Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2324/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2324/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 114/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2324/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant C. G. și recurenta pârâtă M. Tudorița, declarate împotriva sentinței civile nr. 1571 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsa părților, faptul că recurentul reclamant C. G. prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea a mai arătat că recurenta pârâtă M. Tudorița nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 111,98 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei fiind citată cu această mențiune, precum și faptul că prin fax la data de 26.11.2013 recurentul reclamant C. G. a depus întâmpinare în două exemplare, după care s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar _ , reclamantul C. G. a chemat în judecată pârâta M. Tudorița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan în suprafață de 1293 mp. situat în com. Cătunele . TP nr._/13.05.2010; obligarea pârâtei să desființeze gardul ce împrejmuiește suprafața de 1293 mp. și construcțiile anexe edificate pe acest teren, iar în caz de refuz al pârâtei solicită să fie autorizat el să efectueze acest lucru pe cheltuiala pârâtei.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata sumei de 2100 lei pentru ultimii trei ani reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cuprinsă între data promovării acțiunii și data eliberării terenului revendicat, aceste daune urmând să fie transformate ulterior pronunțării hotărârii în daune compensatorii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor legal gradul I al defunctului C. M., este proprietarul terenului în suprafață de 1293 mp. conform TP_/13.05.2010 emis de CJFF Gorj, teren situat în ..
Că, acest teren este posedat de către pârâtă fără nici un drept, în disprețul opoziției sale și cu rea credință întrucât, deși pârâta știe că nu are nici un titlu valabil constituit asupra acestui teren, proprietatea reclamantului, aceasta refuză să respecte întinderea dreptului său de proprietate.
Că, mai mult acest teren a fost împrejmuit de către pârâtă împreună cu soțul acesteia cu rea credință, deși le-a adus la cunoștință că terenul îi aparține.
A mai arătat reclamantul că încercările sale de a determina pârâta să-i lase terenul în deplină proprietate și liniștită posesie și a o determina să-și ridice gardul de sârmă, au rămas fără nici-o finalitate.
Că, datorită împrejmuirii suprafeței respective, nu poate folosi terenul conform destinației sale.
Că, a promovat inclusiv plângeri penale împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, însă până în prezent nu a primit nici-o comunicare privind modul de soluționare al dosarului penal.
Că, în ceea ce privește legitimitatea cererii sale de acordare a unor daune cominatorii de 10 lei/zi de întârziere și despăgubiri pentru lipsa de folosință pentru 3 ani anteriori introducerii cererii, aceasta rezidă din conținutul art.1521,1531 și art. 1547-1548 din Noul Cod Civil.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 555,563,1521,1531 și art. 1547-1548 din Noul Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1571 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Tudorița.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C. G., cu domiciliul procedural ales la SPARL Săuleanu și Asociații din C., .. 47, Jud. D., în contradictoriu cu pârâta M. Tudorița, dom. în ., jud. Gorj .
A fost obligată pârâta M. Tudorița să lase reclamantului C. G. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1187 m.p. teren identificată conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert V. G..
A fost obligată pârâta M. Tudorița la plata sumei de 1922 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului către reclamantul C. G..
A fost obligată pârâta M. Tudorița să ridice gardul împrejmuitor al terenului în litigiu și construcția provizorie din lemn (fost coteț) edificată pe teren.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei M. Tudorița la daune cominatorii.
A fost obligată pârâta M. Tudorița la plata sumei de 1874 lei cheltuieli de judecată către reclamantul C. G..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pentru o corectă soluționare a cauzei, se impune stabilirea dreptului aplicabil atât sub aspectul normelor de drept procesual, cât și sub aspectul dreptului material.
În ce privește normele de procedură aplicabile în cauza de față, în raport de data introducerii acțiunii la instanța de judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865.
În ce privește normele de drept material, s-a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare, potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din L.71/2011 pentru punerea în aplicare a L.287/2009 privind Codul civil.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Tudorița, invocată în ședința publică din 11.09.2013 prin apărător, instanța s-a pronunțat cu precădere.
Pentru susținerea acestei excepții, pârâta a depus la dosar actul de donație cu clauza întreținerii, act autentificat sub nr. 3661/11.12.2009, prin care M. Tudorița, în calitate de donatoare, a donat numitei G. G. în deplină proprietate și liniștită posesie mai multe imobile situate în intravilanul comunei Cătunele, ., jud. Gorj, cu număr cadastral 599, întabulate în CF nr._ a comunei Cătunele, compuse din suprafața totală de 1011 m.p. teren din actul de proprietate, respectiv suprafața de 1003 m.p. teren cu vecini la E – C. G., la V – DS 5, la S – DJ671B și la N – moștenitor C. S., din care suprafața de 740 m.p. teren curți construcții și suprafața de 263 m.p. teren arabil, împreună cu o construcție C1 cu suprafața construită la sol de 86 m.p. și o construcție C2 cu suprafața construită la sol de 25 m.p. ambele situate pe terenul curți construcții descris mai sus.
În cuprinsul actului de donație mai sus menționat, s-a consemnat de către notarul public faptul că donatoarea M. Tudorița a dobândit aceste imobile atât prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 132 din 17.11.2009 eliberat de BNP P. O., cât și prin construcție, conform adeverinței nr. 2167 din 19.04.2007 eliberată de Primăria comunei Cătunele.
Cu toate acestea, pârâta nu a depus la dosar certificatul de moștenitor menționat în actul de donație, iar expertul desemnat în cauză, nu a consemnat existența vreunui act doveditor al proprietății pârâtei asupra terenului în litigiu.
Prin urmare, s-a apreciat că terenul înscris în actul de donație prezentat de pârâtă în susținerea excepției lipsei calității sale procesuale, vizează terenul pârâtei, învecinat cu acela în litigiu.
Că este vorba de terenuri învecinate, rezultă și din depozițiile martorilor ascultați în cauză.
Martorul T. V. a arătat că părțile se judecă pe un teren în suprafață de 10-12 ari situat în apropierea casei pârâtei.
De altfel, pârâta în răspunsul la interogatoriu a arătat că ocupă terenul în litigiu și că nu are acte de proprietate asupra acestui teren.
În consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
În fapt, defunctului C. M., autorul reclamantului C. G. i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 1986 m.p., situată pe teritoriul comunei Cătunele, jud. Gorj, conform titlului de proprietate nr._/13.05.2010 și procesului-verbal de punere în posesie din 31.03.2010 (filele 4-6 din dosar).
Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de d-l expert V. G. și instanța a reținut că acest teren are suprafața măsurată de 1187 m.p., este teren intravilan, situat în ., tarlaua 2, . . în schița de la fila 71 din dosar).
Expertul desemnat a precizat că, terenul în litigiu este înscris în actele de proprietate prezentate de reclamant, respectiv titlul de proprietate nr._/13.05.2010 eliberat pe numele C. M. și procesul-verbal de punere în posesie încheiat la 31.03.2010, respectiv schița aferentă acestuia.
Terenul în litigiu este înscris în aceste documente ca teren intravilan, situat în tarlaua 2, . suprafață de 1293 m.p.
Cu privire la categoria de folosință a terenului, expertul a precizat că, în acte terenul este înscris ca teren arabil, însă pe teren a fost plantată vie, livadă și o porțiune este pășune, lăstăriș și tufăriș (fila 69 din dosar).
Din concluziile raportului de expertiză mai sus menționat, s-a reținut că, terenul ocupat de pârâtă este suprafața de 1187 m.p. rezultată din măsurători.
Că, pârâta ocupă terenul în litigiu rezultă fără dubiu și din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei M. Tudorița la cererea reclamantului.
În răspunsul la interogatoriu pârâta a arătat că, nu a avut drept de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar folosința și a cultivat acest teren pentru că familia sa a fost obligată de către fostul CAP să-l muncească.
A mai arătat pârâta că, reclamanții i-au cerut să nu mai folosească acest teren, dar fără a-i prezenta vreun act de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 555 alin. 1 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda folosi și dispune de un bun, în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege.
În același sens, disp. art. 563 alin.1 cod civil prevăd că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, având de asemenea dreptul la despăgubiri dacă este cazul.
Art. 565 Cod civil stabilește în materie de probațiune că, proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară se va face cu extrasul de carte funciară.
Însă, potrivit art. 56 din L.71/2011 această regulă se va aplica numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială și deschiderea la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective .
De altfel, chiar și după ce art. 565 C.civil va deveni aplicabil, regula referitoare la dovada dreptului de proprietate imobiliară nu poate avea caracter absolut, trebuind interpretată în acord și cu art. 887 alin.1 C.civ. conform căruia, drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cauze expres prevăzute de lege.
În aceste condiții, s-a apreciat că reclamantul C. G., fiul defunctului C. M. este cel care face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cât timp pârâta nu a prezentat nici un act de proprietate asupra terenului în litigiu și nici nu a invocat dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive, arătând, dimpotrivă că, nu a muncit terenul sub nume de proprietar și din voință proprie, ci pentru că a fost obligată de fostul CAP, aspect confirmat și de martora C. C..
Față de aceste considerente, s-a admis în parte cererea reclamantului, sub aspectul capătului de cerere, având ca obiect acțiune în revendicare și s-a dispus obligarea pârâtei M. Tudorița să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1187 m.p. teren identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de d-l expert V. G..
S-a dispus de asemenea obligarea pârâtului să ridice gardul împrejmuitor de pe terenul în litigiu, întrucât, din depozițiile martorilor ascultați în cauză, rezultă că pârâta a împrejmuit terenul în litigiu, îngrădind accesul proprietarului la bunul său imobil.
În ce privește lipsa de folosință a terenului, s-a reținut că, potrivit disp. art. 563 alin.1 C.civil, proprietarul este îndreptățit la despăgubiri. Contravaloarea lipsei de folosință a fost calculată în cauză prin raportul de expertiză întocmit de către d-l expert Didelea T. (filele 61-65 din dosar).Expertul desemnat a stabilit că, din suprafața totală de 1187 m.p. ocupată de către pârâtă, 161 m.p. este ocupată de pomi, 222 m.p. plantată cu vie hibridă, 144 m.p. vie și pomi, 318 m.p. pomi, 239 m.p. pășune și 84 m.p. lăstăriș (arboret).
Cum din depozițiile martorilor ascultați în cauză (filele 44,45,46 din dosar ), rezultă că după anul 2010 pârâta a fost cea care a muncit via, iar reclamantul a cules strugurii timp de doi ani, nu se poate spune că reclamantul a fost lipsit de folosința suprafeței plantată cu vie, astfel încât contravaloarea producției posibil de realizat la cultura viței de vie, va fi scăzută din calculul efectuat de expert.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cuprinsă între data promovării acțiunii și data eliberării terenului revendicat, acesta a fost respins, întrucât la acest moment nu se poate vorbi despre refuzul pârâtei de a elibera terenul după data pronunțării unei hotărâri judecătorești asupra litigiului dintre părți. Mai mult, din răspunsul pârâtei la interogatoriu, rezultă că pârâta este de acord să elibereze terenul reclamantului, dacă este al acestuia și dacă îi va plăti c/valoarea înființării culturilor.
Cu toate acestea, în cauza de față, pârâta nu a promovat o cerere reconvențională în care să solicite obligarea pârâtului la c/val. lucrărilor de înființare a plantației de vie și pomi.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți.
Reclamantul C. G. susține că eronat prima instanță nu i-a acordat integral cheltuielile de judecată efectuate în cauză, deși a admis acțiunea formulată.
Astfel, arată că au fost achitate taxa judiciară de timbru, timbru judiciar aferent, onorarii experți și avocat, care totalizate rezultă o sumă mai mare decât cea stabilită de prima instanță. Precizează că sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.p.civ. 1865, atât sub aspectul solicitării cheltuielilor în speță, cât și al existenței culpei procesuale a pârâtei.
Pârâta M. Tudorița a criticat sentința în sensul că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, respectiv sub aspectul eronatei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive.
În drept, a invocat prevederile art. 299 și urm. C.p.civ. 1865.
Recursul pârâtei urmează a se anula ca netimbrat în condițiile în care, deși a fost legal citată cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru, specificându-i-se cuantumul acesteia, nu a onorat această obligație. Totodată, recurenta nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în condițiile OUG nr. 51/2008.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, aplicabilă în speță, acțiunile introduse la instanța judecătorească sunt supuse timbrării, în condițiile legii. Totodată, art. 20 alin.3 din aceeași lege stipulează în sensul că neplata taxei judiciare de timbru până la termenul de plată stabilit în acest sens de instanța de judecată atrage anularea cererii.
În ceea ce privește recursul reclamantului, instanța de recurs constată că este întemeiat întrucât admiterea în parte a acțiunii se referă doar la întinderea suprafeței de teren revendicată, capetele de cerere fiind admise toate. Or, expertizele efectuate în dosar au fost probe necesare indiferent de întinderea terenului revendicat, iar onorariul de avocat este de asemenea justificat.
Pe cale de consecință, cuantificând sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar aferent, onorarii experți, onorariu avocat, cheltuielile de judecată se ridică la suma de 2829 lei, urmând în baza art. 312 alin.1 să se admită recursul cu consecința modificări sentinței în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul arătat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În recurs, deși a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost dovedite, nefiind depusă vreo chitanță de plată a onorariului de avocat, iar calea de atac nu a presupus achitarea vreunei taxe judiciare de timbru față de obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta M. Tudorița, împotriva sentinței civile nr. 1571 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Admite recursul reclamantului C. G. declarat împotriva sentinței civile nr. 1571 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata a 2829 lei cheltuieli de judecată la fond către reclamant în loc de 1874 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, L. P. |
Red. G.R./Tehn. C.I.L.
Jud. fond D.C. B.
2ex/28 Noiembrie 2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1766/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
