circulație vădit mai mare și o categorie de folosință net superioară, aspecte care ce țin de viciul de consimțământ reprezentat de leziune.
P. leziune se înțelege prejudiciul material suferit de una din părți din cauza disproporției vădite de valoare între contraprestații, ce există chiar în momentul încheierii convenției. Codul civil consacră leziunii mai multe articole, anume art.951, art.1157-1160, art.1062-1065. Acestea trebuie raportate la prevederile înscrise în art.25, alin.1 și 2 din Decretul 32/1954, conform cărora “aplicarea dispozițiilor referitoare la acțiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de 14 ani împliniți, încheie singuri, fără încuviințarea părinților sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere și încuviințarea prealabilă a autorității tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.”.
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză întrucât leziunea are domeniu de aplicare restrâns sub aspectul persoanelor care o pot invoca, privind numai pe minorii între 14 și 18 ani și sub aspectul actelor juridice care trebuie să fie acte juridice civile de administrare.
Instanța a apreciat că nici susținerea reclamanților conform cărora terenul pârâtului nu poate fi identificat și ar putea fi altul decât reconstituit prin titlul de proprietate nr._/08.04.2005, nu este întemeiată întrucât toate bunurile au putut fi identificate, de către expert, în cuprinsul raportului de expertiză astfel:
Expertul s-a prezentat la fața locului și a făcut identificarea pe amplasament a terenurilor în litigiu, iar terenurile astfel identificate au fost măsurate topografic, determinate, calculate și reprezentate grafic pe un PC cu un program CAD specializat după care au fost comparate cu trenurile descrise în documentele și actele dosarului.
S-a reținut de către expert că, terenul din titlul de proprietate nr._/27.04.1995 eliberat autoarei P. D. are o suprafață de 2242 mp, se află în extravilanul mun. Tg.J., tarlaua 230, . categorie de folosință teren arabil și că în titlul de proprietate amplasamentul terenului este înscris ca făcând parte din extravilanul teritoriului administrativ al comunei Dănești, . prezent conform delimitărilor administrativ existente al O.C.P.I. Gorj este în extravilanul mun. Tg-J..
Expertul a constatat că terenul din titlul de proprietate nr._/27.04.1995 eliberat autoarei R. A. are o suprafață de 2242 mp, se află în extravilanul mun. Tg.J., tarlaua 230, . categorie de folosință teren arabil și că în titlul de proprietate amplasamentul terenului este înscris ca făcând parte din extravilanul teritoriului administrativ al comunei Dănești, . prezent conform delimitărilor administrativ existente al O.C.P.I. Gorj este în extravilanul mun. Tg-J..
S-a mai constatat că terenul din titlul de proprietate nr._/27.04.1995 eliberat autorului lui M. I. are o suprafață de 2242 mp, se află în extravilanul mun. Tg.J., tarlaua 230, . categorie de folosință teren arabil și că în titlul de proprietate amplasamentul terenului este înscris ca făcând parte din extravilanul teritoriului administrativ al comunei Dănești, . prezent conform delimitărilor administrativ existente al O.C.P.I. Gorj este în extravilanul mun. Tg-J..
De asemenea, a fost identificat și terenul deținut de pârât din titlul de proprietate nr._/08.04.2005 care are o suprafață de_ mp, se află în extravilanul mun. Tg.J., tarlaua 228, . are categorie de folosință teren arabil.
Expertul a arătat că în titlul de proprietate amplasamentul terenului este înscris ca făcând parte din extravilanul teritoriului administrativ al comunei Dănești, . prezent conform delimitărilor administrativ existente al O.C.P.I. Gorj este în extravilanul mun. Tg-J..
Mai mult din cuprinsul HCJ nr.65/1992, Registrului Agricol din anii 1959-1962 al autorului L. L. A., anexei nr.1 prevăzută de Legea nr.18/1991 și Tabelul Nominal Agro Târgu J., se confirmă susținerile pârâtului reclamant conform cărora a avut calitatea de acționar la unitatea . J., după care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/08.04.2005.
Astfel, instanța nu a reținut nici faptul că terenul pârâtului nu se poate identifica, în condițiile în care expertul l-a măsurat și descris în raportul de expertiză, care a fost avizat de către O.C.P.I. Gorj fiind întocmite procese verbale de recepție pentru cele 4 suprafețe de teren, iar lucrările au fost declarate admise de către această instituție.
De asemenea, pentru aceleași considerente nici faptul că în titlurile de proprietate amplasamentele terenurilor sunt înscrise ca făcând parte din extravilanul teritoriului administrativ al comunei Dănești, . prezent conform delimitărilor administrativ existente al O.C.P.I. Gorj sunt în extravilanul mun. Tg-J. nu poate să fie o cauză de nulitate absolută a actului de schimb.
Instanța a mai avut în vedere faptul că reclamanții au arătat că nu au primit dividende, de la pârât, însă aceștia au primit de la pârât terenul indicat în antecontract, fiind prevăzut faptul că în cazul în care unitatea . J. se va restructura, terenurile se vor atribui la modul fizic lui M. D I., R. A. și V. A. care vor beneficia de suprafața de teren de 0,25 ha primul și câte 0,24 ha fiecare.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În condițiile speței, având în vedere data încheierii antecontractului de schimb respectiv, 25.04.1996, sunt incidente următoarele dispoziții legale: art.2 alin. 1 și art.5 alin. 2 din Titlul X Circulația Juridica a Terenurilor din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și alte măsuri adiacente, art.969, art.948, art.1073 și art.1077 din Codul civil. Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din Titlul X Circulația Juridică a Terenurilor din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și alte măsuri adiacente, „terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilanul și extravilan, indiferent de destinația sau întinderea lor, pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute”.
Dacă după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”. În baza art.969 din Codul civil „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. În plus, art.1073 din Codul civil stabilește „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si, în caz contrar are dreptul la dezdăunare” iar art.1077 din Codul civil prevede ca în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația de a face, „creditorul poate sa fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului”. A fost reținut și faptul că în conformitate cu dispozițiile art.948 - 968 din Codul civil orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de validitate ale unui act juridic respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită.
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța a apreciat că cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant întemeiată pentru următoarele argumente:
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb al unor terenuri, instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, dacă există refuzul părții acționate în instanța de a încheia contractul în forma prevăzută de lege, dacă pârâtul reclamant și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat și dacă părțile sunt proprietarii bunurilor promise, și că nu sunt incapabile de a dobândi bunurile la data pronunțării hotărârii.
Instanța a constatat că actul juridic încheiat între părți este un antecontract de schimb care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamanților pârâți și al pârâtului reclamant a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze, acest act nefiind încheiat în forma prevăzută de art.2 alin.1 din Titlul X din Legea 247/2005, ci a dat naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul părților și a creat în sarcina acestora obligația de a face, respectiv de a încheia, contractul în forma autentică.
Instanța, având în vedere motivele explicate pe larg în momentul soluționării cererii principale, a apreciat că antecontractul de schimb încheiat între părți, care este un contract nenumit, întrunește condițiile generale de validitate ale unui act juridic, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită prevăzute de art.948 - 968 din Codul civil, fiind obligatoriu între părțile contractante în baza art.969 din Codul civil.
În acest sens, s-a constatat că în prezenta cauza părțile au avut capacitatea de a încheia actul juridic, iar consimțământul acestora a fost exprimat la încheierea contractului, motiv pentru care apreciază că, pe plan juridic, convenția încheiată între ele, are valoarea unui antecontract de schimb care naște în sarcina părților o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului, antecontractul neavând efectul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
In speță, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1073 și art. 1077 C.civ, în sensul că pârâtul reclamant a făcut dovada unui antecontract valabil încheiat, motiv pentru care a admis cererea reconvențională și a constatat valabilitatea antecontractului de schimb, ce poartă încheiere de dată certă nr.7918 din data de 25.04.1996, încheiat între pârâtul-reclamant L. A., în calitate de promitent-copermutant cu privire la suprafața de teren de 7500 mp situat în Mun. Târgu J., ./20, extravilan și reclamanții - pârâți M. I., R. A., V. A., în calitate de promitenți - copermutanți, cu privire următoarele terenuri: teren în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., . în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., . în suprafață de 2242 mp situat în Mun. Târgu J., ., extravilan, conform proceselor verbale de recepție întocmite de O.C.P.I. Gorj. În baza art.274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanții-pârâți la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1264,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert, conform chitanțelor atașate la dosar cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții reclamanți M. I. D., R. A., V. C. și V. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. cererea de recurs recurenții reclamanți au solicitat într-o primă teză admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, în sensul constatării nulității absolute a actului de schimb legalizat sub nr.7918/25.04.1996 și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul L. A. urmare a operării termenului general de prescripție de 3 ani, așa cum este reglementat prin dispozitivul Decretului nr.167/1958, având în vedere că obiectul cererii reconvenționale vizează pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare cumpărare în formă autentică. Într-o teză subsidiară, recurenții reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Târgu J., cu îndrumarea de a fi refăcut probatoriul, în sensul de a se compara cele două exemplare ale actului de schimb a cărui nulitate absolută au solicitat-o, prin compararea de scripte și prin efectuarea unei expertize tehnico-științifice grafoscopice.
În motivare au arătat că au în posesie numai un exemplar în copie, exemplar care de altfel nu corespunde din punct de vedere al caracterelor cu exemplarul pe care a înțeles pârâtul L. A. să-l depună la dosarul cauzei, exemplarul acestora nepurtând semnătura pârâtului, existând de asemenea neconcordanțe în ceea ce privește semnăturile autorilor M. I., V. A., R. A., precum și în ceea ce privește semnăturile celor doi martori, D. I. și P. C..
Au mai susținut că în mod greșit instanța de fond în cadrul cercetării judecătorești nu a lămurit în primul rând aspectele ce vizau forma de redactare a actului de schimb, existând două exemplare cu conținut total diferit în ceea ce privește atât caracterele cu care actul a fost redactat, cât și cu privire la semnăturile coschimbașilor M. I., V. A., R. A., precum și a celor doi martori D. I. și P. C.. Au arătat că pârâtul L. A. a depus odată cu cererea reconvențională și titlul de proprietate nr._/08.04.2005, deși la momentul semnării actului de schimb acesta nu beneficiat de un just titlu de proprietate asupra terenurilor pe care le-a dat în schimb. Au mai menționat că la momentul schimbului de terenuri autorii acestora dețineau dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza titlurilor de proprietate eliberate în anul 1995, titluri depuse la dosar la care au fost anexate inclusiv procesele verbale de punere în posesie ce au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate.
De asemenea, au mai arătat că în mod greșit instanța de fond a interpretat actul dedus judecății schimbând natura acestuia și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motivând respingerea cererii acestora prin aceea că actul a cărui nulitate absolută au solicitat-o a avut o cauză ilicită, aceasta nefiind dată de o leziune și sancțiunea într-o astfel de situație fiind nulitatea relativă. Ori, în cauza de față motivele de nulitate absolută vizează atât condițiile de formă, cât și de fond cerute pentru valabilitatea unui act, lipsa cauzei actului a cărui valabilitate o contestă datorându-se lipsei contraprestației, respectiv lipsa încasării dividendelor de la . J..
Intimatul pârât L. A. a formulat întâmpinare la data de 13.11.2013, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că sentința instanței de fond este temeinică și legală, reținându-se în mod corect că nu subzistă motive de nulitate absolută ale precontractului de schimb încheiat la data de 25.04.1996, acesta fiind datat cert la notariatul public potrivit încheierii nr.7918/25.04.1996.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a actului de schimb sub semnătură privată înregistrat sub numărul 7918/25.04.1996 încheiat între autorii reclamanților pe de o parte și intimatul pârât L. A., motivul de nulitate absolută fiind acela că înscrisul în discuție nu a îmbrăcat forma autentică solicitată de dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii actului de schimb, prestațiile părților fiind numai generic stipulate, iar pe de altă parte acestea nu au fost îndeplinite, practic actul neproducând efecte niciodată de la momentul încheierii sale și până în prezent. P. cererea reconvențională promovată în aceeași cauză de către pârâtul L. A. s-a solicitat să se constate că între părți a intervenit schimbul stabilit prin înscrisul legalizat sub nr._/25.04.1996 și pe cale de consecință să se realizeze schimbul perfectat potrivit acestui înscris, instanța de fond pronunțându-se asupra cererilor deduse judecății și apreciind că înscrisul în discuție reprezintă un antecontract de schimb căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art.969 cod civil și a validat acest antecontract, constatând intervenit schimbul dintre părți.
Instanța de fond a verificat incidența în speță în raport de calificarea dată actului încheiat între părți la data de 25.04.1996 a dispozițiilor art.969 și următoarele Cod civil în ceea ce privește regulile aplicabile convențiilor la data încheierii actului juridic între părți și a reținut că niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de lege nu este incidentă în cazul de față, iar forma autentică despre care reclamanții susțin că nu a fost respectată la încheierea actului nu era necesară pentru antecontractul în discuție.
Tribunalul reține astfel că instanța a procedat mai întâi la calificarea juridică a actului încheiat între părți la data de 25.04.1996 ca fiind un antecontract de schimb și în raport de calificarea dată de către instanță s-a procedat la verificarea validității convenției încheiată în anul 1996 și s-a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească prin care să se valideze antecontractul de schimb încheiat între părți.
Procedând în acest fel instanța de fond a ignorat cadrul procesual stabilit de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, schimbând înțelesul și termenii actului de schimb încheiat între părți și în care se specifică în mod expres că între părți a avut loc o convenție de schimb prin care autorii reclamanților înstrăinau intimatului pârât suprafețe de teren totalizând 0,73 ha, acesta din urmă atribuindu-le în schimbul terenului primit dividende pentru o suprafață de 0,75 ha pe care L. A. o deținea pe raza localității Dănești și cu privire la care i se reconstituise dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 65/4.04.1996. Practic, părțile au încheiat cu acea ocazie o veritabilă convenție de schimb, dându-și consimțământul asupra imobilului care formează obiectul schimbului la momentul anului 1996 și nu se poate vorbi despre o convenție prin care părțile au înțeles să transfere în viitor dreptul de proprietate asupra unor imobile în măsura în care dreptul lor de proprietate pentru imobilele în discuție va fi consolidat. În condițiile în care motivul de nulitate invocat de către reclamanți îl reprezenta tocmai lipsa formei autentice, instanța de fond a apreciat că lipsa formei autentice este cea care stabilește calitatea înscrisului de antecontract de schimb, și anume convenție prin care părțile se înțeleg să schimbe în viitor două imobile, iar pentru un asemenea antecontract nu este necesară forma autentică. Această interpretare a actului juridic dedus judecății este în contradicție în sensul explicit și literal al actului în discuție, cu atât mai mult cu cât și în situația în care s-ar aprecia că acest înscris ar fi un antecontract de schimb, acțiunea pentru validarea antecontractului este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul Lege nr.167/1958 (în vigoare la momentul încheierii înscrisului în discuție), iar acest termen de prescripție se împlinise deja la momentul promovării cererii reconvenționale de către intimatul pârât. Acest lucru deoarece termenul de 3 ani a început să curgă la momentul la care părțile și-au asumat obligațiile prin actul legalizat la data de 25.04.1996 și nu a fost suspendat sau întrerupt pentru vreuna dintre cauzele prevăzute de Decretul nr.167/1958 cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei și din recunoașterile acestora, obligațiile asumate prin convenție nu au fost niciodată îndeplinite, în sensul ca intimatul pârât nu a intrat niciodată în posesia și folosința terenului în suprafață totală de 0,73 ha proprietatea autorilor recurenților reclamanți, iar pe de altă parte aceștia din urmă nu au încasat niciodată dividendele acordate prin actul de schimb. De asemeni, după cum rezultă din actul depus în copie la fila 52 din dosarul de fond, intimatul pârât L. Alexandrui a obținut titlu de proprietate pentru suprafața de teren pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate prin acordarea de dividende și, deși în actul de schimb s-a menționat faptul că în situația în care urmează să i se reconstituie dreptul de proprietate în natură înțelege să transmită în schimb dreptul de proprietate asupra terenului în materialitatea sa, nici unul dintre reclamanți nu a intrat în posesia terenului proprietatea L. A..
Tribunalul concluzionează astfel că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.167/1958 în ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect validarea contractului de schimb încheiat între părți în anul 1996, iar pe de altă parte cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și reprezentat de actul de schimb încheiat între părți ca urmare a modificării înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. și de art.304 pct.7 C.pr.civ.
În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.167/1958, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.201 din Legea nr.71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ceea ce conduce la ideea că și prescripțiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Noului Cod civil rămân supuse dispozițiilor legale sub imperiul cărora s-au împlinit. În speța de față, cum dispoziția legală aplicabilă este Decretul nr.167/1958 (care a fost abrogat la data de 1.10.2011) și potrivit acestei dispoziții legale termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 pentru acțiunile având ca obiect un drept de creanță (cum este și validarea unei convenții de schimb) s-a împlinit în anul 1999, la data formulării cererii reconvenționale (în anul 2013) având ca obiect validare convenție de schimb termenul de prescripție se împlinise deja de 14 ani.
În consecință, capătul de cerere privind validarea antecontractului de schimb urmează să fie respins ca fiind prescris dreptul material la acțiune prin aplicarea dispozițiilor art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, iar acțiunea civilă principală urmează să fie admisă pentru considerentul că, fiind vorba despre un act de schimb perfectat între părți în anul 1996, acesta nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art.1405-1409 Cod civil de la 1865, și anume nu îmbracă forma autentică, iar prestațiile părților nu sunt determinate sau determinabile, fiind inserate generic în cuprinsul acestui act.
Pentru considerentele menționate anterior, în baza art.304 pct.7 C.pr.civ. și art.304 pct. 9 C.pr.civ va fi admis recursul de față și modificată sentința instanței de fond în sensul că va fi respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul L. A. ca fiind prescris dreptul material la acțiune și va fi admisă acțiunea principală, constatându-se nulitatea absolută a actului de schimb încheiat între părți și legalizat sub numărul 7918/25.04.1996.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligat intimatul pârât la plata sumei de 917 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de recurenta reclamantă R. A. și la plata sumei de câte 1617 lei către fiecare dintre recurenții reclamanți M. I D. și V. C., sumele fiind compuse din taxele de timbru achitate de fiecare din cei trei reclamanți în fața instanței de fond (206 lei) și în fața instanței de recurs (561 lei) și câte 150 lei onorariu expert, recurenții reclamanți M. D. și V. C. achitând și câte 700 lei cu titlu de onorariu avocat în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. I.D., R. A., V. C. și V. A. împotriva sentinței civile nr.5830/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât L. A..
Modifică sentința civilă nr.5830/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți M. I.D., R. A., V. C. și V. A. și constată nulitatea absolută a actului de schimb încheiat între părți și legalizat sub numărul 7918/25.04.1996.
Admite excepția prescripției invocată de recurenții reclamanți M. I.D., R. A., V. C. și V. A. cu privire la cererea reconvențională și respinge cererea reconvențională formulată de L. A. ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Obligă intimatul pârât L. A. la plata sumei de 917 lei față de R. A. și la câte 1617 lei către reclamanții M. I.Dumitreu și V. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, V. B. | Judecător, N. B. |
Grefier, E. C. |
Red. N.B.
Tehnored. L.P.
Jud. fond A.D.T.
3 ex/06.01.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 248/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
