Fond funciar. Decizia nr. 1394/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1394/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 2243/267/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1394
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător M. T.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții intervenienți G. A. și G. M. împotriva sentinței civile nr.171/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții intervenienți fiind reprezentați de avocat V. M., au răspuns personal intimații reclamanți L. L. și L. Lurențiu, lipsind intimatul reclamant L. M. și intimatele C. L. de fond funciar Alimpești și C. Județeană de fond funciar Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat V. M. depune la dosar note de ședință și o expertiză extrajudiciară, reprezentând actul prin care se face dovada că terenul în litigiu a aparținut lui Daliescu, fiind chiar terenul pentru care are hotărâre judecătorească în constatarea dreptului de proprietate intervenienta G. A., apreciind asupra necesității efectuării în cauză a unei contraexpertize.
Intimata reclamantă L. L. a depus la dosar o copie a unei declarații din data de 07.01.2005 a lui Daliescu E. G., adresa nr.1271/06.05.2005 a Comisiei Locale de fond funciar Alimpești și adresa nr.2197/15.05.2013 a aceleiași comisii, fiind depusă la dosar și sentința civilă nr.1108/2004 și chitanța –înscris sub semnătură privată încheiată la data de 20.05.2001.
Tribunalul apreciază recursul în stare de judecată, acordând cuvântul asupra acestuia.
Avocat V. M. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se avea în vedere și actele noi, susținând că nu intră în discuție o suprapunere a terenurilor pentru care dețin acte intervenienții cu terenul deținut de autorul reclamanților și că nu s-a avut în vedere hotărârea nr. 1407/1993 în raport de care consideră existența în cauză a unei autorități de lucru judecat. A precizat că alta este configurația terenului cuprins în actul de vânzare cumpărare din anul 1947 decât cea stabilită de expertul în cauza prezentă.
Intimații reclamanți L. L. și L. L. solicită respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 27.04.2009 sub nr. dosar_, petiționarii L. L., L. M. și L. L., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele C. LFF Alimpești și C. LFF Gorj, să fie anulată HCJ. nr.4406/ 27oct.2006 și să li se reconstituire dreptul de proprietate pentru terenul agricol în suprafață de 0,41 ha, situat în ., cu vecinii: N- V. Speranța, S-G. A., E- Râul Olteț și Vest –R. C..
În motivarea plângerii, s-a arătat că a primit hotărârea contestată la data de 14.04.2009, iar terenul se regăsește în actul de cumpărare din anul 1947 al autorului lor L. C D..
Prin sentința civilă nr. 964 din 15 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Novaci, s-a admis plângerea petiționarilor L. L., L. M. și L. L. împotriva HCJ Gorj nr. 4406/27.10.2006,în contradictoriu cu intimatele C. comunală LFF Alimpești, județul Gorj și C. Județeană LFF Gorj.
S-a desființat HCJ Gorj nr. 4406/27.10.2006, cu privire la petiționari și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune petiționarilor pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol, situat în ., cu vecinii: Nord-V. Speranța; Sud-G. A.; Est-Râul Olteț și Vest-R. C..
Prin decizia nr. 2071/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, au fost admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza la rejudecare.
Prin sentința civilă nr.791 din 20.05.2010, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petiționarii L. L., L. M. și L. L., împotriva HCJ nr.4406/27.10.2006, în contradictoriu cu intimatele C. comunală LFF Alimpești, jud. Gorj și C. județeană LFF Gorj.
A fost desființată HCJ nr.4406/27.10.2006 cu privire la petiționari și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol, identificat prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții G. A. și G. M.criticând-o pentru nepronunțarea instanței de fond asupra cererilor de intervenție pe care recurenții le-au formulat, iar prin decizia nr. 2491/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis recursul, a fost casată sentința iar cauza a fost trimisă spre rejudecare reținându-se instanța de fond a încălcat dispozițiile art.49 și 50 C.pr.civ. și a nesocotit principiul contradictorialității, principiu care cârmuiește procesul civil.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 16.11.2010, sub numărul_ .
Prin încheierea de ședință din 08.03.2011, după punerea în discuție a cererilor de intervenție formulate de numiții G. A. și G. M., acestea au fost încuviințate în principiu, potrivit art. 49-50 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr. 171/29.01.2013 a fost admisă plângerea petiționarilor L. L., L. M. și L. L., domiciliați în ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Alimpești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a fost desființată HCJ Gorj nr.4406/2006 cu privire la petenți, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,41 ha teren agricol situat în ., având ca vecinătăți nord - teren reconstituit conform titlului de proprietate nr._/26.04.2002, vest – Pr. Daliescu G., sud -L. C., est - râul Olteț (DE 5103), astfel cum a fost identificat prin raportul expertului T. C. M., a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul G. M., domiciliat în ., a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta G. A., domiciliată în în . și a fost obligată intimata C. L. Fond Funciar Alimpești la 1424 lei cheltuieli de judecată către petenți.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul 43/06.09.2005, petiționarii, în calitate de moștenitori ai autorului L. D. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,628 ha teren agricol situat pe raza comunei Alimpești, în punctul denumit „L. Corșorului”; că în dovedire, au invocat actul de vânzare-cumpărare din 20.04.1947, prin care I. D. I. a vândut autorului D. C. L. terenul situat sub măgura Nistoreștilor, spre apa Oltețului, învecinându-se la E cu șoseaua Alipești-Alunu, la S – propr. C. N. L., V – propr. Pr. Gh. Dasliescu, N – N. D. B., cu lățimea de 30 m și lungime de cca. 250 m, menționându-se că din cauza alunecărilor și aluviunilor dimensiunile pot varia (fila 6 dosar fond).
S-a menționat că prin HCJ Gorj nr.4406/27.10.2006 a fost respinsă contestația formulată de L. E. pentru suprafața de 0,41 ha, nefiind îndeplinite dispozițiile art.11 din HG nr. 890/2005, art. 6 alin. 13 din Lg. nr. 1/2000 și art. 9 alin. 4 din Lg. 18/1991.
S-a mai menționat că prin sentința civilă nr.1340/04.09.2007, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, s-a constatat că intervenientul G. M. a cumpărat de la numita Ghertîc A. suprafața de 1412 mp respectiv 1962 mp în extravilanul com. Alimpești, ., ba baza pronunțării acestei hotărârii stând titlul de proprietate nr._/26.04.2002 eliberat moștenitoarei Ghertîc A., de pe urma autoarei G. I..
De asemenea, s-a menționat că prin sentința civilă nr. 1008/26.06.2003, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 1415/2003, s-a constatat că intervenienta G. A. a cumpărat de la Daliescu G. terenul în suprafață de 0,50 ha situat în pct. L. Corsor.
Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că terenul în litigiu se regăsește în actul de vânzare-cumpărare din anul 1947, aspect susținut și de vecinătățile indicate în acțiune pentru terenurile identificate; că din suprapunerile terenurilor în funcție de actele invocate de părți, după cum rezultă din același raport de expertiză – anexa 10, terenul aflat la vest de râul Olteț, solicitat de petenți, se suprapune parțial cu cel cuprins în TP nr._/26.04.2002 eliberat moștenitoarei Ghertîc A. și care a făcut obiectul hotărârii judecătorești în constatarea transmisiunii dreptului de proprietate pentru intervenientul G. M., pentru terenul din T 125 P 27.
S-a apreciat că, întrucât valabilitatea titlului care a stat la baza transmisiunii ulterioare, în patrimoniul acestui intervenient, nu a fost contestată, suprafața suprapusă nu poate face obiectul reconstituirii în favoarea petenților, fiind întemeiată cererea de intervenție formulată de Giruca M..
În ceea ce privește cererea intervenientei G. A., s-a observat că aceasta se bazează pe o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 1008/26.06.2003, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul respectiv, potrivit înscrisului sub semnătură privată depus în dosarul atașat spre observare, pârâtul întemeindu-se pe dreptul la reconstituire, obligându-se în caz contrar să restituie prețul terenului.
Din adresele emise de C. L. de Fond Funciar Alimpești s-a reținut că rezultă că în pct. L. Corsorului nici defunctul Daliescu G. și nici moștenitorii acestuia nu au fost puși în posesie pe vreo suprafață de teren, inclusiv după retragerea lui H. C., ca urmare a desființării IAS Alimpești.
Sub aspectul amplasamentului terenului în litigiu, instanța nu a luat în considerare declarația extrajudiciară a numitului I. D. I. prin care aduce precizări cu privire la vecinătățile terenului vândut autorului petenților prin contractul din 1947, dat fiind că acel act juridic a reprezentat voința părților la data încheierii lui, neputându-se modifica ulterior, în mod unilateral, întinderea dreptului transmis. În acest sens, a observat că, dacă în act vecinătatea vestică este menționată ca fiind proprietatea Pr. Gh. Daliescu, în declarația depusă la dosar de intervenienta G. A. se arată că aceasta ar fi apa râului Olteț.
În ceea ce privește decizia nr. 1407/1993 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3167/1993, s-a observat că prin aceasta s-a soluționat o plângere formulată de autorul L. A. împotriva unei hotărâri a comisiei județene din anul 1992, prin care se soluționase cererea întemeiată pe Lg. 18/1991 iar obiectul prezentei cauze îl reprezintă o hotărâre prin care s-a respins cererea ulterioară, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Ca urmare, instanța a apreciat că cererea de intervenție formulată de G. A. nu este întemeiată.
În temeiul art. 274 și urm. C.p.pciv., intimata C. L. de Fond Funciar Alimpești a fost obligată la 1424 lei cheltuieli de judecată către petenți, conform notei de cheltuieli, justificată cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva sentinței au declarat recurs intervenienții G. A. și G. M..
S-a considerat sentința recurată ca fiind pronunțată cu încălcarea legii și fără a se ține cont de probele de la dosar, că motivarea este contradictorie și nu se referă la probe.
S-a mai reținut că deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea au fost respinse nejustificat, la identificarea terenului neținându-se cont de faptul că suprafața a fost identificată prin rapoarte de expertiză avute în vedere la pronunțarea deciziilor nr._/1993 și nr. 2256/2006 ale Tribunalului Gorj.
În ceea ce privește pe intervenientul G. M. s-a invocat că deși cererea de intervenție a fost admisă nu i s-a dat niciun fel de relevanță de îndată ce petenților le-a fost reconstituit dreptului de proprietate pentru cei 0,41 ha, deși s-a reținut că această suprafață se suprapune cu terenul proprietatea reclamantului.
S-a mai invocat că nu s-a dorit nici identificarea corectă a suprafeței de 0,50 ha pentru care G. A. deține hotărâre irevocabilă și care a făcut obiectul unor litigii anterioare soluționate prin deciziile arătate, astfel că și această cerere de intervenție trebuia admisă.
Au precizat cu privire la terenul solicitat de petenți în baza actului din 1946 că instanțele s-au pronunțat irevocabil în urma plângerii pe care autorul petenților au formulat-o în urma cererii de reconstituire formulată în baza Legii 18/1991, plângere soluționată prin decizia nr. 1407/1992. Legat de acest aspect s-a invocat ca fiind total greșită motivarea judecătorului fondului atunci când a arătat că prin decizia nr. 1407/1991 a fost soluționată o plângere a lui L. A., autorul petenților, formulată în baza Legii 18/1991, iar obiectul prezentei cauze îl reprezintă o plângere la Legea 247/2005, de îndată ce așa cum au arătat recurenții și în obiecțiunile la raport, este vorba de unul și același teren care face obiectul actului de vânzare cumpărare din anul 1947.
Că, era suficient ca instanța să stabilească dacă terenul din cauza de față este identic cu terenul ce a făcut obiectul plângerii din anul 1992 soluționată prin decizia nr.1407/1993, cu atât mai mult cât în acea cauză s-a efectuat rapoartele de expertiză prin care a fost identificat terenul prin dimensiuni și vecinătăți.
S-a mai invocat că a fost cu totul nejustificat înlăturată declarația vânzătorului I. D. I. sub aspectul amplasamentului terenului din actul de vânzare din anul 1947, că nu s-a ținut cont nici de faptul că recurenții au solicitat un expert asistent, întrucât cel care a fost încuviințat, a decedat pe parcursul judecării cauzei.
Prin încheierea din 11.04.2013 Tribunalul Gorj a apreciat că se impune ca expertul să precizeze ce suprafață are terenul identificat la obiectul nr. 1din raportul de expertiză și să se identifice prin dimensiuni, vecinătăți și suprafață terenul identificat la obiectivul nr. 1 ce se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/2002 emis numitei Ghertîc A.. Răspunsul expertului a fost depus la data de 09.05.2013.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază recursul intervenienților ca fiind întemeiat pentru cele ce urmează:
Judecătoria Novaci a fost învestită la data de 27.04.2009 cu contestația formulată de reclamanții L. L., L. M. și L. L. împotriva HCJ nr. 4406/27.10.2006 prin care a fost soluționată, în sensul invalidării, cererea de reconstituire formulată în baza Legii 247/2005 cu privire la terenului agricol în suprafață de 0,41 ha situat în . Nord cu V. Speranța, la Sud- G. A., la Est- râul Olteț, la Vest- R. C., a cărei proprietate a înțeles să o dovedească cu actul de vânzare cumpărare din anul 1947 al autorului L. C. D..
Pe parcursul judecării cauzei s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienții G. A. și G. M..
Intervenientul G. M. a solicitat respingerea plângerii formulate de reclamanți, întrucât o parte din terenul în litigiu este proprietatea sa prin cumpărare de la Ghertic A. beneficiara titlului de proprietate, iar cealaltă parte aparține lui C. I..
Prin cererea de intervenție formulată la data de 16.11.2009 de către G. A. s-a invocat că este proprietara terenului ce face obiectul plângerii în baza sentinței civile nr.1008/26.06.2003 a Judecătoriei Novaci, susținând că potrivit declarației vânzătorului I. I. din dosarul nr.3167/1993 în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1407 a Tribunalului Gorj terenul din actul din anul 1947 se află în punctul „ Măgura Nistorești” și nu în „L. Corșorului” și nu trecea albia majoră a râului Olteț, că și din declarația lui Daliescu G. dată în același dosar rezultă că L. nu putea avea teren în „L. Corșor”, deoarece era proprietatea lui Daliescu.
Prin sentința civilă nr.171/2013 suspusă prezentului recurs s-a admis cererea de intervenție formulată de G. M., fără a se face mențiunea modalității concrete a admiterii acestei cereri, reținând în considerente că valabilitatea titlului intervenientului nu a fost contestată, astfel că suprafața pentru care expertul a constatat suprapunere nu face obiectul reconstituirii; cu privire la cererea de intervenție formulată de G. A. s-a considerat că este neîntemeiată, considerând că hotărârea judecătorească de care s-a prevalat în dovedirea dreptului de proprietate se întemeiază pe un înscris sub semnătură privată, vânzătorul întemeindu-se pe dreptul la reconstituire, reținându-se că din adresele Comisiei Locale de fond funciar rezultă că nici defunctul Daliescu G. și nici moștenitorii acestuia nu au fost puși în posesie pe vreo suprafață de teren.
În raport de cele constatate este evident că nu intră în discuție o soluționare pe fond a cererii de intervenție a intervenientului G. M., știut fiind faptul că ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul unei hotărâri, dar, totodată, se consideră greșit respinsă cererea formulată de G. A..
Astfel, și prin completarea la raportul de expertiză depusă de expertul desemnat în cauză în faza procesuală a recursului, este în afara oricărui dubiu că există o suprapunere de teren între cea identificată la obiectivul nr.1 de 4823 mp și cea cuprinsă în titlul de proprietate a lui Ghertic A. de la care a dobândit proprietatea intervenientul G. M., respectiv de 1225 mp.
Suprafața și dimensiunile omologate de instanță ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea petiționarilor nu este pe deplin fundamentată de expertiza efectuată în cauză, și deși aparent suprafața identificată prin dispozitivul sentinței apare ca o suprafață vecină cu cea cuprinsă în titlul de proprietate nr._/2002, expertul nu a delimitat suprafața de 0,41 ha cu vecinătățile menționate în dispozitiv,ori așa cum s-a arătat anterior, chiar prin completarea la raportul de expertiză se stabilește suprapunerea terenului intervenientului cu cel stabilit în baza actului din 1947, așa încât nu s-a respectat prin dispozitiv suprafața cuvenită intervenientului G. M..
Cât privește suprafața pentru care a formulat cerere de intervenție G. A., motivarea instanței de fond este greșită, întrucât faptul că aceasta este beneficiara unei hotărâri judecătorești în constatarea dreptului de proprietate pentru terenul de suprafață de 0,50 ha situat în punctul „L. Corșor”, justifică promovarea în cauză a cererii de intervenție, hotărârea respectivă prezumând vocația la dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul sentinței, chiar în condițiile în care vânzătorului nu i s-a eliberat titlul de proprietate.
Altfel spus, se apreciază că sentința civilă nr. 1008/26.08.2003 poate fi considerată un bun în sensul art.6 CEDO și ca atare, plângerea formulată de petenți trebuia analizată din perspectiva deplinei îndreptăți la reconstituirea dreptului de proprietate conform procedurii prevăzute de legea fondului funciar, luând în considerare și apărările intervenientei care s-au raportat la împrejurarea că asupra amplasamentului terenului cuprinsul în actul din anul 1947, s-a statuat prin hotărâri judecătorești anterioare intrare în puterea lucrului judecat, în concret prin decizia civilă nr.1407/1993 prin care s-a soluționat definitiv plângerea formulată de petentul L. A., autorul petenților, împotriva Hotărârii Comisiei Județene Gorj comunicată petentului cu adresa nr. 450/10.05.1992.
De asemenea trebuia analizată relevanță sentinței civile nr.1044/29.06.2006, sentință prin care s-a respins plângerea petiționarei L. E. împotriva HCJ Gorj nr.9/1991, din considerentele sentinței rezultând că s-a contestat hotărârea deoarece petenta a fost validată numai cu suprafața de 2,50 ha pentru care a primit titlu de proprietate fără să se țină seama de actul de vânzare-cumpărare unde se precizează că terenul său depășește albia râului Olteț, respectiv de contractul de vânzare cumpărare din 20.04.1947. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta G. A. considerându-se că nu s-a făcut dovada identității între terenul solicitat de petiționară și terenul pentru care intervenienta a cerut să i se recunoască dreptul.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut și faptul că referitor la terenul situat în punctul „L. Corșor” s-a pronunțat și decizia civilă nr.1407/1993 și sentința civilă nr.446/1997, că prin acestea s-a stabilit că dreptul de proprietate al soțului petiționarei în prezent decedat a fost reconstituit în baza evidenței registrului agricol din perioada 1956-1962 în limita descrierilor din acesta conform dispozițiilor din Legea 18/1991.
Examinarea cauzei se impunea și în raport de constatările expertului desemnat în cauza dedusă prezentei judecăți care a stabilit că între terenul solicitat de petenți și cel pentru care deține sentința civilă în constatarea vânzării cumpărării intervenienta, se poate constata o suprapunere, în acest sens fiind răspunsul la obiectivul nr. 7 al expertului T. C. M..
În plus, la obiectivul nr.5 s-a răspuns în sensul că terenul în litigiu se poate spune că se regăsește în obiectul actului de trecere în proprietatea statului din anul 1953 având ca proprietară pe M. Preot G. Daliescu.
În contextul în care se reține și admisibilitatea cererii de intervenție a intervenientei G. A. se impune analiza pe fond și a acestei cereri, ori având în vedere că nici cu privire la cererea de intervenție a lui G. M. nu s-a stabilit în concret prin dispozitiv în ce sens este admisă, se apreciază că nu intră în discuție nici cercetarea fondului acestei cereri, astfel că, în baza art. 312 al 5 C.pr.civ., va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, considerându-se că o soluție de casare cu trimitere este echitabilă pentru a se asigura față de soluția ce se va pronunța posibilitatea recurării de către partea interesată, întrucât în rejudecare se vor soluția cererile de intervenție în raport și de apărările intervenientei G. A., ce nu s-au pus până în prezent în discuție și în acest sens se are în vedere raportarea judecății la decizia civilă nr.1407/1993 a Tribunalului Gorj, decizie din care rezultă că autorul petiționarilor a contestat HCJ vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unui teren situat în punctul „L. Corșor” în baza contractului de vânzare din 20.04.1947, precum și la celelalte hotărâri pronunțate în procedura legii fondului funciar care au vizat reconstituirea dreptului de proprietate în baza aceluiași act originar.
În soluționarea plângerii ce a făcut obiectul dosarului nr. 3167/1993 s-au administrat probatorii testimoniale cât și expertiză tehnică de specialitate în baza cărora s-a analizat plângerea privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza actului din anul 1947.
Legea nr. 247/2005 este o lege de completare a legilor fondului funciar anterioare și a oferit cadrul juridic pentru formularea cererilor de reconstituire cu privire la terenurile pentru care anterior nu s-a dispus stabilirea dreptului de proprietate în favoarea aceluiași titular, ori, în rejudecarea cauzei este necesar a se stabili dacă în raport de litigiul ce se derulat în dosarul nr. 3167/1993 mai aveau posibilitatea petenții să solicite teren în baza aceluiași act de proprietate.
Numai în măsura în care petenții dovedesc că nu li s-a reconstituit anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005 dreptul de proprietate integral în baza actului din anul 1947, că, deci justifică îndreptățirea pe întreaga suprafață sau pe o parte din suprafața solicitată în baza Legii 247/2005, nu se poate opune de către intervenienta G. A. dreptul de proprietate dobândit în baza hotărârii judecătorești în constatare, luând în considerarea împrejurarea că într-adevăr vânzătorului sau moștenitorilor acestuia nu le-au fost încă emise acte în procedura legilor fondului funciar.
Se va dispune în cauză efectuarea unei contraexpertize topografice care să aibă ca obiective individualizarea terenului în litigiu raportat și la hotărârile judecătorești în care s-a procedat de asemenea la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea petenților sau autorilor acestora în baza aceluiași contract de vânzare cumpărare din anul 1947, respectiv se vor avea în vedere considerentele arătate anterior, urmând a se concluziona dacă reclamanții au beneficiat ei sau autorul lor de reconstituirea în tot sau în parte a terenului cuprins în actul din anul 1947, respectiv măsura în care odată cu formularea cererii în baza Legii 247/2005, petenții mai aveau vocația de a solicita în baza aceluiași act vreo diferență de teren.
Soluționarea cererilor de intervenție se va face în raport de cele reținute anterior, urmând ca expertul să individualizeze terenurile pentru care se invocă de către intervenienți dreptul de proprietate și în măsura în care acestea se suprapun cu terenul petenților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții intervenienți G. A. și G. M. împotriva sentinței civile nr.171/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Iunie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, M. T. | Judecător, M. G. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. jud.M.G. /tehn.E.C.
Jud. fond R.M. F.
11 iunie 2013/4 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 515/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 676/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
