Obligaţie de a face. Decizia nr. 126/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 432/263/2012
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 126/2013
Ședința publică din 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător A. E. S.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-pârât G. B.C., împotriva sentinței civile nr.2681/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant G. I. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât G. B. C. și intimatul -reclamant G. I. G., asistat de avocat C. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat C. I. pentru intimatul- reclamant G. I. G. a depus la dosar concluzii scrise și văzând că nu mai sunt excepții de invocat și cereri de formulat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Apelantul-pârât G. B C. a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Avocat C. I. pentru intimatul-reclamant G. I.G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în mod corect instanța de fond a admis capetele de cerere privind montarea jgheaburilor și burlanelor de către pârât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în raport de probatoriile administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub numărul_ reclamantul G. I G. a chemat în judecată pârâtul G. B C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-și instaleze parazăpezi pe acoperișul casei, precum și jgheaburi și burlane pentru a preîntâmpina căderea zăpezii de pe acoperișul casei pe terenul reclamantului și pentru scurgerea dirijată a apelor pluviale de pe acoperișul casei și să fie obligat pârâtul să închidă fereastra de vedere cu dimensiunile de 1/1 m ce o are instalată pe peretele casei dinspre locuința sa, cu cheltuieli de judecată .
În motivare reclamantul a arătat că pârâtul care este unchiul său, are gospodăria amplasată în imediata apropiere a gospodăriei sale, iar casa în care locuiește este situată la numai 3-4m distanță de locuința sa.
Că, fiind o distanță foarte mică între locuințele părților, iar casa pârâtului nefiind prevăzută cu burlane și jgheaburi de scurgere a apelor provenite din ploi torențiale și nici cu parazăpezi pe acoperiș, atunci când din ploi ,ori din topirea zăpezii cad importante cantități de apă, aceasta se strânge în curtea gospodăriei sale provocând inundații și degradându-i imobilul.
A mai arătat pârâtul că atunci când ninge abundent, zăpada strânsă pe acoperiș cade necontrolat în curtea sa și prin cădere prin inerție, ajunge chiar pe zidul locuinței sale care în timp s-a degradat.
Că a încercat să discute cu pârâtul și să îl convingă să monteze jgheaburi, burlane și parazăpezi pe acoperișul casei însă acesta a refuzat, motiv pentru care l-a acționat în judecată
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 611 și art. 615 din Codul Civil.
În dovedirea cererii sale reclamantul nu a anexat înscrisuri .
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu montarea de jgheaburi și burlane deoarece distanța dintre exteriorul peretelui casei sale și curtea despărțitoare care îi aparține este de 1,20 m și streașina casei are o ieșire în exterior de 0,60 m deci numai în caz de ploi torențiale apa cade pe curtea sa .
Că ,locuința sa este construită în anul 1977 deci în urmă cu cca. 35 de ani și până în prezent nu a avut conflicte cu reclamantul și nici cu autorul reclamantului defunctul G. B I. care îi era frate .
În ceea ce privește servitutea de vedere solicită să se aibă în vedere dispozițiile noului cod civil privind distanța și vechimea locuinței .
În concluzie pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, iar judecata să se desfășoare și în lipsa sa dacă nu se va putea prezenta la judecată .
În drept întâmpinare nu a fost motivată și pârâtul nu a anexat înscrisuri.
La cererea părților instanța a încuviințat și administrat proba testimonială fiind audiați a cererea reclamantului martorii C. N. și V. I. iar la cererea pârâtului au fost audiați martorul R. Ț. V. D. și martorul N. I.
De asemenea a fost interogat reclamantul la cererea pârâtului dar și de către instanță în raport de prevederile art. 129 alin. 5 C.p.civ. răspunsul fiind consemnat în scris la fila 19 din dosar .
În virtutea rolului activ consacrat de prevederile art. 129 alin. 5 Cp.civ. instanța a ordonat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea construcții raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul cauzei de către domnul expert I. I. .
La raportul de expertiză reclamantul a formulat obiecțiuni care după ce au fost puse în discuția părților au fost apreciate ca întemeiate în parte, iar expertul a formulat răspuns la obiecțiuni așa cum au fost ele încuviințate de instanță .
Prin sentința civilă nr.2681/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ , a fost admisă în parte cererea formulată de G. I. G. în contradictoriu cu pârâtul G. B. C..
A fost obligat pârâtul să monteze jgheaburi și burlane care să preia și să dirijeze apele pluviale care se scurg de pe casa proprietatea pârâtului către rigolele de scurgere.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâtul au gospodării învecinate situate într-o zonă fostă necooperativizată din comuna Dragotești, . .
Reclamantul este fiul defunctului G. I. ,decedat la data de 20.06.1983 și unicul moștenitor al acestuia .
Din înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei (filele 32-37) și certificatul de moștenitor instanța a reținut că reclamantul a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra unei case și a două anexe gospodărești- garaj și pătul, precum și asupra terenului curți-construcții aferent în suprafață de 250 mp, imobile situate în intravilanul satului Corobăi, ..
Din răspunsul reclamantului la interogatoriu și depozițiile martorilor instanța a reținut că pârâtul are casa de locuit amplasată în modalitatea existentă în prezent cu mai mult de 30 de ani înainte de sesizarea instanței și înainte ca autorul reclamantului G. B. I. să fi ridicat imobilul casă potrivi autorizației pentru executare de lucrări nr.12/22.05.1977.
A reținut instanța că în conformitate cu prevederile art.59 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 602-625 din Noul Cod Civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia și ca atare la soluționarea cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile cuprinse în art.611-615 din Codul Civil de la 1864 .
Că ,potrivit prevederilor art. 611 din Codul Civil de la 1864 unul din vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt nici într-un chip fereastră sau deschidere într-un zid comun, iar potrivit art.612 din același act normativ nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină .
A apreciat instanța că suntem în prezența unei servituți de vedere care obligă proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre sau balcoane la o distanță mai mică de 1,90 m față de linia de hotar pornind de fața zidului unde s-au practicat aceste deschideri .
Servitutea contrară, adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat este o servitute continuă și aparentă și poate fi dobândită pe cale de uzucapiune.
Că pârâtul prin întâmpinare a arătat că între peretele casei sale și linia despărțitoare există o distanță de 1,20 m și locuința sa este ridicată în anul 1977, iar de la data ridicării și până în prezent nu au fost conflicte între el și reclamant sau autorul acestuia G. B I. fratele său și pe cale de consecință instanța a apreciat că pârâtul a invocat dobândirea pe cale de uzucapiune a servituții contrare adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat decât distanța de 1,90 m prevăzută de textul de lege sus menționat.
S-a reținut că uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale printre care și dreptul de servitute dacă suntem în prezența unei servituți continue și aparente așa cum este servitutea de vedere invocată în cauză.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză și răspunsul reclamantului la interogatoriu, instanța a reținut că, deși pârâtul are deschisă o fereastră de vedere cu încălcarea prevederilor art.612 din Codul Civil de la 1864, expertul I. I. stabilind că între peretele în care este practicată fereastra și gardul împrejmuitor este o distanță de 0,8 m, totuși el a dobândit pe calea uzucapiunii de 30 de ani servitutea contrară adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat decât distanța de 1,90 m prevăzută de art.612 din Codul Civil de la 1864, deoarece fereastra a fost deschisă tot timpul, a făcut parte din proiectul casei pârâtului și fără ca până la data de.18.10.2011, când a fost sesizată pentru prima dată instanța ,reclamantul să îl fi tulburat vreodată pe pârât în privința modului de folosire a ferestrei, respectiv după aproximativ 34 de ani. Pentru că cererea înregistrată la data de 18.10.2011 a fost anulată ca netimbrată, nu are valențe unui act de întrerupere a cursului prescripției, termenul de 30 de ani fiind deja împlinit.
Împrejurarea că pârâtul G. B. C. a înțeles să închidă fereastra așa cum s-a dovedit în cauză prin montarea unui lambriu din PVC în vederea blocării vederii așa cum rezultă din probele administrate în cauză și din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză, de asemenea nu are valențele unui act de întrerupere a cursului prescripției, termenul de 30 de ani fiind deja împlinit.
Pentru considerentele expuse și având în vedere prevederile art.1890 din Codul Civil de la 1864 conform căruia toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reau-credință, instanța a respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să închidă fereastra de vedere .
A reținut instanța de fond că împrejurarea că pârâtul a blocat vederea prin montarea unui lambriu din PVC efectuată de martorul R. –Ț. V. D. în data de 22-23 martie 2012, nu echivalează cu o renunțare tacită la dreptul câștigat în sensul art.1839 din Codul Civil de la 1864, ci ca o modalitate de asigurare a bunei vecinătăți, prevăzută de art.603 din Noul Cod Civil, dispoziție aplicabilă în baza art.5 al.2 din Legea nr.71/2011.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să monteze parazăpezi pe acoperișul casei s-a apreciat că acesta este rămas fără obiect deoarece din probele administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză, a rezultat că în cursul judecății pârâtul a montat parazăpezi pe acoperișul casei, montarea acestora fiind efectuată de martorul R. –Ț. V. D. în data de 22-23 martie 2012, expertul I. I. precizând prin răspunsurile sale de la fila 67 că acestea sunt eficiente și nu permit zăpezii să se prăbușească.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să monteze jgheaburi și burlane la imobilul casă pentru scurgerea dirijată a apelor pluviale de pe acoperișul casei, din probele administrate în cauză instanța a reținut că la imobilul casă pârâtul nu are montate jgheaburi și burlane pentru scurgerea dirijată a apelor pluviale de pe acoperiș, pârâtul motivându-și refuzul pe împrejurarea că picătura de streașină cade pe terenul proprietatea sa.
Martorii R. –Ț. V. D., N. I. și V. I. au declarat instanței că apa care se scurge de pe acoperișul casei pârâtului cade în interiorul curții acestuia, depoziții care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză și în acest sens sunt respectate atât prevederile art.615 din Codul Civil de la 1864, cât și prevederile art.611 din Noul Cod Civil.
Având în vedere însă că expertul I. I. a stabilit că este posibil ca la ploi cu debit mare, datorită înălțimii imobilului proprietatea pârâtului, apa să cadă pe gardul împrejmuitor sau dincolo de împrejmuire, respectiv pe proprietatea reclamantului, că din depoziția martorului C. N. rezultă că pârâtul a efectuat modificări la acoperișul casei și ca o modalitate de asigurare a bunei vecinătăți, prevăzută de art.603 din Noul Cod Civil, dispoziție aplicabilă în baza art.5 al.2 din Legea nr.71/2011, în raport și de dispozițiile art.630 din Noul Cod Civil instanța l-a obligat pe pârât să monteze jgheaburi și burlane care să preia și să dirijeze apele pluviale care se scurg de pe casa proprietatea pârâtului către rigolele de scurgere.
A apreciat instanța că o asemenea măsură va proteja nu numai gardul împrejmuitor din lemn al reclamantului, dar și fundația casei pârâtului și va împiedica scurgerea apelor pluviale către terenul reclamantului, concluziile expertului I. I. și fotografiile realizate la fața locului și anexate raportului de expertiză fiind edificatoare.
În temeiul art.274 – 276 C.p.civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că cererea a fost admisă doar în parte .
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul G. B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că apele de pe acoperișul casei sale se scurg pe proprietatea sa și el este de acord să monteze jgheaburi și burlane,însă atunci când are posibilități materiale, tocmai pentru a proteja fundația propriei locuințe.
Apelantul a criticat sentința și sub aspectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, arătând că în mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat, care nu trebuiau să cadă în sarcina sa.
A solicitat în apelul formulat schimbarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant.
Analizând sentința apelată, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este fondat din următoarele considerente;
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul G. I G. a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă prin care a solicitat să fie obligat pârâtul să-și instaleze parazăpezi pe acoperișul casei, precum și jgheaburi și burlane pentru a preîntâmpina căderea zăpezii de pe acoperișul casei pe terenul reclamantului și pentru scurgerea dirijată a apelor pluviale de pe acoperișul casei și să fie obligat pârâtul să închidă fereastra de vedere cu dimensiunile de 1/1 m ce o are instalată pe peretele casei dinspre locuința sa, cu cheltuieli de judecată
Prin sentința apelată a fost admisă în parte cererea formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul să monteze jgheaburi și burlane care să preia și să dirijeze apele pluviale care se scurg de pe casa proprietatea pârâtului către rigolele de scurgere și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către reclamant.
A reținut instanța că sunt respectate prevederile art. 615 din Codul civil de la 1864 și prevederile art. 611 din Noul Cod civil, însă având în vedere concluziile expertului I. I. și dispozițiile art. 603 din Noul cod civil, se impune obligarea pârâtului la montarea de jgheaburi și burlane.
Analizând sentința apelată sub acest aspect, tribunalul reține că se impune analizarea cauzei prin prisma dispozițiilor Codului civil din 1864 având în vedere dispozițiile art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 în conformitate cu care „dispozițiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia ”
Raportat la dispozițiile legale menționate se constată că în mod eronat instanța de fond a analizat cererea în raport de dispozițiile noului cod civil ,respectiv art.608.art. 611și art.630
Astfel, se reține că servitutea privind picătura streșinilor prevăzută de art. 615 Cod Civil din 1864 este o obligație impusă celui care construiește o casa de a-și face streașina in așa fel încât apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul său sau în . terenul vecinului. Odată apa de ploaie căzută pe fond, conform art. 615 Cod civil, aceasta apa poate fi lăsată să se scurgă pe fondul inferior in mod natural, deoarece vecinul este supus la servitutea de scurgere conform art.578 Cod civil.
În speța de față, în mod eronat instanța de fond a admis acest capăt de cerere, în condițiile în care din probele administrate rezultă că apele pluviale ,respectiv picătura streșinii cad pe terenul proprietatea pârâtului.
Sub acest aspect chiar instanța de fond a reținut că martorii R. –Ț. V. D., N. I. și V. I. au declarat instanței că apa care se scurge de pe acoperișul casei pârâtului cade în interiorul curții acestuia, depoziții care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză și în acest sens sunt respectate atât prevederile art.615 din Codul Civil de la 1864, cât și prevederile art.611 din Noul Cod Civil.
Este adevărat că expertul desemnat a menționat că este posibil ca la ploi cu debit mare apa să cadă pe împrejmuirea realizată de reclamant și că este posibil să afecteze fundația imobilului proprietatea pârâtului, însă nu rezultă din concluziile raportului de expertiză că ar fi afectată în vreun mod proprietatea reclamantului datorită scurgerii apelor pluviale de pe casa proprietatea pârâtului și în aceste condiții nu se impune a fii obligat pârâtul să monteze jgheaburi și burlane care să preia și să dirijeze apele pluviale care se scurg de pe casa proprietatea pârâtului către rigolele de scurgere, astfel cum a reținut instanța de fond
În condițiile,în care s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este nefondată sub aspectul tuturor capetelor de cerere este întemeiată și critica privind cheltuielile de judecată ,în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.274 Cod proc civ
În raport cu aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296 Cod proc civ va admite apelul declarat de apelantul-pârât G. B.C. și va schimbă sentința în sensul că respingerii acțiunii formulate de reclamantul G. I. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât G. B. C., domiciliat în comuna Dragotești, . împotriva sentinței civile nr.2681/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant G. I. G., domiciliat în comuna Dragotești, ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul G. I. G. .
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 Martie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, G. D. | Judecător, A. E. S. | |
Grefier, Firuța Ș. |
red. EAS/tehn SL
j.f.B. V.
ex. 6/ 01 Aprilie 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
