Contestaţie la executare. Decizia nr. 2383/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2383/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 7884/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2383/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. S.
Judecător V. B.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea P. M. împotriva deciziei civile nr.1660/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011*, în contradictoriu cu intimații S. G., M. A. și Biroul Executorului Judecătoresc T. E. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatoarea P. M. fiind reprezentată de avocat U. G. și intimata S. G., reprezentată de avocat C. M., intimații M. A. și Biroul Executorului Judecătoresc T. E. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând contestația în anulare în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat U. G. pentru contestatoarea P. M. a solicitat admiterea contestației în anulare conform motivelor depuse la dosar.
Avocat C. M. pentru intimata S. G. a solicitat respingerea contestației în anulare, precizând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 C.pr.civ.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2011, contestatoarea S. G. în contradictoriu cu intimații P. M., M. A., M. I. și B. T. E. C., a formulat contestație atât împotriva titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 8751/30.12.2008 la BNP T. I. vizând existența, întinderea și valabilitatea creanței, precum și împotriva executării silite propriu zise imobiliare, care vizează apartamentul situat în Tg-J., . aflat în indiviziune, executare silită aflată pe rolul B. T. E. C., în dosarul de executare nr. 142/E/2011și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
A solicitat să se dispună următoarele: lămurirea existenței creanței pretinse de intimata creditoare, în sensul că suma de 12.000 euro pretinsă nu este suma reală datorată, anularea actelor și formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 142/E/2011 al B. T. E. C., referitoare la urmărirea apartamentului descris mai sus și suspendarea executării silite .
În motivarea contestației, s-a arătat că executorul judecătoresc a inițiat la cererea intimatei creditoare, acte și forme de executare silită imobiliară, asupra unui apartament compus din patru camere și dependințe, aflat în coproprietatea contestatoarei și a părinților săi, marin A. și M. I., care nu sunt debitori în cauză, în cote de ½ din imobil, ceea ce constituie un impediment la executarea silită asupra întregului imobil, cum de altfel executorul a inițiat și întocmit actele și formele de executare.
La data de 16.02.2012 contestatoarea a formulat o precizare la cererea inițială, în sensul că în determinarea cadrului procesual al acțiunii, solicită ca acțiunea să fie soluționată doar în contradictoriu cu intimații P. M. și M. A. și B. T. E. C., fără intimatul M. I., care la momentul formulării acțiunii era decedat, fiind conceptat din eroare, depunând în acest sens certificatul de deces al acestuia.
Contestatoarea a răspuns la apărările intimatei creditoare, arătând cu privire la contestația la titlu, că plățile parțiale efectuate conform înscrisurilor depuse la dosar, au vizat împrumutul perceput de la intimată conform contractului autentificat sub nr. 8751/2008 și nu în contul altor împrumuturi ulterioare, iar referitor la contestația propriu zisă, a arătat că bunul supus urmăririi este un apartament cu 4 camere, situat în mun. Tg J., și care nu se află în proprietatea exclusivă a sa, fiind un bun aflat în indiviziune, respectiv și în coproprietatea mamei sale M. A., iar pe de altă parte la momentul formulării contestației tatăl său M. I., era decedat, cota sa parte din imobil fiind transmisă mamei sale M. A., prin succesiune, conform certificatului de moștenitor nr. 219/22.11.2002.
La termenul din 07.03.2012, creditoarea intimată a formulat note de ședință, prin care și-a manifestat punctul de vedere cu privire la precizările făcute de către contestatoarea în răspunsul la întâmpinare, arătând că aceasta nu spune adevărul atunci când afirmă că nu a mai contractat și alte împrumuturi, afirmând că la cercetare penală efectuată în dosarul nr. 4328/P/2011, a declarat că a perfectat cu P. M., un contract de împrumut pentru suma de_ Euro, iar după aproximativ 6 luni de zile, a mai împrumutat de la aceasta 3000 Euro și altă dată 2000 Euro și că tot în declarația dată în același dosar, contestatoarea S. G. a recunoscut că a trimis lui P. M. în lunile octombrie, noiembrie 2010, 4000 Euro și încă 1000 Euro pentru a mai reduce din datoria din afara contractului.
Prin sentința civilă nr.6126/04.04.2012 a Judecătoriei Tg.- J., s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. G. în contradictoriu cu intimații P. M., M. A. și B. T. E. C. și s-a dispus îndreptarea actului de executare, respectiv somația nr. 142/2011, în sensul că se va proceda la urmărirea cotei de ½ din imobilul ce face obiectul executării silite, fiind respinse celelalte capete ale cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, care a fost admis prin decizia nr.2470/05.09.2012 a Tribunalului Gorj, sentința fiind casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu îndrumarea ca în cadrul rejudecării să se administreze un probatoriu complet cu privire la contestația la titlu și să se soluționeze cererea reconvențională referitoare la ieșirea din indiviziune contestatoarei cu privire la imobilul supus executării silite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg- J. sub nr._/318/2011*.
Cu ocazia rejudecării, instanța a dispus ca intimata să precizeze valoarea apartamentului a cărui partajarea o solicită în cadrul cererii reconvenționale în vederea stabilirii taxei de timbru, aceasta achitând taxa de timbru în cuantum de 4500 lei conform chitanței nr._ din 21.11.2012.
La termenul din data de 28.11.2012, contestatoarea a formulat întâmpinare la cererea reconvenționale formulată de P. M., solicitând respingerea acesteia, că în realitate, suma datorată intimatei este de numai 4000 Euro și aceasta poate fi recuperată din veniturile sau alte bunuri proprii ale debitoarei, astfel că nu se impune împărțirea bunului imobil apartament compus din 4 camere situat în Tg.- J. ce are o valoare mult mai mare decât suma reală datorată.
A precizat că în interesul executării silite era necesar ca executorul să verifice și să solicite debitorului potrivit art.373/1 alin.7 C.pr.civ. lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile acesteia, întrucât debitoarea este încadrată în muncă, are în proprietatea sa exclusivă bunuri mobile importante, respectiv autoturism și alte terenuri, astfel încât creanța poate fi îndestulată și din alte bunuri sau venituri .
Contestatoarea a mai arătat că cererea reconvențională formulată de intimata – creditoare trebuie analizată și în raport de întinderea reală a creanței pe care o datorează contestatoarea debitoare, cu atât mai mult cu cât aceasta este de bună –credință, și-a achitat o mare parte din creanță, așa încât ce a rămas de restituit este o sumă mult prea mică față de valoarea apartamentului asupra căruia se solicită partajarea.
Prin încheierea din ședința publică din 12.12.2012, instanța a dispus admiterea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr.142/F/2011 al B. T. E. până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații iar prin încheierea din ședința publică din 19.12.2012 a încuviințat pentru contestatoare proba cu interogatoriu intimatelor M. A. și P. M. și proba testimonială, iar pentru intimată proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 3238 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._/318/2011*, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S. G., cu domiciliul în Tg J., Al. V., . în contradictoriu cu intimații P. M., cu domiciliul în Tg J., ., județul Gorj, M. A., cu domiciliul în Tg J., ., județul Gorj și B. T. E. C., cu sediul în Tg Cărbunești, ., județul Gorj.
Au fost anulate formele de executare întocmite de B. T. E. C. în dosarul de executare nr. 142/2011.
S-a lămurit întinderea titlului executoriu, în sensul că din creanța datorată potrivit titlului executoriu a fost achitată suma de 34.530 lei, rămânând de achitat diferența până la concurența sumei datorate conform titlului executoriu.
A fost admisă cererea reconvențională și pe cale de consecință dispune partajarea bunului supus executării silite .
S-a constatat că contestatoarea S. G. și intimata M. A. sunt coproprietare cu privire la apartamentul situat în Tg-J., ., ., cu o cotă de câte 1 pentru fiecare.
S-a dispus ieșirea părților in starea de coproprietate .
A fost atribuit bunul imobil în lotul contestatoarei .
A fost obligată contestatoarea la plata către intimata M. A. a sumei de 95.812,5 lei reprezentând ½ din contravaloarea apartamentului.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și obligă contestatoarea la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 30.12.2008 a fost încheiat între contestatoarea S. G. și intimata P. M. contractul de împrumut autentificat sub nr.8751/30.12.2008 la BNP T. I. din Tg-J., iar în temeiul acestui contract, intimata P. M. i-a acordat cu titlu de împrumut contestatoarei S. G. suma de 12.000 Euro ce urma să-i fie restituită până la data de 01.01.2010.
Întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita împrumutul în termenul scadent, intimata P. M. a formulat cerere de executare silită la data de 30.09.2011 către executorul judecătoresc, formându-se astfel dosarul nr. 142/2011 al B. T. E. C..
S-a declanșat astfel executarea silită imobiliară de către executorul judecătoresc cu privire la apartamentul situat în Tg.- J., ., fiind notată executarea silită în cartea funciară a imobilului, în conformitate cu încheierea nr._/15.12.2011 emisă de OCPI Gorj.
Prin procesul verbal încheiat la data de 17.11.2011 de către executorul judecătoresc s-a constatat că în urma convorbirii telefonice din data de 16.11.2011 debitoarea S. G. s-a prezentat la sediul secundar al executorului și a declarat că recunoaște debitul de 4000 de euro pe care se obligă să-l restituie.
Prin încheierea nr. 3294/06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Tg.- J. în dosarul nr._/318/2011, instanța a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut autentificat sub nr.8751/30.12.2008 de către BNP T. I. din Tg.- J..
Executorul judecătoresc a emis procesul verbal de cheltuieli de executare la data de 30.09.2011, precum și somația nr. 142/2011 la data de 17.11.2011 și prin notificarea adresată executorului judecătoresc contestatoarea i-a solicitat acestuia să-i comunice somația, titlul executoriu și procesul verbal de cheltuieli de executare în conformitate cu dispozițiile codului de procedură civilă, arătând că i s-a refuzat comunicarea oricăror altor informații și înscrisuri din dosarul de executare silită.
Contestatoarea a formulat prezenta contestație la executare, arătând în principal că suma ce reprezintă creanța datorată este mult mai mică decât cea menționată în titlul executoriu ca urmare a plăților ulterioare efectuate în conformitate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitând lămurirea întinderii creanței dar și sub aspectul că apartamentul supus executării silite se află în coproprietate, contestatoarea având o cotă de ½ din imobil, în timp ce cealaltă cotă de ½ fiind în proprietatea intimaților M. A. și M. I., făcând precizarea că nu poate fi urmărit întreg apartamentul .
În analizarea primului motiv al contestației la executare, respectiv lămurirea întinderii creanței pretinse de intimata - creditoare, instanța a reținut că inițial între părți a fost încheiat contractul de împrumut la data de 30.12.2008 autentificat sub nr. 8751 la BNP T. I. din Tg-J. vizând o sumă de 12.000 Euro însă ulterior, contestatoarea a efectuat plăți în contul acestei datorii, astfel că suma datorată s-a redus.
În acest sens, instanța a reținut că la data de 31.12.2009 s-a efectuat plata sumei de_ lei conform ordinului de plată din aceeași dată cu mențiunea că această sumă reprezintă contravaloare împrumut (fila 16) la data de 10.06.2010 s-a efectuat plata sumei de 10.000 lei conform foii de depunere nr._ (fila 17) la data de 29.01.2010 s-a plătit suma de 5000 lei conform Ordinului de plată din aceeași dată reprezentând contravaloare împrumut, la data de 29.01.2010 s-a achitat suma de 5000 lei conform foii de depunere nr._, la data de 22.07.2010 s-a achitat suma de 5000 lei conform foii de depunere nr._, la data de 28.10.2010 s-a achitat suma de 4270 lei conform facturii ._ emisă de Poșta Română, la data de 03.11.2010 s-a achitat suma de 4280 lei conform facturii ._ emisă de Poșta Română, iar la data de 10.11.2010 s-a achitat suma de 4280 lei conform facturii M._ emisă de Poșta Română.
S-a reținut din conținutul acestor ordine de plată și facturi că beneficiarul plății este P. M., contul în care s-a efectuat plata este același, iar la explicațiile cu privire la ce reprezintă suma depusă se menționează că reprezintă restituire împrumut S. G..
Astfel, instanța a constatat că din întreaga sumă ce a fost menționată în titlul executoriu a fost achitată o diferență în cuantum de 34.530 lei, rămânând de achitat diferența până la concurența sumei datorată conform titlului executoriu.
Nu a fost reținută susținerea intimatei creditoare, în sensul că au mai fost acordate de către aceasta mai multe împrumuturi pentru care însă nu au fost întocmite înscrisuri sub semnătură privată care să menționeze creanța, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că între părți a existat o strânsă relație apropiată și de încredere reciprocă astfel încât să nu fie necesară întocmirea unor astfel de înscrisuri.
Conform art. 1191 cod civil :” Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. Nu se va primi niciodată o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei „.
În cauza de față părțile nu au încheiat un înscris care să cuprindă înțelegerea dintre acestea referitoare la împrumutul unor alte sume de bani, decât cea menționată în contractul încheiat de părți la notariat.
Din declarațiile martorilor propuși de părți, numai martorul G. M. a arătat că părțile erau prietene și se vizitau dar având în vedere că această declarație nu se coroborează cu alt mijloc de probă, instanța a înlăturat-o, constatând că intimata P. M. nu a făcut dovada că între părți au existat relații de prietenie apropiată care să fi justificat imposibilitatea preconstituirii unui înscris referitor la acordarea împrumuturilor suplimentare către contestatoare.
Cu privire la capătul din contestația la executare referitoare la executarea silită a întregului bun, instanța a reținut dispozițiile art.493 C.pr.civ., conform căruia „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmași, nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele proprietate comună, ci vor trebui mai întâi să ceară împărțeala acestora. Creditorii personali pot urmări însă cota parte determinată din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesară să ceară împărțeala”.
Din actele dosarului a rezultat fără echivoc că debitoarea contestatoare datorează intimatei – creditoare P. M. o sumă de bani, însă executarea declanșată cu privire la un bun imobil în întregul său și nu cu privire la cota de ½ deținută în proprietate de contestatoare, este efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Cu privire la acest apartament, situat în Tg.- J., ..4(3) ., . s-a reținut de instanță că acesta a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 160/1990 încheiat între fosta Întreprindere Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă Gorj, pe de o parte și familiile M. A. și I. și S. G. și G., cu o cotă de ½ pentru fiecare familie cumpărătoare.
Ulterior, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauza întreținerii autentificat sub nr.2222 din 26.03.1998 la BNP A. M. din Tg.- J., M. I. și M. A. au vândut în deplină proprietate și liniștită posesie numitei S. G. și soțului acesteia S. G. cota lor indiviză de ½ din apartamentul menționat mai sus, cu obligația acestora din urmă să-i întrețină pe vânzători pe tot timpul vieții lor, asigurându-le locuință, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, iar după deces să-i înmormânteze conform obiceiului locului.
Prin sentința civilă nr. 1886/12.03.2010, pronunțată de Judecătoria Tg.- J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de marin A. împotriva pârâților S. G. și S. G. și s-a dispus rezoluțiunea contractul de vânzare – cumpărare cu clauza întreținerii autentificat sub nr.2222 din 26.03.1998 la BNP A. M. din Tg.- J., părțile fiind repuse în situația anterioară.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5271/16.11.2010 la BNP S. B. din Tg.-J., S. G., fostul soț al contestatoarei S. G., a predat acesteia din urmă cota de ½ din apartamentul menționat mai sus, pe care o deținea în codevălmășie cu aceasta, astfel că S. G. a devenit proprietară pe cota de ½ din apartament .
Instanța a reținut că nu se mai impune dezbaterea succesiunii numitului M. I. cu privire la acest apartament, întrucât calitatea succesorală o deține numai intimata M. A. în virtutea testamentului universal autentificat sub nr. 2221 din 26.03.1998 la BNP A. M. din Tg-J., iar contestatoarea S. G. nu are vocație succesorală la moștenirea acestui autor.
De asemenea, s-a reținut că autorul M. I. a fost soțul din cea de-a doua căsătoriei a intimatei M. A., nefiind tatăl contestatoarei.
S-a înlăturat susținerea contestatoarei în sensul că creditoarea intimată are posibilitatea să solicite executarea silită a altor bunuri aparținând contestatoarei, instanța amintind dispozițiile art. 371 1 alin. 3 cod proc.civ.conform cărora :” executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum și a cheltuielilor de executare.”
Cu privire la cererea reconvențională formulată de intimata P. M., instanța a apreciat-o ca întemeiată și a admis-o, cu consecința partajării bunului supus executării silite, urmând să dispună ieșirea din starea de coproprietate a numitelor M. A. și S. G..
Instanța a reținut că expertul desemnat în cauză a identificat apartamentul în litigiu care a fost evaluat la suma de 191.525 lei și a arătat totodată că apartamentul este greu partajabil în natură datorită modificărilor efectuate în compartimentarea acestuia.
Întrucât apartamentul în litigiu este deținut în cote de câte ½ de contestatoare și de intimata M. A., instanța a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune a acestora, în cota arătată mai sus.
Întrucât nu este posibilă partajarea în natură a bunului, instanța a apreciat că se impune atribuirea bunului imobil în lotul contestatoarei S. G. având în vedere și faptul că în acest fel intimata creditoare să fie în măsură să obțină realizarea cu celeritate a creanței sale pe calea executării silite, având în vedere că procedura de partaj a fost inițiată la cererea și în interesul personal al acesteia.
Prin urmare, în situația concretă din speță, instanța a avut în vedere interesul legitim al intimatei creditoare de a obține realizarea cu celeritate a creanței sale, iar o altă modalitate de realizare a partajului ar conduce la întârzierea recuperării sumelor datorate. Mai mult, intimata M. A. nici nu și-a manifestat dorința de a-i fi atribuit bunul.
Având în vedere că bunul imobil a fost atribuit în lot contestatoarei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către intimata M. A. a sumei de 95.812,5 lei reprezentând ½ din contravaloarea apartamentului.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta intimată P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 c.pr.civ., susținându-se că în ceea ce privește lămurirea întinderii creanței supuse executării, instanța de fond a apreciat greșit că plățile efectuate au vizat titlul executoriu și nu alte credite, iar executarea pentru suma de_ euro nu este efectuată corect, deoarece suma datorată s-a redus.
În realitate suma de_ euro din titlul executor este reală, a fost achitată anterior întocmirii contractului de împrumut din 30 dec. 2008, iar contestatoarea nu a făcut nici o plată în contul acestei datorii, ci a achitat datoriile ulterioare acestui contract, sume pentru care a refuzat să încheie un nou contract de împrumut, așa cum a recunoscut la interogatoriu .
O altă critică s-a referit la capătul cerere referitor la executarea silită a întregului bun .
În prezent condițiile în care după admiterea cererii reconvenționale contestatoarea S. G. a primit în lotul său întregul bun și a devenit proprietara apartamentului iar executarea silită privește cota de 1/1, criticile contestatoarei cu privire la acest aspect nu mai au susținere, executarea urmând să se facă pentru întregul bun.
O altă critică a privit cheltuielile de judecată. S-a susținut că în măsura în care intimata S. G. a efectuat cheltuieli totale în sumă de 291 lei, iar P. M. a suportat cheltuieli în sumă de 7300 lei, în urma compensării contestatoarea trebuia să fie obligată la 7009,7 lei.
Prin decizia civilă nr.1660/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011* a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată P. M. împotriva sentinței civile nr. 3238 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._/318/2011*.
A fost obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 30.12.2008 a fost încheiat între contestatoarea S. G. și intimata P. M. contractul de împrumut autentificat sub nr.8751/30.12.2008 la BNP T. I. din Tg-J., iar în temeiul acestui contract, intimata P. M. i-a acordat cu titlu de împrumut contestatoarei S. G. suma de 12.000 Euro, ce urma să-i fie restituită până la data de 01.01.2010.
Întrucât S. G. nu și-a îndeplinit obligația de a plăti împrumutul în termenul scadent, intimata P. M. a formulat cerere de executare silită la 30.09.2011 către executorul judecătoresc întocmindu-se dosarul de executare silită 142/2011de către B. T. E., declanșându-se executarea silită imobiliară cu privire la apartamentul din Tg-J., .. 4 . județul Gorj, începerea executării silite fiind notată în cartea funciară a imobilului potrivit încheierii_/15 dec. 2011 emisă de OCPI Gorj .
S-a susținut în recurs ca prim motiv de critică că în ceea ce privește lămurirea întinderii creanței supuse executării instanța a apreciat greșit că plățile efectuate au vizat titlul executoriu și nu alte credite, iar executarea pentru_ euro nu este efectuată corect, deoarece suma datorată s-ar fi redus.
S-a reținut că nu poate fi primită această critică, deoarece așa cum s-a arătat între părți titlul executoriu îl constituie contractul de împrumut 8751/30.12.2008 la BNP T. I. din Tg.- J., din care rezultă că P. M. a dat cu titlu de împrumut lui S. G. suma de_ euro, ce urma să-i fie restituită la 1.01.2010, din contract rezultând că S. G. a primit această sumă de bani ( fila 14 dosar ).
În legătură cu acest contract, instanța a reținut corect că la 31 dec. 2009 s-a efectuat o primă plată prin ordinul de plată pentru suma de_ lei ( fila 16 dosar instanță fond ), iar la data de 10 iunie 2010 prin foaia de depunere_ s-a mai plătit suma de 1000 lei ( fila 17 dosar ) ,următoarele sume fiind achitate la 29.01.2010 – suma de 5000 lei, conform ordinului de plată, la 29.01.2010 suma de 5000 lei, conform foii de depunere_, la 22 iulie 2010 s-a achitat suma de 5000 lei conform foii_.al 28 oct. 2010 s-a achitat 4270 lei, conform facturii ._ emisă de Poșta Română, la 3.11.2010 s-a achitat 4280 lei conform facturii ._ emisă de Poșta Română, iar la 10.11.2010 s-a achitat 4280 lei conform facturii M._ emisă de Poșta Română.
Din aceste documente a rezultat că plățile s-au efectuat către P. M., în contul acesteia, iar în explicațiile cu privire la împrumut se menționează că reprezintă restituire împrumut S. G., suma totală_ lei, rămânând o diferență de 34.530 lei.
Atât în fața primei instanțe, cât și în recurs s-a susținut că aceste plăți nu au avut în vedere contractul de împrumut nr. 8751/30.12.2008 la BNP T. I., ci alte împrumuturi ulterioare, pe care recurenta a susținut că le-a acordat intimatei .
Corect această susținere nu a fost împărtășită de instanța de fond, în sensul că au mai fost acordate de aceasta mai multe împrumuturi, pentru care nu au fost întocmite înscrisuri care să menționeze creanța, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că între părți nu a existat o relație apropiată și de încredere reciprocă, mai ales că primul contract de împrumut a fost încheiat în formă autentică ,aplicându-se corect dispozițiile art. 1191 Cod civil, astfel că primul motiv de recurs a fost respins ca nefondat .
Al doilea motiv de recurs a privit executarea silită a întregului bun .
Sub acest aspect s-a reținut că nu poate fi primită nici această susținere deoarece prin aceeași sentință civilă s-a reținut că S. G. și M. A. sunt coproprietare cu privire la apartamentul din Tg-J. .. 8 . actul de partaj voluntar nr. 5271/2010 S. G. fostul soț al contestatoarei S. G. a predat acesteia din urmă cota de ½ din apartament, pe care o deținea cu aceasta, astfel că aceasta a devenit proprietară pe cota de ½ din apartament.
Potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 1 alin. 3 c.pr.civ. executarea silită are loc în oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu ,achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate potrivit legii, precum și a cheltuielilor de executare.
Prin urmare, în mod corect a fost admisă cererea reconvențională formulată de P. M., cu consecința partajării bunului supus executării silite, urmând să dispună ieșirea din starea de coproprietate a lui M. A. și S. G., apartamentul fiind evaluat de expertul numit la suma de 191.525 lei, bunul imobil fiind atribuit în lotul contestatoarei S. G. deoarece nu este comod partajabil și urmează să plătească sultă lui M. A._,5 lei.
Deci executarea silită se poate îndrepta cu privire la întregul imobil în cotă de 1/1, astfel că criticile formulate în cauză nu sunt întemeiate.
Al treilea motiv de recurs a vizat cheltuielile de judecată, recurenta susținând că S. G. a efectuat cheltuieli totale în sumă de 291 lei, iar P. M. de 7300 lei și că în urma compensării trebuia să fie obligată la 7009,7 lei și nu la suma de 5000 lei.
Verificând acest aspect, s-a reținut că prima instanță a avut în vedere cheltuielile efectuate în cursul procesului, respectiv taxe de timbru, onorariu expert și nu cheltuielile privind onorariul de avocat, care nu se compensează, astfel că suma de 5000 lei rezultată din compensare este corectă.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatoarea P. M..
În motivarea contestației în anulare a arătat contestatoarea că Tribunalul Gorj a omis să cerceteze motivul prevăzut de art.304 punct 9 C.pr.civ observând și temeiul de drept substanțial invocat de către aceasta în recurs, respectiv art.1197 C.civ, din considerentele deciziei contestate nu rezultă raționamentul juridic pentru care instanța de control judiciar a apreciat că nu ar fi incident temeiul invocat de aceasta.
Un alt motiv al contestației îl reprezintă greșeala materială a instanței de control judiciar.
S-a mai arătat că în mod greșit a apreciat atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar că bunurile împrumutate ar fi bunuri fungibile, având în vedere și voința părților, potrivit art.969 C.civ.
Analizând cererea formulată, tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art.318 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegrarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul, sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac poate fi admisibilă numai în cazuri limitativ prevăzut de lege, prin această cale urmărindu-se repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Cu privire la teza a II a din art.318 C.pr.civ., tribunalul apreciază că nici această critică invocată de contestatoare nu este întemeiată, avându-se în vedere că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli grave de fapt în legătură cu aspectele formele ale recursului și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei civile nr.1660/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011*.
În baza art.274 C.pr.civ. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata S. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M. împotriva deciziei civile nr.1660/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011*, în contradictoriu cu intimații S. G., M. A. și Biroul Executorului Judecătoresc T. E. C..
Obligă contestatoarea la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.11.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, V. B. | Judecător, N. B. |
Grefier, E. C. |
Red V.B.
Thn. LM
2ex/10 decembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 551/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1692/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
