Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 201/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 19772/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 365/2013
Ședința publică din 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător D. F. T.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți V. I. și V. V., împotriva sentinței civile nr. 2017/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă V. V., intimatul pârât T. I., intimatul pârât Medințiu M. A. asistat de avocat D. C., intimații pârâți T. T. și T. C. asistați de avocat B. A., intimații pârâți P. D., C. A., lipsă fiind apelantul reclamant V. I., intimații pârâți M. A. Naționale, O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj, C. E., P. B. V., P. O. F., T. Rădița, P. A., C. I. A., C. A., M. M., M. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise din partea intimaților pârâți P. D. și P. A., cât și din partea apelanților reclamanți V. I., V. V., întâmpinare din partea intimatei pârâte M. A. Naționale București, adresa nr._/15.10.2007 emisă de Primăria Municipiului Tg-J., concluzii din partea intimaților pârâți P., însoțite de următoarele înscrisuri, în xerocopie: contract de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr.43/22.12.2005 act adițional la contractul de vânzare cumpărare nr. 43/2005; memoriu tehnic; schița; dispoziția primarului municipiului Tg J.; proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.95/21.03.2013; decizia nr. 8/15.01.1969; proces verbal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul părților.
Apelanta reclamantă V. V. a solicitat în principal admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și rectificarea cărții funciare_ provenită din conversia cărții funciare nr._, iar în subsidiar desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probatoriului.
A susținut că instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza probatoriul în cauză și deși din documentele depuse la dosar rezultă că dacă apelanții ar fi obligați să rămână în indiviziune cu ceilalți coproprietari pe spațiile comune le-ar fi afectat dreptul de proprietate și dreptul la intimitate.
S-a arătat că instanța de fond a fi trebuit să dispună cercetarea la fața locului, care ar fi o probă utilă cauzei; că instanța nu a cercetat nici faptul că din documentele care au stat la baza întocmirii cărții funciare nr._ reiese că acestea au suferit modificări, ștersături și adăugiri în sensul că inițial le-a fost acordată în proprietate exclusivă, iar prin documentația cadastrală întocmită de expert M. li s-a luat din proprietatea exclusivă, trecându-se în indiviziune.
Au mai arătat apelanții că deși au învederat instanței că spațiile denumite sală față și sală spate nu sunt spații în afara construcției, ele fiind în dreptul fiecărui apartament pe lățimea acestuia, în realitate sunt terase ce deservesc apartamentele în fața cărora se află geamurile apartamentului .
Au fost invocate dispozițiile art. 647 alin. 1 Noul Cod Civil, precizând că destinația bunului a fost respectată ,iar spațiul de 2,4 m ce se regăsește și în releveul cadastral ca suprafață ce face parte din apartamentul 5 nu folosește celorlalți proprietari pentru acces.
Avocat B. A. pentru intimații pârâți T. T. și T. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamanților privind rectificarea cărții funciare_, cât și acțiunea prin care solicitau să se constate dreptul apelanților asupra unei părți din spațiul comun.
Avocat D. C. pentru intimatul pârât Medințiu M. A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat .
Intimatul pârât T. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimatul pârât P. D. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimatul pârât C. A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii reclamanților.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamanții V. I. și V. V. în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale și OCPI Gorj J., au solicitat instanței rectificarea cărții funciare_ și rectificarea încheierii nr._/14.05.2012 și a releveului care a stat la baza acestora, în sensul radierii holurilor pentru apartamentele nr.1, 6, 7 și 8 .
În motivarea cererii petenții au arătat că au cumpărat apartamentul nr.5 în baza contractului încheiat între ei, în calitate de cumpărători și M. A. Naționale, în calitate de vânzător și în baza releveului efectuat de expertul M. M. A., imobilul a fost intabulat. Au susținut că suprafața vândută/cumpărată nu include sala din față și cea din spate, pentru acestea neexistând acte și deci nu pot face obiectul intabulări și că prin sentința civilă nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/313/2010 au fost obligați să ridice pereții încăperii în suprafață de 2,4 mp și să elibereze suprafața de 2,4 mp componentă a sălii din față.
La termenul de judecată din data 16.01.2013 petenții au precizat cadrul procesual pasiv în sensul că au solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimați a numiților C. A., C. A., P. B. V., P. O. F., T. I., T. Rădița, P. D., P. A., Taurul T., Taurul C., C. I. A., C. A., M. M., M. F. și M. M. A..
La același termen de judecată petenții au formulat precizare la acțiune, prin care au arătat că prin hotărârea ce va pronunța să se constate, în contradictoriu cu toți pârâții, că suprafața de 4,34 mp însemnând 14,04 % din părțile comune ale imobilului se află în proprietatea exclusivă a reclamanților cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare; că, coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente este reglementată de art. 646 și urm. din NCC potrivit căruia numai dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată; au mai arătat că sunt considerate părți comune: terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite.
De asemenea au mai solicitat a se observa că suprafața de 8,7 mp nu este în coproprietate forțată și perpetuă prin natura sa, deoarece este vorba de holul din fața apartamentului, iar fiecare dintre cele 8 ce compun imobilul respectiv are ieșire separată și independentă, accesul proprietarilor nedepinzând de holul la care fac referire.
La data de 05.02.1013 OCPI Gorj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art.501 din Legea 7/1996, cu modificările și completările ulterioare „soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”.
În cauză, pârâții P. D. și P. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
La data de 15.02.2012, pârâții Taurul T. și Taurul C. au formulat întâmpinare, arătând că acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizata nu poate fi admisă, motivat de faptul că însăși reclamanții prin acțiunea ce o formulează recunosc ca in prezent, ei toți proprietarii apartamentelor ce locuiesc în blocul D, sunt coproprietari asupra spatiilor comune ale acestui . sălile din fata si spate acestui . coproprietate fiind forma de coproprietate forțată si perpetua, coproprietate ce exista si ia naștere dincolo de voința coproprietarilor, si care nu poate înceta prin partaj.
La data de 20.02.2013 pârâtul M. A. Naționale a formulat întâmpinare, prin s-a arătat că apartamentele din imobilul 663 situat în municipiul Tg-J., ..52, jud. Gorj, înscrise în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului sub nr.MF103930, cod clasificare 8.29.09, au trecut în proprietatea privată a statului și administrarea Ministerului A. Naționale în baza H.G._ pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea de către M. A. Naționale a locuințelor de serviciu pe care le are în administrare și trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor locuințe din administrarea sa. Aceste apartamente au făcut obiectul vânzării către titularii contractelor de închiriere în condițiile Legii nr.562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au in administrare si ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. 195/2005. Unitatea Militară nr.025I7 C. a fost abilitată în baza Ordinului ministrului apărării naționale nr.M.60/2005 pentru abilitarea centrelor de domenii și infrastructuri din subordinea Direcția Domenii și Infrastructuri să vândă unele locuințe de serviciu din administra rea MAp.N., să vândă locuințele de serviciu aflate în domeniul privat al statului și administrarea M.. adresa arătată mai sus.
Pentru a fi vândute și ulterior ipotecate în favoarea vânzătorului, locuințele trebuiau înscrise în cartea funciară distinct, pe apartamente cu suprafețe în folosință exclusivă și cu suprafețe în folosință comună. Documentația de înscriere în cartea funciară a condominiilor a fost întocmită de către ing. M. M. A., persoană autorizată de OCPI să execute lucrări de specialitate, agreată și de către cumpărători conform Cererii de recepție pe care o anexăm.
Că, prin releveul din 25.11.2005, care a stat la baza întocmirii C.F, înregistrat la OCPI Gorj sub nr._-_/07.12.2005, încheierea dată în dosarul nr.451/2006, nr. cadastral 6970/1/4, adnotate în CF15838/N, Pavilionul D - apartamentul 4, au fost stabilite suprafețele folosință exclusivă ale fiecăruia din cele 8 apartamente ce alcătuiesc codomimul, precum și suprafețele ce alcătuiesc folosința comună (sală față și sală spate), fiecare dintre acestea primind număr cadastral separat.
Având în vedere că înscrierea făcută în cartea funciară corespunde cu situația juridică reală, nu există o hotărâre judecătorească prin care să fie admisă acțiunea în fond pe o cauză de ineficacitate a actului juridic în favoarea reclamanților, aceștia nu au făcut plângere în termen legal împotriva încheierii de carte funciară, contractul de vânzare cumpărare fiind valabil încheiat.
La termenul de judecată din data de 20.02.2013, reprezentantul reclamanților a precizat obiectul cererii în sensul că cererea acțiunea are un singur capăt de cerere și că nu solicită rectificarea cărții funciare.
La data de 06.03.2013, reclamanții au precizat și în scris acțiunea, în sensul că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că suprafața de 4,39 și 4,33 mp însemnând 14,04 % din părțile comune ale imobilului se află în proprietatea exclusivă a reclamanților cuprinsă în contractul de vânzare – cumpărare, nefiind comune prin natura lor și definiția legii .
La termenul de judecată din data de 6.03.2013, reclamanții au precizat din nou cadrul procesul pasiv, înțelegând să nu se mai judece în contradictoriu cu pârâtul M. M. A.. De asemenea, la același termen s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Gorj .
Prin sentința civilă nr. 2017/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ s-a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de petenții V. I. și V. V., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale, cu sediul în București, sector 5, ., C. A. și C. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., P. B. V., P. O. F., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., T. I., T. Rădița, domiciliați în Tg-J., ..58D, ., P. D., P. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., Taurul T., Taurul C., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., C. I. A., C. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., M. M., M. F., domiciliați în Tg-J., ..58D, ..
Au obligat reclamanții să plătească pârâților T. T. și T. C. suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții solicită să se constate că suprafața de 8,7 mp reprezentând 14,04 % din părțile comune ale imobilului situat în Tg-J., ..58, Pavilionul D, jud. Gorj se află în proprietate exclusivă .
Instanța a reținut că norma aplicabilă litigiului este Codul Civil din 2009 față de prevederile art.5 alin.2 din Legea 71/2011 și art. 6 alin 6 Codul Civil din 2009 potrivit cărora :"Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzista după . legii noi."
S-a reținut că prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 43 din 22.12.2005, reclamanții au cumpărat de la M. A. Naționale apartamentul nr.5 din imobilul situat în Tg-J., ..58, Pavilionul D, jud. Gorj, compus din 3 camere și dependințe cu o suprafață exclusivă de 56,10 mp, precum și cota indiviză de 14,04% din suprafața părților comune formate din holuri de acces, sală față și sală spate
Că, atât reclamanții cât și pârâții sunt membrii ai condominiului denumit Pavilionul D, în care fiecare dintre familii(reclamanți și pârâți) dețin o locuință proprietate individuală și cote indivize din spațiile comune ale imobilului, respectiv holuri de acces, sală față și sală spate.
S-a constatat existența pe de o parte a dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului principal(apartament), care aparține fiecărui proprietar și pe de altă parte dreptul de proprietate comună pe cote părți forțată asupra bunurilor considerate accesorii pe lângă bunurile principale (holuri acces, săli, teren aferent), drept care aparține tuturor coproprietarilor; coproprietatea forțată este definită ca fiind acea formă de proprietate comună pe cote părți care are ca obiect un lucru care, prin natura sa, este susceptibil să fie folosit în mod permanent de către două sau mai multe persoane, fără posibilitatea de a fi supus partajului judiciar, iar bunul care formează obiectul acestui tip de proprietate comună pe cote părți este în principiu un bun a cărui destinație constă în asigurarea utilizări normale a două sau mai multor bunuri principale deținute în regim de proprietate exclusivă sau chiar de coproprietate obișnuită ori de devălmășie.
S-a reținut că articolul 647 alin.2 N.C.Civ. prevede că atunci când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal și că raportul de accesorietate dintre bunul aflat în coproprietate și bunurile deservite de acesta explică de ce înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unuia din bunurile principale atrage automat chiar în lipsa unor clauze în acest sens înstrăinarea cotei părți pe care transmițătorul o deținea din dreptul de proprietate asupra bunului accesoriu.
Articolul 647 alin. 1 N.C.Civ. a prevăzut posibilitatea ca fiecare titular să poată utiliza bunul respectiv fără a avea nevoie de consimțământul tacit ori expres al celorlalți coproprietari, însă cu respectarea a două limite, respectiv de a respecta destinația bunului și de a permite exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari, adică să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente de aceeași natură ale celorlalți coproprietari.
Totodată, instanța a reținut că nici un coproprietar nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun proprietate comună.
Că, articolul 648 alin.1 N.C.Civ. stabilește că dacă într-o clădire sau ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație, având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun, sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată, iar la aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că „Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative care constituie bunurile principale”,iar articolul 649 alin.1 N. C. civ. enumeră părțile comune dintr-o clădire, precizând printre altele și scările, terasele, casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, curtea interioară, fundația, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și /sau spațiile comune ,iar stabilirea cotelor părți se face prin raportarea suprafeței utila a fiecărui spațiu locativ la totalul suprafeței utila a spațiilor locative din clădire.
C. parte din dreptul de proprietate asupra părților comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal, așa încât înstrăinarea sau ipotecarea cotei părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal.
S-au reținut dispozițiile art.650 N. C.civ. care arată la aliniatul 1 că părțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari, iar la aliniatul 2 se prevede că decizia de atribuire în folosință exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de 2/3 atât din numărul coproprietarilor cât și al cotelor părți.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții V. I. și V. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut apelanții că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza cu maximă obiectivitate probatoriul administrat în cauză, precizând că din documentația depusă la dosar a rezultat fără putință de tăgadă că în condițiile în care ar fi fost obligați să rămână în indiviziune cu ceilalți coproprietari pe spațiile comune le-ar fi afectat dreptul de proprietate și dreptul la intimitate.
De asemenea a arătat că cu încetarea proprietății comune asupra unui bun se poate realiza astfel încât în locul unei cote părți abstracte fiecăreia dintre persoane să i se atribuie în exclusivitate o porțiune determinată.
Au arătat de asemenea reclamanții că pentru a se fi pronunțat o soluție corectă, instanța de fond ar fi trebuit să dispună cercetarea la fața locului, ceea ce ar fi întărit convingerea instanței că prin atribuirea în proprietate exclusivă a 2,4 m nu ar fi adus atingere dreptului celorlalți coproprietari.
Apelanții au mai criticat sentința arătând că instanța de fond nu a cercetat nici faptul că din documentele care au stat la baza întocmirii cărții funciare nr._ o parte au suferit modificări, ștersături și adăugiri.
S-a susținut de asemenea că deși spațiile denumite sală față și sală spate nu sunt în afara construcției ci se află în dreptul fiecărui apartament, nu s-a avut în vedere că aceste terase deservesc apartamentele în fața cărora se află.
În apărare intimații P. D. și P. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului reclamanților și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect prima instanță a apreciat probatoriul administrat în cauză, cercetarea locală și expertiza tehnică nefiind utile acestei cauze, că autorizația de construire pentru modificări interioare nr.664/2007 vizează spațiul din interiorul apartamentului, nicidecum spațiul închis de pe sala comună care se află în coproprietate forțată și perpetuă, unde construcția abuzivă a fost ridicată în anul 2003-2004.
Intimata pârâtă M. A. Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției instanție de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că prima instanță a analizat și apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză respingând acțiunea reclamanților sub ambele capete de cerere, invocând în drept dispozițiile art. 115-118 și 129 alin. 1 cod procedură civilă .
Tribunalul, analizând motivele de apel formulate de apelanții reclamanți le apreciază ca fiind neîntemeiate, urmând a fi respins apelul acestora, cu următoarea motivare ;
Prin acțiunea civilă de față, reclamanții au solicitat să se constate că suprafața de 8,7 mp reprezentând 14,04 % din părțile comune ale imobilului situat în Tg.-J., ..58, Pavilionul D, jud. Gorj se află în proprietate exclusivă .
Din probatoriile dosarului rezultă că prin contractul de vânzare – cumpărare nr.43 din 22.12.2005, reclamanții au cumpărat de la M. A. Naționale apartamentul nr.5 din imobilul situat în Tg-J., ..58, Pavilionul D, jud. Gorj, compus din 3 camere și dependințe cu o suprafață exclusivă de 56,10 mp, precum și cota indiviză de 14,04% din suprafața părților comune formate din holuri de acces, sală față și sală spate
Se reține că atât reclamanții cât și pârâții sunt membrii ai condominiului denumit Pavilionul D, în care fiecare dintre familii(reclamanți și pârâți) dețin o locuință proprietate individuală și cote indivize din spațiile comune ale imobilului, respectiv holuri de acces, sală față și sală spate.
Se constată existența pe de o parte a dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului principal(apartament), care aparține fiecărui proprietar și pe de altă parte dreptul de proprietate comună pe cote părți forțată asupra bunurilor considerate accesorii pe lângă bunurile principale (holuri acces, săli, teren aferent), drept care aparține tuturor coproprietarilor; coproprietatea forțată este definită ca fiind acea formă de proprietate comună pe cote părți care are ca obiect un lucru care, prin natura sa, este susceptibil să fie folosit în mod permanent de către două sau mai multe persoane, fără posibilitatea de a fi supus partajului judiciar, iar bunul care formează obiectul acestui tip de proprietate comună pe cote părți este în principiu un bun a cărui destinație constă în asigurarea utilizări normale a două sau mai multor bunuri principale deținute în regim de proprietate exclusivă sau chiar de coproprietate obișnuită ori de devălmășie.
Dispozițiile art.647 alin.2 N.C.Civ. prevăd că atunci când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal și că raportul de accesorietate dintre bunul aflat în coproprietate și bunurile deservite de acesta explică de ce înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unuia din bunurile principale atrage automat chiar în lipsa unor clauze în acest sens înstrăinarea cotei părți pe care transmițătorul o deținea din dreptul de proprietate asupra bunului accesoriu.
Articolul 647 alin. 1 N.C.Civ. prevede posibilitatea ca fiecare titular să poată utiliza bunul respectiv fără a avea nevoie de consimțământul tacit ori expres al celorlalți coproprietari, însă cu respectarea a două limite, respectiv de a respecta destinația bunului și de a permite exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari, adică să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente de aceeași natură ale celorlalți coproprietari.
Totodată, instanța reține că nici un coproprietar nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun proprietate comună.
De asemenea în articolul 648 alin.1 N.C.Civ. se stabilește că dacă într-o clădire sau ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație, având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun, sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată, iar la aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că „părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative care constituie bunurile principale”,iar articolul 649 alin.1 N.C.civ. enumeră părțile comune dintr-o clădire, precizând printre altele și scările, terasele, casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, curtea interioară, fundația, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune ,iar stabilirea cotelor părți se face prin raportarea suprafeței utile a fiecărui spațiu locativ la totalul suprafeței utile a spațiilor locative din clădire.
Susținerea apelanților prin care au arătat că se impunea să i se atribuie în proprietate exclusivă suprafața de 8,7 mp nu este întemeiată, avându-se în vedere că prevederile art.650 Noul cod civil permit atribuirea părților comune în folosința exclusivă coproprietarilor numai dacă prin acestea nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari, nefiind permisă atribuirea în proprietate exclusivă a acestor părți comune așa cum solicită reclamanții.
C. parte din dreptul de proprietate asupra părților comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal, așa încât înstrăinarea sau ipotecarea cotei părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal, astfel că nu se impunea efectuarea unei cercetări locale, așa cum susțineau apelanții .
Față de aceste considerente, tribunalul în baza art.296 C.pr.civ. urmează să respingă apelul ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civ. apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimații T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți V. I., V. V., domiciliați în Tg J., .. 58, ., împotriva sentinței civile nr. 2017/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Naționale, cu sediul în București, sector 5, ., C. A. și C. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., P. B. V., P. O. F., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., T. I., T. Rădița, domiciliați în Tg-J., ..58D, ., P. D., P. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., Taurul T., Taurul C., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., C. I. A., C. A., domiciliați în Tg-J., ..58D, ., M. M., M. F., domiciliați în Tg-J., ..58D, ..
Obligă apelanții la 700 lei cheltuieli de judecată către intimații T..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 06 Septembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, D. F. T. | |
Grefier, E. C. |
Red. V.B.
Jud. fond. M. P.
tehnored. SL
24 Septembrie 2013
ex. 21
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1663/2013. Tribunalul GORJ | Anulare act. Decizia nr. 2314/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
