Acţiune în constatare. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 1675/317/2012
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 753
Ședința publică din data ce 21 martie 2013
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă M. A., împotriva sentinței civile nr. 3925/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. și intimatul pârât C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta pârâtă M. A. reprezentată de avocat B. N. și intimatul reclamant B. A. reprezentat de avocat D. N. în substituire pentru avocat D. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, se constată depusă la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului B. A., dovada completării taxei de timbru atât pentru intimatul reclamant cât și pentru recurentă.
Avocat B. N. depune în copie sentința civilă nr.1975/25.04.2000 și o schiță cadastrală, un exemplar al actelor depuse înmânându-se și apărătorului intimatului.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. N. pentru recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A motivat că recurenta nu a fost legal citată în cauză, domiciliul acesteia fiind în B., iar instanța a citat-o în .> S-a arătat că nu este unica moștenitoare a autorului M. G., moștenitor fiind și fiul său M. R. A. care nu a fost conceptat și citat în cauză.
Pe fondul cauzei s-a susținut că instanța de fond a schimbat natura și obiectul pricinii, pronunțându-se pe o acțiune în constatarea vânzării cumpărării în condițiile în care prin acțiunea principală a fost învestită cu o cerere în constatarea uzucapiunii.
A mai arătat că în cauză nu au fost administrate probe care să permită soluționarea litigiului raportat la obiectul acțiunii, privitor la posesia exercitată de pârât, dar și la dovada calității de proprietar a lui M. C..
A arătat că în rejudecare se impune administrarea unui probatoriu care să permită soluționarea acțiunii raportat la obiectul cererii, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.
Avocat D. N. pentru intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. A motivat că recurenta a fost legal citată primind personal citația pentru primul termen de judecată, motiv pentru care pentru termenele ulterioare i s-a acordat termen în cunoștință.
Pe fondul cauzei a susținut că soluția este temeinică și legală, instanța de fond motivând sentința atât prin prisma dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cât și prin prisma dobândirii dreptului de proprietate prin vânzare-.cumpărare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 30.04.2012 sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâta M. A., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate dobândirea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii, asupra terenului în suprafață de 600 mp situat în comuna L., ., în intravilan, categoria arabil.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a încheiat cu socrul pârâtei, respectiv M. C., decedat în anul 1985, înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, prin care s-au înțeles cu privire la vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafață de 600 mp, situat în comuna L., ., categoria arabil, cu vecinii: la nord- D. V. (C. V. în prezent), la est- Drumul Comunal, la sud T. Migioi (moștenitoarea Ș. A., în prezent), la vest- Pădurea Comunală.
Că a plătit lui M. C. suma de 3000 lei pentru acest teren, la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, iar din anul 1964 a posedat neîntrerupt acest teren, sub nume de proprietar.
A mai arătat reclamantul că în decursul timpului a construit pe terenul în cauză un șopru pentru animale pe care l-a mutat ulterior și apoi a plantat o cultură de viță de vie care există și în prezent.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1890 din vechiul Cod civil.
În dovedirea acțiunii a fost depus în copie înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”.
Apărătorul reclamantului a solicitat încuviințarea probei testimonială, probă admisă de către instanță.
În ședința publică din 25.06.2012 au fost audiați sub prestare de jurământ martorii Z. A. și C. G., declarațiile acestor fiind consemnate și atașate la dosar.
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 5023 din 14.09.2012 emisă de Primăria comunei L. s-a comunicat că moștenitorii lui M. C., conform certificatului de moștenitor nr. 600 din 29 septembrie 1986 sunt M. G., decedat la data de 09.02.1998 și C. M..
În aceeași adresă s-a precizat că în registrele agricole pe care le dețin din anul 1974, până în prezent, nu este trecută suprafața pe puncte ci suprafața totală de teren agricol, astfel că nu se poate stabili dacă terenul ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” figurează înscris în registrul agricol la poziția de rol a reclamantului B. A..
A fost înaintat în copie certificatul de moștenitor nr. 600 din 29 septembrie 1986, extras din registrul agricol și certificatul de moștenitor nr. 81 din 15 iunie 1998.
S-a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă și a moștenitoarei C. M. și efectuarea unei expertize topografice.
Deși legal citate pârâtele nu s-au prezentat în instanță, nu au depus întâmpinare și nu au propus probe.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert N. P. a fost depus la dosar la data de 21.11.2012.
Prin sentința civilă nr. 3925 din 6.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtele M. A. și C. M. .
S-a constatat că autorul M. C. a vândut reclamantului terenul în suprafață totală de 529 mp situat în intravilanul comunei L., ., tarlaua 22, parcelele 5292 și 5293, județul Gorj, având categoria de folosință arabil și vie.
Hotărârea pronunțată ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că a fost încheiat un înscris sub semnătură privată între M. C. și reclamantul B. A. și în care s-a menționat că în anul 1964 primul a vândut reclamantului o bucată de pământ în . de 600 mp, lată de 15 m și lungă de 40 m, învecinată la răsărit cu drumul comunal, la apus cu salcâmii pădurii comunale, la miazăzi cu T. Migioi și la miazănoapte cu V. D., prețul fiind de 3000 lei.
Conform certificatul de moștenitor nr. 600 din 29 septembrie 1986 eliberat de notariatul de Stat Local Tg-Cărbunești au rămas ca moștenitori ai defunctului M. C., decedat la data de 4 septembrie 1985, M. G. și C. M..
Ulterior la data de 09.02.1998 a decedat și M. G., iar conform certificatului de moștenitor nr. 81 din 15 iunie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public D. P. din B., moștenitoare acceptantă este trecută M. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/1.
În raportul de expertiză tehnică judiciară a fost identificat terenul în litigiu ca având suprafață totală de 529 mp situat în intravilanul comunei L., ., tarlaua 22, parcelele 5292 și 5293, județul Gorj, având categoria de folosință arabil și vie, cu vecinii: N- C. V. (fost D. V.), E- drumul comunal, S- moștenitoarea Ș. A. (fost T. Migioi), V- pădure.
Expertul a concluzionat că acest teren face parte din suprafața de 1200 mp ce se regăsește în certificatul de moștenitor nr. 600/29.09.1986, precizând că în acest certificat au fost menționate eronat vecinătățile, drumul comunal fiind trecut la sud, canalul trecut în partea de vest fiind situat în continuare, în partea de est a drumului comunal.
Instanța mai reține că și în certificatului de moștenitor nr. 81 din 15 iunie 1998 a fost înscrisă cota de ½ din terenul în suprafață de 1200 mp.
În drept, potrivit art. 1837, 1847 și 1890 din vechiul Cod civil, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sub condiția exercitării unei posesii de 30 de ani, fără a fi obligat a produce un titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Ca atare, e necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar, așa cum a stabilit și ICCJ (decizia 356/2006), respectiv persoana care ar putea să conteste dreptul.
Instanța constată că înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare care îndeplinește condițiile de valabilitate necesare oricărui contract, fiind prevăzut și prețul stabilit între părțile care au încheiat înscrisul.
Încheierea unui antecontract prin care părțile se obligă să constituie în viitor un drept real asupra unui imobil naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat, iar instanța judecătorească are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Această soluție se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 din vechiul cod civil și care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său.
În cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinirea de către debitor, creditorul, potrivit prevederilor art. 1077 din același Cod civil, poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire. În acest cadru juridic, instanța are posibilitatea ca prin suplinirea consimțământului debitorului obligației de a face, izvorâtă din antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis acțiunea, constatând că autorul M. C. a vândut reclamantului terenul în suprafață totală de 529 mp situat în intravilanul comunei L., ., tarlaua 22, parcelele 5292 și 5293, județul Gorj, având categoria de folosință arabil și vie, iar hotărârea pronunțată ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurenta pârâtă M. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susținut că, cadrul procesual nu a fost corect stabilit, în cauză se impunea citarea și a lui M. Rdau M., fiul lui M. G., iar în ceea ce o privește pe intimata C. M., aceasta este decedată anterior formulării acțiunii, astfel că în cauză trebuiau să figureze moștenitorii ei.
O altă critică a vizat împrejurarea că instanța a schimbat obiectul acțiunii pronunțându-se pe altceva decât s-a cerut.
În dezvoltarea acestui motiv s-a susținut că reclamantul a învestit instanța cu o cerere în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar instanța s-a pronunțat pe o acțiune în vânzare cumpărare.
O altă critică a vizat calitatea de proprietar a lui M. C. pentru terenul în litigiu.
S-a susținut că M. C. nu putea vinde în anul 1964 terenul de 600 mp în litigiu, întrucât prin testamentul partajar întocmit în anul 1942 G. C M. lasă copiilor săi mai multe terenuri în lotul lui C. M. este atribuit un teren lat de 3 m, lung din hotarul Cărbunești până în hotarul Scrada.
În lotul lui Nicolița C. este atribuit un teren lat de 15 m, acest din urmă teren îl reprezintă terenul în litigiu în prezenta cauză.
A susținut recurenta că terenul în litigiu nu i-a revenit lui C. M. în urma testamentului încheiat de auitorul său ci lui Nicolița C., astfel că înscrisul intitulat chitanță încheiat în anul 1964 prin care reclamantul pretinde că a cumpărat de la C. M. este un înscris fictiv.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii cadrului procesual și soluționării cauzei în limitele învestirii.
Au fost depuse ca acte noi în recurs testamentul partajar încheiat la 19.02.1942, sentința 1975/25.04.2000.
Intimatul B. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul ca fiind fondat, în cauză fiind incident cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 C.pr.civ. și în raport de disp.art.312 alin. 1, 3 și 5 va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
Prin acțiunea principală, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâta M. A., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de 600 mp, situată în intravilanul comunei L., . la Nord-D. V., Est-Drumul comunal, Sud-T. Migioiu, Vest-Pădurea comunală.
S-a susținut că în anul 1964 a încheiat cu M. C. un înscris sub semnătură privată iar de la acea dată a posedat terenul sub nume de proprietar.
Privitor la cadrul procesual se constată că prin încheierea din 17.09.2012 la solicitarea apărătorului reclamantului, în cauză a fost citată și C. M., reținându-se că și aceasta are calitate de moștenitoare a autorului M. C..
Prin sentința recurată, instanța a admis acțiunea și a constatat că între M. C. și intimatul B. A. a intervenit o convenție de vânzare cumpărare pentru suprafața de 529 mp situată în intravilanul comunei L..
Se constată așadar că instanța s-a pronunțat pe altceva decât ceea ce s-a cerut fiind investită cu acțiune în constatarea uzucapiunii întemeiată pe dispozițiile art.1890 C.civ., în schimb s-a pronunțat pe o validare vânzare cumpărare întemeiată pe dispozițiile art.1073 – 1077 C.civ.
Deși în cuvântul pe fond al apărătorului reclamantului consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din 26.11.2012, instanța a reținut că acesta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, această susținere nu poate fi echivalată cu o modificare a acțiunii în cauză nefiind incidente dispozițiile art.132 C.pr.,civ.
Pe de o parte apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pe de altă parte la dosar nu există o cerere scrisă de modificare a acțiunii și nu în ultimul rând cu ocazia concluziilor pe fond nu este posibilă modificarea obiectului cererii introductive de instanță.
La momentul acordării cuvântului în fond, instanța constată închise dezbaterile, ori de la acest moment nu mai pot fi formulate cereri noi așa cum este cazul cererilor de modificare a acțiunii.
Pe fondul litigiului, probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a putea permite o justă soluționare a cauzei, raportat la obiectul cererii, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Susține reclamantul prin acțiunea introductivă că a exercitat asupra terenului în litigiu o posesie publică sub nume de proprietar începând cu anul 1964 când a încheiat cu M. C. un înscris sub semnătură privată prin care a convenit vânzarea cumpărarea acestui teren. Invocă ca mod de dobândire a proprietății uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de 1890 C.civ.
Acțiunea în constatarea dobândirii proprietății în temeiul uzucapiunii se judecă în contradictoriu cu proprietarul bunului care a stat în pasivitate perioada edictată de lege.
În prezenta cauză, pentru a se stabili cadrul procesual sub aspectul calității procesuale pasive pentru moștenitori lui M. C. se impunea administrarea de probe în raport de care să se stabilească dacă M. C. avea proprietatea terenului în litigiu.
În fața instanței de fond nu au fost administrate probe sub acest aspect, în schimb în recurs a fost prezentat ca act nou testamentul partajar întocmit de autorul lui C. M., G. M. în care se invocă că terenul în litigiu ar fi fost atribuit în lotul lui Nicolița C. și nu în lotul lui C. M., astfel că în rejudecare se impune completarea probatoriului în sensul verificării testamentului partajar și stabilirii în lotul căruia dintre moștenitorii lui G. C M. a fost atribuit terenul în litigiu.
De asemenea se impune a se verifica și celelalte condiții prevăzute de art.1890 C.civ. privitoare la posesia exercitată de reclamant, respectiv aceasta trebuie să fie o posesie utilă, neviciată, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia în fața instanței de fond aceasta nu a fost legal citată, această susținere este nefondată pentru termenul de judecată din 28.05.2012, recurenta fiind citată în comuna L., . citația și semnând de primire (fila 5 din dosarul de fond).
Raportat la dispozițiile art.153 alin. 1 C.pr.civ. așa cum au fost modificate prin Legea 202/2010 partea care a primit personal citația sub semnătură de primire pentru un termen de judecată se consideră că are cunoștință și de termenele de judecată ulterioare, astfel că nu se mai impune citarea ei.
Referitor la împrejurarea că se impunea citarea și a numitului M. R. M. în calitate de moștenitor al lui M. C.Ghe.G., această susținere este nefondată având în vedere certificatul de moștenitor nr.81 din 15.06.1988 emis cu ocazia dezbaterii succesiunii notariale pentru M. G. se constată că singurul moștenitor acceptant al succesiunii este M. A. în calitate de soție supraviețuitoare, M. R. M. renunțând expres la succesiune.
Referitor la C. M. fiica lui M. Ghe.C., urmează ca părțile să facă dovada că aceasta este decedată, la dosarul cauzei neexistând o astfel de dovadă și în raport de data decesului, cauza urmează să fie soluționată pe excepția lipsei capacității de folosință dacă decesul aintervenit anterior promovării acțiunii sau să se procedeze la introducându-se în cauză moștenitorii acesteia dacă decesul a intervenit ulterior.
În raport de sentința civilă nr.1975 din 25.04.2000 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, înscris nou depus în recurs, certificatul de moștenitor nr.600/1986 emis cu ocazia dezbaterii succesiunii notariale pentru autorul M. C. a fost anulat, constatându-se intervenită nulitatea absolută, dispunându-se eliberarea unui nou certificat pentru singurul moștenitor acceptant M. G.. Deci moștenitorul acceptant al succesiunii lui M. C. este M. C.Ghe C., iar succesiunea acestuia din urmă a fost culeasă de M. A., astfel că C. M. nu avea legitimitate procesuală pasivă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă M. A., împotriva sentinței civile nr. 3925/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. și intimatul pârât C. M..
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.D.G.
Tehnored.L.M.
Jf.A. A.
Ex.3/8.04.2013
| ← Întoarcere executare. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2377/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
