Pretenţii. Hotărâre din 19-03-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 4888/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 711
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier E. L. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă P. I. D. împotriva sentinței civile nr.116/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă P. I D., lipsă fiind intimatul pârât D. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, recurenta reclamantă a depus la dosar note de ședință și Rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 22.10.2012 emisă de parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, precum și referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă P. I. D. a expus motivele de recurs și a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 04.12.2012, sub nr._, reclamanta P. I. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2000 lei daune morale, cu titlul de despăgubire pentru injuriile aduse reclamantei de către pârât prin intermediul telefonului mobil, solicitând, totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce se vor ocaziona de desfășurarea prezentului litigiu.
În motivarea de fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat împotriva pârâtului plângere penală, în baza art.205 alin.1 din Codul Penal, plângere ce a format obiectul dosarului nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, însă, potrivit normelor Uniunii Europene, faptele de insultă și calomnie nu mai sunt incriminate de actualul Cod Penal Român, iar partea vătămată are la îndemână acțiunea civilă, privitoare atât la repararea prejudiciului moral și material suferit, motiv pentru care i se impune prezenta acțiune pentru a obține repararea prejudiciului constând în atingerea adusă demnității și onoarei.
Reclamanta a arătat că, în probațiune, solicită proba cu înscrisuri și atașarea dosarului nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești.
În baza art.242 alin. 2 Cod de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru primul termen de judecată, la solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost înaintat, prin serviciul registratură al instanței, în copie, dosarul nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești.
Prin sentința civilă nr.116/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I. D., domiciliată în comuna Săulești, ., în contradictoriu cu pârâtul D. D., domiciliat în comuna Săulești, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în prezenta cauză reclamanta P. I. D. solicită obligarea pârâtului D. D. la plata sumei de 2000 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat reclamantei, constând în atingerea adusă demnității și onoarei acesteia, ca urmare a injuriilor ce i-au fost aduse de către pârât prin intermediul telefonului mobil.
Deși nu a fost indicat temeiul de drept al cererii, din motivarea de fapt a acesteia, rezultă că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, respectiv în obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.
Pe cale de consecință, instanța a avut în vedere disp. art.1357 noul cod civil (aplicabil în speță prin raportare la data săvârșirii pretinsului fapt ilicit), potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
S-a reținut, de asemenea, că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclamă ceva în fața justiției (art.1169 C.civ). Așadar, victima prejudiciului va trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât și a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și a vinovăției, dovadă care va putea fi făcută cu orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori.
În speță, reclamanta este chemată să dovedească faptul că pârâtul i-a adresat injurii prin intermediul telefonului mobil, că această faptă a fost săvârșită de către pârât cu vinovăție, că prin această faptă i-a fost cauzat un prejudiciu moral (consecințele negative suferite pe plan psihic, familial, social sau profesional, cu titlu exemplificativ: o pierdere financiara, o declasare pe plan profesional, o alterare a imaginii pe care reclamanta a avut-o în comunitatea din care face parte sau față de orice alte persoane, o marginalizare a acesteia sau o zdruncinare a stării psihice a reclamantei reflectată în acțiunile sale ulterioare, etc.), precum și legătura dintre faptă și prejudiciu.
În speță, prin probele administrate, respectiv proba cu înscrisurile state în dosarul nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, reclamanta nu a reușit să probeze nici unul dintre elementele răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, în dosarul de urmărire penală menționat fiind state doar plângerea reclamantei și declarația pârâtului D. D. prin care acesta neagă toate susținerile reclamantei.
Față de considerentele expuse mai sus, având în vedere repartizarea sarcinii probei în procesul civil, precum și faptul că reclamanta nu a probat existența condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, văzând dispozițiile art.1357 C.civ., instanța a respins acțiunea civilă de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat în motivele de recurs că respingerea acțiunii de către instanța de fond pe baza noului Cod Civil sunt nule de drept, acțiunea fiind formulată pe vechiul Cod Civil în vigoare la data formulării acesteia.
A mai susținut că nu a fost cercetat de către instanță fondul cauzei, fiind încălcate dispozițiile art.1 și 6 CEDO, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească pe normele imperative ale legilor aflate în vigoare la data introducerii acțiuni.
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se constată de către tribunal că cele privitoare la pronunțarea sentinței cu aplicarea greșită a legii ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cpr.civ., sunt nefondate.
În cererea de chemare în judecată reclamanta nu a indicat data când i-au fost aduse injurii prin intermediul telefonului mobil, făcând referire doar la faptul că a formulat o plângere penală ce a format cauza dosarului nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești.
Observând acest dosar atașat la dosarul cauzei, se constată că la fila 4 se află declarația acesteia în care arată că în data de 29.02.2012 și în data de 20.04.2012 a primit SMS-uri cu conținut obscen prin intermediul telefonului mobil de pe numărul de telefon al pârâtului. În raport de această dată indicată de către reclamantă în dosarul atașat la dosarul cauzei și dispozițiile art.6 din noul Cod Civil, se constată de către tribunal că sunt aplicabile speței dispozițiile noului Cod Civil, respectiv art.1357 Cod Civil și pentru aceste considerente criticile sunt nefondate.
Se constată însă că s-a soluționat cauza la primul termen de judecată, fără administrare de probatorii, deși reclamanta prin însăși cererea de chemare în judecată solicitase să-i fie încuviințată proba cu înscrisuri și să se dispună atașarea dosarului nr.2140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, dosar atașat de către instanță, care însă nu este suficient pentru soluționarea cauzei, întrucât pentru fapta prevăzută de art.205 alin.1 Cod penal, în temeiul art.228 alin.6 Cpr.pen. raportat la art.10 lit.b) Cpr.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, insulta nemaifiind incriminată.
Față de cele reținute, se constată că se impunea administrarea probatoriului cu înscrisuri așa cum a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată și cercetat fondului cauzei de către instanță.
Pentru aceste considerente, fiind incidente dispozițiile art.312 pct.5 Cpr.civ., tribunalul urmează a admite recursul, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru cercetarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă P. I. D. împotriva sentinței civile nr.116/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, E. L. B. |
Red. Jud. M.T./tehn.E.C.
Jud fond L.M. P.
21 Martie 2013/4 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2248/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
