Fond funciar. Decizia nr. 1740/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1740/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 1144/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1740
Ședința publică din 13 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător D. F. T.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă C. L. Telești pentru aplicarea Legii nr.18/1991 împotriva sentinței civile nr.3223/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât T. V. și intimata C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat de către intimatul pârât T. V., prin concluziile scrise depuse la dosar judecarea cauzei în lipsă și, în raport de acestă cerere, s-a procedat la soluționarea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanta C. L. Telești pentru aplicarea Legii 18/1991a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul T. V. și intimata C. Județeană Gorj să se constate nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr. 4 din data de 11.01.2012 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 5/11.01.2012 pentru suprafața de 0,0587 ha teren situat în tarlaua 43, . următoarele vecinătăți: la N- Pațanghel Nicolița, la S-C. T., la E- moșt. L. G. și la V- rest proprietate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 11.01.2012 s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 4 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 5 pentru suprafața de 0,4894 ha teren agricol situat în comuna Telești, ., pe numele autorului T. Gh. I., cu moștenitorul T. V., la completarea documentației înscriindu-se din eroare suprafața de 0,4894 ha în loc de suprafața reală de 0,4307 ha.
În drept au fost invocate dispozițiile art. III, alin. 1, lit. a din L. 169/1997.
Pârâtul T. V. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că nu există eroarea menționată de petentă, la stabilirea dreptului de proprietate avându-se în vedere registrul agricol pentru anii 1959-1963 al autorului sau și cererea de reconstituire din 1991. A invocat excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la acțiunea formulată .
A precizat pârâtul că dreptul de proprietate i-a fost stabilit din 1991 prin HCJ 42, la poziția 98, pentru suprafața de 0,60 ha, iar adeverința de proprietate contestată a fost emisă în 2011 pentru suprafața de 0,4894 ha, cu diminuarea suprafeței validate cu 587 mp.
A menționat pârâtul că nu există nicio persoană care să fi solicitat la reconstituire acest teren, iar în cazul anulării adeverinței eliberate terenul nu se poate introduce în rezerva comisiei locale. A mai arătat pârâtul că terenul de circa 600 m.p a fost vândut lui T. M., care îl folosește în prezent.
La termenul de judecată de la 03.04.2013 T. M. a formulat cerere de intervenție accesorie și a precizat că este cumpărătorul suprafeței de circa 600 mp aflată în litigiu și că a încheiat la data de 05.11.2012 un înscris intitulat „Dovadă” și urmează să perfecteze actele la notar, însă la același termen instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de T. M..
Prin sentința civilă nr.3223/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârât cu privire la reclamantă și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. L. Telești pentru aplicarea Legii nr.18/1991 împotriva pârâților T. V. și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii nr.18/1991 pentru constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate nr.4/11.01.2012 și a procesului-verbal de punere în posesie 5/11.01.2012.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin HCJ nr.42/1991 (anexa 1, poziția 98) a fost validată propunerea făcută de C. L. Telești pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,60 ha teren înscrisă în CAP de T. I., compusă din 0,55 ha teren arabil și 0,05 ha teren curți construcții,iar din cererea de reconstituire rezultă că pârâtul a solicitat reconstituirea pentru mai multe terenuri, iar trei dintre ele se găsesc înscrise în registrul agricol din perioada 1960-1963, fiind „În siliști”-0,05 ha, „La V.” 0,25 ha, „În Câmp” 0,30 ha.
Din adeverința de proprietate nr. 4/11.01.2012 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 5/11.01.2012 rezultă că suprafața reconstituită este de 0,4894 ha reprezentând teren situat în intravilan și extravilan, arabil, această suprafață fiind mai mică decât cea validată prin HCJ, aceea de 0,55 ha teren arabil.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârât, instanța a reținut că acțiunea pentru nulitate absolută este prevăzută de art. III al. 2 din L. 18/1991 cu dreptul de a fi exercitată de președintele comisiei locale, iar motivul de nulitate expus este în sensul că pârâtul era îndreptățit la 0,4307 ha și nu la 0,4894 ha, în drept fiind aplicabilă prevederile de la art. III al. 1 lit. a din L 19/1991.
În raport de cele reținute s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în ce privește constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire fiind justificat interesul Comisiei locale cu privire la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate fără a fi necesară dovada unui raport al acesteia în legătură cu terenul din actul pârâtului.
Pe fond instanța a respins acțiunea cu motivarea că prin actele depuse s-a făcut dovada că dreptul de proprietate al pârâtului a fost reconstituit pe o suprafață mai mare decât cea înscrisă în adeverința de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie (0,4894 ha față de 0,55 ha) iar solicitarea reclamantei urmărește diminuarea acestei suprafețe cu 0,0587 ha fără a se face dovada că pârâtul era îndreptățit doar la această suprafață și nu la cea din anexa I poziția 98 din HCJ 42/1991.
S-a arătat că împrejurarea că pentru același pârât au fost eliberate și adeverința nr.1547/2007 și procesul-verbal de punere în posesie 1216/2007 în care suprafața totală reconstituită este de 0,5934 ha nu poate constitui motiv de nulitate absolută parțială a adeverinței de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie din 2007 în sensul diminuării suprafeței atribuite de la 0,4894 ha la 0,43 ha deoarece se va ajunge la nerespectarea dreptului de proprietate al pârâtului recunoscut prin HCJ 42/1991, care este de 0,6 ha teren arabil și curți construcții.
Împrejurarea că elementele de identificare ale terenurilor din cele 2 adeverințe și cele 2 procese–verbale de punere în posesie sunt diferite nu poate constituit motiv de nulitate absolută actelor de reconstituire și instanța a constatat că actele prealabile de reconstituire sunt în concordanță cu întinderea dreptului stabilit prin HCJ 42/1991.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs C. L. Telești pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării litigiului pe fond.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie eliberate în anul 2012 în favoarea lui T. V. fără a avea în vedere că în temeiul aceleiași hotărâri a organului județean au fost emise adeverința de proprietate nr.1547/5.11.2007 și procesul verbal de punere în posesie nr.1216/5.11.2007. De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că s-au eliberat acte provizorii de proprietate pentru o suprafață mult mai mare decât cea validată la poziția 98 din Anexa 1 a HCJ nr.42/11.11.1991, și anume 0,60 ha și din acest motiv s-a ajuns la situația că, deși intimatul pârât era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha, în realitate i s-a atribuit suprafața de 1,0828 ha, aspecte de care prima instanță nu a ținut cont.
La rândul său, intimatul pârât T. V. a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs exced practic cererea de chemare în judecată, în condițiile în care în cuprinsul acesteia din urmă se vorbea despre o eroare materială la eliberarea celor două acte de proprietate contestate. Astfel, chiar și în situația în care există acte provizorii de proprietate emise în anul 2007 pentru altă suprafață de 5934 mp, această suprafață nu cuprinde terenul în litigiu de 587 mp, care fac parte din cele 0,55 ha teren arabil solicitați prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și validați în anul 1991. Terenul care face obiectul litigiului este diferit de terenul reconstituit în anul 2007, fiind astfel fără relevanță că intimatul pârât ar fi beneficiat în total de o suprafață mai mare decât cea validată.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. organul local Telești a solicitat constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 0,0587 ha teren agricol situat în tarlaua 43, . adeverinței de proprietate nr.4/11.01.2012 și a procesului verbal de punere în posesie nr.5/11.01.2012 eliberate în favoarea lui T. V.. Acțiunea civilă a fost întemeiată pe ,,eroarea materială” care a stat la baza emiterii celor două acte de proprietate și a titlului de proprietate eliberat în favoarea aceluiași pârât și în care s-a consemnat suprafața de 0,4894 ha în loc de 0,4397 ha, iar abia după remiterea titlului de proprietate către T. V. s-a sesizat eroarea realizată.
Prin sentința civilă nr.3223/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă cu motivarea că aspectele invocate de către reclamantă nu reprezintă cauze de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea 169/1997 și, pe de altă parte, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâtului i-a fost atribuită în acest fel o suprafață mai mare decât cea la care era îndreptățit prin hotărârea de validare, motivare corectă în raport de cauza cererii de chemare în judecată.
Cu ocazia promovării recursului de față recurenta reclamantă invocă însă un alt motiv de nulitate absolută a celor două acte de proprietate contestate în fața instanței de fond, și anume dubla reconstituire de care ar fi beneficiat intimatul pârât T. V., în sensul că pentru aceeași suprafață de teren s-au mai eliberat în anul 2007 adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie și s-ar depăși în acest fel suprafața totală de 0,60 ha validată în favoarea intimatului pârât.
Tribunalul reține că prin recursul de față recurenta reclamantă invocă o altă cauză a cererii de chemare în judecată decât cea menționată în fața instanței de fond (se invocă dubla reconstituire de care ar fi beneficiat T. V. și nu „eroarea materială” privitoare la diferența de 587 mp), încălcându-se astfel interdicția prevăzută de art.316 C.pr.civ. raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ. de a se schimba cauza cererii de chemare în judecată în căile de atac. Practic, în afară de acest nou motiv de nulitate absolută a procesului verbal de punere în posesie și a adeverinței de proprietate recurenta reclamantă nu realizează nici o critică legată de sentința instanței de fond și de modul în care aceasta din urmă a apreciat asupra cererii deduse judecății, soluția recurată nefiind atacată sub aspectul legalității și temeiniciei în condițiile art.304 C.pr.civ.și art.3041 C.pr.civ, iar instanța de recurs nu poate analiza din oficiu legalitatea și temeinicia sentinței.
Cum în recursul de față se tinde la schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, iar acest aspect este interzis de lege și nu se invocă alte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a sentinței de fond în condițiile prevăzute de art.304 C.pr.civ. și art.3041 C.pr.civ, în temeiul acestor dispoziții legale va fi respins ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. L. Telești pentru aplicarea Legii nr.18/1991 împotriva sentinței civile nr.3223/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât T. V. și intimata C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, D. F. T. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. P. |
Red.VB
j.f.D. P.
ex.2
SL/20 septembrie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2120/2013. Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 377/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
