Revendicare imobiliară. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 3244/263/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.104
Ședința publică din 01 martie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Grefier V. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013 privind judecarea apelurilor declarate de apelanți reclamanți S. V E., G. V G. și apelanții pârâți . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J. și . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J. M. Motru împotriva sentinței civile nr.1261/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri și .>
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanții S. V.E. și G. V.G. au chemat în judecată pârâta E. M. de Subteran Motru solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 7560 mp teren situat în . în titlul de proprietate nr._/15.03.2002, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea uzufructului pe care l-ar fi obținut reclamanții de pe terenul revendicat în ultimii 3 ani, obligarea pârâtei E. M. de Subteran Motru să redea circuitului agricol terenul revendicat prin demolarea construcțiilor și nivelarea și aducerea de sol fertil sau la plata acestor lucrări.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în litigiu și începând din anul 1991 pe terenul lor s-au turnat betoane și s-au ridicat mai multe clădiri, majoritatea cu mai multe niveluri și de când au intrat în posesia titlului de proprietate au primit din partea Companiei Naționale a Lignitului Oltenia unele compensări bănești care să acopere parțial suma pe care o achită ca impozit la bugetul de stat deși terenul nu poate fi folosit, iar din anul 2007 nu au mai primit compensări bănești. Au mai menționat că la data de 04.11.2010 au încercat o conciliere, propunând pârâtei vânzarea întregii suprafețe împreună cu clădirile aferente, însă fără rezultat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1075 și următoarele Cod civil.
Pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la M. Roșiuța II a fost oprit activitatea de producție în anul 2002 și conform HG nr.926/2003 M. Roșiuța II a fost predată Ministerului E. și Comerțului și în prezent aici se efectuează lucrări de ecologizare a terenurilor afectate de lucrări miniere, iar clădirile se află în conservare. A invocat, de asEmeni, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
La data de 08.11.2011 reclamanții au solicitat introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâți și a Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri, . S. Națională a Lignitului Oltenia SA.
Pârâta . formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii promovate de către reclamanți. A arătat că terenul în litigiu se află în perimetrul obiectivului M. Roșiuța, aprobată la închidere prin HG nr.1846/2004 și acest obiectiv nu a fost predat la . pentru închidere și ecologizare și nu sunt prevăzute lucrări de închidere și ecologizare la obiectivul M. Roșiuța, iar . o societate cu capital integral de stat, înființată prin HG nr.313/2002 și își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri.
Pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție netimbrarea cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA, respectiv M. Motru, arătând că activitatea de producție în cadrul Minei Roșiuța II a încetat în anul 2002, de la această dată unitatea intrând în proces de conservare. A mai menționat că în prezent la obiectivul M. Roșiuța se efectuează lucrări de ecologizare a terenurilor afectate de lucrările miniere, iar clădirile aflate pe aceste terenuri se află în conservare, existând doar activitate de pază.
De asemeni, pârâtul M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că ministerul de resort are atribuții stricte, și anume elaborează strategii si politici in domeniul resurselor minerale, care se supun aprobării Guvernului; urmărește si participa la realizarea acestora, in conformitate cu competentele proprii; evaluează si aproba bugetul pentru realizarea producției de resurse minerale la companiile si societățile naționale miniere; este ordonator principal de credite pentru alocațiile bugetare pentru retehnologizare-dezvoltare, programe de prospecțiune, după cum sunt prevăzute in planul anual geologic, cercetare tehnologică, protecția si refacerea mediului, restructurare, conservarea/închiderea minelor sau a carierelor, măsurile de protecție socială in cazul închiderii minelor si alte activități in domeniul resurselor minerale; avizează studiile de fezabilitate si planurile de dezvoltare a companiilor si societăților naționale miniere, precum si încetarea definitiva sau temporară a activităților de exploatare și avizează proiectele de legi si proiectele de hotărâri ale Guvernului pentru activitățile miniere.
A mai arătat că în procesul verbal de punere în posesie, la rubrica nr.10 este precizat că terenul este degradat de EM Roșiuța și cu toate că reclamanții puteau să conteste punerea în posesie pe acest lot și să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, nu au făcut acest lucru și au acceptat punerea în posesie fără obiecțiuni și chiar au solicitat expres lotul în speță cu cererea nr.1423/19.03.1991. Totodată, reclamanții recunosc că la data intrării în posesie terenul era degradat, iar construcțiile edificate pe acest teren sunt anterioare punerii în posesie, ceea ce conduce la concluzia clară că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, dat fiind faptul că cei ce administrează clădirile și terenul l-au folosit corespunzător stării în care l-au preluat.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Legea nr.85/2003, HG nr.313/2002, Noul Cod Civil, Codul de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 20.12.2011 a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtul M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri și au fost unite cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Națională a Lignitului Oltenia SA și M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat admiterea probei cu interogatoriul pârâtelor, cercetarea la fața locului și proba cu expertize de specialitate. Instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriu și expertize de specialitate, respectiv în agricultură, topografie și construcții, fiind desemnați în cauză experți U. D., C. L. și A. M., rapoartele de expertiză fiind întocmite și atașate la dosarul cauzei. În privința cercetării la fața locului instanța a dispus respingerea acestei probe, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr.1261/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor . Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. E. și G. V G. împotriva pârâtților S. Națională a Lignitului Oltenia SA și M. Motru.
Au fost obligate pârâtele S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru să plătească reclamanților suma de 743 lei reprezentând contravaloarea terenului ocupat de construcțiile ce aparțin pârâtelor, în suprafață de 900,26 mp, a fost obligată pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru să plătească reclamanților suma de 1.884 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 5.729,37 mp pentru anii 2008, 2009 și 2011 și să efectueze lucrările de redare în circuitul agricol cu privire la terenul în suprafață 5.729,37 mp, iar în cazul în care pârâtele nu-și îndeplinesc această obligație s-a stabilit să achite reclamanților suma de 5.705 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenului respectiv. De asemeni, a fost obligată pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru să plătească reclamanților suma de 1.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere că atât lipsa calității procesuale pasive a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA, M. Motru, cât și a pârâtului M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri implică examinarea acelorași acte normative, instanța a analizat concomitent aceste excepții prin raportare la textele legale aplicabile în cazul de față.
S-a arătat că potrivit art.112 pct.3 Cod procedură civilă, reclamantul trebuie să indice obiectul cererii, adică ceea ce pretinde, iar pct.4 al aceluiași text cere arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. Prin aceste elemente reclamantul justifică îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă și pasivă, iar instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Astfel, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. Națională a Lignitului Oltenia SA și M. Motru instanța a reținut că M. Motru este o subunitate a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA, unitate înființată ca urmare a desființării EMS Motru. S. Națională a Lignitului Oltenia SA a fost înființată prin HG nr.103/29.01.2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activității de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit, prin reorganizarea parțială a Companiei Naționale a Lignitului Oltenia SA, preluând capitalul social aferent EMC Motru, EMS Motru, Exploatării Miniere M., Exploatării Miniere de Cariere R. și Exploatării Miniere de Cariere Berbești.
S-a reținut de către instanța de fond că potrivit art.37 alineat 5 din Legea minelor nr.85/2003 titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate pana la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării. Conform art.52 alineat 3 din același act normativ închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi si care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare. Textul de lege prevede astfel două condiții cumulative, închiderea exploatării miniere înainte de anul 2003 și lipsa unei licențe, a doua condiție nefiind îndeplinită în cauza de față, situație în care devin inaplicabile dispozițiile acestui text de lege. Prin urmare, ministerului de resort îi revin obligațiile de refacere a mediului numai în situația în care mina și-a încetat activitatea anterior legii nr.85/2003 și dacă nu a avut o licență de exploatare.
Pe de altă parte, s-a arătat că alineatul 4 al art.53 prevede că perimetrele miniere cu activitate de exploatare temporar închisă, avizată conform art.51 alin.3 pot fi date in concesiune/administrare altui titular după oprirea activității și în acest scop autoritatea competenta va organiza concurs public de ofertă. Ori, în cazul de față, terenul în litigiu este evidențiat în titlul de proprietate al reclamanților, așa cum au constatat experții, așa încât nu poate fi dat în concesiune sau administrare unui alt titular, întrucât s-ar încălca dreptul de proprietate al reclamanților.
S-a reținut, totodată, că M. Roșiuța a fost închisă în anul 2002, până la această dată fiind în subordinea Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA–EMS Motru, transformată ulterior în M. Motru, lucrările din zona în care se află terenul reclamanților fiind efectuate de aceste unități, M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri revenindu-i obligații doar în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art.52 alineat 3 din Legea minelor nr.85/2003.
Față de cele menționate mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA-M. Motru și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri.
În privința pârâtei . a reținut că această pârâtă are doar atribuții de administrare și gestionare a Programului anual de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități post închidere a minelor, aprobate prin hotărâri ale Guvernului și a căror finanțare se realizează din alocații, cu această societate M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri încheind contractul nr.18/18.02.2011 al cărui obiect principal este gestionarea și administrarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru executarea și finalizarea lucrărilor și serviciilor prevăzute în Programul anual, legea minelor neinstituind obligații în sarcina acestei societăți.
Prin urmare, în condițiile în care S.C. C. SA are doar calitatea unui prestator în baza contractului pe care l-a încheiat cu M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri, nu se poate reține o calitate procesuală pasivă în cauză a acesteia.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au învestit instanța cu mai multe capete de cerere, solicitând obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 7560 mp situată în . în titlul de proprietate nr._/15.03.2002, obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea uzufructului pe care l-ar fi obținut de pe terenul revendicat în ultimii 3 ani, obligarea pârâtei EMS Motru să redea circuitului agricol terenul revendicat prin demolarea construcțiilor, nivelarea și aducerea de sol fertil sau la plata acestor lucrări.
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 7560 mp instanța a concluzionat că potrivit titlului de proprietate nr._/15.03.2002 eliberat de către Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991, reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață totală de 7.560 mp situat în mai multe parcele, și anume suprafața de 950 mp situată în tarlaua 90, . de 1260 mp situată în tarlaua 90, . de 3.850 mp situată în tarlaua 90, . suprafața de 1.500 mp situată în tarlaua 90, .>
Judecătoria a arătat că, potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. S-a reținut astfel că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cerere restituirea lucrului și recunoașterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar. Rezultă așadar că pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert U. D. au fost identificate terenurile în litigiu, concluzionându-se că acestea se află în titlul de proprietate invocat de reclamanți și sunt amplasate practic pe două corpuri de proprietate, respectiv primul corp de proprietate are suprafața de 5110 mp, fiind compus din două parcele cu categoria de folosință alte terenuri neagricole (suprafața de 3.850 mp) și pășune (suprafața de 1.260 mp), iar al doilea corp de proprietate are suprafața de 2450 mp și este compus din două parcele cu categoria de folosință arabil (suprafața de 950 mp) și alte terenuri neagricole (suprafața de 1.500 mp).
Pârâții nu au fost în măsură să prezinte un act de proprietate pentru terenul în litigiu, așa încât instanța a constatat că reclamanții fac dovada îndeplinirii primei condiții de admisibilitate a acțiunii în revendicare, aceea a dreptului de proprietate.
În privința ocupațiunii, instanța a constatat că prin raportul de expertiză expert U. D. a stabilit că terenurile în litigiu traversează fosta incintă a minei Roșiuța, pe o parte dintre terenuri fiind amplasate construcții constând în platforme betonate, scară acces grup administrativ, sediu sindicat, grup administrativ, clădire bazine, magazie, iar terenul efectiv ocupat de construcții este în suprafață totală de 900,26 mp, respectiv 743,63 mp din primul corp de proprietate și 156,63 mp din al doilea corp de proprietate. A mai stabilit același expert că o parte din teren, respectiv 930,37 mp este folosit de reclamanți ca teren arabil, iar restul terenului de 5729,37 mp este liber, însă nu poate fi folosit pentru agricultură deoarece nu a fost redat circuitului agricol.
Cu ocazia interogatoriilor civile luate reclamanților în ședința publică din data de 27.03.2012 aceștia au arătat, de asemenea, că terenul pe care îl revendică nu este folosit efectiv de nimeni, rezultând așadar că pârâtele S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru ocupă doar suprafața de teren aferentă construcțiilor, în total 900,26 mp, restul terenului nefiind ocupat, fiind liber. Prin urmare, acțiunea în revendicare a reclamanților este întemeiată doar în privința terenului ocupat de construcții, cu privire la restul terenului nefăcându-se dovada ocupațiunii de către cele două pârâte.
În privința acestui teren, reclamanții au arătat în ședința publică din data de 27.03.2012 că în situația în care clădirile amplasate pe teren nu pot fi demolate și terenul nu poate fi readus la starea inițială, sunt de acord să li se plătească contravaloarea acestuia.
S-a mai consemnat de către instanța de fond că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat și redarea terenului în circuitul agricol prin demolarea construcțiilor, însă o astfel de activitate de demolare nu poate fi încuviințată de instanță în condițiile în care nu s-a făcut relei credințe a pârâtelor în privința edificării construcțiilor. Mai mult, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la data eliberării titlului de proprietate reclamanților construcțiile existau, fiind folosite pentru desfășurarea activității în cadrul Minei Roșiuța. Pe de altă parte, în condițiile unei bune credințe a pârâtelor consecința ar fi aceea a invocării accesiunii imobiliare de către reclamanți, care ar deveni astfel și proprietarii construcțiilor cu obligația acestora de a achita contravaloarea edificatelor, ceea ce ar fi o sarcină exorbitantă pentru reclamanți.
Instanța a apreciat însă că restituirea în natură nu mai este posibilă, atât timp cât terenul reclamantei este afectat de mai multe construcții de valoare considerabilă, fapt ce echivalează într-o oarecare măsură cu o expropriere, fără însă ca reclamanta să fi primit despăgubiri corespunzătoare. S-a arătat că în astfel de situații practica judiciară a fost unanim exprimată în sensul că dacă restituirea în natură nu mai este posibilă din punct de vedere material, restituirea se face prin echivalent stabilit în considerarea valorii bunului. La formarea acestei convingeri instanța a avut în vedere și poziția procesuală a reclamanților, care au fost de acord cu acordarea de despăgubiri în situația în care clădirile nu pot fi demolate, conform precizărilor de la filele 84 și 85 din dosar.
Referindu-se la valoarea terenului aferent construcțiilor, s-a menționat că prin raportul de expertiză întocmit expert C. L. a stabilit că valoarea unui metru pătrat este de 0,8250 lei, rezultând astfel că suprafeței de 900,25 mp îi corespunde valoarea de 743 lei.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea uzufructului pe care l-ar fi obținut de pe terenul revendicat în ultimii 3 ani, instanța a reținut că dreptul de proprietate consacrat de art.480 cod civil în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată conferă titularului său trei atribute: dreptul de a folosi bunul (ceea ce presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interesul său propriu), dreptul de a culege fructele bunului (ceea ce înseamnă dreptul proprietarului de a-și pune în valoare bunul prin exploatarea acestuia) și dreptul de a dispune de bun (ceea ce presupune prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului).
Potrivit art.998–999 Cod civil orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat la reparare, responsabilitatea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, s-a apreciat că cele patru condiții cerute imperativ de textul de lege menționat sunt îndeplinite, din probatoriul administrat în prezenta cauză rezultând existența unui prejudiciu constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a faptelor pârâtei, respectiv imposibilitatea folosirii terenului potrivit categoriei sale de folosință, prejudiciu care nu a fost reparat încă. Cu privire la întinderea prejudiciului instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.1385 alin.1 Cod civil prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar în măsura în care este posibilă și prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului prin restabilirea situației anterioare are prioritate față de repararea prin echivalent. Întotdeauna prejudiciul se repară în integralitatea sa indiferent de forma de vinovăție în cauză neputându-se reține o culpă concurentă a pârâtului, culpă care să afecteze întinderea despăgubirilor.
Față de același probatoriu administrat instanța a apreciat că se poate reține în sarcina pârâtelor o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art.998 Cod civil din 1864, constând în activitatea desfășurată de cele două pârâte, expertul U. D. concluzionând că terenurile nu pot fi folosite întrucât nu a fost redat în circuitul agricol.
De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfășurată de pârâtă a provocat prejudiciul menționat mai sus și care constă în imposibilitatea reclamanților de a folosi potrivit destinației terenul care le aparține. În ceea ce privește existența vinovăției s-a apreciat de instanță că acțiunile pârâtei sunt imputabile acesteia, reținându-se în acest sens și dispozițiile art.95 din OUG nr.195/2005 conform cărora răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator, art.68 din același act normativ stabilind în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.
De asemenea, instanța a reținut și aplicabilitatea dispozițiilor art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003, text de lege potrivit căruia titularul licenței rămâne ținut la repararea prejudiciului cauzat de culpa sa, chiar dacă prejudiciul a fost constatat după încetarea administrării.
Prin urmare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în privința pârâtelor S. Națională a Lignitului Oltenia SA–M. Motru, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii trei ani. S-a avut în vedere însă terenul care nu a putut fi folosit efectiv de către reclamanți datorită degradărilor cauzate de către cele două pârâte, exceptând totodată terenul aferent construcțiilor, cu privire la care instanța a stabilit că se impune achitarea contravalorii acestuia către reclamanți. Conform raportului de expertiză întocmit de expert U. D. acest teren are suprafața totală de 5.729,37 mp, iar în privința contravalorii lipsei de folosință instanța a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert C. L. care a evaluat contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 6.630 mp ca fiind de 729,3 lei pe an. Cum la stabilirea acestei contravalori instanța s-a raportat la terenul în suprafață de 5.729,37 mp a rezultat că pentru acest teren contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani (2008, 2009 și 2010) este în sumă de 1.884 lei, sumă la plata căreia au fost obligate cele două pârâte.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect redarea în circuitul agricol a terenului instanța a avut în vedere aceleași considerente expuse și prin care s-a reținut culpa pârâtelor S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru pentru imposibilitatea reclamanților de a folosi terenul în suprafață de 5729,37 mp datorită aducerii acestuia în stare de degradare ca urmare a activității miniere desfășurată, cu reamintirea dispozițiilor art.37 alin.5 din Legea 85/2003 conform cărora titularul licenței rămâne ținut la repararea prejudiciului cauzat de culpa sa chiar dacă prejudiciul a fost constatat după încetarea administrării și, respectiv, a dispozițiilor art.52 alineat 3 din același act normativ conform cărora închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi si care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare, rezultând că ministerului de resort îi revin obligațiile de refacere a mediului numai în situația în care mina și-a încetat activitatea anterior Legii nr.85/2003 și dacă nu a existat o licență de exploatare.
Prin urmare, instanța a apreciat că potrivit dispozițiilor art.1073 și următoarele cod civil din 1864 (aplicabile la data formulării acțiunii de către reclamanți) creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, iar în caz contrar este îndreptățit la dezdăunare și în acest context este îndreptățită cererea reclamanților cu privire la redarea în circuitul agricol a terenului care deși este liber, nu poate fi folosit de reclamanți conform destinației.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs recurenții reclamanți S. V E., G. V G., precum și recurenții pârâți . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J. și . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J., M. Motru.
În recursul promovat, recurenții reclamanți S. V E., G. V G. au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile astfel cum a fost formulată și împotriva tuturor părților din proces, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
O primă critică a vizat modalitatea în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri și .-se că în mod corect aceste două pârâte trebuiau obligate în solidar cu celălalt pârât și nu trebuia reținută lipsa calității lor procesuale pasive. De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra construcțiilor existente pe terenul revendicat deși exista un capăt de cerere în acest sens, judecătoria mulțumindu-se să excludă din cuantumul cheltuielilor de judecată onorariul achitat expertului specialitatea construcții cu motivarea că nu s-a instituit vreo obligație în sarcina pârâtelor bazată pe întocmirea raportului de expertiză specialitate construcții. Recurenții reclamanți au solicitat ca instanța de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.3041 C.pr.civ, să verifice sub toate aspectele hotărârea instanței de fond.
În recursul promovat, recurenta pârâtă . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J.-M. Motru a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii civile promovată de către reclamanți, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriilor. S-a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune se naște de la momentul la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba și pe cel ce răspunde de ea, iar reclamanții au cunoscut faptul că terenul este afectat de lucrări miniere cel mai târziu la momentul eliberării titlului de proprietate, adică de peste 3 ani înainte de data formulării cererii de chemare în judecată.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanții puteau să conteste punerea în posesie pe terenul degradat sau ocupat de construcții, astfel încât și-au asumat acest amplasament, iar în condițiile în care construcțiile edificate sunt anterioare punerii în posesie reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu, cu atât mai mult cu cât, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de 930,37 mp este folosită de reclamanți ca și teren arabil.
De asemeni, redarea terenului circuitului agricol este condiționată de constituirea perimetrului de ameliorare în conformitate cu dispozițiile art.82-86 din Legea nr.18/1991, iar executarea în teren a acestor lucrări se realizează de către unități specializate, în funcție de specificul lucrărilor, pe cheltuiala statului și în conformitate cu documentațiile tehnice întocmite de instituțiile de specialitate și care cuprind etape pe perioade foarte mari. Totodată, este nevoie de întocmirea de către un expert specializat a unui proiect de îmbunătățiri funciare, iar redarea în circuitul agricol și ecologizarea nu poate să vizeze suprafețe mici de teren cu amplasamente distincte, fiind necesar un proiect tehnic care să cuprindă întreaga zonă, cu atât mai mult cu cât pentru terenurile afectate de lucrări de subteran nu este necesară depunerea unui stat de sol fertil, căci acesta există.
În recursul promovat de . SA–Sucursala Divizia M. Tg–J. s-a criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește instituirea în sarcina recuerntei a obligației de a readuce terenul în circuitul agricol, arătându-se că aceste obligații revin intimatei pârâte ., cu privire la care s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive. S-au invocat în susținerea recursului dispozițiile HG nr.926/14.08.2003 privind aprobarea conservării, închiderii și monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere, Ordinul nr.273/17.10.2001 privind manualul de închidere a minelor, art.53 din Legea nr.85/2003 care reglementează modalitatea de redare în circuitul agricol a terenurilor afectate de lucră miniere. S-a mai menționat că terenul revendicat de reclamanți face parte din perimetrul extins al Carierei L., constituind zonă de siguranță pentru obiectivele civile existente, iar responsabilitatea acordării compensațiilor reparatorii aparține ministerului de resort, prin societățile ce urmează să realizeze efectiv închiderea și ecologizarea perimetrului. De asemenea, punerea în posesie pe terenurile menționate în titlul de proprietate nr._/15.03.2002 s-a realizat în baza Legii 18/1991 și la acel moment terenurile erau deja degradate, ceea ce conduce la ideea că la data reconstituirii dreptului de proprietate reclamanții cunoșteau că pe aceste terenuri erau edificate construcții încă din anul 1991, fiind astfel de acord ca proprietarul acestor construcții să își mențină construcțiile pe teren cu plata unor compensații bănești. S-a mai criticat aspectul că expertiza topografică întocmită în fața instanței de fond vizează diferențe față de titlul de proprietate în ceea ce privește suprafețe de teren libere și neîncadrate în categoria de teren agricol, iar pe de altă parte pârâtele au fost obligate la plata uzufructului pentru suprafața de 5729,37 mp, în condițiile în care, după cum rezultă chiar din titlul de proprietate, acest teren este neagricol.
La termenul de judecată din data de 19.10.2012 s-a dispus recalificarea căii de atac formulată de părți din recurs în apel, acordându-se termen în vederea judecării cauzei în complet legal constituit.
În apel s-a încuviințat, la solicitarea apelanților reclamanți S. E. și G. G., proba cu interogatoriul recurentelor pârâte, răspunsul la interogatoriu fiind comunicat la filele 106-110 din dosarul de față.
Analizând apelurile de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamanții S. E. și G. G. au chemat în judecată pârâtele . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J., . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J. M. Motru, M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri și . ca prin sentința ce va pronunța să fie obligate pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren descrisă în titlul de prorpietate nr._/15.03.2002, să plătească valoarea uzufructului pentru terenul revendicat pe ultimii 3 ani și să redea circuitului agricol terenul revendicat prin demolarea construcțiilor și aducerea de sol fertil sau la plata contravalorii acestor lucrări către reclamanți.
După administrarea probatoriului reprezentat de expertize tehnice specialitatea topografie și construcții și care au concluzionat că societățile pârâte ocupă suprafața de 5729,37 mp teren agricol, precum și suprafața de 900,26 mp pe care sunt amplasate construcții, reclamanții au precizat, cu ocazia interogatoriului ținut de instanță în ședința publică din 27.03.2012, că în situația în care clădirile amplasate pe teren nu pot fi demolate și terenul nu poate fi readus în starea inițială solicită contravaloarea acestui teren ocupat de clădiri.
Prin sentința recurată instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți doar în ceea ce privește pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamanților suma de 743 lei reprezentând contravaloare teren ocupat de construcții, suma de 1884 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru terenul în suprafață de 5729,37 mp și să efectueze lucrările de redare în circuitul agricol a acestui teren sau să achite contravaloarea acestor lucrări în cuantum de 5705 lei. Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri și . a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru.
În ceea ce privește soluționarea acestor excepții tribunalul reține că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.37 și art.53 din Legea nr.85/2003, potrivit cărora titularul licenței de realizare a lucrărilor miniere este ținut la repararea prejudiciilor cauzate prin activitățile miniere, cu atât mai mult cu cât art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 stabilește că pentru antrenarea acestei obligații în sarcina ministerului de resort este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative, și anume lipsa unei licențe de exploatare și închiderea exploatării miniere înainte de anul 2003, iar în speța de față pârâtul chemat în judecată (S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru) deține licență de exploatare. De asemenea, tribunalul apreciază că este adevărat că în conformitate cu actele normative invocate de către apelantele pârâte (și reprezentate de HG nr.926/2003, Ordinul nr.273/2001 și art.53 din Legea nr.85/2003) lucrările de ecologizare și redare a terenului circuitului agricol se realizează în baza unei proceduri prealabile cuprinse în programul pentru conservarea și închiderea minelor iar atribuții în acest sens au atât ministerul de resort, cât și societățile înființate tocmai în vederea realizării unui asemenea obiectiv, însă aceste acte normative stabilesc o obligație legală în sarcina deținătorului de licență și a Statului Român, prin reprezentanții săi, de ecologizarea perimetrelor miniere. Însă în lipsa îndeplinirii acestei obligații legale singurul ținut să răspundă față de terțul prejudiciat (și reprezentat de titularul dreptului de proprietate pentru teren) este persoana juridică ce a realizat lucrările miniere și care în speța de față este reprezentată de . SA.
De asemenea, o altă critică realizată cu privire la soluția instanței de fond vizează imposibilitatea realizării lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenului în lipsa respectării procedurii prealabile administrative și a proiectului prevăzut de legislația în vigoare, imposibilitate invocată de apelantele pârâte. Tribunalul apreciază însă că instanța de fond în mod corect nu a reținut aceste argumente, deoarece atâta timp cât legea impune această conduită în sarcina deținătorului de licență, tot acestuia din urmă îi revine și obligația de efectua demersurile necesare și a parcurge procedura prevăzută de lege pentru a finaliza conduita impusă în sarcina sa de Legea nr.85/2003 și care nu mai trebuia să fie reiterată printr-un nou titlu executoriu.
Nu sunt întemeiate nici argumentele invocate de către apelantele pârâte referitoare la faptul că la momentul punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate apelanții reclamanți au cunoscut că acest teren era afectat de lucrări miniere și primind acest amplasament și-au însușit și situația juridică a terenului deoarece, atâta timp cât S. E. și G. G. dețin un titlu eliberat în procedura Legii 18/1991 și care nu a fost anulat, în temeiul acestuia au toate atributele dreptului de proprietate prevăzute de art.480 Cod civil, iar criticile invocate reprezintă aspecte vizând eventual nelegalitatea titlului de proprietate și care exced prezentului cadru procesual.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că s-a acordat contravaloarea uzufructului pentru suprafața de 5729,37 mp ca pentru teren agricol în condițiile în care acest teren este neagricol, după cum rezultă din titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamanților, deoarece expertul numit a calculat contravaloarea producției agricole pentru suprafața în discuție pe care titularii dreptului de proprietate ar fi obținut-o în situația în care terenul nu ar fi fost afectat de lucrări miniere, și anume în situația în care terenul ar fi fost redat circuitului agricol.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă M. Motru, tribunalul reține că această excepție nu este întemeiată, deoarece apelanții reclamanți au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani înainte de data de 18.08.2011 (data introducerii cererii de chemare în judecată), cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 invocate de către apelanta pârâtă, iar acest termen se calculează pentru producția realizată în fiecare din ultimii 3 ani și nu a fost acordată pentru o perioadă care ar excede termenului general de prescripție. În speță nu sunt incidente dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958 referitoare la acțiunea în repararea pagubei prin fapta ilicită invocate de către apelanții pârâți, căci dreptul apelanților reclamanți la repararea prejudiciului pentru lipsa de folosință a terenului nu are ca izvor răspunderea delictuală, ci atributele dreptului de proprietate care decurg din titlul de proprietate eliberat în procedura legii 18/1991 pentru terenul în litigiu.
Instanța apreciază că și motivul invocat de către apelanții reclamanți decurgând din modalitatea de soluționare a capătului de cerere având ca obiect construcțiile existente pe teren nu este întemeiat, deoarece după întocmirea lucrării de specialitate construcții prin care s-a stabilit că unitățile miniere au ocupat cu construcții o suprafață de 900,26 mp și contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea acestor construcții se ridică la suma de 114.972,70 lei, apelanții reclamanți au precizat că sunt de acord să li se plătească doar contravaloarea terenului ocupat de construcții în situația în care clădirile nu pot fi demolate și terenul nu poate fi readus în starea inițială. Prin hotărârea apelată instanța de fond a făcut aplicarea acestui acord al apelanților reclamanți și a obligat pârâta S. Națională a Lignitului Oltenia SA-M. Motru să plătească titularilor dreptului de proprietate suma de 743 lei reprezentând contravaloarea terenului ocupat de construcții în suprafață de 900,26 mp cu motivarea că este o sarcină excesivă în sarcina constructorului ridicarea acestor construcții, cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, aceste imobile au fost realizate anterior anului 1991.
Atâta timp cât apelanții reclamanți nu critică soluția instanței de fond în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere în revendicare și privind suprafața de 900,26 mp ocupată de construcții (și pe care instanța de fond nu s-a pronunțat) tribunalul nu poate verifica dacă instanța de fond a pronunțat sau nu o soluție corectă în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect ridicarea construcțiilor, căci în lipsa recunoașterii calității reclamanților de proprietari asupra terenurilor nu există temei pentru ridicarea acestor construcții, iar pe de altă parte apelanții nu au criticat în apel faptul că le-a fost acordată contravaloarea terenului ocupat de construcții și nu terenul în natură, după cum au cerut în acțiunea introductivă. Fiind respins capătul de cerere având ca obiect ridicarea construcțiilor de pe teren pârâtele nu sunt părți căzute în pretenții sub acest aspect și pe cale de consecință nu pot fi ținute nici de plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților reclamanți pentru soluționarea acestui capăt de cerere, și anume onorariul expertului specialitatea construcții.
În consecință, analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în limitele cererilor de apel în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 C.pr.civ.tribunalul apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar apelurile formulate sunt nefondate, urmând ca în baza art.295 C.pr.civ. să fie respinse ca nefondate toate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanți reclamanți S. V.E. și G. V.G., cu domiciliul procesual ales în Motru, ., județul Gorj și apelantele pârâte . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J.-M. Motru, cu sediul în Motru, ..19, județul Gorj și . SA–Sucursala Divizia Mineră Tg–J., cu sediul în Tg-J., ..1-15, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.1261/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți M. E., Comerțului și Mediului, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.152, sector 1 și Mediului de Afaceri și . sediul în București, .-38, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, V. O. |
red. NB/ SL 01.04.2013
j.f.V. M.
ex. 8 /01.04.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-03-2013, Tribunalul... → |
|---|
