Obligaţie de a face. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 3382/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. M.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M. S. împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant M. S., asistat de avocat B. N. și intimatul pârât C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat B. N. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului conform motivelor scrise, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea intimatului pârât la cheltuieli de judecată aferente judecății în fond și în apel.
Precizează că linia de hotar a fost stabilită în mod convențional la limita gardului spre pârât, ulterior construirii gardului pârâtul a prelungit acoperișul și apa se scurge pe proprietatea reclamantului, impunându-se ca acesta să scurteze prelungirea acoperișului, astfel încât Picătura streșinii să cadă pe terenul pârâtului. Depune și concluzii scrise.
Intimatul pârât C. M. a solicitat respingerea apelului, precizând că reclamantul nu a construit gardul în mod corect, amplasându-l pe terenul său.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ /2011, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca ,prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-și scurteze (să-și retragă) prelungirea acoperișului nou construit la o distanță minimă față de gardul de împrejmuire a proprietății, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să efectueze această lucrare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că vecinul de la Nord, pârâtul C. M., și-a construit o prelungire la acoperiș, depășind prin abuz fața dinspre nord a gardului de împrejmuire a proprietății, gard care îi separă și al cărui proprietar este și din această cauză, apa din ploaia cade pe imobilul său, inundându-i peretele casei, terenul din spatele casei, beciul casei și bucătăria de vară .
Reclamantul a precizat că a construit gardul de împrejmuire a proprietății în condiții legale, conform proiectului și la limita de proprietate, conform autorizației de construire nr.14 din 01.ll.2010, proiect nr.52/2010, declarație nr.3745 din 18.09.2010.
În drept, s-au invocat disp. art.1527-1529 C.civ.
Pârâtul Ciuta M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Sub aspect de întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că arătat că gardul de împrejmuire este construit din bolțari cu beton, are temelia din beton, grosimea zidului fiind de 20 cm si înălțime de 1,60 metri, dar acest gard construit de către reclamantul M. S. nu a respectat linia de hotar, fiind făcut sub acoperișul pârâtului, respectiv pe proprietatea acestuia și nu la limita de proprietate.
Pârâtul a menționat că reclamantul nu a construit gardul de împrejmuire pe amplasamentul corect, respectiv la limita de proprietate, astfel nu există nicio culpă în sarcina sa, care a construit acoperișul astfel încât apele din ploi și zăpezi sa cadă pe terenul său .
Sub aspect reconvențional, pârâtul-reclamant a solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietăți.
Reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicit respingerea cererii reconvenționale deoarece există acordul părților privind stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
A menționat că există un acord al părților cu privire la stabilirea liniei de hotar, întrucât la data de 18.10.2010, printr-o declarație dată și autentificată la notariat, pârâtul C. M. a fost de acord ca gardul de împrejmuire reconstruit de MAMARA S. să reprezinte limita de proprietate dintre cele două proprietăți. De asemenea, susține că pârâtul s-a obligat să restituie jumătate din suma pe care M. S. a cheltuit-o cu construcția acestui zid și că renunță la orice litigiu sau conflict cu privire la limita de proprietate. Existând acest acord al părților cu privire la hotarul despărțitor, a considerat că acțiunea de grănițuire introdusă este nefondată, singura cale posibilă fiind o acțiune în anulare a actului notarial.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.115-118 C.pr. civ .
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitățile topografie și construcții civile.
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus următoarele: documentație tehnică pt. autorizația de construire nr.52/2010, declarație autentificată sub nr.3745/18.10.2010, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3094/23.09.2009, sentința civilă nr. 812/19.02.2004 a Judecătoriei Tg-J., plan de amplasare casă, certificat de atestare a calității de proprietar eliberat pârâtului de Primăria Stănești, proces verbal de identificare imobil din 26.10.2009, declarație autentificată sub nr.3746/18.10.2010, autorizație de construire nr. 14/1.11.2010.
Raportul de expertiză în specialitatea construcții a fost întocmit de expert I. R. N. (filele 115-121), iar în specialitatea topografie de expert N. P. (filele 91-95), lucrări de specialitate la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
S-a atașat, spre observare, dosarul nr. 2156/2002 al Judecătoriei Tg-J..
Prin sentința civilă nr._ din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul M. S.,domiciliat în ., jud. Gorj în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu același domiciliu, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. S..
S-a luat act că pârâtul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul M. S.,domiciliat în ., jud. Gorj în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu același domiciliu, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. S..
S-a luat act că pârâtul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că părțile sunt vecine în satul Curpen, . conflictuală dintre acestea este generată de limita proprietății, aspect învederat prin cererea reconvențională, precum și de inconvenientul reclamat prin cererea principală referitor la picătura streșinii.
Referitor la cererea reconvențională, pe care instanța a analizat-o cu prioritate față de obiectul acesteia, respectiv stabilirea liniei de hotar, s-a reținut că pentru introducerea acțiunii în grănițuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții speciale: inexistența unei grănițuiri anterioare, fie convențională, fie pe cale judecătorească; existența a două fonduri limitrofe; cele două fonduri să fie proprietatea distinctă a două persoane diferite.
Că una din aceste condiții este inexistența unei grănițuiri anterioare (convențională sau judiciară), or în cauză s-a constatat existența unui acord anterior al părților privind linia de hotar.
Instanța a avut în vedere că prin declarația autentificată sub nr.3745/18.10.2010 (fila 11 dosar), pârâtul-reclamant C. M. a fost de acord ca gradul reconstruit de reclamant să reprezinte limita de proprietate dintre cele două terenuri învecinate. De asemenea, s-a obligat să restituie jumătate din suma pe care reclamantul M. S. a cheltuit-o cu construcția acestui zid și că renunță la orice litigiu sau conflict cu privire la limita de proprietate. În același sens a dat o declarație și reclamantul-pârât M. S. (fila 80 dosar) prin care arată că este de acord să primească jumătate din suma pe care a cheltuit-o cu reconstrucția gardului de împrejmuire la limita de proprietate dintre cele două terenuri, angajându-se să nu mai fie litigii și nici conflicte în legătură cu limita de proprietate la care s-a construit gardul.
Prin urmare, instanța a reținut că părțile au stabilit amiabil, anterior litigiului, ca linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie dată de gardul construit de reclamantul –pârât, motiv pentru care a respins cererea reconvențională.
În ceea ce privește cererea principală, s-a reținut că prin raportul de expertiză în specialitatea construcții s-a stabilit că picătura streșinii cade pe limita proprietății. Conform art. 611 C.civ, proprietarul este obligat să își facă streașină casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
Că, în speță, așa cum s-a constatat și mai sus, picătura streșinii nu se scurge pe fondul reclamantului-pârât, ci pe limita proprietății. În consecință, instanța a respins și cererea principală privind obligarea pârâtului să-și scurteze (să-și retragă) prelungirea acoperișului nou construit.
Totodată, instanța a luat act că pârâtul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată și a respins cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, față de soluția de respingere a cererii sale.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul M. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea în parte în sensul admiterii acțiunii sale, obligarea pârâtului să-și retragă prelungirea acoperișului la o distanță minimă față de gardul împrejmuitor astfel încât apa de pe imobilul său să nu ajungă pe terenul apelantului, precum și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul de față.
În motivarea apelului a arătat că din dispozițiile art.612 și art.611 rezultă că pârâtul avea obligația de a construi la o limită minimă de 60 cm de linia de hotar, însă pârâtul și-a prelungit vechiul acoperiș, astfel încât apele provenite din ploi se scurg pe proprietatea reclamantului, fapt ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. R. N., precum și fotografiile depuse la dosar, din care rezultă că prelungirea acoperișului este peste gardul despărțitor, astfel încât zăpada și apa de pe casa pârâtului curg pe proprietatea reclamantului.
Că prelungirea acoperișului s-a efectuat ilegal, fapt ce rezultă din adresele primite de la Inspectoratul de Stat în Construcții și de la Primăria Stănești, pârâtul fiind amendat pentru că a construit fără autorizație și chiar s-a dispus să demoleze construcția, obligație pe care pârâtul nu a îndeplinit-o.
Cu privire la cererea reconvențională, apelantul reclamant arată că a fost în mod justificat respinsă raportat la convenția încheiată între părți la notariat.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ., art.211 și următoarele C.civ., art.274 C.pr.civ.
Intimatul pârât C. M. a formulat întâmpinare la 13.03.2013 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că picătura streșinii cade pe limita proprietății și nu pe fondul proprietarului vecin.
Intimatul pârât mai arată că din autorizația de construcție depusă de reclamant nu rezultă pe ce amplasament trebuia construit gardul, gardul este construit din bolțari de beton având grosimea de 20 cm și reclamantul nu a respectat linia de hotar dintre proprietăți prin modul în care a construit gardul, amplasându-l pe proprietatea pârâtului, astfel că nu există culpa pârâtului în construirea acoperișului.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, în limita cererii de apel, conform art.295 C.pr.civ. reține următoarele:
Întrucât prin apelul formulat de reclamantul M. S. este criticată sentința referitor la modul de soluționare a acțiunii (având ca obiect obligația de a face) și a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța de apel va menține dispozițiile sentinței privind respingerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul reclamant C. M., privind cererea de grănițuire a proprietăților, precum și considerentele pentru care instanța de fond a respins cererea reconvențională.
Referitor la acțiunea reclamantului, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-și scurteze prelungirea acoperișului, astfel încât apele de pe imobilul acestuia să nu ajungă pe proprietatea reclamantului, tribunalul constată că, deși acțiunea este formulată la 14.03.2012, obiectul litigiului îl constituie o situație juridică născută în anul 2010.
Ca urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil, în care picătura streșinii este reglementată prin dispozițiile art.611, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Art.59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil înlătură expres aplicarea dispozițiilor art.602-625 din Noul cod civil situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Cum situația juridică ce a generat litigiul dintre părți s-a născut în anul 2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil în care picătura streșinilor este reglementată de art.615, potrivit cu care tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, iar nu pe locul vecinului său.
Pentru delimitarea proprietăților părților se impun e a se avea în vedere linia de hotar reținută în considerentele sentinței prin care s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul C. M., respectiv cea stabilită pe cale convențională între părți urmare a declarației notariale din 18.10.2010 ca fiind gardul construit de reclamantul-pârât.
Întrucât cererea reconvențională prin care pârâtul C. M. solicita stabilirea liniei de hotar de către instanță a fost respinsă și sentința nu a fost atacată de nici una din părți sub aspectul respingerii cererii reconvenționale, considerentele reținute de instanță în sensul că limita proprietăților părților o constituie gardul construit de reclamant capătă autoritate de lucru judecat și vor fi avute în vedere de tribunal la soluționarea acțiunii privind obligarea pârâtului de a retrage streașina acoperișului, fiind înlăturate astfel apărările exprimate de pârâtul C. M. la fond și în apel în sensul că la construirea gardului reclamantul M. S. nu ar fi respectat limita proprietății părților.
În plus, din expertiza topografică efectuată în cauză de expert N. P. a rezultat că prin amplasarea gardului de bolțari de către reclamant, lățimea terenului pârâtului C. M. este respectată, fiind chiar mai mare, deci, deși gardul de beton are o grosime de 20 cm, nu este situat pe proprietatea pârâtului, ci pe proprietatea reclamantului, astfel că linia de hotar o constituie limita dinspre pârât a gardului despărțitor.
La soluționarea cererii principale, instanța de fond a interpretat greșit raportul de expertiză întocmit de expertul constructor I. R..
Expertul a concluzionat în raportul de expertiză că picătura streșinii de pe casa proprietatea pârâtului nu se scurge pe terenul acestuia, ci pe limita proprietății reclamantului, iar pentru ca picătura streșinii de la casa pârâtului să cadă pe proprietatea sa se poate reduce pergola de prelungire a acoperișului executat în mod nelegal de pârât, fără certificat de urbanism și autorizație de construcție.
În raport de constatările expertului și de dispozițiile art.615 din Vechiul Cod Civil, se impune admiterea acțiunii reclamantului și obligarea pârâtului să retragă acoperișul construcției sale, astfel încât picătura streșinii acesteia să cadă pe terenul său.
Așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză topografică, cât și prin raportul de expertiză în construcții, gardul de bolțari edificat de reclamant este pe proprietatea sa și conform planșei foto existentă la fila 19, gardul este acoperit cu țiglă înclinată spre proprietatea reclamantului, împrejurare care, conform art.591 C.civ. este semn că gardul a aparținut exclusiv reclamantului.
Împrejurarea că ulterior, în baza convenției părților gardul a devenit bun coproprietate nu înlătură obligația pârâtului prevăzută de art.615 C.civ. de a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să nu se scurgă pe gardul aflat în coproprietatea sa și a reclamantului.
Datorită înclinării țiglei ce acoperă gardul apele din ploi căzute inițial pe acest acoperiș se scurg apoi pe terenul proprietatea reclamantului, în apropierea zidului casei acestuia, fiind evident afectată proprietatea reclamantului.
Sentința va fi modificată și pentru capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, întrucât, urmare a admiterii acțiunii reclamantului și respingerii cererii reconvenționale, doar pârâtul a căzut în pretenții și conform art.274 C.pr.civ.și suportă cheltuielile de judecată.
La instanța de fond, reclamantul a achitată taxă de timbru în cuantum de 10 lei (fila 18), onorariu expert 700 lei (fila 76) și onorariu avocat 400 lei (filele 124-125)
Intimatul-pârât va fi obligat și la plata cheltuielilor efectuate de reclamant în apel, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei (fila 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul reclamant M. S. împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea, obligă pârâtul să retragă acoperișul construcției sale, astfel încât picătura streșinii acesteia să cadă pe terenul pârâtului și obligă pârâtul să plătească reclamantului 1110 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la cererea reconvențională.
Obligă intimatul pârât la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 aprilie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red.C.M.
Tehnored.L.M.
Jf.M.P.
ex.2/11 aprilie 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1162/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1392/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
