Fond funciar. Decizia nr. 1952/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1952/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 3552/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1952
Ședința publică din data de 09 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. T.
Judecător V. G.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă . SA S. D. Minieră Tg-J.-Unitatea Minieră de Carieră L. împotriva sentinței civile nr.1298/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă reprezentată de consilier juridic U. Corinița, intimatele C. L. de Fond Funciar Cătunele, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, intimatul intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-pârât M. O N. reprezentat prin procurator M. M..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic U. Doinița pentru recurenta reclamantă . SA S. D. Minieră Tg-J.-Unitatea Minieră de Carieră L. a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, sau în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1298/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă în fond funciar, constatare nulitate absolută a titlului de proprietate_ din 20.12.2011 formulată de reclamantele Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în Mun. Tg-J., jud. Gorj, S. D. Minieră Tg J., cu sediul în mun. Tg-J., ..1-15, jud. Gorj, Unitatea Minieră de Carieră L., cu sediul în comuna Cătunele, ., în contradictoriu cu pârâții M. O. N., cu domiciliul în comuna Cătunele, ., C. L. de Fond Funciar Cătunele, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și intervenientul S. R. – Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului.
Au fost obligate reclamantele la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că în baza art.1169 C.civ. reclamantul este cel acre are sarcina probei, iar administrarea unui înscris deținut în mod exclusiv de reclamantă nu poate fi cerută instanței de judecată atât timp cât reclamanta deține înscrisul și îl poate folosi, ori în speță cu adresa nr.2209/01.03.2013 depusă la dosar reclamanta menționează că informațiile cu caracter strict secret, respectiv decretele de expropriere nu pot fi prezentate, iar faptul că reclamanta a refuzat să dea lămuriri expertului în legătură cu obiectul lucrării denotă încălcarea disp.art.208 alin.2 C.pr.civ.
A mai reținut instanța faptul că reclamanta este în culpă pentru faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă terenul din titlul de proprietate contestat este cuprins în vreun decret de expropriere, astfel că acțiunea se impune a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța de fond a interpretat eronat probatoriul administrat, neavând în vedere faptul că terenul pentru care se solicită anularea titlului de proprietate eliberat pârâtului a fost expropriat prin Decretele nr.6/1986, nr.238/1972, nr.614/1973 și nr.5/1974 care au fost depuse la dosar, fiind însoțite de schițele aferente, acestea aflându-se la filele 41, 55, fiind astfel eronată reținerea instanței că reclamanta nu ar fi depus decretele de expropriere caracterul de secret de serviciu fiind păstrat în legătură cu rezervele și licența de exploatare.
De asemenea instanța de fond nu a avut în vedere înscrierea din cartea funciară a comunei Cătunele, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza HG nr.834/1991 ce cuprinde terenul în litigiu pe care se execută lucrări miniere și pentru care există licență de exploatare.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp.art.4 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, în sensul că pârâtul era îndreptățit să obțină suprafețe echivalente din rezerva comisiei locale din aceeași localitate sau din alte localități ori despăgubiri.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta . SA a investit instanța cu o acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 20.12.2011 și a actelor premergătoare emise pârâtului M. O N. cu motivarea că terenul în suprafață de_ mp din titlul de proprietate a fost expropriat prin decretele nr.195/1967, nr.238/1972, nr.614/1973, nr.5/1974 și nr.6/1986, iar pentru o parte din această suprafață, respectiv_ mp a obținut atestat privind dreptul de proprietate ce a fost intabulat sub numărul cadastral 233 înscris în Cartea Funciară nr.100 a Comunei Cătunele.
Conform disp.art.129 alin. 5 C.pr.civ. judecătorii au datoria să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, dispunând ca părțile să completeze probele și chiar poate ordona probele necesare în pofida împotrivirii părților.
Conform dispă.art.172 alin. 1 C.pr.civ. când partea învederează că partea potrivnică deține un înscris privitor la pricină instanța poate ordona înfățișarea lui, cererea de înfățișare putând fi respinsă conform art.173 alin. 2 C.pr.civ. când înfățișarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul.
În speță, expertul topograf C. D. menționează că reclamanta nu i-a pus la dispoziție anexele grafice ale Decretului de Expropriere nr.6/1986 cu motivarea că reprezintă secret de serviciu, astfel încât nu a putut stabili dacă terenul în litigiu face parte din Decretul 6/1986.
În aceste condiții, instanța avea obligația să ordone reclamantei prezentarea tuturor decretelor de expropriere invocate în cererea de chemare în judecată însoțită de anexele grafice ale acestora ce nu reprezintă sub nici o formă secret de serviciu și nu se încadrează în disp.art.173 pct.2 C.pr.civ. și numai în situația în care reclamanta ar fi refuzat prezentarea acestor înscrisuri să concluzioneze că nu și-a îndeplinit obligația prev. de art.1196 C.civ. de a face dovada susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât la dosar există depuse decrete de expropriere, precum și anexe, fără însă a fi depuse toate decretele de expropriere însoțite de anexele grafice.
De altfel nici în dosarul nr._ finalizat prin sentința civilă nr.1803/29.06.2011 a Judecătoriei Motru, expertul nu a intrat în posesia documentelor din care să rezulte că terenurile au fost expropriate în baza unor decrete de expropriere.
Neprocedând în acest mod instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, astfel că se impune ca în baza art.312 pct.,5 C.pr.civ să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța va solicita reclamantei să precizeze clar care sunt decretele de expropriere prin care terenul cuprins în titlul de proprietate al pârâtului a fost trecut în proprietatea statului, pentru că la instanța de fond sunt invocate alte decrete de expropriere decât cele invocate în recurs și decât cel despre care se face vorbire în raportul de expertiză, urmând ca după această precizare instanța să ordone reclamantei să depună la dosar decretele de expropriere invocate, însoțite de anexele grafice, întrucât acestea nu au caracter de secret de serviciu conform art.173 pct.2 C.pr.civ.
După depunerea la dosar a decretelor de expropriere însoțite de anexele grafice, instanța va ordona refacerea raportului de expertiză de către același expert care să stabilească în funcție de aceste acte dacă terenul din titlul de proprietate eliberat pârâtului se regăsește în vreunul din decretele de expropriere invocate de reclamantă, urmând a se pronunța în consecință asupra cererii privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, urmând să facă aplicarea disp.art.4 din legea 1/2000, astfel cum a fost modificată prin legea 247/2005, în situația în care terenul pârâtului se dovedește a fi fost expropriat.
Instanța va analiza nu numai nulitatea titlului de proprietate ci și a actelor premergătoare, întrucât există capăt de cerere în acest sens, exproprierea terenurilor având consecințe juridice cu privire la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament nu și cu privire la îndreptățirea persoanei la reconstituirea dreptului de proprietate printr-o altă formă respectiv prin acordarea de teren echivalent ori de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă . SA S. D. Minieră Tg-J.-Unitatea Minieră de Carieră L. împotriva sentinței civile nr.1298/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. F. T. | Judecător, V. G. | Judecător, Nicolița Ș. |
Grefier, C. B. |
Red.D.T.
Tehnored.L.M.
Jf.Șt.A.
Ex.3/10 octombrie 2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 2264/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
