Pensie întreţinere. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 3710/263/2012
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 168
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant U. A. L. împotriva sentinței civile nr.2877din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât U. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, se constată depus prin serviciul arhivă întâmpinare formulată de intimatul pârât, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă s-a trecut la soluționarea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 01.11.2012 reclamantul U. A. L. a chemat în judecată pârâtul U. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata pensiei lunare de întreținere în raport de veniturile sale începând cu luna septembrie 2012 și până la terminarea scolii, precum și majorarea acesteia în raport cu ultima majorare dispusă de instanța de judecată prin dispozitivul sentinței civile nr. 1253/21.09.2005, pronunțată în dosarul nr. 1931/2005 de Judecătoria Motru, cu cheltuieli de judecată. .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 4462/23.05.1996 pronunțată de Judecătoria Tg-J. s-a pronunțat divorțul dintre părinții săi și că s-a stabilit o pensie de întreținere care a fost majorată prin sentința civilă nr. 1253/21.09.2005, pronunțată în dosarul nr. 1931/2005 de Judecătoria Motru.
Că, în data de 18.09.2012 a împlinit vârsta de 18 ani și că începând cu luna septembrie 2012 i-a fost sistată pensia de întreținere.
Că, reclamantul și-a continuat studiile, fiind în prezent elev la în clasa a XII –a la Colegiul Tehnic Motru ( fila 9).
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile Codului Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de naștere, carte identitate, adeverința nr. 3937/23.10.2012 eliberată de Colegiul Tehnic Motru, jud. Gorj, copie sentință civilă nr. 1253/21.09.2005, pronunțată în dosarul nr. 1931/2005 de Judecătoria Motru și copie sentința civilă nr. 4462/23.05.1996.
Pârâtul nu s-a prezentat la judecată, dar a depus întâmpinare( filele 21 și 22 din dosar).
În virtutea rolului activ conferit de dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța a emis adresă la Inspectoratul Județean de Jandarmi ,, T. V.” Gorj pentru a comunica veniturile nete ale pârâtului pe ultimele 6 luni, răspuns comunicat de aceștia cu adresa nr._/12.11.2012 ( fila 16 din dosar).
Prin sentința civilă nr.2877 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul U. A. L. în contradictoriu cu pârâtul U. N. .
A fost obligat pârâtul U. N. la plata către reclamantul U. A. L. a unei pensii de întreținere de 210 lei /lună începând cu data de 01.11.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare, dar nu mai târziu de data împlinirii de către reclamant a vârstei de 26 ani .
Pentru a pronunța sentința, a reținut instanța de fond următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1253/21.09.2005, pronunțată în dosarul nr. 1931/2005 de Judecătoria Motru, s-a majorat pensia de întreținere în cuantum de 700.000 lei vechi la 150 lei lunar în sarcina pârâtului din prezenta cauză și în favoarea reclamantului și până la majoratul acestuia din urmă.
Cum obligația pârâtului a fost stabilită prin sentința civilă nr. 4462/23.05.1996 până la majoratul reclamatului se constată că efectele acesteia au încetat automat la data la care reclamantul a devenit major .
Conform disp. art. 499 alin. 3 c.civ. părinții sunt obligați să-l întrețină pe copilul major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 ani.
Textul de lege menționat instituie obligația de întreținere a copilului major cu condiția ca acesta să facă dovada stării de nevoie respectiv să facă dovada că se află în continuarea studiilor.
Obligația părinților de a întreține copilul major aflat în continuarea studiilor are la bază o obligație specială de educare și instruire pe care părinții o au față de copiii lor, obligație ce prezintă nu numai un aspect nepatrimonial ci și unul patrimonial, constând în cheltuielile pe care părintele trebuie să le suporte pentru a putea da copilului o pregătire necesară atingerii scopului de a-l face folositor societății.
Cum reclamantul este în prezent elev în clasa a XII –a la Colegiul Tehnic Motru ( fila 9) aceasta face dovada stării de nevoie generată de faptul că este elev astfel că, se apreciază că aceasta este îndreptățită la întreținere.
În ce privește cuantumul pensie de întreținere, prima instanță constată că pârâtul realizează venituri din muncă, astfel că acesta va fi obligat la plata unei pensii de întreținere prin raportare la veniturile lunare nete ( fila 16 din dosar) .
S-a avut în vedere și faptul că pârâtul datorează întreținere și minorelor U. M. L.( ns. 02.11.2000) și U. N. I. ( ns. 10.12.2003) conform sent. civ. nr. 1822/10.10.2006 ( f. 23).
În aceleași considerente prima instanță mai reține și faptul că pârâtul este obligat să dea întreținere copilului major dacă se află în continuarea studiilor până la terminarea acestora dar fără a depăși vârsta de 26 de ani așa cum cer dispozițiile art. 499 alin. 3 C.civ.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul U. A. L. criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit, instanța nu a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere începând cu luna septembrie 2012, dată la care pensia stabilită inițial a fost sistată și o altă critică a vizat cuantumul pensiei acordate.
A susținut recurentul că instanța de fond a fost în eroare atunci când a stabilit cuantumul pensiei, neluându-se în calcul toate veniturile obținute de pârât.
S-a susținut că trebuiau să se aibă în vedere toate sporurile și bonificațiile de care pârâtul beneficiază.
Intimatul U. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul ca fiind nefondat, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală în raport de dispozițiile art.532 și art.529 C.civ.
Potrivit art.532 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data formulării cererii de chemare în judecată, ea putând fi acordată și pentru o perioadă anterioară dacă introducerea cererii a fost întârziată din culpa debitorului.
În prezenta cauză pensia de întreținere datorată de debitorul U. N. fiului său U. A. L. a fost stabilită prin sentința civilă nr.4462 din 23.05.1996 pronunțată de Judecătoria Tg-J. începând cu 07.03.1963 până la majoratul creditorului.
În luna septembrie 2012 pensia de întreținere a fost sistată creditorul împlinind vârsta de 18 ani.
Cererea de chemare în judecată formulată de copilul major de obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către reclamantă a vârstei de 26 de ani, a fost promovată la 01.11.2012.
Raportat la textul de lege amintit anterior în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere către copilul său major începând cu 01.11.2012, aceasta fiind data la care a fost promovată cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea formulată reclamantul nu a susținut că ar fi fost împiedicat de tatăl său să promoveze acțiune în stabilirea pensiei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.532 alin. 2 C.civ.
Privitor la cuantumul pensiei de întreținere, instanța s-a raportat la veniturile nete obținute de pârât așa cum rezultă din adresa emisă de Inspectoratul Județean de Jandarmi „T. V.” Gorj depusă la fila 16 din dosarul de fond, veniturile nete obținute de debitor în ultimele 6 luni fiind de 7717 lei, pensia de întreținere cuvenită reclamantului fiind de până la 1/6 din aceste venituri, pârâtul mai având în întreținerea sa alți doi copii minori, astfel că cuantumul pensiei la care reclamantul este îndreptățit este de 214 lei.
Se constată că în stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond a respectat dispozițiile art.529 C.civ.
Susținerile recurentului că trebuiau avute în vedere și celelalte sume încasate de pârât, respectiv contravaloare normă de hrană sunt nefondate, aceste sume neavând caracterul unor venituri permanente, astfel că nu intră în calculul pensiei de întreținere.
Este adevărat că, principiul înscris în art. 527 alin 2 din Codul civil, impune din partea instanței de judecată stabilirea tuturor posibilităților materiale ale persoanei ce urmează să o plătească, existente la data judecării acțiunii, însă, în speță, în mod corect instanța de fond nu a inclus în baza de calcul a pensiei de întreținere „norma de hrană” de care a beneficiat pârâtul în baza actului normativ menționat, întrucât nu are caracterul unui venit sau „alte adaosuri” cum greșit s-a susținut prin motivele de apel ale pârâtei.
În concret, art. 1 din O.G. nr. 26/1994 prevede că „Personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informați Externe, Serviciul de Protecție și Paza și Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de pace, la hrană gratuită, în condițiile prezentei ordonanțe”.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din același act normativ „Hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice” iar „Normele de hrană zilnice sunt cuprinse în anexa 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanță”.
În art. 4 alin. 4 din OG nr. 26/1994 se prevede „Cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul”.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că „norma de hrană” nu reprezintă un venit asimilat salariului, nu este un drept salarial, nefiind impozabil. Cu alte cuvinte, această „normă de hrană” are o destinație specială, fiind afectată în mod exclusiv desfășurării activității și pregătirii militare, că, de regulă, „hrănirea” se face în natură, în limita plafoanelor calorice și doar excepțional categoriile care beneficiază de prevederile acestei legi primesc contravaloarea valorică a normei de hrană.
Concluzionând reține tribunalul că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ. și în raport de disp.art.312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant U. A. L. împotriva sentinței civile nr.2877/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât U. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D.
Tehnored.L.M.
Jf.St.E.V.
Ex.2/ 8. 02 . 013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1032/2013. Tribunalul GORJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
