Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 583/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 15195/318/2013
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizie Nr. 583/2013
Ședința publică din 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta- reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 6985/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata -pârâtă Directia Generală Regională a Finantelor Publice Gorj - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Gorj, Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a constatat depusă la dosar de către apelanta- reclamantă chitanța privind achitarea taxei de timbru, după care constatând apelul în stare de judecată și având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 583 C.pr.civ., s-a trecut la soluționarea cauzei .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanta . a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Gorj-Agenția Județeană a Finanțelor Publice Gorj, suspendarea măsurilor asiguratorii (popririi asigurătorii) instituite de pârâtă prin Decizia nr._/13.09.2013, comunicată in 27.09.2013 si deblocarea următoarelor conturi: RO 05 BTRL02001202M95376XX-deschis la Banca Transilvania;RO 90 RZBR_ - deschis la Raiffeisen Bank; RO 56 TREZ 3365069XXX007757-deschis la Trezoreria Tg-J..
De asemenea, a precizat că solicită luarea acestei măsuri provizorii până la soluționarea irevocabilă a contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/13.09.2013,contestație ce face obiectul dosarului nr._/318/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J..
În motivare, reclamanta a arătat că, în urma inspecției fiscale generale efectuate in perioada 25.06._13 de către reprezentanții pârâtei la societatea reclamantă, prin raportul de inspecție fiscală nr.628/13.09.2013 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă 152.938 lei reprezentând impozit pe profit, majorări si penalități, impozit pe profit, TVA, majorări si penalități de întârziere TVA.
A precizat reclamanta că este în termenul de a formula contestație împotriva deciziei nr.16 din 13.09.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr.628/13.09.2013, termenul legal de contestație fiind de 30 de zile de la comunicare, respectiv de la 16.09.2013 (art. 207 pct. 1 din O.G. nr. 92/2003).
Că, deși ultima zi de a formula contestație este 16.10.2013, pârâta a emis la data de 13.09.2013, data finalizării raportului de inspecție fiscala, decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._, decizie pe care a transmis-o in data de 17.09.2013 unităților bancare unde are deschise conturi, în vederea indisponibilizării sumelor de bani până la concurenta sumei de 152.938 lei. Că, pentru a lua aceasta măsura asiguratorie, parata a motivat decizia prin faptul ca s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire, sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea.
A susținut reclamanta că a invocat ca motive în contestația la executare faptul că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nu a fost în nici un fel motivata deși, potrivit art. 129 pct. 5 din O.G. 92/2003 „Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent." Că pârâta, în cuprinsul deciziei, nu precizează in ce consta pericolul de a se sustrage urmăririi, daca reclamanta a efectuat operațiuni de natura a risipi averea, in ce constau aceste operațiuni, la data controlului societatea reclamanta nefigurând cu datorii de nici un fel la bugetul de stat, așa cum rezultă din înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr._/16.09.2013 emisa de pârâtă, iar din situația clienților la data de 31.08.2013 rezultă că are de încasat suma totala de 1.093.592,48 lei, suma din care parata ar putea să se îndestuleze în cazul în care raportul de inspecție fiscala si decizia prin care s-au stabilit obligații de plata in cuantum de 152.938 lei nu ar fi desființate .
Mai mult, din momentul finalizării inspecției fiscale si prezentării raportului si a deciziei privind obligațiile de plata, societatea reclamantă nu a întreprins nici-o măsura de natura a se sustrage de la urmărire ori de a ascunde sau a risipi patrimoniul, in sensul ca nu a efectuat plați fictive si nu a înstrăinat activele societății. Că, dacă reclamanta avea intenția să se sustragă de la urmărire, avea suficient timp pentru a efectua operațiuni în acest sens din data de 16.09.2013, dată la care s-au prezentat concluziile inspecției fiscale, pana la 27.09.2013 când s-a instituit efectiv măsura asiguratorie. Că, atât la data controlului, cât si in prezent reclamanta are datorii ”0” către bugetul de stat, iar interesul acesteia este de a rezista si de a-și consolida poziția pe segmentul de piața ce constituie obiectul de activitate.
Reclamanta a susținut că măsura instituită de pârâtă nu se justifică și prin faptul că nici nu s-au prezentat concluziile inspecției fiscale, decizia si raportul de inspecție fiscala fiind comunicate în data de 16.09.2013, după luarea măsurii asigurătorii. In ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii, consideră reclamanta că acestea sunt îndeplinite astfel cum sunt prevăzute in art. 996 C.proc.civ.
Referitor la aparenta de drept, s-a arătat că aceasta este in favoarea reclamantei, decizia de instituire a masurilor asigurătorii încălcând disp.art.129 pct. 5 din O.G. nr. 92/2003.
A depus la dosar înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr._/16.09.2013 din care rezulta ca la data controlului nu înregistrează nici un fel de datorie către bugetul de stat, arătând că pericolul sustragerii de la urmărire este nejustificat.
In ceea ce privește urgența, reclamanta a învederat instanței faptul că, având conturile
blocate,nu mai pot onora contractele aflate in derulare la momentul
controlului, fiind pusă în situația de a datora penalități de întârziere și mai mult, în vederea participării la licitații a deschis o linie de credit la Raiffeisen Bank, linie de credit ce a fost blocata ca urmare a popririi asigurătorii instituite de parată, în acest sens, anexând adresa nr. 2900/30.09.2013 emisă de Raiffeisen Bank.
Că, urgența acestei masuri este data de imposibilitatea de a-și desfășura activitatea, de a respecta contractele si de a participa la licitații, pericolul încetării activității fiind iminent în aceste condiții. A mai precizat reclamanta că, în cazul suspendării masurilor asigurătorii ,nu exista nici un risc pentru parata de a-si recupera creanța, întrucât societatea reclamantă are de încasat creanțe în valoarea de 1.093.592,48 lei, pârâta putând urmări la nevoie pe debitorii acesteia.
Că, măsura suspendării este provizorie și anume până la soluționarea contestației împotriva Deciziei nr._/13.09.2013, data după care, în măsura in care suma stabilita de parata in urma inspecției fiscale va deveni certa, o va achita fără întârziere. De asemenea, s-a arătat că și condiția de a nu se prejudeca fondul este îndeplinita, instanța fiind pusa doar în situația de a dispune sau nu o măsura provizorie si nicidecum de a se pronunța pe fondul cauzei.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996și urm. C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 6985/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Gorj-agenția Județeană a Finanțelor Publice Gorj.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din data de 13.09.2013, în condițiile art.129 alin.11 C.p.f., cererea formând obiectul dosarului nr._/318/2013, în cadrul căruia nu s-a formulat și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare., iar prin cererea de față reclamanta solicită, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Că,potrivit art.172 alin.2 C.p.f ,,dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile”.
Că, în speță, prin cererea de față reclamanta urmărește să eludeze prevederile art. 172alin.2 C.p.c.,tinzând să obțină o măsură vremelnică pe toată durata soluționării contestației la executare, pe cale de ordonanță președințială.
Or, în condițiile în care suspendarea provizorie a executării silite se poate dispune numai în condițiile art.718 alin.7 C.p.c., cu plata unei cauțiuni, iar dispozițiile enunțate sunt exceptate în cazul creanțelor fiscale, este inadmisibilă o cerere de ordonanță președințială prin care se tinde a se obține măsura suspendării executării silite, pe care art. 172 alin.2 C.p.c. o interzice expres, astfel că nu se mai impune a se analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.996 c.p.c.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
A invocat apelanta că în mod eronat instanța de fond a făcut aplicabilitatea articolului 172 alin. 2 C.pr.fiscală, întrucât această societate nu se află în faza executării silite, iar măsurile asigurătorii dispuse de pârâtă nu reprezintă forme de executare silită.
S-a arătat că în urma unei inspecții fiscale desfășurate la această societate s-au stabilit obligații de plată suplimentare la bugetul de stat în sumă de 152.938 lei sumă pentru care pârâta a dispus înființarea măsurilor asigurătorii respectiv poprire asiguratorie.
Că, toate actele emise de către pârâtă în urma controlului ,respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 628/13.09.2013, decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 15/13.09.2013, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 16/13.09.2013, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 281/12.09.2013,procesul-verbal din 13.09.2013 au fost contestate la ANAF, contestația fiind în curs de soluționare .
A invocat apelanta că deși nu este vorba despre o sumă certă și exigibilă pârâta a considerat că se impune luarea măsurilor asiguratorii, blocând conturile societății .
Că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 172 alin. 2 c.pr.fiscală, întrucât acest text de lege se referă strict al suspendarea provizorie a executării silite, ori măsurile asiguratorii nu sunt forme de executare silită, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele c.pr.civ. coroborate cu art. 999 c.pr.civ.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la motivele de apel, în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 c.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, instanța de apel reține că apelul este nefondat din următoarele considerente;
Prin cererea formulată, reclamanta . a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună suspendarea măsurilor asiguratorii (popririi asiguratorii ) instituite de pârâtă prin decizia nr._/13.09.2013 și deblocarea conturilor pe care această societate le are deschide la Banca Transilvania, Raiffeisen Bank și Trezoreria Tg-J. .
S-a solicitat luarea acestei măsuri provizorii până la soluționarea irevocabilă a contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei nr._/13.09.2013, contestație ce face obiectul dosarului nr._/318/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J. .
Prin sentința apelată a fost respinsă cererea formulată de reclamantă.
Observând actele dosarului, se constată că în urma inspecției fiscale generale efectuate în perioada 25.06._13 de către reprezentanții pârâtei la societatea reclamantă, prin raportul de inspecție fiscală nr.628/13.09.2013 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă de 152.938 lei reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități impozit pe profit, TVA, majorări și penalități de întârziere TVA. La aceeași dată pârâta a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/13.09.2013
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de instituie a măsurilor asiguratorii din data de 13.09.2013 înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2013, contestație în cadrul căreia nu a formulat și o cerere de suspendare provizorie a executării silite până al soluționarea contestației la executare .
Prin cererea de față reclamant a solicitat pe cale de ordonanță președințială suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea contestației la executare .
Prin luarea de măsuri asigurătorii, intimata nu a efectuat operațiuni de executare, ci a dispus cu caracter asiguratoriu ca sumele aflate în contul contestatoarei să fie indisponibilizate, aceasta presupunând o măsură de siguranță pentru creditor, să treacă la executare după înlăturarea tuturor impedimentelor care ar sta în calea executării.
Judecătoria Tg-J. prin sentința apelată în mod corect a respins cererea formulată .
Astfel,potrivit dispozițiilor art. 718 alin.7 Noul Cod proc .civ. în cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzută la aliniatul 2, instanța poate dispune suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 2 din Codul de procedură fiscală dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială prevăzute de art.403 alin 4 Cod proc civ(în prezent art. 718 alin.7 Cod proc .civ.) nu sunt aplicabile . Analizând textul de lege citat, rezultă în mod clar faptul că în materia contestației formulate împotriva executării creanțelor fiscale legiuitorul a înlăturat posibilitatea debitorului de a obține suspendarea provizorie, acesta având dreptul de a formula cerere de suspendare în condițiile articolului 718 Noul Cod proc .civ. Susținerile apelantei - contestatoarei în sensul că interdicția nu vizează și formularea cererii pe calea ordonanței președințiale nu sunt întemeiate, întrucât în acest fel s-ar eluda scopul urmărit de legiuitor prin excluderea de la aplicarea în materie fiscală a instituției suspendării provizorii.
Procedura specială a ordonanței președințiale reglementată de art. 999 Cod pr cv constituie dreptul comun în materia măsurilor provizorii și nu operează în cadrul contestației la executare, în cadrul acestei proceduri suspendarea executării, ca măsură vremelnică și urgentă, putând fi acordată doar în condițiile articolului 718 alin.7 Noul Cod proc .civ, Dispozițiile articolului 718 alin.7 Noul Cod proc .civ Cod pr cv constituie dreptul special în acest domeniu, aplicabil cu prioritate față de norma generală, neputându-se opta între cele două reglementări.
Contestația la executare în materia executării creanțelor fiscale a fost reglementată prin raportare la procedura de drept comun privind contestația la executare în materie civilă, fiind exclusă de la aplicare prevederile referitoare la suspendarea provizorie prin ordonanță președințială, scopul fiind apărarea intereselor creditorului. Cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă întrucât măsura provizorie de suspendare a executării nu poate fi soluționată în altă procedură decât cea reglementată de art. 718 alin.7 Noul Cod proc .civ, procedură care nu este incidentă în cazul raportului juridic fiscal.
Corect instanța de fond a reținut că prin cererea de față reclamanta urmărește să eludeze prevederile art. 172 alin. 2 C.pr.fiscală .
Față de considerentele expuse, tribunalul reține că instanța de fond a a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, astfel că în temeiul art. 480 C.pr.civ., urmează a fi respins apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ., cu sediul in comuna Bălești, ., jud. Gorj, înmatriculată la ORC de pe lânga Tribunalul Gorj sub nr. J_, având Cod fiscal RO_, cont bancar RO 05 BTRL02001202M953XX, reprezentată legal prin D. V. in calitate de administrator, împotriva sentinței civile nr. 6985/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Gorj - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Noiembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. AS/ SL
j.f. P. O C.
ex. 4/2 Decembrie 2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
