Anulare act. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 20072/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 471
Ședința publică din 18 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător D. F. T.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă P. V. împotriva sentinței civile nr.2995/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă P. V. personal și asistată de avocat M. A., lipsind intimata pârâtă P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat M. A., pentru apelanta reclamantă P. V. a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică specialitatea topografie, precum și a probei testimoniale pentru a se identifica suprafața de teren în litigiu și aflată în proprietatea apelantei. Deliberând asupra probatoriului solicitat tribunalul urmează să respingă proba ca fiind lipsită de utilitate și pertinență în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu contestă ca și amplasament și dimensiuni suprafața de teren în litigiu, suprafață care a mai fost anterior identificată în litigiile purtate între părți. Având în vedere precizarea reprezentantei apelantei reclamante că în aceste condiții nu mai are alte cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat M. A., pentru apelanta reclamantă P. V., solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile promovate, cu motivarea că apelanta reclamantă a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru terenul din punctul Ceair de 0,25 ha deținut de autorul său. Astfel, intimata pârâtă deține în mod legal în punctul în litigiu doar suprafața de 1150 mp conform actului din anul 1940 și în acțiunea civilă în revendicare promovată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. împotriva aceleiași pârâte s-a stabilit că terenul a fost înscris de către intimata pârâtă în certificatul de moștenitor. S-a mai arătat că a fost interpretat greșit probatoriul reprezentat de raportul de expertiză întocmit în acțiunea civilă în revendicare, deoarece în acest dosar s-a confirmat că în punctul în litigiu există o suprafață de 2629 mp din care intimata pârâtă și fratele său dețin suprafața de 2500 mp, fiindu-le lăsată în posesie o suprafață de 1800 mp. După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești în acțiunea în revendicare formulată de T. E. intimata pârâtă a mers la notariat pentru a i se elibera certificatul de moștenitor, în care a consemnat suprafața de 1800 mp care conține și terenul proprietatea apelantei reclamante. A arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamanta P. V. a chemat în judecată pârâta P. M. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.14/26.01.2010 eliberat de Biroul Notarului Public T. I. pentru suprafața de 700 mp.
În motivarea acțiunii a arătat că prin certificatul de moștenitor nr.14 din 26.01.2010 s-au stabilit masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce revin acestora de pe urma defunctei C. M., pârâta P. M. în calitate de moștenitoare legală a acestei autoare, dobândind dreptul de proprietate asupra terenurilor descrise în lotul nr.2 din certificat, printre imobilele primite de aceasta, așa cum sunt ele nominalizate în lotul nr.2, ce i-au revenit potrivit înțelegerii dintre moștenitori, aflându-se și suprafața de 1800 mp, teren pășune, în punctul Ceair, cu vecini la răsărit T. E., la apus Probaje V., la miazăzi șoseaua Topești, la miazănoapte V. I..
A precizat că aceasta din urmă suprafață de teren nu i se cuvine în totalitate pârâtei, nefăcând parte în întregime din emolumentul succesoral întrucât suprafața de 700 mp din cei 1800 m.p. îi aparține reclamantei, potrivit înscrisului ce a stat la baza eliberării certificatului de moștenitor contestat, că, prin sentința civilă nr. 2629/2009 s-a statuat in mod irevocabil ca moștenitorilor, adică pârâtei și fratelui acesteia, C. I., numitului C. I. I., tatăl pârâtei, să le revină doar suprafața de 1100 mp, așa cum a fost deținută de autorul lor, conform actului de împărțeală voluntară din anul 1940, motiv pentru care au fost obligați sa lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 800 mp numitelor P. M. și T. E., însă pârâta, prin înțelegere cu fratele său, s-a prezentat la notar în data de 26.01.2010 și a declarat pe proprie răspundere că din masa succesorală face parte și terenul în suprafață de 1800 mp situat în extravilanul orașului Tismana, punctul "Ceair", pe baza acestei declarații a pârâtei și a fratelui său fiind emis certificatul de moștenitor contestat.
A mai susținut reclamanta că înscrisul vechi de proprietate ce atestă întinderea dreptului de proprietate al pârâtei în punctul Ceair și care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor, îl reprezintă actul de împărțeală voluntară din anul 1940 care menționează în mod clar suprafața deținută în acest punct de autorul comun C. N.N., bunicul paratei, respectiv de 4600 mp, ce ulterior a fost împărțită în mod egal între cei patru copii ai acestuia, respectiv C. I I., tatăl paratei, C. I.M., Licarete E. și B. E., revenindu-i fiecăruia suprafața de 1150 mp.
A învederat reclamanta că justifică pe deplin interesul în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată întrucât pârâta, folosindu-se de un înscris obținut în condițiile arătate, i-a afectat dreptul de proprietate dobândit de la tatăl său Probaje V. și, totodată, justifică și calitatea procesuală activă deoarece, potrivit dispozițiilor art.8 din Legea nr.36/1995 „cei vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii”.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr.6059/2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. i-a fost respinsă acțiunea în revendicare prin care solicita ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafața de 988 mp din punctul Ceair, instanța reținând în esență că atâta timp cât nu a făcut dovada proprietății exclusive a terenului revendicat, pârâta îl deține în mod legal în baza certificatului de moștenitor nr.14/26.01.2010, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.480 C.civil și astfel pârâta, folosindu-se de un certificat de moștenitor eliberat cu încălcarea legii, i-a afectat proprietatea ce a dobândit-o prin moștenire de la părinții săi, conform certificatului nr.5942/14.05.2010 în care se menționează că figurează la poziția 76, volumul 2, satul Tismana cu o suprafață agricolă de 4.800 mp, suprafața de teren din punctul Ceair fiind menționată și in registrul agricol al anilor 1956 unde este trecută o suprafață de 2500 mp în punctul Siliștea casei care în prezent este diminuată doar la 1512 mp, diferența fiind cuprinsă, în mod nelegal, în certificatul de moștenitor al pârâtei P. M..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1995 și dispozițiile art.968 C. civil.
La data de 07.01.2013 pârâta a depus la dosar, în dublu exemplar, întâmpinare însoțită de înscrisuri, un exemplar de pe aceasta comunicându-i-se apărătorului reclamantei în ședința publică din 15.01.2013, termen la care acesta a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că suprafața de 1800 mp a fost deținută de mama sa, C. M., conform adeverinței nr.1543/18.07.1995 emisă de Primăria Tismana, suprafață ce se compune din următoarele suprafețe de teren: suprafața de 1150 mp din actul de împărțire frățească primită de tatăl său în 1940 și suprafața de trecere pentru toți moștenitorii, în total 1.283 mp. Ulterior, în data de 11 aprilie 1992 mătușa sa, Constatinescu N. M. le-a dat prin dovadă de mână o suprafață aferentă celei pe care o dețineau de 800 mp, iar după moartea mamei pârâtei C. V. M. a fost dată în judecată de verișoara pârâtei, T. E., moștenitoarea directă a autoarei C. N. M., pentru anularea acelei dovezi. În acest dosar instanța a apreciat, potrivit concluziilor a două expertize, că această suprafață nu le aparține, rămânând în posesia suprafeței de 1283 mp (pentru care s-a întocmit în data de 18.05.2010 fișa cadastrală_) ce face parte din trunchiul de 4600 mp ce se învecinează în partea de apus cu reclamanta, neexistând până la gardul reclamantei nicio suprafață de teren suplimentară peste 4600 mp. De asemeni, ulterior a fost dată în judecată de către reclamantă pentru obținerea suprafeței de 988 mp, însă prin sentința civilă nr.6059/2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă irevocabilă, această acțiune a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013 instanța a luat act de cele menționate de către reclamantă în sensul că numele său corect este P. V., a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul reclamantei, a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J. și emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public T. I. pentru a înainta, în copie certificată, dosarul nr.14/2010.
Biroul Notarului Public T. I. a înaintat la dosar, prin serviciul registratură și în copie, toate actele din dosarul nr.14/2010 care se referă la certificatul de moștenitor nr.14/26.01.2010.
Prin sentința civilă nr.2995/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută act formulată de reclamanta P. V. în contradictoriu cu pârâta P. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin certificatul de moștenitor nr.14/26.01.2010 eliberat de Biroul Notarului Public T. I. s-a constatat că de pe urma defunctei C. M. au rămas ca moștenitori C. I. și pârâta P. M., iar în compunerea masei succesorale s-a reținut, între alte bunuri, și un teren în suprafață de 1800 mp, în punctul Ceair, cu vecini la răsărit T. E., la apus Probaje V., la miazăzi șoseaua Topești, la miazănoapte V. I., teren ce a fost atribuit în lotul pârâtei P. M..
A mai reținut instanța de fond că prin precizarea de la fila 40, reclamanta a arătat că în certificatul de moștenitor a cărui nulitate absolută parțială o solicită, a fost cuprinsă o suprafață de 988 mp ce îi aparține, având ca vecinătăți T. E. la răsărit, la apus rest proprietate reclamantă, la sud drumul Tismana Topești, la nord colțul gardului reclamantei, teren pe care l-a revendicat în dosarul nr._ .
Potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, în forma în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni, „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.”
S-a reținut că reclamanta, în baza acestui text de lege, chiar dacă nu are vocație succesorală la succesiunea dezbătută prin certificatul de moștenitor, poate solicita anularea certificatului de moștenitor, însă cu condiția dovedirii dreptului său de proprietate asupra terenului cu privire la care susține că a fost menționat în mod nelegal în act, condiție ce nu este îndeplinită în cauză. Astfel, prin sentința civilă nr.6059/04.07.2011 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanta P. V. împotriva pârâtei P. M., prin care reclamanta a revendicat aceeași suprafață de 988 mp, situată în orașul Tismana, având ca vecinătăți la nord P. M., la sud Drumul Național Tismana, la est rest proprietate reclamantă, la vest T. E., reținându-se că terenul în litigiu se regăsește inclus în suprafața de 1800 mp menționată la pct.4 în certificatul de moștenitor nr.14/26.01.2010, însă reclamanta P. V. nu a dovedit că este titulara dreptului de proprietate pentru suprafața de 988 mp pe care o revendică, extrasul din registrul agricol al autorului său Probaje V. nefiind un act doveditor al proprietății.
S-a mai reținut în considerentele sentinței că o dovadă a faptului că pârâta deține legal acest teren o reprezintă și faptul că a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., dosar în care a fost pronunțată sentința nr.2629/2009, dar nu se regăsește în suprafața de 800 mp pe care pârâții au fost obligați să o lase reclamanților din cauza respectivă.
Această sentință a fost menținută prin decizia nr.2856/2011 a Tribunalului Gorj, Secția I Civilă, prin care a fost respins ca nefundat recursul civil declarat de recurenta reclamantă P. V., reținându-se, în esență, că pârâta P. M. a venit în dovedirea dreptului de proprietate nu numai cu certificatul de moștenitor nr.14/2010, certificat contestat de reclamantei sub aspectul forței doveditoare a proprietății, dar și cu probatorii care se raportează la proveniența terenului de la autorul C. I. I.. S-a consemnat că actul de împărțeală nr.2929/1940 și toate actele prezentate de către pârâtă se raportează la un amplasament suficient de bine individualizat al terenului, fără ca reclamanta căreia îi revenea sarcina probei să aducă dovezi cu privire la amplasamentul terenului revendicat prin raportare la suprafețele înscrise la registrul agricol al autorului ei, registru ale cărui evidențe sunt de asemenea declarative și nu fac o individualizare a terenurilor înscrise în acesta. Prin aceste hotărâri judecătorești s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanta nu este proprietar al terenului în suprafață de 988 mp, astfel că motivele pentru care solicită constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.14/2010 în prezenta cauză sunt neîntemeiate, fiind analizate anterior și în cadrul soluționării acțiunii în revendicare.
Reținând astfel instanța a apreciat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție mijloc de probă de natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți fără posibilitatea de a se statua diferit, prezumție care protejează ordinea și stabilitatea juridică și care conduce la evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
S-a mai reținut că aceeași opinie a fost împărtășită și de către Curtea Constituțională în Decizia I din 1995, care a constatat faptul că este unanim recunoscut, în practică și doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând într-o primă teză admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii cu precizarea ulterioară, iar în a doua teză admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului.
Astfel, reclamanta a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa reținând că înscrisurile pe care le deține nu fac dovada proprietății, în condițiile în care prin certificatul nr.5942/14.05.2010 eliberat de Primăria Tismana se precizează că aceasta figurează la poziția 76 volum 2 satul Tismana, cu suprafața agricolă de 4800 mp. A mai precizat că suprafața de teren din punctul „Ceair” este menționată și în registrul agricol al anilor 1956 unde este trecută o suprafață de 2500 mp în punctul „Siliștea casei”, care este diminuată la 1512 mp, întrucât diferența este cuprinsă în mod nelegal în certificatul de moștenitor al pârâtei P. M..
Reclamanta a criticat sentința instanței de fond în sensul că aceasta nesocotește în totalitate dispozitivul sentinței civile nr.2629/2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. întrucât prin hotărârea menționată s-a statuat în mod irevocabil că moștenitorilor lui C. I. I., adică pârâtei și fratelui acesteia, C. I., le revine doar suprafața de 1100 mp deținută de autorul lor conform actului de împărțeală voluntară din 1940, astfel că au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 800 mp în favoarea lui P. M. și T. E..
Un alt motiv de apel îl reprezintă faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în contradicție cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și susținerile pârâtei, care a achiesat tacit la cererea reclamantei, întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar recunoaște că suprafața de 800 mp nu-i aparține. Convingerea instanței în sensul că o dovadă a faptului că pârâta deține legal terenul în litigiu o reprezintă și împrejurarea că a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., în care se confirmă că terenul nu se regăsește în suprafața de 800 mp pe care pârâții au fost obligați să o lase reclamanților din cauza respectivă este nesusținută probatoriu, întrucât suprafața de 800 mp pe care pârâta și fratele său au fost obligați să o lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor din acea cauză nu are legătură cu cea dedusă judecății.
Reclamanta a apreciat că autoritatea de lucru judecat operează atât în ceea ce privește dispozitivul sentinței civil nr.2629/2009 a Judecătoriei Tg-J., cât și considerentele acesteia și nerespectarea acestei hotărâri conduce la nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor.
Intimata pârâtă P. M. a depus întâmpinare arătând că, referitor la certificatul de moștenitor nr.14/2010 unde la poziția nr. 2 există trecută suprafața de 0,18 ha teren în punctul „Ceair”, această suprafață a fost deținută de mama sa, C. M., conform adeverinței nr.1543/1995 emisă de Primăria Tismana, la dosar existând în copie extrasul de rol funciar al părinților săi în care apare distinct suprafața de 1800 mp în punctul „Ceair” teren arabil.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. și înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată și având ca obiect revendicarea suprafeței de 988 mp în punctul Ceair reclamanta P. V., a chemat în judecată pârâta P. M. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată aceasta din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie această suprafața de teren. Prin sentința civilă nr.6059/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în acest dosar și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2856/08.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare cu motivarea că reclamanta P. V. nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat în condițiile prevăzute de lege, în timp ce pârâta P. M. exercită ocupațiunea terenului în baza certificatului de moștenitor nr.14/26.01.2010, iar pentru suprafața de 1283 mp din totalul de 1800 mp menționați în certificatul de moștenitor fiind realizată și documentația cadastrală și atribuit număr cadastral.
Tribunalul reține astfel că în condițiile în care, după cum s-a arătat, prin sentința de fond pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. s-a reținut că reclamanta P. V. nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat, iar prin decizia pronunțată de instanța de recurs în același dosar s-a arătat că pârâta P. M. își dovedește dreptul de proprietate nu numai cu certificatul de moștenitor în discuție, dar și cu alte probatorii care se raportează la proveniența terenului de la autorul C. I. I., repunerea în discuție a acestui aspect prin intermediul unei acțiuni în constatare nulitate absolută certificat de moștenitor nu mai este posibilă. În mod corect a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr.6059/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.2856/08.12.2011 pronunțată de Tribubnalul Gorj, s-a tranșat calitatea intimatei pârâte P. M. de proprietar asupra terenului de 988 mp în litigiu, teren ce fusese identificat anterior în lucrările de specialitate întocmite în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. (având ca obiect acțiune în revendicare promovată de T. E. împotriva aceleiași pârâte, P. M.) și statuările din aceste hotărâri judecătorești se impun în ceea ce privește aspectele litigioase dezlegate în raporturile dintre părți. În acest sens, chiar dacă nu se poate vorbi despre existența în speță a excepției autorității de lucru judecat în privința obiectului dedus judecății în acest dosar, sunt aplicabile efectele pozitive ale puterii de lucru judecat rezultate din hotărârile judecătorești menționate anterior și care se impun apelantei reclamante în ceea ce privește calitatea intimatei pârâte de proprietar asupra terenului din punctul Ceair cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Nu se poate vorbi despre situația juridică a ternului tranșată prin sentința civilă nr.6059/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ca despre o prezumție simplă pe care apelanta reclamantă ar putea-o răsturna prin administrarea probei contrare, deoarece apelanta reclamantă a fost parte în acest dosar și instanțele (de fond și de recurs) au reținut că P. V. nu a administrat probe din care să rezulte calitatea sa de proprietar asupra terenului în litigiu. De asemenea, nu sunt reale susținerile apelantei reclamante realizate prin cererea de apel referitoare la faptul că în cauza de față terenul pentru care solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor este diferit de suprafața de teren care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J., deoarece chiar în acțiunea civilă de față promovată în fața instanței de fond se menționează că se solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor pentru aceeași suprafață care a făcut obiectul dosarului nr._, tocmai pentru a putea răsturna prezumția de proprietate reținută de către instanța de judecată în favoarea intimatei pârâte și decurgând din eliberarea certificatului de moștenitor.
Apreciind astfel că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt în ceea ce privește suprafața de teren ce formează obiectul litigiului și a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor din Legea nr.36/1995, în baza art.295-296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă P. V. domiciliată în Tismana, Județul Gorj împotriva sentinței civile nr.2995/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M., domiciliată în Tg-J., ., județul Gorj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 18.10.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, D. F. T. | |
Grefier, E. C. |
Red.N.B.
Tehnored.PL
Jud. fond T.A.E.
4 ex./ 19.11. 2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-03-2013, Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2324/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
