Obligaţie de a face. Decizia nr. 2202/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2202/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 7687/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2202/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Judecător V. N.
Judecător M. T.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. S. G. împotriva deciziei civile nr. 1550 din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatorul lipsă, procuratorul T. S. N. și avocat M. C., lipsă fiind și intimații T. G. G., T. E., T. I. V., T. E. și P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat, constatând contestația în anulare în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru susținerea acesteia.
Avocat M. C. pentru contestator a expus motivele contestației în anulare și a pus concluzii de admitere a contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 1550 din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012 și, rejudecând recursul, respingerea recursului declarat de recurentul pârât T. G. G. împotriva sentinței civile nr. 2182 din 11.03.2013.
A solicitat obligarea intimatului T. G. G. la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg - J. sub nr._/318/2012, reclamanții T. S. G. și T. D. au chemat în judecată pârâtul T. G. G., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie abilitați să demoleze, pe cheltuiala pârâtului, următoarele imobile/construcții: gard împrejmuitor pe scheletele de lemn și plasă de sârmă pe laturile S, E, V.; gard din scândură de lemn pe latura de N.; adăpost din lemn pe lungimea de 3 m, acoperit cu tablă ondulată; WC din scândură de lemn și să desființeze plantațiile de pomi și viță de vie.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au introdus la Judecătoria Tg-J. o acțiune în revendicare în contradictoriu cu numitul G. G., pentru ca acesta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 543 m.p., teren pe care acesta îl ocupă fără titlu, iar această suprafață de teren se află în titlul de proprietate nr._/2011 și în procesul - verbal de punere în posesie nr. 100/2010, eliberat pe numele lor.
Prin sentința civilă nr. 8288/2012, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea lor în totalitate și a fost obligat T. G. G., pe lângă celelalte capete de cerere, să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 543 m.p.
Totodată, după definitivarea și învestirea hotărârii judecătorești au încercat să rezolve în mod amiabil conflictul trimițându-i acestuia o notificare prin care îi acorda termen pentru demolare, în caz contrar atenționându-1 că vor apela la un executor judecătoresc, iar după ce a trecut termenul, s-au adresat B.E.J. „T. Nicușor", pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În data de 4.09.2012, ora 11:00, s-au prezentat la fața locului cu executorul judecătoresc, care prin baterea de țăruși a individualizat suprafața de teren pe care au câștigat-o în revendicare, a consemnat după numerotare ce se află plantat pe această suprafață de teren, construcțiile existente, încheindu-se procesul-verbal cu aceeași dată.
Astfel, la câteva zile a trimis din nou o notificare către T. G. G., acordându-i termen pentru desființarea construcțiilor și plantațiilor, punându-i în vedere că vor introduce această acțiune în caz contrar, însă după primirea notificării procuratorul lor - T. S. N. și avocatul au primit telefonic amenințări și injurii de la acesta.
La termenul de judecată din data de 10.12.2012, procuratorul T. N. a învederat instanței că moștenitorii reclamantului T. D. sunt: T. E. – soție, T. I. – fiu, P. E. și T. E. – fiice, și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia în calitate de reclamanți, fiind introduși în cauză în această calitate.
Prin sentința civilă nr.2182/11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012 a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții T. S. G. și T. D. continuată de moștenitorii T. I., T. E., T. E. și P. E., domiciliați în comuna Bîlteni, ., în contradictoriu cu pârâtul T. G. G., domiciliat în comuna Bîlteni, ..
Au fost împuterniciți reclamanții să demoleze imobilele/construcțiile din acțiune, identificate în procesul - verbal din data de 04.09.2011, întocmit de B. T. Nicușor în dosarul nr. 103/E/2012, respectiv 103 bucăți viță de vie, un cireș, doi corcoduși, 11 pruni, un vișin, gard împrejmuitor pe schelet de lemn și plasă de sârmă pe laturile S., E., V., gard din scândură de lemn pe latura de N., adăpost din lemn pe lungimea de 3 m, acoperit cu tablă ondulată și un WC din scândură de lemn.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 508, 3, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 8288/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T. S. G. și T. D., în contradictoriu cu pârâtul T. G. G., fiind obligat acesta din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 543 m.p., descrisă în raportul de expertiză efectuat în cauză; că în baza acestei sentințe, reclamanții au inițiat executarea silită, iar în dosarul nr. 103/E/2012 al B. T. Nicușor, s-a procedat la punerea în executare a titlului executoriu menționat, conform procesului-verbal din data de 04.09.2012 și astfel, la data respectivă reclamanții au fost puși în posesia terenului, constatându-se însă că pe acest teren se mai află 103 bucăți viță de vie, un cireș, doi corcoduși, 11 pruni, un vișin, gard împrejmuitor pe schelet de lemn și plasă de sârmă pe laturile S., E., V., gard din scândură de lemn pe latura de N., adăpost din lemn pe lungimea de 3 m, acoperit cu tablă ondulată și un WC din scândură de lemn.
S-a mai arătat că pârâtul a fost legal citat cu mențiunea de a formula întâmpinare și de a se prezenta la interogatoriu, însă acesta nu a combătut pretențiile reclamate, astfel încât se va da eficiență dispozițiilor art. 225 C. pr. civ., în sensul aprecierii împrejurărilor expuse ca o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice, având în vedere considerentele expuse anterior.
S-a apreciat că obligația de a lăsa terenul în liniștită posesie include și eliberarea acestuia de alte bunuri, motiv pentru care instanța apreciază întemeiată acțiunea, față de toate considerentele expuse, astfel încât o va admite și va împuternici reclamanții să demoleze imobilele/construcțiile din acțiune, identificate în procesul - verbal din data de 04.09.2011, întocmit de B. T. Nicușor în dosarul nr. 103/E/2012, respectiv 103 bucăți viță de vie, un cireș, doi corcoduși, 11 pruni, un vișin, gard împrejmuitor pe schelet de lemn și plasă de sârmă pe laturile S., E., V., gard din scândură de lemn pe latura de N., adăpost din lemn pe lungimea de 3 m, acoperit cu tablă ondulată și un WC din scândură de lemn.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., pârâtul a fost obligat să achite reclamanților suma de 508, 3, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul T. G. G., apel recalificat ca fiind recurs în funcție de valoarea construcțiilor și plantațiilor a căror demolare s-a solicitat, prin încheierea din data de 13 iunie 2013, criticându-se sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele recursului s-a invocat faptul că reclamanții au fost împuterniciți să demoleze construcțiile edificate de recurent și tatăl său, construcții ce au o vechime de peste 27 ani; că aceste construcții au fost demolate de recurent.
S-a invocat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la tăierea pomilor fructiferi și a viței de vie pusă de tatăl său și de recurent, criticând sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată, raportându-se la regimul juridic al plantațiilor pentru care consideră că sunt necesare anumite aprobări speciale, invocând și dispozițiile art.24 din Legea proprietății, arătând că deține terenul din anul 1959 și anexele de pe acestea.
Prin decizia civilă nr. 1550 din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012 a fost admis recursul declarat de recurentul pârât T. G. G., împotriva sentinței civile nr. 2182/11.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dos. nr._/318/2012 și s-a modificat sentința în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în motivarea soluției pronunțate instanța a avut în vedere situația de fapt stabilită de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.8288 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T. S. G. și T. D., în contradictoriu cu pârâtul T. G. G., fiind obligat acesta din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 543 m.p., descrisă în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv împrejurarea că la punerea în executare a titlului executoriu s-a constatat că pe teren se află 103 bucăți viță de vie, un cireș, doi corcoduși, 11 pruni, un vișin, gard împrejmuitor pe schelet de lemn și plasă de sârmă pe laturile S., E., V., gard din scândură de lemn pe latura de N., adăpost din lemn pe lungimea de 3 m, acoperit cu tablă ondulată și un WC din scândură de lemn, considerând instanța de fond că obligația de a lăsa terenul în liniștită posesie include și eliberarea acestuia de construcțiile și plantațiile existente pe teren.
Este evident că instanța nu s-a raportat în mod expres la temeiul de drept al acțiunii și din această perspectivă hotărârea s-a apreciat ca fiind nemotivată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Pe de altă parte pentru termenul din 28.01.2000 pârâtul T. G. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând că nu este lăsat să taie pomii de pe teren, iar pentru termenul din 11.03.2013 și-a completat întâmpinarea invocând faptul că a stăpânit terenul din anul 1959 și că tatăl său a sădit pomii fructiferi și vița de vie, plantație pe care au stăpânit-o nestingheriți până în anul 2011 când pârâtul a fost dat în judecată de către reclamanți.
Chiar plecând de la importanța dreptului de proprietate care reprezintă posibilitatea titularului de a se bucura nestânjenit de exercițiul prerogativelor conferite de art.480 C.civ, nu este de ignorat faptul că există anumite limitări ale dreptului de proprietate sau asigurarea deplinei folosințe a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate trebuie să respecte anumite condiții.
În esență, în cauză se pune în discuție posibilitatea proprietarului terenului de a realiza, pe cheltuiala proprietarului construcțiilor și plantațiilor existente pe teren, lucrările de demolare construcții și desființare plantații fără stabilirea în prealabil în sarcina pârâților, a obligației de a face constând în obligarea acestora din urmă la respectivele lucrări.
Necesitatea de a se stabili în prealabil obligația de demolare în sarcina proprietarilor construcției sau plantațiilor rezidă din dispozițiile legale care conferă în anumite condiții dreptul de proprietate al proprietarului terenului, prin accesiune imobiliară și asupra construcțiilor și plantațiilor aflate pe teren sau dreptul de a solicita ridicarea acestora de către proprietarii construcțiilor pe cheltuiala acestora din urmă, împrejurări care sunt circumscrise bunei sau relei credințe a constructorului.
De asemenea necesitatea de a se stabili în primul rând obligația de a face având ca obiect ridicarea construcțiilor în sarcina celor care le-au edificat și pe cheltuiala lor, rezidă și din aplicarea prin asemănare a prevederilor 1077 C.civ. care stipulează că „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire cu cheltuiala debitorului”.
Așadar, împuternicirea creditorului de a duce la îndeplinire o obligație pe cheltuiala debitorului este subsidiară și condiționată de stabilirea în prealabil în sarcina debitorului a aceleiași obligații concomitent cu constatarea neîndeplinirii obligației de către debitor. Or, în speță nu este stabilită prin hotărâre judecătorească obligația pârâtului de a proceda la demolarea construcțiilor și desființarea plantațiilor edificate pe terenul reclamanților, astfel că este neîntemeiată acțiunea prin care se solicită împuternicirea reclamanților să demoleze construcțiile pe seama pârâtului.
În judecarea cererii prin care să se tindă la obligarea pârâtului proprietar ai construcțiilor și plantațiilor la desființarea acestora, pârâtul are posibilitatea să invoce ca apărări aspectele invocate și prin motivele de recurs legate de vechimea construcțiilor și plantațiilor și de dispozițiile speciale ale legii fondului funciar în ceea ce privește situația juridică a construcțiilor și plantaților edificate pe terenul cu privire la care dreptul de proprietate s-a stabilit în favoarea altei persoane decât proprietarul acelor construcții și plantații.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul T. S. G., invocând dispozițiile art. 318 alin.1 partea finală C.pr.civ.
A susținut că prin sentința civilă nr. 2182 din 11.03.2013 a fost admisă acțiunea, fiind împuterniciți reclamanții să demoleze imobilele construcții adăpost de animale, gard și plantațiile constatate de executorul judecătoresc, și în mod greșit prin decizia civilă pe care o contestă a fost admis recursul recurentului pârât T. G. G., s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea, astfel că se află în imposibilitatea punerii în aplicare a dispozitivului sentinței civile 8288/2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J..
Tribunalul, analizând contestația în raport de motivele formulate și dispozițiile legale invocate de către contestator, reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 (1) C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului art. 318 C.pr.civ. „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale neputând fi remediate greșeli de apreciere a probatoriului sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În speță, contestatorul nu invocă o greșeală materială legată de aspecte formale ale judecății în recurs, ci critică modul de apreciere a probelor de către instanța de recurs și interpretarea dispozițiilor legale de către aceasta.
În privința aplicabilității în speță a art. 318 alin.1 partea finală C.pr.civ. invocat de către contestator, text de lege ce se referă la situația când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, se reține de către tribunal că numai recurentul poate introduce contestație în anulare invocând ipoteza a doua a art. 318 C.pr.civ., din moment ce sete vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs.
Intimatul nu se poate plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs, neavând un interes legitim și actual în acest sens, devreme ce nu a declarat recurs prin care să invoce vreun motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 318 (1) C.pr.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul T. S. G. împotriva deciziei civile nr. 1550 din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, V. N. | Judecător, M. T. |
Grefier, L. P. |
Red.M.T./Tehnored. M.O.
2 ex./13 Noiembrie 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1889/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2208/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
