Grăniţuire. Sentința nr. 8457/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8457/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 19024/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 161
Ședința publică de la 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător M. B.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de pârâtul V. M C. împotriva sentinței civile nr. 8457 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I. V. și intimatul pârât S. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât Viteajanu C., asistat de avocat G. C., lipsă fiind intimatul reclamant V. V., reprezentat de avocat L. E. și intimatul pârât S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat G. C. pentru apelantul pârât V. C. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a fi stabilită linia de hotar conform raportului de expertiză efectuat în apel de cei trei experți și să fie respinsă cererea reconvențională privind picătura streșinii; în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât s-a arătat că aceasta este rămasă fără obiect. A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă timbru și onorariu experți în apel.
Avocat L. E., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât intimatului reclamant trebuie să-i fie respectată lățimea terenului trecută în actul de vânzare – cumpărare, iar pentru cheltuielile de judecată va formula o acțiune separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.8457 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. I. V., cu domiciliul în comuna R., . în contradictoriu cu pârâții S. G. și V. M. C., ambii cu domiciliul în comuna R., ..
Au fost respinse cererile reconvenționale.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților în varianta propusă prin raportul de expertiză de expert N. P..
A fost obligat pârâtul S. G., să-și refacă instalația e scurgere a unei pompe montate pe linia de hotar și să-i repare temelia casei reclamantului degradată ca urmare a scurgerii apei.
A fost obligat pârâtul V. C., să-și monteze la imobilul proprietatea sa, burlane și parazăpezi, pentru a evita scurgerea apei provenită din ploi.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile dețin proprietăți limitrofe, reclamantul fiind proprietarul terenului situat în comuna R., ., deținut în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6867/07.06.1995, iar pârâtul V. M C., este proprietarul terenului deținut în baza contractului de vânzare cumpărare din 17.06.1943 descris la punctul 1 din acest act.
În ceea ce privește pe pârâtul S. G., acesta nu a prezentat un act de proprietate pentru terenul său, precizând că este moștenire de la părinții săi.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar între aceste proprietăți, obligarea pârâtului S. G. să-și refacă instalația de scurgere a unei pompe montată pe linia de hotar, întrucât apa se revarsă pe proprietatea sa și să-i repare temelia casei care s-a degradat ca urmare a scurgerii apei și obligarea pârâtului V. C. să-și monteze scocuri, burlane și parazăpezi pentru a evita scurgerea apei provenită din ploi pe terenul său.
Transpunând actele de proprietate ale părților în teren, expertul a stabilit că în realitate atât terenul reclamantului V. V. cât și terenul pârâtului S. G., pe limitele actuale date de gardurile despărțitoare nu respectă lățimile terenurilor înscrise în actele de proprietate, dar respectă cu aproximație suprafețele înscrise în actele de proprietate.
De asemenea, s-a stabilit de către expert că nu este posibil să se respecte dimensiunile unui teren, respectiv lățimea în defavoarea celuilalt teren, deoarece toate terenurile, mai ales în partea de Nord au lățimea mai mică decât cea înscrisă în act, reclamantul V. V. cu 1,40 m, iar pârâtul S. G. cu 1,47 m, iar dacă s-ar respecta lățimea terenului pentru una din părți, atunci suprafața acestuia s-ar mări mai mult peste cea din act, iar suprafața celuilalt s-ar diminua cu aceeași suprafață.
Părțile au susținut că pe linia de hotar a existat o salcie care ar fi fost tăiată de către reclamant, însă a cărei cioată mai există și că această salcie ar fi un reper pentru linia de hotar dintre proprietăți.
Cu referire la acest aspect, expertul deplasându-se în teren nu a putut identifica acest reper precizat de către pârâtul S. G., acea salcie nefiind regăsită la fața locului și așa cum rezultă din constatările expertului chiar dacă această salcie ar fi existat nu putea da hotarul dintre cele două terenuri decât într-un singur punct și nu pe toată lungimea liniei de hotar.
Expertul a făcut verificarea, ca forma și amplasament a terenurilor părților, în situația actuală cu cea de la ultima înregistrare națională dată în planurile cadastrale din anii 1985-1987 și a constatat faptul că forma actuală și amplasamentul celor trei terenuri ale părților corespunde cu cea dată la ultima înregistrare din anii 1985-1987.
Referitor la instalația de scurgere despre care reclamantul susține că este amplasată pe linia de hotar și astfel determină revărsarea apei pe proprietatea sa, expertul a identificat acest cămin pentru conductă și pompa de apă, ce au fost executate de către pârâtul S. G., instalații care într-adevăr au fost confirmate de către expert ca fiind pe linia de hotar, iar căminul din beton este parțial și pe terenul reclamantului V. I. V..
De asemenea, robinetul nu este prevăzut cu scurgere subterană, iar apa scursă din acesta poate afecta atât construcțiile reclamantului, cât și terenul acestuia, scurgerea naturală fiind de la Nord la Sud.
A mai reținut instanța că potrivit art.560 din Noul Cod Civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstruirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile de judecată ocazionate de aceasta.
Instanța a omologat linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză, acțiunea în grănițuire fiind o acțiune în principiu admisibilă, în virtutea dispozițiilor mai sus menționate, orice proprietar putând să solicite stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și a vecinului său, cu atât mai mult cu cât la stabilirea liniei de hotar, expertul nu a constatat o eventuală suprapunere a terenurilor.
În ceea ce privește obligația de a face s-a constatat că și această cerere este admisibilă în condițiile în care cu ocazia deplasării în teren expertul a constatat că există această instalație de apă efectuată de către pârâtul S. G. pe limita de hotar, iar căminul din beton este parțial și pe terenul reclamantului V. I V., iar pompa nu este prevăzută cu scurgere subterană, ceea ce poate determina ca apa scursă din aceasta să afecteze atât construcțiile reclamantului, în zona dată de punctele 24-25 în anexa la raport, cât și terenul acestuia.
S-a mai stabilit obligarea pârâtul V. C., de a-și monta burlane și parazăpezi la imobilul proprietatea sa, pentru a evita scurgerea apei provenind din ploi pe terenul proprietatea reclamantului, aceasta ca o consecință a raporturilor de bună vecinătate ce trebuie să existe între părți.
În ceea ce privește cererile reconvenționale formulate de cei doi pârâți, în sensul obligării reclamantului să-și mute instalația de apă de pe terenul lui V. M C., pe terenul său și să-și retragă gardul din lemn la linia de hotar, din probele administrate în cauză, s-a constatat că aceste cereri sunt nefondate, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză, instalația de apă este construită pe linia de hotar de către pârâtul S. G. și nu de către reclamant, astfel că nu-i aparține acestuia, iar în ceea ce privește cererea pârâtului S. de obligare a reclamantului să-și retragă gardul stabilit pe linia de hotar, din proba testimonială administrată în cauză, respectiv din declarația martorului S. I., a rezultat că pe linia de hotar a existat un gard, însă a aparținut pârâtului V. C. și nu reclamantului V. V., gard care în prezent nu mai există.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul V. M. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând disp.art.282-298 Cpr.civ.
A solicitat să fie admis apelul și schimbată sentința în sensul de a se admite acțiunea reclamantului numai pentru capătul de cerere privind grănițuirea, însă linia de hotar ce desparte proprietatea sa de cea a reclamantului să se stabilească astfel încât să-i fie respectat dreptul său de proprietate ca amplasament și dimensiuni astfel cum este consfințit în actul de vânzare cumpărare din 17 iunie 1943, să se respingă capetele de cerere în servitutea de picătură a streșinii și obligația de a face.
A arătat că la instanța de fond probatoriul a fost insuficient administrat în baza disp.art.295 alin.2 Cpr.civ., apelantul solicitând în baza caracterului devolutiv al apelului completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice care să transpună în teren actele de proprietate și eventual proba cu martori.
A fost criticată sentința, arătându-se că prin linia de hotar stabilită de către prima instanță îi este luată o mare parte din terenul proprietatea sa, astfel cum a fost dobândită prin actul de vânzare din 17 iunie 1943, iar reclamantului i s-a atribuit în acest fel teren în plus față de cel cuvenit prin actul de vânzare cumpărare invocat de acesta.
Că, în conformitate cu actul de vânzare cumpărare din 1943, lungimea terenului trebuie să fie de 82 m, lățimea la șosea trebuie să aibă 17,5 m, după aceea 22,5 m, iar în partea de sud 26 m, iar terenul reclamantului conform actului de proprietate deținut de acesta trebuie să aibă o suprafață de 1104 mp cu o lățime constantă de 11,5 m.
Că, prin modul în care instanța de fond a stabilit linia de hotar ternul său(al apelantului) are la șosea o lățime de 16,03 m, mai puțin cu 1,45 m față de act, apoi o lățime de 21,67 m, iar la sud lățimea este de 21,17 m, de asemenea mai mică decât cea prevăzută în act, pe când terenul stabilit reclamantului are lățimi mai mari decât cea de 11,5 m trecută în act.
A fost criticată sentința și pentru faptul că nu s-a ținut cont de depoziția martorului audiat și care a arătat că între părți a existat o înțelegere în legătură cu gardul cuprins între drum și construcția sa( a apelantului), construcție care este veche și edificată în așa fel încât să nu creeze probleme vecinului intimat, niciodată până în prezent nefiind litigii în legătură cu acest aspect.
O altă critică a vizat și modul în care s-a soluționat capătul de cerere privind servitutea de picătură a streșinii, arătând apelantul că imobilul casă are o vechime de peste 30 de ani și niciodată nu s-a invocat de către intimatul reclamant scurgerea apelor pe proprietatea sa, aceasta întrucât după modul cum este construit acoperișul și față de distanța acestuia, raportat la terenul proprietatea reclamantului, apa ploilor nu se scurge pe terenul reclamantului.
S-a criticat sentința și pentru nesoluționarea capătului de cerere din cererea reconvențională privitor la instalația de apă a reclamantului, arătând apelantul că nu s-a stabilit locul unde aceasta este amplasată și dacă îi este afectată proprietatea prin scurgerile de apă de la această instalație.
La termenul din 01.10.2012 s-a solicitat de către apelantul pârât, prin apărătorul ales, completarea probelor, în sensul efectuării unei expertize topografice din trei experți, cerere la care intimatul reclamant și intimatul pârât nu s-au opus.
Instanța în baza caracterului devolutiv al apelului și în conformitate cu art. 295 alin.2 Cpr.civ., a admis cererea de completare a probelor prin efectuarea unei expertize din trei experți care să identifice terenurile apelantului pârât și intimatului reclamant conform actelor de proprietate ale fiecăruia, să se stabilească dacă terenurile sunt stăpânite cu respectarea dimensiunilor arătate în acte, să se stabilească linia de hotar între proprietățile apelantului pârât și intimatului reclamant raportat la actele de proprietate deținute și să se precizeze dacă proprietatea intimatului reclamant este afectată de scurgerea apelor de pe acoperișul casei apelantului pârât și de asemenea dacă instalația de apă a intimatului reclamant se află pe terenul proprietatea apelantului pârât și dacă robinetul de scurgere de la capătul instalației îi afectează proprietatea acestuia.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 28.12.2012, răspunsul la obiecțiunile făcute la raport fiind înaintat la data de 20.02.2013.
Tribunalul, analizând lucrările de la dosarul cauzei, constatările făcute de cei 3 experți prin expertiza efectuată în apel reține că proprietățile apelantului pârât și intimatului reclamant sunt limitrofe, intimatul reclamant deținând terenul în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6867/1995, iar apelantul pârât în baza contractului de vânzare cumpărare din 17.06.1943.
Se mai reține în urma identificărilor terenurilor din actele de proprietate și modul de folosință al acestora că dimensiunile trecute în acte nu se regăsesc în teren, astfel în partea de Nord atât terenul reclamantului, cât și cel al pârâtului prezintă la lățime dimensiuni mai mici decât cele din acte (reclamantul deținând 10,10 m lățime față de 11,5 m cât este în act, iar pârâtul deținând 16,20 m față de 17,5 m cât are trecut în act), dimensiuni mai mari prezentând terenurile pe lungime.
Raportat la inadvertențele între dimensiunile suprafețelor din acte și cele găsite faptic în teren, se apreciază că linia de hotar între proprietățile părților este constituită pa gardurile deja existente în teren și picătura strașinei construcțiilor pârâtului acolo unde nu este gard despărțitor conform schiței anexă nr.1 la raport.
Apreciază instanța că linia de hotar stabilită conform anexei 1 la expertiza efectuată în apel este corectă, ea reflectând realitatea din teren, întrucât în situația în care s-ar transpune în teren dimensiunea din cele două acte de proprietate ale părților, linia de hotar conform celor precizate de cei 3 experți în răspunsul la obiecțiuni, ar trece prin construcțiile reclamantului sau pârâtului în funcție de care act se transpune în teren.
Această susținere este confirmată și de faptul că adunând teoretic lățimile terenurilor din actele de proprietate ale intimatului reclamant și ale apelantului pârât, lățimea totală a acestora este de 29 m(17,5 m +11,5 m), ori, faptic în teren lățimea totală a terenurilor este de 26,13 m, mai puțin deci cu 2,87 m decât în acte.
Privitor la critica apelantului pârât referitoare la nesoluționarea solicitărilor sale din cererea reconvențională cu privire la afectarea proprietății sale de instalația de apă efectuată de intimatul reclamant, reține tribunalul că aceasta este neîntemeiată, din raportul de expertiză rezultând că această instalație a fost mutată și numai afectează în nici un fel proprietatea reclamantului.
Este întemeiată însă critica, vizând capătul de cerere privitor la servitutea de scurgere a apelor, rezultând din constatările expertizei efectuate în apel că scurgerea apelor de pe acoperișul casei apelantului pârât se face pe proprietatea sa, nefiind astfel afectată proprietatea intimatului reclamant.
Față de considerentele arătate și de dispozițiile art. 296 Cpr.civ., apelul declarat de pârât se va admite și se va schimba sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea și se va stabili linia de hotar care desparte proprietatea apelantului reclamant de cea a intimatului pârât conform anexei 1 la raportul de expertiză efectuat în apel de cei 3 experți, ce va face parte integrantă din prezenta decizie, urmând să fie respins capătul de cerere privind obligația de a face în ceea ce-l privește pe pârâtul V. C..
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privitoare la cererile reconvenționale și obligația stabilită în sarcina intimatului pârât S. G., întrucât acesta nu a declarat apel, iar apelul pârâtului nu-l privește și pe acesta, precum și dispozițiile privitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.
În baza disp. art.274 Cpciv, apelantul reclamant va fi obligat la cheltuieli de judecată reprezentând onorariul experți și taxa judiciară de timbru către apelantul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul V. M. C., cu domiciliul în comuna R., ., împotriva sentinței civile nr.8457 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I. V., domiciliat în comuna R., . și intimatul pârât S. G., domiciliat în comuna R., .> Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea și stabilește linia de hotar conform raportului de expertiză efectuat în apel de cei 3 experți, anexa 1, ce face parte integrantă din prezenta decizie, respectiv: linia de hotar fiind pe gardurile existente în teren și picătura streșinii acolo unde nu este gard despărțitor, aliniament notat cu X-Y având o lungime de 93,45 m compus din punctele notate cu 14(X)15,16,17, 18, 19,20,21,1,2 și 3(Y), dimensiunile între puncte fiind cele prezentate în anexa nr.2, pe acest aliniament existând gard între punctele notate cu 14(X) și 15 și între punctele notate cu 17,18,19,20,21,1,2 și 3(Y), între punctele notate cu 15,16 și 17 nu există gard între proprietățile părților, linia de hotar constituind-o streașina construcțiilor apelantului pârât V. C..
Menține dispozițiile sentinței privitoare la cererile reconvenționale, obligația stabilită în sarcina pârâtului S. G. și compensarea cheltuielilor de judecată.
Respinge capătul de cerere privind obligația de a face privind pe pârâtul V. C..
Obligă pe intimatul reclamant la 1509,5 lei cheltuieli de judecată în apel către apelant.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 01 Aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. P. |
Red. jud. M.B./tehn.E.C
Jud fond L.B.
18 Aprilie 2013/5 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1025/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1889/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
