Fond funciar. Decizia nr. 1737/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1737/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 7146/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1737
Ședința publică din 13 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător D. F. T.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant M. D. G. și recurenta pârâtă C. Gh.A. împotriva sentinței civile nr.3069/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele C. L. Câlnic pentru aplicarea Legii nr.18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și intimații pârâți Ș. E. (T.), R. J., B. E., Ș. L., Ș. M. O., Ș. M. și Ș. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant M. D.G. și avocat G.-Vasii F., pentru recurenta pârâtă C. Gh.A., lipsind recurenta pârâtă C. A., intimații pârâți Ș. E. (T.), R. J., B. E., Ș. L., Ș. M. O., Ș. M. și Ș. V. și reprezentanții legali al intimatelor C. L. Cîlnic pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul reclamant M. D.G. a depus la dosar copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și, având în vedere precizarea părților prezente că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, recursul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Recurentul reclamant M. D.G. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru toate terenurile deținute de autor, deoarece toți ceilalți moștenitori au renunțat la succesiunea autorului comun, iar pe de altă parte fiecare dintre ei a primit partea cuvenită. De asemenea, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă C. A..
Avocat Georgi Vasii F., pentru recurenta pârâtă C. A., a solicitat admiterea recursului promovat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovate de reclamantul M. D G.. A arătat că în condițiile în care acesta din urmă nu a contestat hotărârea organului județean prin care s-a validat dreptul de proprietate și nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile provenite de la bunicul patern, titlul de proprietate eliberat apare ca fiind legal și temeinic. De asemenea, a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul reclamant M. G. și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamanta C. Gh.A. a chemat în judecată pârâtul M. D.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul averii succesorale privind bunurile imobile rămase la decesul autorului M. V. G., urmând a se stabili masa bunurilor de împărțit, în cotele ce li se cuvin și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că defunctul M. V. G. a decedat la 19.10.1974 cu ultimul domiciliu în . cu vocație succesorală au rămas ea, în calitate de fiică și pârâtul în calitate de nepot de fiu predecedat, acesta fiind fiul lui M. Gh. D., descendent direct al autorului și urmare a demersurilor făcute de moștenitori s-au eliberat acte de proprietate pentru terenurile cu care autorul lor s-a înscris în CAP și că anterior cooperativizării, ea a stăpânit terenurile pe care le-a primit zestre de la tatăl său, însă după 1991, aceste terenuri au fost preluate de către pârât și nu a fost posibil să se înțeleagă pe cale amiabilă.
Că, după apariția Legii 18/1991 doar două din terenurile care se regăsesc în actele de proprietate se află în posesia sa și că prin titlul de proprietate nr.700 din 24.01.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestiera în suprafață de 1 ha și 300 mp teren situat în . procesul verbal de punere în posesie încheiat în 17.12.2002.
Că, în conformitate cu HCJ nr. 49/1992 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,11 ha teren situat o parte în intravilanul comunei Cîlnic și o parte în extravilan și că titlul de proprietate emis în baza adeverinței 461/10.11.1993 nu a fost ridicat până în prezent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1143 N.C.civ.
Prin încheierea de ședință din 3 mai 2012 a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de M. G. pentru anularea titlului de proprietate și obligația de a face, formându-se dosarul nr._ având ca obiect anulare titlu de proprietate și obligație de a face formulată de reclamantul M. D. G. în contradictoriu cu pârâții C. Gh. A., R. V. decedat cu moștenitori Ș. E., R. J., B. E. și Ș. L.-decedată cu moștenitori Ș. M. O., Ș. M. și Ș. V. și cu intimatele C. L. Câlnic de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj de Aplicare a Legii Nr. 18/1991.
La data de 24.08.2012 reclamantul a depus la dosar precizări cu privire la acțiune.
Prin sentința civilă nr.3069/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă in parte acțiunea având ca obiect anulare titlu de proprietate și obligație de a face, disjunsă din dosarul nr._ și formulată de reclamantul M. D.G. împotriva pârâților C. Gh.A., R. V., prin moștenitori Ș. E., R. J., B. E. și Ș. L., decedată, cu moștenitori Ș. M. O., Ș. M. și Ș. V., C. L. Câlnic pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.700/24.01.2003 și s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantului și s-a respins capătul de cerere privind nulitatea titlului de proprietate nr._/16.08.1994, precum și capătul de cerere privind obligarea comisiei locale să emită titlu de proprietate pe numele reclamantului pentru toate terenurile agricole ce au aparținut bunicului său M. V.G..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin titlul de proprietate nr. 700/24.01.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră în suprafață de 1,03 ha pe numele moștenitorilor lui M. V.G. și considerând că titlul de proprietate este eliberat în mod greșit pe numele tuturor moștenitorilor, reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate cu motivarea că este moștenitor testamentar al bunicului său, M. G., cei doi fii ai acestuia, C. A. și M. D. renunțând la succesiune.
Verificând certificatul de moștenitor nr. 868/26.07.1991 instanța a constatat că M. D. tatăl reclamantului în prezent decedat și pârâta C. A. au renunțat la moștenire conform încheierii din 05.07.1991.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 “de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sau cărora li s-a preluat in orice mod terenul de către acesta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol „ stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere”.
Instanța a constatat că reclamantul a formulat împreună cu tatăl său cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 1028/30.03.1998 pentru terenul forestier moștenire de la bunicul său M. G., cerere ce a fost validată prin HCJ nr. 2967/21.10.2001, în tabelul anexă fiind înscris tatăl reclamantului M. D., cu suprafața de 1,03 ha.
În baza hotărârii de validare s-au întocmit procesul verbal de punere în posesie din data de 17.12.2002 și titlul de proprietate nr. 700/2003 pentru suprafața de 1,06 h a pe numele reclamantului, al pârâtei și al tatălui reclamantului în prezent decedat.
Întrucât pârâta C. A. nu a formulat cerere de reconstituire și a renunțat la moștenirea tatălui său, M. G., aceasta este persoană neîndreptățită la reconstituire, așa încât instanța a considerat întemeiat acest capăt de cerere și în temeiul art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997 a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 700/24.01.2003 dispunând emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantului. Cu privire la solicitarea reclamantului de a se modifica amplasamentul terenului din_ în 25 BCG și 26 D, instanța a constatat că din fișa tehnică reiese că terenul în suprafață de 1,03 ha este situat în_ și nu în 25 BCG și 26 D.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr._/16.08.1994 eliberat autorului pârâților, R. V., instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole înscrise în CAP de bunicul său, așa încât nu are interes să solicite anularea titlului de proprietate emis lui R. V..
De altfel, titlul de proprietate eliberat lui R. V. a fost eliberat prin constituirea dreptului de proprietate, pârâta Ș. E. precizând că terenul a fost cumpărat de tatăl său, R. V. de la M. D. împreună cu o casă de locuit.
Instanța nu a reținut susținerea reclamantului în sensul că a formulat astfel de cerere deoarece prin cererea de la fila 103 a solicitat pământ in proprietate pentru că a lucrat în CAP, nu a solicitat terenul bunicului său.
Cu privire la capătul de cerere privind eliberarea titlului de proprietate numai pe numele său pentru toate terenurile agricole proprietatea bunicului M. G., instanța l-a considerat neîntemeiat, cu motivarea că reclamantul nu a formulat cerere pentru terenurile agricole ale bunicului său, ci numai pentru terenul forestier și nu există o hotărâre de validare numai pe numele său pentru terenurile agricole. De altfel, reclamantul a precizat că nu solicită titlu de proprietate conform adeverinței nr.461/1993 pentru că nu este conformă realității și că a contestat această adeverință, contestația fiind soluționată prin răspunsul de la fila 38 în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele moștenitorilor lui M. G..
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs recurentul reclamant M. G. și recurenta pârâtă Conmderscu A..
În recursul formulat, recurentul reclamant M. G. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul anulării titlului de proprietate eliberat în favoarea lui R. V. și obligarea organului local să emită titlu de proprietate în favoarea sa pentru toate terenurile care au aparținut bunicului patern M. V G.. În motivarea recursului s-a arătat că va depune la dosarul cauzei dovada formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și contestațiile formulate la soluțiile organului local Cîlnic pentru terenurile agricole în litigiu.
La rândul său, în recursul promovat, recurenta pârâtă C. A. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovate de către reclamantul M. D G.. S-a arătat că hotărârea recurată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o sentință lipsită de temei legal cu aplicarea greșită a legii în măsura în care a apreciat că recurenta pârâtă C. A. este persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în sensul art.III din Legea 169/1997. Acest lucru în condițiile în care C. A. a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr.8971/1995 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6981/1995 prin care s-a constatat dreptul recurentei pârâte la reconstituirea dreptului de proprietate, iar recurentul reclamant M. D G. a formulat contestație împotriva HCJ nr.1170/25.07.1994, care însă i-a fost respinsă ca urmare a faptului că nu a contestat-o în termenul legal de 30 de zile.
În aceste condiții, deși recurentul reclamant nu a contestat actele premergătoare eliberării titlului de proprietate și nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la bunicul patern, a fost admisă totuși cererea de chemare în judecată, procedându-se la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.700/2003, deși inițial se solicitase doar modificarea amplasamentului terenului din titlul de proprietate.
De asemenea, s-a mai arătat că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond că recurenta pârâtă C. A. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece la data apariției legilor fondului funciar tatăl său era în viață, iar renunțarea la succesiune a avut în vedere doar bunurile menționate în certificatul de moștenitor.
La solicitarea recurentului reclamant M. D G., precum și din oficiu, instanța a dispus completarea probei cu înscrisuri în sensul emiterii unei adrese la C. L. Cîlnic pentru aplicarea Legii 18/1991 pentru a se comunica cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate pentru autorul M. G., fila de rol agricol a acestuia din urmă anterior cooperativizării și actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile agricole provenite de la același autor.
Prin adresa nr.2794/4.07.2003 emisă de C. locală Cîlnic pentru aplicarea Legii 18/1991 s-au comunicat în copie cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulate de recurentul reclamant M. D.G. și tatăl acestuia M. Gh. D. atât pentru terenurile agricole, cât și pentru terenurile cu vegetație forestieră, menționându-se totodată și procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că autorul părților M. G. a deținut în proprietate pe raza comunei Cîlnic teren agricol și cu vegetație forestieră, iar după apariția Legii nr.18/1991 fiul autorului, M. Gh.D., a adresat la data de 30.03.1998 organului local o cerere comună cu fiul său, M. D.G., pentru terenurile cu vegetație forestieră preluate de către Statul Român anterior anului 1950, iar recurentul reclamant M. D.G. a formulat la data de 4.02.1991 o cerere prin care solicita atribuirea în proprietate a terenului agricol necesar construirii unei locuințe, în calitatea sa de fost membru cooperator.
Practic, nici recurentul reclamant și nici tatăl acestuia, care era fiul autorului M. V.G. nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole provenite de la M. V.G., astfel încât în condițiile și procedura prevăzută de Legea 18/1991 nu poate contesta actele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri realizate în favoarea altor persoane. După rezultă din dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se realizează la cerere în favoarea membrilor cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora care au adus pământ în CAP, iar în lipsa unei asemenea cereri și a declanșării procedurii prevăzută de lege în vederea obținerii dreptului de proprietate recurentul reclamant nu are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate și nu poate deci să pună în discuție legalitatea actelor de reconstituire pentru terenul pentru care nu a demarat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991. Recurentul reclamant nu a probat susținerile sale invocate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs referitoare la faptul că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole deoarece, după cum rezultă din adresa comunicată de către organul local Cîlnic și depusă la filele 44-48 în fața instanței de recurs singura cerere pentru terenuri provenite de la autorul M. V.G. vizează terenuri cu vegetație forestieră, iar cererea datată 04.02.1991 și depusă în copie la fila 45 din dosarul de recurs are un alt obiect decât reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole provenite de la autorul M. V G..
Sub acest aspect apare ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește soluția pronunțată asupra capetelor de cerere având ca obiect terenurile agricole provenite de la autorul M. V.G., recurentul reclamant neputând contesta reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui R. V. pentru o fostă proprietate M. V.G. și nici nu poate solicita obligarea organului local și a organului județean de a dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole.
Va fi respins pe cale de consecință recursul promovat de recurentul reclamant M. D G., nefiind incident nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ, iar în ceea ce privește adeverința nr.723/11.10.1994 depusă în copie la fila 23 din dosarul de recurs invocată de către recurentul reclamant, aceasta nu are relevanță prin prisma vocației la reconstituirea dreptului de proprietate, atâta timp cât recurentul reclamant nu a probat urmarea procedurii prevăzută de Legea NR.18/1991.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta pârâtă C. Gh.A. tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră provenite de la același autor M. V G., urmând să verifice sub acest aspect legalitatea și temeinicia hotărârii de fond.
Astfel, după cum corect s-a reținut de către judecătorie, singura cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră deținut de autorul M. V.G. a fost formulată la data de 30.03.1998 de către recurentul reclamant M. D.G. și tatăl acestuia M. Gh.D., iar după apariția Legii nr.247/2005, și anume la data de 30.11.2005, recurentul reclamant M. D G. a reiterat această cerere pentru suprafața de 0,08 ha teren cu vegetație forestieră în punctul ,,În tăieturi”, nici unul dintre ceilalți moștenitori ai autorului neadresând o asemenea cerere.
Aceste cereri au fost soluționate prin HCJ nr.2967/21.10.2001 prin care s-a validat suprafața de 1,03 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea autorului M. V.G., iar în temeiul acestei hotărâri de validare s-au eliberat procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr.700/2003, în care au fost consemnați în calitate de moștenitori ai autorului atât recurentul reclamant M. D G., dar și tatăl acestuia, M. Gh.D. și pârâta C. A.. Consemnarea celor doi s-a realizat în condițiile în care, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.868/26.07.1991, atât tatăl recurentului reclamant, cât și C. A. au renunțat în mod expres la succesiunea autorului M. V.G..
Soluția instanței de fond de a constata nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pentru terenurile cu vegetație forestieră provenite de la autorul M. V G. apare ca fiind în conformitate cu dispozițiile art.8 și art.11 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, dar numai pentru moștenitorii care anterior formulării cererii nu renunțaseră în mod expres la succesiune. În ceea ce-l privește pe tatăl recurentului reclamant, deși formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, acesta a renunțat în mod expres la succesiunea autorului în anul 1991, iar în ceea ce o privește pe recurenta pârâtă C. A., aceasta nu a formulat nici cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu mai are calitatea de moștenitor al autorului, ca urmare a declarației de renunțare la succesiunea acestuia din data de 05.07.1991.
Rezultă că și sub acest aspect instanța de fond a realizat o aplicare corectă a dispozițiilor din materia fondului funciar, stabilind în mod concret vocația și îndreptățirea părților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la autorul M. V.G., iar în ceea ce privește sentința civilă nr.8971/1.11.1995 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.6981/1995, acestă hotărâre nu are legătură cu îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră, ci vizează terenurile agricole provenite de la același autor.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de recurenta pârâtă C. Gh A., în baza art.304 C.pr.civ.va respinge ca nefondat și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant M. D.G. și recurenta pârâtă C. Gh.A. împotriva sentinței civile nr.3069/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele C. L. Câlnic pentru aplicarea Legii nr.18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și intimații pârâți Ș. E. (T.), R. J., B. E., Ș. L., Ș. M. O., Ș. M. și Ș. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, D. F. T. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f.C. P.
ex. 2
SL 20 septembrie 2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 13-09-2013, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 2545/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
