Pretenţii. Sentința nr. 1847/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1847/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 20227/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 249/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător V. G.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant F. L. împotriva sentinței civile nr. 1847 din data de 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul reclamant F. L., lipsă fiind intimații pârâți B. M. și T. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că IPJ Gorj a depus la dosar întâmpinare, după care constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Apelantul reclamant F. L. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata sumei de 250.000 lei RON.
S-a susținut că cei doi intimați pârâți au săvârșit abuzuri contra intereselor sale în sensul că au efectuat percheziții domiciliare la cele două imobile de pe raza orașului Tismana și a comunei Godinești prin încălcarea legii, că cu ocazia percheziției domiciliare au fost sparte încuietorile, nu s-a întocmit nici un proces verbal, nu au fost refăcute încuietorile, motiv pentru care persoane străine intră în casă și-i sustrag lucruri.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ reclamantul F. L. a chemat în judecată pe pârâții B. M. și T. N., solicitând obligarea acestora la plata de daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptei acestora din 28.02.2012.
În motivare a arătat că în data de 28.02.2012, în timp ce reclamantul se afla internat în spital, pârâții care au calitatea de comisar și respectiv agent principal la Poliția Orașului Tismana și respectiv la Poliția Orașului Godinești au descins cu trupele speciale în domiciliul său din Godinești, jud. Gorj, unde au spart ușa locuinței în prezența numiților J. V. și G. V., făcând aceeași descindere și în spațiul comercial al fostei soții a reclamantului, în punctul „Salca Pocruii”.
Că, în speță, cu ocazia descinderii i-a fost răvășită întreaga casă, fiind sparte toate ușile și că nu a primit nici un proces verbal în urma acțiunii forțelor de ordine, că nici la data introducerii acțiunii nu are cunoștință despre ceea ce i s-a luat din casă, că nici în prezent la casă nu au fost refăcute încuietorile, întrucât are o condiție materială modestă, respectiv, un venit lunar de 670 Ron, pensie, având o . afecțiuni medicale.
Totodată, se aduce la cunoștința instanței că persoane străine intră în casă în lipsa sa și fură sistematic.
De asemenea, învederează că a depus plângeri la Poliția Godinești, tocmai la cei care au participat la spargerea casei și că la aceste plângeri nu a primit niciun răspuns.
Față de situația de fapt expusă, reclamantul solicită instanței să dispună obligarea polițiștilor participanți la spargere, să plătească lucrurile dispărute și reparația încuietorilor, precum și daune materiale și morale, învederând că i-a fost prejudiciată imaginea, respectiv, „este văzut în sa ca ultimul infractor”, în urma descinderii polițiștilor.
Învederează reclamantul că i-au fost luate de acasă lucrurile trecute în procesul verbal, iar de la fostul spațiu comercial, unele lucruri care nu au fost consemnate în procesul verbal, care, deși descinderea a avut loc în data de 28.02.2013, procesul verbal a fost întocmit la data de 02.03.2012, în lipsa sa.
Reclamantul solicită și daune morale de la pârâți, învederând că datorită descinderii realizate de ce doi, reclamantului i-a fost afectată imaginea, fiind considerat în comunitate, ca „ultimul infractor”, apreciază acesta, ca urmare a descinderii polițiștilor.
Au fost depuse la dosar, în dovedire, copie de pe sentința civilă nr. 9069/19.06.2012, pronunțată la Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, procesul verbal . nr._/02.03.2012.
Pârâtul B. M. a înaintat la dosar un înscris prin care a solicitat judecata și în lipsa sa.
În fapt, a arătat că la data de 25.02.2012 organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Tismana, respectiv, comisar șef de poliție, B. M., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul F. L. comercializează pe raza orașului Tismana, în punctul Salca Pocruii, într-o baracă, unde și locuiește, fără forme legale, țigări și alcool provenite din contrabandă, fiind întocmit dosarul penal nr._/2012(1006/P/2012), care a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., la data de 01.06.2012 cu propunerea de întocmire a rechizitoriului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuitului F. L., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 270 alin . 3 din L 86/2006, cercetările fiind supravegheate de procuror.
De altfel, arată pârâtul, numitul F. L. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., fiind întocmit dosarul penal nr. 1060/P/2012, iar la data de 17.12.2012, procurorul șef D. I. V. a dispus neîncepere urmăririi penale față de comisarul B. M.-șeful Poliției Oraș Tismana, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 C. penal și favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 264 C.penal.
Se mai arată că Judecătoria Tg-J. a eliberat autorizație de percheziție în baza căreia lucrătorii de poliție din cadrul Orașului Tismana și ai IPJ Gorj au efectuat percheziții domiciliare la un număr de 2 imobile de pe raza orașului Tismana și a comunei Godinești, ce au aparținut învinuitului, ocazie cu care au fost identificate documente și înscrisuri extracontabile în care erau consemnate vânzările de țigări de contrabandă efectuată de F. L., fiind încheiate procesele verbale de percheziții domiciliare, în prezența a doi martori asistenți.
Se menționează că reclamantul F. L. este cunoscut ca o persoană recalcitrantă, având o atitudine de sfidare a organelor de poliție, locuiește fără forme legale pe raza orașului Tismana și a comunei Godinești, și, în mai multe rânduri a comis fapte contravenționale și penale.
Pârâtul își rezervă dreptul de a acționa conform prevederilor legale împotriva reclamantului și depune, în copie, referat de terminare a urmăririi penale în dosarul nr. 1006/P/2012, Ordonanța din 17.12.2012 dată în dosarul nr. 1060/P/2012, dovadă comunicare.
La termenul de judecată din 17.01.2013, reclamantul a depus la dosar ordonanța din 17.12.2012, dată în dosarul nr. 1060/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., adresa nr. 4225/II/E/2012, adresa nr. 4441/II/6/2012 din 08.10.2012, adresa nr. 4955/VIII/1/2011.
La același termen de judecată a fost luată o precizare scrisă reclamantului, care a învederat că pretențiile sale față de pârâți se referă la daune morale al căror cuantum l-a precizat la suma de 250.000 Ron.
La termenul de judecată din 31.01.2013 i-a fost luată o nouă precizare reclamantului, care a arătat că în cuantumul sumei de 250.000 Ron, pe care l-a precizat anterior, intră atât daunele morale pentru aducerea atingerii asupra onoarei și reputației sale, cât și despăgubiri materiale pentru stricăciunile provocate cu ocazia percheziției, cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material, fiind precizat la suma de 400 de lei, acțiunea fiind legal timbrată cu privire la această sumă.
Prin sentința civilă nr. 1847 din data de 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de către reclamantul F. L., domiciliat în Mătăsari, jud. Gorj și reședința în ., în contradictoriu cu pârâții B. M., citat la Postul de Poliție Tismana, jud. Gorj și T. N., citat la Postul de Poliție Godinești, jud. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 25.02.2012 organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Tismana, al cărei comisar - șef este pârâtul B. M. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că reclamantul ar comercializa în baraca din punctul „Salca Pocruii”, mărfuri de contrabandă.
Din referatele de urmărire penală din dosarul nr. 1006/P/2012, precum și ordonanța 1060/P/2012 din 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. rezultă că în urma declarațiilor martorului F. V. din Tismana, care a relatat organelor de poliție că a cumpărat de la reclamant de mai multe ori țigări netimbrate, organele de cercetare penală au întocmit, către P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., referat cu propunere de efectuare a percheziției domiciliare, iar ulterior, la data de 28.02.2012 a fost autorizat organul judiciar să efectueze percheziție la locuințele reclamantului, în . baraca din punctul „Salca Pocruii”, conform autorizațiilor pentru efectuarea percheziției domiciliare nr. 11 și 12 din 28.02.2012, emise de Judecătoria Tg-J., astfel cum s-a reținut în referatul de terminare a urmăririi penale din dosarul nr. 1006/P/2012 (filele 14 – 15 din dosar)
În baza acestor autorizații, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Tismana și IPJ Gorj au desfășurat activitățile specifice unei asemenea proceduri, iar pârâții, în calitate de polițiști, au participat la procedurile privind perchiziția.
Coroborând declarațiile martorilor audiați, cu actele dosarului și având în vedere ordonanța din 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pronunțată în dosarul nr. 1060/P/2012, în care s-au efectuat cercetări față de comisarul de poliție B. M., la plângerea persoanei vătămate F. L., referitor la fapte penale invocate cu privire la aceeași percheziție, precum și actele din dosarul de cercetare penală nr. 1006/P/2012 al IPJ Gorj, instanța a apreciat că perchizițiile de care se plânge reclamantul au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, chiar în ordonanța din 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., s-a stabilit, în urma cercetării penale, că „ofițerul de poliție a respectat dispozițiile legale, iar în legătură cu actele și măsurile dispuse în cauza în care a efectuat cercetarea, învinuitul F. L. a avut posibilitatea formulării unor plângeri împotriva actelor și măsurilor dispuse de organul de poliție, la procurorul care supraveghea cercetările efectuate în cauză”.
În această situație, față de probatoriile administrate, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada vreunei fapte ilicite a pârâților în desfășurarea perchizițiilor și nici în desfășurarea cercetării, motiv pentru care, cererea sa pentru pretenții, ce ar proveni din implicarea răspunderii civile delictuale, este neîntemeiată, atât în ceea ce privește obligarea pârâților la plata încuietorilor de la uși și a bunurilor dispărute ulterior din domiciliul reclamantului, cât și în ce privește prejudiciul moral.
Referitor la încuietorile ușilor și bunurile dispărute ulterior din domiciliul reclamantului, din analiza procesului verbal de perchiziție, instanța a reținut că ușile de la încăperile reclamantului nici nu erau încuiate cu sistem de încuietoare la momentul efectuării perchiziției, ci erau prevăzute cu broască metalică, unele din acestea, nefuncționale, în poziția descuiat, fiind închise cu zăvoare metalice aplicate, iar la plecarea organelor de poliție au fost aplicate sigilii, aspect recunoscut de către martorul E. I. A., care a trecut ulterior pe la domiciliul reclamantului și a văzut personal aceste sigilii.
S-a mai reținut că organele de poliție s-au deplasat la spital, pentru a-i aduce la cunoștință reclamantului efectuarea percheziției și pentru a-l invita să participe la aceasta, însă reclamantul nu a participat, și nici nu le-a înmânat cheile de la aceste încăperi, astfel că acțiunea de forțare a zăvoarelor aplicate pe ușile din încăperile perchiziționate apare ca un act material necesar pentru a se putea duce la îndeplinire misiunea organelor de cercetare penală.
Așadar, instanța a apreciat că prejudiciul material suferit de reclamant ca urmare a forțării zăvoarelor de la uși pentru a se efectua perchiziția este urmarea atitudinii reclamantului, care, deși încunoștințat, nu a dorit să participe la această perchiziție și să deschidă de bună – voie ușile și nici nu a mandat vreo altă persoană în acest sens, dacă starea de sănătate nu i-a permis.
S-a reținut că din probatoriile administrate nici nu rezultă că pârâții ar fi cei care au forțat realmente zăvoarele ușilor, cu atât mai mult cu cât aceștia au participat într-o acțiune colectivă, inclusiv cu forțele speciale, caz în care nu organele de cercetare și, respectiv, ofițerii de poliție, execută aceste operațiuni de deschidere a ușilor.
În ce privește actele pe care reclamantul le invocă în cauză că i-ar fi dispărut ca urmare a acestei perchiziții, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată. Din procesele verbale de perchiziție rezultă că în spațiile perchiziționate au fost găsite mai multe acte ale reclamantului, care nu aveau legătură cu obiectul perchiziției și, astfel, au fost lăsate în locurile în care se aflau. Reclamantul nu a făcut în cauză dovada faptului că între aceste acte existau cele pe care el le susține a fi dispărute, respectiv, un contract de vânzare – cumpărare încheiat între reclamant și fiul său și un contract prin care fosta soție îi transmitea dreptul său succesoral. După cum se poate observa, aceste acte reprezintă convenții particulare ale reclamantului și în cauză nu a făcut dovada nici în sensul că au existat și nici că au dispărut ca urmare a perchiziției.
De asemenea, s-a reținut ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia nu a primit procesul verbal de perchiziție, întrucât chiar reclamantul a depus la dosar acest proces verbal, în ședința de judecată din 31.01.2013.
Cu privire la prejudiciul moral, instanța a reținut că din depozițiile martorilor audiați și propuși de către pârât, rezultă că după această perchiziție, membrii comunității au privit cu mai puțină încredere pe reclamant, l-au privit mai degrabă ca pe un element negativ al comunității și, chiar, nu i-au mai acordat eventuale împrumuturi, însă, din probatorii nu rezultă cu certitudine că reținerea concetățenilor în raporturile cu reclamantul s-a bazat numai pe această acțiune a organelor de poliție, ea putând fi influențată și de alte elemente de comportament ale reclamantului.
Pe de altă parte, reclamantul nu poate să solicite daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit prin această perchiziție, deoarece din referatul din 01.06.2012 din dosarul nr. 1006/P/2012 și ordonanța din 17.12.2012 din dosarul nr. 1060/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., rezultă că reclamantul a fost cercetat pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 din L 86/2006 și, cu toate că nu i s-a aplicat o condamnare penală, prin ordonanța 1006/P/2012 din 04.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului și aplicarea unei sancțiuni administrative, respectiv, amendă în cuantum de 1000 de lei, cu motivarea că fapta de contrabandă a existat, a fost comisă de reclamant cu vinovăție, însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, soluția fiind menținută prin sentința penală 2018/2012 a Judecătoriei Tg-J..
Instanța a apreciat că perchiziția la care au participat pârâții în calitate de organe de poliție a fost legală și justificată, iar datorită faptului că la finalul cercetării penale s-a concluzionat vinovăția reclamantului și sancționarea acestuia (chiar și administrativă), el nu este îndreptățit, în condițiile legii civile la daune morale, pentru prejudiciul de imaginea cauzat prin efectuarea cercetărilor penale.
Referitor la susținerea reclamantului în sensul că este hărțuit de pârâți, instanța a apreciat că susținerea este nedovedită, reclamantul neaducând în cauză probe certe și concrete din care să rezulte atitudinea neprofesională a pârâților.
Este adevărat că din depozițiile martorilor propuși de către reclamant rezultă că acesta s-ar considera hărțuit, întrucât este frecvent sancționat contravențional de către organe de poliție, însă s-a reținut că această concluzie este doar o interpretare a reclamantului și martorilor, bazată numai pe faptul că reclamantul a fost de mai multe ori sancționat contravențional, în mod special, în traficul rutier.
O astfel de situație nu face însă dovada unei hărțuieli, cu atât mai mult cu cât din depozițiile martorilor rezultă că aceste sancțiuni au fost aplicate reclamantului, de agenți de poliție diferiți, în locuri diferite, în diverse localități, iar nu de către pârâți.
De asemenea, instanța a apreciat că în ce privește aceste sancțiuni contravenționale, care nici nu sunt aplicate de către cei doi pârâți, dar și pentru cele pe care eventual le-ar aplica aceștia în exercitarea atribuțiilor de serviciu, reclamantul are garanții juridice ale drepturilor sale, prin posibilitatea legală a contestării proceselor verbale astfel întocmite, neexistând în cauză dovezi privind anularea de către instanță a vreuneia din sancțiunile aplicate reclamantului prin procesele verbale despre care relatează martorii.
În concluzie, față de ansamblul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a pârâților, în raport cu reclamantul și cu faptele invocate de acesta.
Împotriva sentinței a declarat apelantul reclamant F. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata sumei de 250.000 lei RON.
S-a susținut că cei doi intimați pârâți au săvârșit abuzuri contra intereselor sale în sensul că au efectuat percheziții domiciliare la cele două imobile de pe raza orașului Tismana și a comunei Godinești prin încălcarea legii, că cu ocazia percheziției domiciliare au fost sparte încuietorile, nu s-a întocmit nici un proces verbal, nu au fost refăcute încuietorile, motiv pentru care persoane străine intră în casă și-i sustrag lucruri.
La data de 25 mai 2013 IPJ Gorj –Poliția Tismana a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului .
Tribunalul analizând sentința pronunțată în cauză, în raport de motivele invocate, reține că criticile formulate sunt nefondate, cu următoarea motivare ;
În ceea ce privește starea de fapt, ea a fost corect reținută de prima instanță.
Astfel, la 25.02.2012 așa cum rezultă din referatul de terminare a urmării penale ( filele 14-15 dosar fond ), organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Tismana, respectiv, comisar șef de poliție B. M., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul F. L. comercializează pe raza orașului Tismana, în punctul Salca Pocruii, într-o baracă, unde și locuiește fără forme legale țigări și alcool provenite din contrabandă, fiind întocmit dosarul penal nr._/2012(1006/P/2012), care a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. la data de 01.06.2012 cu propunerea de întocmire a rechizitoriului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuitului F. L., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 270 alin . 3 din L 86/2006, cercetările fiind supravegheate de procuror.
Din referatele de urmărire penală din dosarul 1060/P/2012, precum și din Ordonanța din 17 dec. 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. ( filele 19-20 dosar fond ) s-a dispus neînceperea urmării penale față de comisarul de poliție B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și s-a disjuns și declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj față de agentul de poliție T. N. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului ( art. 246 C.pen.)
Se mai reține corect de către prima instanță că organele de poliție, respectiv cei doi pârâți atunci când au efectuat percheziția domiciliară la 25.02.2012 percheziția a fost autorizată la 28.02.2012 la locuința reclamantului din Godinești și baraca din punctul Salca Pocruii, perchezițiile fiind autorizate sub nr. 11 și 12/28.02.2012 de către Judecătoria Tg-J. .
În baza acestor autorizații emise legal pârâții au desfășurat activități specifice unei asemenea proceduri, respectându-se dispozițiile legale în materie, întocmindu-se procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare ( filele 30-33 dosar instanță fond).
Din conținutul procesului verbal rezultă că percheziția a fost efectuată în baza autorizației emisă de judecător, iar la fața locului unde s-a efectuat percheziția, au fost prezenți martorii G. V. și M. I., care au relatat că nu au fost ridicate bunuri, înscrisuri sau alte obiecte de valoare, nu au fost găsite țigări și alcool provenind din contrabandă.
Din referatul de terminare a urmării penale ( fila 14 dosar fond ) se reține că la baraca din Tismana punctul Salca Pocruii a fost identificată o agendă cu 23 file, în care erau consemnate mai multe nume și prenume de persoane, diverse cifre precum și zilele în care s-au predat lui F. L. cartușe de țigări și s-au primit sume de bani de la acesta.
S-a susținut atât în fața primei instanțe cât și în apel că, cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost sparte încuietorile ușilor, iar după percheziție, ușile au rămas neasigurate, persoane străine au pătruns în imobile și au sustras diferite bunuri .
Acest aspect nu a fost dovedit de către apelant nici în fața instanței, nici în apel, din procesul verbal de percheziție rezultând că ușile nu erau încuiate cu sisteme de încuietoare, ci erau prevăzute cu broască metalică,unele din acestea nefiind funcționale în poziția descuiat.( fila 30 verso proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare ), în procesul verbal precizându-se ,, am pătruns în curtea locuinței printr-o poartă metalică prevăzută cu sistem de închidere, o broască metalică nefuncțională în poziția descuiat.”
Aceeași situație este descrisă prin procesul verbal și la fila 33, percheziția a început la 12,30 și s-a terminat la orele 16, în prezența martorului J. V., vecin cu F. L. .
În ceea ce privește prejudiciul moral, prima instanță a reținut corect din declarațiile martorilor ascultați în cauză că acesta nu a fost dovedit, că lipsa de încredere a membrilor comunității în a-i acorda împrumuturi nu este datorată numai acțiunii organelor de poliție, ea putând fi influențată și de alte elemente de comportament ale reclamantului .
De altfel, așa cum rezultă din Ordonanța din 17 dec. 2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel C. în dosar 1060/P/2012 prin ordonanța 1006 P/2012 din 4 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus în baza art. 10 lit.b ind.1 c.p.p scoaterea de sub urmărire a lui F. L. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei ,reținându-se că fapta subzistă în materialitatea ei, a fost comisă cu vinovăție de către F. L., însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, soluția dată de procuror a fost menținută prin Ordonanța 3501/II/2/2012 din 25 iulie 2012 și ulterior de Judecătoria Tg.-J. prin s.p. 2018/10 oct. 2012.
Se reține așadar că prima instanță a respins acțiunea reclamantului în mod temeinic și legal, că percheziția la care au participat intimații pârâți în calitate de organe de poliței a fost legală și justificată, ea fiind autorizată de judecător, iar la finalul cercetărilor penale s-a concluzionat prin Ordonanța 1006/P/2012 din 4 iulie 2012 că faptele pentru care organele de poliție au fost sesizate au existat, însă s-a apreciat că în cauză poate fi aplicată o amendă administrativă față de pericolul social al infracțiunii, ordonanța fiind menținută prin s.p. 2018/10 oct. 2012.
A mai susținut în apel, ca de altfel în fața primei instanțe că este în continuare hărțuit de organele de poliție, însă nu s-au putut face dovezi în acest sens, motiv pentru care se reține că sentința apelată este temeinică și legală, apelul urmând să fie respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant F. L., împotriva sentinței civile nr. 1847 din data de 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. A. C. | Judecător, V. G. | |
Grefier, C. B. |
Red. VG
j.f.P. J.
ex. 5
SL 31 Mai 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 984/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
