Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 206/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 7136/95/2012*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. G.
Grefier C. B.
Procuror de ședință Părăușeanu M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul L. G. cu domiciliul în Tg-J., ., județul Gorj îndreptată împotriva pârâtului S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii privind stabilirea domiciliul obligatoriu pentru L. M. și L. G. și constatarea caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supus L. Gr.G. prin decizia nr.574/1952 și 377/1952 și obligarea Statului R. la despăgubiri pentru suprafața de 4,5 ha teren situat în spatele fostei fabrici de cărămidă refractară, pentru suprafața de 2778 mp situată în .>
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantul L. G. fiind reprezentat de doamna avocat Trantea Gențiana în substituire pentru avocat Z. R. C. iar pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Direcția G. Regională a Finanțelor Publice reprezentat prin consilier juridic P. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Doamna avocat Trantea Gențiana pentru reclamantul L. G. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul, constatarea caracterului politic al măsurilor dispuse de către Regimul Comunist împotriva autorilor L. M. și L. G. și pe cale de consecință obligarea Statului R. la despăgubiri pentru suprafața de teren de 2778 mp, teren situat în Zona străzii Gilort din Municipiul Tg-J. și 4, 5 ha teren situat în zona Vădeni, Municipiul Tg-J., cu cheltuieli de judecată.
În drept s-a susținut că acțiunea este fondată pe dispozițiile art.4 și art.5, lit.b din Legea 221/02 iunie 2009. A depus și concluzii scrise.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția G. a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj prin consilier juridic P. D. a lăsat la apreciere cu privire la constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse de Regimul Comunist și respingerea cererii cu privire la plata despăgubirilor.
Reprezentantul Parchetului procuror de ședință M. Părăușeanu a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse și respingerea cererii cu privire la
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Gorj, reclamantul L. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj pentru ca prin sentința ce se va pronunța în art.1 alin. 2 lit.e din Legea 221/2009 să se constate caracterul politic privind stabilirea domiciliului obligatoriu pentru L. M. și L. G. în perioada 2 martie_63 în baza Decretului 83/1949 iar în temeiul art.4 să se constate caracterul măsurii administrative la care a fost suspus L. G., decedat 4 mai 1953 în Spitalul Văcărești, respectiv măsura luată de organele fostei miliții sau securități, prin confiscarea și naționalizarea imobilelor proprietate ale acestuia după cum urmează:
-o diferență de circa 300 mp situat în Tg-J. . din suprafața totală de 3170 mp, suprafața de 300 m aflându-se în prezent sub clădirea Casei de Cultuiră a Sindicatelor, teren obținut prin cumpărare de autorul său de la A. D. Bumbești, prin ordonanța de adjudecare nr.6470/18.12.1926, înscris în registrul de transcripțiuni sub nr.6470 volum 10 din 13.12.1926; o diferență de circa 2778 mp teren situat în Zona străzii Gilort din Municipiul Tg-J., cumpărat de tatăl său de la A. și P. V. cu actul autentificat sub nr.1476/17.10.1945, suprafața terenului cumpărat fiind de 2, 5 ha și un rest de teren de 4, 5 ha situat în Zona Vădeni din Municipiul Tg-J. cumpărat de tatăl său de la C. și A. M.A., fost fond de comerț al fabricii de Produse Refractare Vădeni.
În temeiul disp.art.5 alin. 1 lit.b din Legea 221/2009 a solicitat obligarea Statului R. la acordarea de despăgubiri în cuantum de 420.000 euro, reprezentând echivalentul valoric al imobilelor confiscate ca efect a măsurilor administrative cu caracter politic luate împotriva autorului L. G. în perioada 1948-1963.
În motivarea acțiunii s-a susținut că are calitatea de descendent de gradul I fiul al autorului L. Gr.G. decedat în anul 1953 la Spitalul Văcărești și supus unor măsuri administrative cu caracter politic așa cum sunt îndeplinite de art.4 alin. 2 din Legea 221/2009.
S-a depus la dosar adresa Ministerului Justiției nr._/31.03.1994 din care rezultă că împotriva lui L. M. mama reclamantului, ca urmare a exproprierii în baza decretului nr.83/1949 la data de2 martie 1949 i s-a fixat domiciliul obligatoriu în Tg-J. unde locuia, iar măsura a fost ridicată la 15 august 1963 (fila 5 dosar instanță fond).
Au fost depuse de asemenea deciziile nr.1573/13 iunie 2005 a Secției I a Curții de Apel C., decizia civilă nr.811/13.04.2004 pronunțată de aceeași instanță în dosarul 2009 /CIV /2004, sentința civilă nr.6668/30.10.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.3022/2003, actele de proprietate prin care au fost dobândite imobilele de autorul său, anexa 39 la HCJ 3262/A/15.11.2002 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în anexă fiind trecut la despăgubiri, notificarea adresată Primăriei Municipiului Tg-J. în baza art.21 din legea 10/08.02.2001 privind regimul juridic al unor imobile luate abuziv în perioada 6 martie_85, sentința civilă nr.5950/2002 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.8468/2002, copie de pe actul de vânzare cumpărare4 autentificat sub nr.1678, HCJ 2458 și anexa la hotărâre privind reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru suprafața de 2,5000 ha, sentința civilă nr.4126/16 iunie 2004 prin care a fost admisă acțiunea petentului L. Gr.G. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. și Comisia Județeană Gorj și prin care a fost obligată comisia locală de fond funciar să întocmească procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2, 5 ha ce a făcută obiectul HCJ 2458, să întocmească și restul documentației și să o înainteze comisiei județene pentru eliberarea titlului de proprietate, fiind obligat primarul orașului Tg-J. cu titlul de daune cominatorii de 500.000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere.
Au mai fost depuse titlurile de proprietate nr._ din 15.09.2006 prin care i s-a reconstituit în natură 1,8436 ha, titlul de proprietate nr._ din 14.11.1998 prin care i s-a reconstituit în natură 0,3420 ha, titlul de proprietate nr._/01.01.2012 prin care i s-a reconstituit în natură suprafața de 0,366 ha (filele 6-53 dosar instanță fond).
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice Gorj la 10.09.2012 a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P.Gorj și inadmisibilitatea acțiunii, motivată pe dispozițiile art.5 lit.b din Legea 221/2009.
Au fost depuse acte de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității respectiv decizia administrativă nr.574/1952, 377/1952 prin care s-a luat măsura internării, începând cu 14 mai 1952 pe o perioadă de 24 luni, din cuprinsul acestor acte rezultând că L. G. a decedat în Spitalul Văcărești fiind emis actul de deces nr.704/1953 (filele 66-67 dosar instanță fond).
La 8 octombrie 2012 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că suprafața de teren de 300 mp intravilan, situată în Municipiul Tg-J. sub „Casa de Cultură a Sindicatelor”, face parte dintr-o suprafață mai mare de teren de 3170 m pe care autorul său a edificat în 1937 ca sa din . imobil ce nu a fost naționalizat.
În urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate i-a fost eliberat titlul pentru o suprafață mai mică decât procesul verbal de punere în posesie și adeverința, astfel încât în urma sentinței civile nr.5950 a Judecătoriei Tg-J. s-a anulat vechiul titlul, eliberându-se un nou titlu_/10 iulie 2003 pentru suprafața de 2279 mp, diferența de 300 m aflându-se sub „Casa de Cultură”.
Cu privire la terenul în suprafață de 2778 mp s-a arătat prin precizarea la acțiune că pentru acest teren a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991, a fost validat pentru 2,5 ha (HCJ 2458/1998) și întrucât comisia locală nu a procedat la punerea în posesie a obținut sentința civilă nr.4126 în dosarul nr.3023/2003 al Judecătoriei Tg-J. în urma căreia a primit 3 titluri de proprietate pentru o parte din cei 2,5 ha, respectiv pentru suprafața de 2,222 ha, iar diferența de 0,2778 ha terenul nu a putut fi restituit nefiind liber.
În aceleași condiții a solicitat pentru despăgubiri și suprafața de 4, 5 ha din zona Vădeni acest teren fiind dobândit de autorul reclamantului în anul 1940.
Cu privire la acest aspect a mai arătat că întregul teren din fosta localitate Vădeni, cumpărată de autorul său a fost de 6 ha, din care: pentru 1 ha (_ mp aferent fabricii de cărămidă și pentru clădirea fostei fabrici ulterior demolată a obținut restituirea sub formă de acțiuni de la Fondul Proprietatea, motiv pentru care la 8 martie 2000 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, teren din spatele fabricii și prin HCJ 3262/A din 15.11.2002 s-a validat propunerea comisiei locale de fond funciar pentru acordarea de despăgubiri.
Din această suprafață de 5 ha, prin Ordinul Prefectului 72/2002 s-a dispus reconstituirea în natură pentru suprafața de 5000 mp, astfel că pentru diferența de 4, 5 ha trebuie să fie despăgubit în baza dispozițiilor art.5 lit.b și art.5 alin. 5 din legea 221/2009.
În urma probelor administrate în acest dosar prin sentința civilă nr.270/08.10.2012, Tribunalul Gorj Secția I Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamant îndreptată împotriva Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.Gorj, s-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative dispuse prin decizia nr.574/1952 și 377/1952 pentru autorul L. G., s-a respins cererea cu privire la despăgubiri materiale cu motivarea că toate suprafețele de teren pentru care solicită despăgubiri în baza acestei legi a făcut obiectul unor judecăți ca urmare a aplicării legilor fondului funciar.
Astfel, suprafața de 300 mp teren situat în Tg-J., ., face parte din suprafața de 3170 mp ce a făcut obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr.5950/17.04.2002; suprafața de 2778 mp a făcut obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr.4126/16.04.2004, ambele sentințe fiind irevocabile, suprafața de 4,5 ha situată în Vădeni, a făcut obiectul litigiului soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.6686/2003 șui deciziile nr.811/2004 și 1573/2005 ale Curții de Apel C..
Din hotărârea de validare HCJ 3262/A/15.11.2002 rezultă că pentru suprafața de 5 ha în baza legii fondului funciar trebuie să i se acorde despăgubiri, iar despăgubirile în temeiul legilor fondului funciar, cât și a Legii 10/2001 se acordă pe procedura specială prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005 și nu pe temeiul dispozițiilor Legii 221/2009, astfel că cererea sub acest aspect a fost respinsă.
Împotriva a sentinței 270/08.10.2012 s-a declarat recurs atât de către L. G. cât și de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj.
În recurs s-au depus în continuare acte de la Consiliul Național al Studierii Arhivelor Securității, acte relevante cu privire la autor și care interesează cauza.
Soluționând recursurile Curtea de Apel C. Secția I Civilă nr. decizia civilă_/29.11.2012 a admis ambele recursuri a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Din motivarea deciziei de casare se reține că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală în raport de disp.art.304 C.pr.civ., că deși s-a admis proba cu înscrisuri, instanța nu a administrat această probă, înscrisuri care au fost depuse în faza judecării recursului, astfel că pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție se impune rejudecarea cauzei în fața primei instanțe.
De asemenea instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de D.G.F.P.Gorj prin întâmpinare, calitate procesuală având S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și nu D.G.F.P.Gorj.
Cauza a fost înregistrată la tribunalul sub nr._ 2013 unde reclamantul își precizează din nou acțiunea la 25.02.2013 în sensul ca să fie numit în cauză un expert care să identifice prin delimitare în teren, urmând a se stabilit și valoarea pe mp terenul obținut de autor prin ordonanța de adjudecare nr.6470/18.12.1926, transcrisă în registrul de transcripțiuni, să se identifice de asemenea și terenul dobândit prin reconstituire de către reclamant prin titlul de proprietate nr._/10.07.2003 pentru suprafața de 2279 mp și să se stabilească de către expert diferența dintre actul de adjudecare și titlul de proprietate menționat, precum și valoarea de piață a terenului retrocedat de sub clădirea „Casei de Cultură a Sindicatelor”, întrucât reconstituirea celor 2279 mp situați în ., s-a făcut în baza vechiului act respectiv în ordonanța de adjudecare citată.
De asemenea să se identifice prin delimitare în raport de vecinătăți și suprafața terenului dobândit de auitor prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1476/17.10.1945 de Tribunalul Gorj pentru suprafața de 2, 5 ha ce a fost validat prin HCJ 2458/1998 și totodată să se identifice și terenurile reconstituire în baza acestei HCJ prin titlurile de proprietate_/15.09.2006 pentru 1,8436 mp, (fila 44 dosar instanță fond), titlul de proprietate nr._/1998 pentru suprafața de 3420 mp fila 45 dosar instanță fond, titlul de proprietate nr._/2002 pentru suprafața de 366 mp, suprafața de teren reconstituită prin cele trei titluri fiind de 2,222 ha, să se stabilească diferența dintre terenul dobândit de autorul prin actele de cumpărare și suprafața reconstituiră prin cele 3 titluri precum și valoarea de piață; să identifice terenul conform registrului de transcripțiuni din anul 1940, cu nr.ordine 2429, nr.dosar 5238/08.10.1940 pentru terenul în suprafață de 6 ha cumpărat de autorul de la soții C. și A. M.A., să se individualizeze suprafața de_ mp aferent fabricii de cărămidă pentru care a primit acțiuni de la Fondul Proprietatea și respectiv suprafața de 0,5 ha restituit în natură prin Ordinul Prefectului 72/2003 și în final să se identifice suprafața de 4,5 ha teren ce a aparținut autorului prin care a fost validat prin acordarea de despăgubiri prin HCJ 3262/A/15.11.2002, dosarul fiind și în prezent la Primăria Tg-J. și să se stabilească valoarea terenului pe mp.
După depunerea raportului de expertiză topografică la 17 iunie 2013, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că s-a renunțat la capătul de cerere privind despăgubiri pentru cei aproximativ 300 mp ce au aparținut autorului său L. G. și cedați mamei sale L. M. pentru construirea ”Casei de Cultură a Sindicatelor” solicitând ca acordarea de despăgubiri în baza art.5, lit.b din Legea 221/2009 numai pentru terenurile de 4,5 ha teren situat în spatele fostei Fabrici de C. Refractară Vădeni și pentru suprafața de 2778 mp situați în Zona . motivarea că aceste terenuri au făcut obiectul unor soluții judiciare definitive și irevocabile depuse la dosar (fila 87 dosar instanță fond).
Prin încheierea din data de 27.02.2013 s-a pus în discuție probatoriul solicitat de către reclamant și de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, instanța reținând că, calitate procesuală pasivă are Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se citarea acestuia și de asemenea s-au stabilit obiectivele la care trebuie să răspundă expertul.
Au fost depuse de asemenea ca acte noi Ordinul 72/18 iunie 2003 emis de Prefectul Județului Gorj prin care i se reconstituie în natură suprafața de 5000 mp, din suprafața totală de 5 ha validată prin HCJ 3262/A/ potrivit anexei 39 și a fost numit expert Topograf A. G., care a depus raportul de expertiză în prezenta cauză și completarea la raport.
S-a depus HCJ 2458/29 mai 1998 și anexa la hotărâre prin care în baza Legii 18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru 2, 5 ha pe . proprietate_/15.09.2006,_/04.11.1998, toate aceste acte fiind depuse la filele 27-61 dosar instanță fond, iar pentru stabilirea valorii terenurilor a fost numit în cauză expertul B. Camil, expertul având ca obiective stabilirea valorii terenurilor identificate de expertul topograf.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la evaluarea efectuată în cauză de B. Camil a invocat excepția lipsei de interes în ceea ce privește caracterul politic al măsurilor administrative, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondate.
Instanța a pus în discuție prin încheierea din 25.09.2013 obiecțiunile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la valoarea stabilită prin raportul de expertiză de către expertul B. Camil, expertul răspunzând la obiecțiuni la 10.10.2013 (filele 183-185 dosar instanță fond), iar în ședința publică din_ s-a depus de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice două dosare înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv dosarul nr._/CC care are ca obiect decizia AVAAS nr.371/07.11.2007 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii petentului pentru terenul în suprafață de_ mp și dosarul nr._/CC care se referă la dispoziția nr.1437/20.02.2009 emisă de Primarul Municipiului Tg-J., având ca titular pe L. G., B. I. R., Wolf C. pentru terenul în suprafață de 515 mp cu destinație de locuință în suprafață totală de 354 mp, și construcțiile cu destinațiile anexă în suprafață de 111 mp.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză se reține următoarea stare de fapt și de drept:
Cu privire la obiectul cauzei deduse judecății se reține că L. G., în calitate de fiu al autorilor L. M. și L. G. a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii privind stabilirea domiciliului autorilor L. M. și L. G., iar în temeiul art.4 din Legea 221/2009 să se constate caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus autorul L. G. decedat la 4 mai 1953 în Spitalul Văcărești, respectiv măsura luată de organele fostei miliții sau securități în perioada anului 1948-1963 prin confiscarea bunurilor proprietatea acestuia, și să fie obligat S. R. așa cum și-a precizat cererea la 17 iunie 2013 (fila 87 dosar instanță fond) la despăgubiri pentru suprafața de 4,5 ha, teren situat în spatele fostei Fabrici de C. Vădeni care a aparținut autorului său și pentru 2778 mp situat în . ce a aparținut autorului tatălui său.
Cu privire la primul capăt de cerere privind caracterul politic al măsurilor administrative dispuse de S. Comunist cu referire la autorii săi se reține că cererea este fondată cu următoarea motivare:
Așa cum rezultă din dosarul C.N.S.A.S. filele 22-29, dosarul nr._ al Curții de Apel C. și filele 4-5, 66-67, dosar_, L. G. autorul reclamantului a funcționat la Banca Creditul Gorjean după anul 1921 până la 01 mai 1944, când Banca Creditul G. s-a contopit cu Banca Românească.
Din anul 1944 și până în anul 1948 Banca Românească a intrat în lichidare, L. G. lucrând ca funcționar la Sucursala Băncii Republicii Populare Tg-J..
Din fișa personală întocmită de Direcția G. a Securității Poporului C. se reține că autorul L. G. în opinia autorităților de atunci reprezenta un pericol pentru noua orânduire care se instalase.
Astfel, cu diferite ocazia acesta susținea că „vin americanii, o să se ia fabricile înapoi, că banca s-a colectivizat și comuniștii sunt toți aproape pe terminate” (fila 9 dosar).
La 21 mai 1952 a fost emisă decizia MAI 374/21 mai 1952 precum și procesul verbal pentru internarea lui L. G. într-o unitate de muncă pe timp de 24 de luni (fila 31 dosar instanță). Tot în vederea internării a fost luată și decizia administrativă 574/1952, decizia urmând să expire la 21 mai 1954 (filele 66-67 dosar_ ).
Din documentele depuse la dosar rezultă fără dubiu că măsurile administrative cu caracter politic se circumscriu în sfera celor prevăzute de articolul 3 din legea 221/02 iunie 2009, iar potrivit art.4 alin.1 din aceeași lege, cererea privind constatarea caracterului politic a măsurii administrative poate fi introdusă și după decesul persoanei de orice persoană fizică sau juridică interesată, ori din oficiu de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Potrivit art.4 alin. 2 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la articolul 3 pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora iar instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile sau după caz reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare.
În raport de aceste prevederi legale se reține că cererea lui L. Gr.G. fiul lui L. G. este întemeiată, împotriva autorului său nu există o hotărâre de condamnare, împotriva autorului fiind luată o măsură administrativă cu caracter politic de internare în închisoarea Văcărești, unde a și decedat la 4 mai 1953.
În ceea ce privește pe autoarea L. M. așa cum se reține din adresa nr._/31.08.1994 emisă de Ministerul Justiției –Direcția instanțelor Militare rezultă că și împotriva acesteia s-a luat măsura stabilirii domiciliului obligatoriu în Tg-J. măsură ce a expirat la 16.08.1963.
Și această măsură administrativă a fost luată cu caracter politic, motiv pentru care se va admite cererea și față de L. M. și pe cale de consecință în baza art.4 alin. 1 și 2 din legea 221/2009 constată caracterul politic al măsurii administrative luate de autoritățile comuniste pentru ambii autori.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Statului R. la despăgubiri pentru suprafața de 4,5 ha teren situat în spatele fostei Fabrici de C. refractară Vădeni și 2778 mp situată în Tg-J., . care a fost întemeiată pe baza dispozițiilor art.5, lit.b din Legea 221/2009 se reține că cererea este nefondată, urmând a fi respinsă cu următoarea motivare:
Din probele administrate în cauză rezultă următoarea stare de fapt:
Cu privire la suprafața de 4,5 ha teren se reține din probele administrate în cauză, respectiv prin HCJ 3262/A a Comisiei Județene Gorj și anexei 39 la hotărâre că pentru această suprafață s-a validat propunerea comisiei locale privind acordarea de despăgubiri pentru 5 ha lui L. G. potrivit prevederilor Legii 1/2000 (filele 29-31 dosar_ ). Această hotărâre a fost contestată de L. G. iar s.c. 6686/30.11.2003 s-a admis în parte plângerea, s-a dispus modificarea HCJ în contradictoriu cu Comisia Locală Tg-J. și Comisia Județeană Gorj în sensul reconstituirii în natură pentru suprafața de 2,8511 ha, menținându-se hotărârea pentru acordare de despăgubiri pentru 2,8914 ha.
Prin decizia civilă nr.811/13.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel C.-secția Civilă s-a admis apelul declarat de Comisia Locală de Fond Funciar îndreptată împotriva sentinței civile nr.6686/30.10.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.3022/2003 în contradictoriu cu L. Gr.G., Comisia locală Tg-J. și Comisia Județeană Gorj, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins plângerea.
Din considerentele acestei decizii rezultă că din suprafața de 5 ha propusă pentru despăgubiri prin HCJ 3262/A/15.11.2002, pentru 5000 mp s-a dispus reconstituirea în natură prin Ordinul Prefectului Gorj nr.72/18 iunie 2003 (fila 27 dosar instanță fond), constatându-se că la data emiterii ordinului numai suprafața de 5000 mp era liberă și putea fi restituită în natură.
Pentru suprafața de 4,5 ha care a aparținut autorului sunt ocupate de clădiri alei și străzi, baze sportive (vezi în acest sens și răspunsul la obiectivul nr.6 din raportul de expertiză întocmit de expertul topograf A. G. fila 42 și fila 76 dosar și decizia civilă nr.811/13.04.2004 a Curții de Apel C. filele 92-94 dosar instanță).
Prin decizia nr.1573/13. iunie 2005 pronunțată de aceeași instanță s-a respins recursul ca nefundat îndreptat împotriva deciziei nr.811/13.04.2004, menținându-se HCJ.3262/A din 15.11.2002 a Comisiei Județene și anexa 39 la această hotărâre pentru acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 4,5 ha teren (prin HCJ 3262/A s-a validat propunerea comisiei locale cu privire la acordarea de despăgubiri pentru 5 ha, însă din această suprafață urmează să se scadă suprafața de 5000 m restituită în natură prin Ordinul 72 al Prefectului Județului Gorj din 18 iunie 2003.
Din considerentele deciziei civile nr.1573/13 iunie 2005 se reține că că pentru terenul afectat de utilități publice se acordă despăgubiri și aceasta nu echivalează cu o nouă expropriere, în cauză fiind aplicabile articolul 4 din Legea 1/2000.
Prin adresa nr._/28.11.2012 a primăriei Municipiului Tg-J. rezultă că pentru acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea a 5 ha teren, așa cum s-au validat prin HCJ 3262/A și anexa la hotărâre, dosarul privind despăgubirile nu a fost înaintat la A.N.R.P.București, urmând să fie transmis după analizarea întregii documentații (fila 143 dosar_ ).
Cu privire la suprafața de 2778 mp, tot din probele administrate în cauză, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin HCJ 2458/29 mai 1998 (este vorba de terenul din . dispus reconstituirea în natură lui L. G. pentru întreaga suprafață de 2,5 ha teren.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar de expertul tehnic topograf A. G., dar și din actele depuse la dosar de către reclamant rezultă că autorul reclamantului prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1476/17.10.1945 de Tribunalul Gorj, terenul de 2, 5 ha a fost validat prin HCJ 2458/1998, iar prin titlurile de proprietate emise, respectiv_/15.09.2009 i s-a restituit în natură 1,8436 ha (vezi fila 59 dosar instanță).
Prin titlul de proprietate nr._/04.11.1998 i s-a reconstituit în natură suprafața de 3420 mp (vezi fila 60 dosar) și prin titlul de proprietate nr._/4 iunie 2002 i s-a reconstituit suprafața de 0,0366 mp (fila 61 dosar instanță), diferența pentru care nu s-a eliberat titlu de proprietate este de 2778 mp (vezi și raportul de expertiză întocmit de A. G. fila 75).
În drept pentru acordarea de despăgubiri, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 221, art.5 lit.b.
Potrivit art.5 lit.b se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârile de condamnare sau ca efect a măsurilor administrative, sau dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri mobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03._89 republicată cu modificările și completările ulterioare sau a Legii 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin. 5 acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de alin. 1 lit.b atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii 10/2000 cu modificările și completările ulterioare sau a Legii 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța reține că nu suntem în prezența acordării de despăgubiri în baza Legii 10/2001 și care reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ci ne aflăm în prezența titlului VII din legea 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
Potrivit art.1 alin. 3 din această lege, despăgubirile acordate în baza legilor fondului funciar nr.18/1991 republicată cu modificările și completările3 ulterioare ,a Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere solicitate, potrivit prevederilor Legii Fondului Funciar 18/1991 și a Legii 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, urmează procedura și sunt supuse dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.
Revenind la domeniul de aplicare al legii, instanța reține că într-adevăr condiția impusă de legiuitor este aceea că se referă numai la bunuri imobile, în cazul de față este vorba de terenuri, aria sa de aplicare vizează exclusiv astfel de bunuri și eventual bunuri mobile devenite imobile prin destinație care fac obiectul legilor speciale de reparație menționate în acest text, și pentru care nu s-au obținut însă măsuri reparatorii, astfel că sub acest aspect cererea nu este privită ca inadmisibilă, însă ea trebuie analizată și prin prisma Legii 165/16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada Regimului Comunist, lege care a intrat în vigoare înainte de pronunțarea sentinței și care prevede în art.1 că imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, iar în situația în care restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent este compensarea prin puncte prevăzută în capitolul 2.
Legea în art.2 reglementează principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute respectiv: principiul prevalenței restituirii în natură, principiul echității, principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii și principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.
Capitolul 3 al legii se referă la acordarea de măsuri compensatorii, iar prin art.16 cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituirea în natură la nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte care se determină potrivit art.21 alin. 6 din aceeași lege.
Potrivit art.21, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi reconstituite în natură, entitățile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului, obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, iar potrivit alin. 4 din același articol prevăd că comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit Legii 165/2013 numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
Cu alte cuvinte, din probele administrate în cauză rezultă că petentul a urmat procedurile prevăzute de legile fondului funciar, capitolul 7 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prin HCJ nr.3262/ A din 15 iunie 2002 și anexa la validare trebuie să primească despăgubiri așa cum s-a prevăzut în anexă pentru 4,5 ha teren, prin HCJ 2458/29 mai 1998 i s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2,5 ha, fiind emise titluri de proprietate, iar după emiterea titlurilor de proprietate arătate în cuprinsul sentinței mai există o diferență de 2778 mp pentru care încă nu s-a emis un titlu pentru restituirea în natură, însă sub aceste aspecte așa cum s-a arătat deja despăgubirile trebuie să se circumscrie și să urmeze procedurile prevăzute de Legea 165/13 mai 2013 cu procedura prevăzută de această lege.
De altfel, chiar reclamantul a invocat Ghidul pentru completarea anexelor la normele de aplicare a Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv pe vremea regimului Comunist din România aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.401/2013, unde în art.10 se arată că se consideră nesoluționate cererile care până la data intrării în vigoare a Legii 165/2013 nu s-a emis titlu de proprietate sau nu s-a emis titlu de plată, ori titlu de conversie pentru suprafața solicitată și dovedită.
Față de aceste considerente se impune respingerea cererii pentru despăgubiri pentru temeiul prevăzut de art.5 lit.b din Legea 221/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul L. G. cu domiciliul în Tg-J., ., județul Gorj, împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Constată caracterul politic al măsurilor administrative luate față de L. M. privind stabilirea domiciliului obligatoriu în Tg.J. măsură ridicată la 15.08.1963.
Constată caracterul politic al măsurii administrative dispuse prin decizia nr.574/1952 și decizia nr. 377/1952 privind pe L. G..
Respinge cererea pentru despăgubiri.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. G. | ||
Grefier, C. B. |
Red.V.G.
Tehnored.L.M.
Ex.5/01 noiembrie 2013
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 18-03-2013, Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Hotărâre din 19-03-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
