Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1245/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1245/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1031/317/2012
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1245
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Completul compus din:
Președinte N. U.
Judecător G. D.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți D. V., D. I., împotriva sentinței civile nr.242 din 25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. M., B. D. D., Ș. N., Ș. M. D., moștenitorii pârâtului decedat Ș. M., unitatea administrativ teritorială - . primarul B. I. .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant D. V., asistat de avocat B. D. M., lipsă recurenta reclamantă D. I. reprezentată de avocat B. D. M., intimații pârâți B. D. D., Ș. M., Ș. N., Ș. M. D. reprezentați de avocat B. A. și intimata pârâtă unitatea administrativ teritorială -. consilier juridic D. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, avocat B. D. M. depune concluzii scrise pentru recurenții reclamanți și constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat B. D. M. pentru recurenții reclamanți a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A susținut că în raport de anexa 6 la raportul de expertiză, instanța de recurs are posibilitatea soluționării cauzei pe fond, terenurile părților fiind identificate de expert.
Privitor la teza casării cu trimitere a susținut că instanța de fond nu a lămurit în mod clar care este terenul pe care reclamanții îl revendică, astfel că se impune completarea probatoriului prin administrarea unei noi expertize.
Avocat B. A. ,pentru intimații pârâții Ș., a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
A susținut în esență că prin acțiune a dedusă judecății, reclamanții revendică un teren amplasat într-o altă . terenul ce figurează în titlul de proprietate al vânzătoarei O. C. și lotul ce i-a fost atribuit acesteia prin partajul voluntar.
În schimb tarlaua și . se regăsește în lotul ce i-a revenit lui R. I., cel de la care Ș. a cumpărat terenul.
A susținut că în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada proprietății în mod corect acțiunea în revendicare a fost respinsă.
Consilier juridic D. I., pentru intimata pârâtă unitatea administrativ teritorială . respingerea recursului achiesând la argumentele expuse de avocat B..
TRIBUNALUL
Asupra recursului civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești data de 16.03.2012, sub nr._ reclamanții D. V. și D. I. au chemat în judecată pârâții Ș. M. și Primăria comunei T., reprezentată prin primarul comunei T., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei Primăria comunei T. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren, situată în comuna T., ., în suprafață de 837 m.p. ,teren ce are următoarele vecinătăți: Sud – De 1616, la Nord și Vest – rest proprietate reclamant, Est – D. I., teren ce face parte din suprafață totală de 14.300 m.p..
A mai solicitat obligarea pârâtului Ș. M. ,să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu suprafața de 3000 mp, situat pe raza comunei T. ,având ca vecini la S-De 1616, N-R. E. ,E-rest proprietate reclamant,iar la V -rest proprietate pârât, teren ce face parte din suprafața totală de 14300mp ,cumpărată de reclamant împreună cu tatăl său (reclamantul a cumpărat 6250 mp ,iar tatăl reclamantului suprafața de 8050 mp situată în continuarea terenului de 6250 mp, pe latura de Est).
A solicitat obligarea pârâtei Primăria T. la ridicarea imobilului situat pe terenul în litigiu, respectiv o casă cu patru camere și hol în suprafață de 98 m.p. construită din cărămidă și acoperită cu placă, iar în caz de refuz a acesteia, autorizarea reclamanților de a ridica imobilul pe cheltuiala pârâtei. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtului Ș. M. la ridicarea unui garaj din tablă și acoperit cu tablă și a unei anexe din cărămidă, acoperită cu tablă, ce se află pe proprietatea lor, sau în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată în baza art.274 și urm. C.Proc. Civ.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1448/30.04.2009 la Biroul Notarului Public J. G. C.,reclamantul D. V. a cumpărat de la numita C. O. un imobil situat în comuna T., ., compus din teren extravilan în suprafață de 14.300 m.p. Din măsurătorile cadastrale a rezultat suprafața de 6.250 m.p., tarlaua nr.32, . având următoarele vecinătăți:Nord – moștenitorii R. E., la Sud – De 1616, la est – D. I., la vest – ITAU(fostul ICOTESEU).
Terenul descris mai sus a fost proprietatea numitei C. O., teren ce a fost dobândit în baza actului de partaj succesoral autentificat sub nr.1153/2004 la Biroul Notarului Public C. C..
C. O. este moștenitoarea autoarei R. I. ,așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/11.09.2002, acte în baza căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr.1448/30.04.2009 sus – menționat.
După cumpărarea terenului, acesta a fost ocupat de pârâți care refuză și în prezent să îl elibereze.
Așa cum se specifică în acest contract de vânzare – cumpărare pe acest teren cu reclamantul l-a dobândit în proprietate sunt situate construcțiile a cărui ridicare o solicită, construcții pentru care părțile cu care sunt în contradictoriu nu dețin acte de proprietate care nu au făcut obiectul acestui contract și care urmau a fi demolate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.555-556, 563 -601 Noul Cod Civil. cât și dispozițiile din vechiul cod civil aplicabile în prezenta cauză, art.274 și urm. C.P.Civ; Constituția României și prevederile din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cât și art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertățile fundamentale.
Cererea a fost timbrată cu 411 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
În dovedirea motivelor invocate,reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri ,fiind depuse la dosar următoarele: chitanță nr. 1484/12.02.2012, decizia nr. 2865/08.12. 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 2249/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448 din 30 aprilie 2009 la B.N.P. J. G. C. din Filiași, încheierea nr._ din dosarul nr._/04 mai 2009 emisă de O.C.P.I. Gorj, extras de carte funciară nr._/T. ,plan de amplasament și delimitare a imobilului, act de partaj succesoral autentificat sub nr. 1153/06.08. 2004 la, inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al comunei T.,adresa nr. 2606 din 04.08.2011 emisă de S.C. Tehnotop Group S.R.L, titlul de proprietate nr._ /11.09.2002, proces verbal de punere în posesie nr. 196/ 23 august 2002 ,copie întâmpinare formulată în dosarul nr._, adresa nr. 4226/05.07.2010 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar T. și adeverința nr. 150/01.09.2008 eliberată de Primăria T..
La data de 04.05.2012, pârâtul Sorop M. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților D. V. și D. I. solicitând respingerea acțiunii ,cu cheltuieli de judecată.
A menționat pârâtul că potrivit art.112 alin.3 C.Proc. Civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, pentru identificarea imobilelor(cazul de față urmând a se arătat comuna, județul, . în lipsa vecinătățile, sau când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul d e carte funciară și numărul topografic, cerințe ce în cazul de față nu sunt îndeplinite de cererea de chemare în judecată făcută de reclamanți, deoarece deși revendică de la el un teren d e 3000 m.p., teren pe care susține că s-a emis titlu de proprietate nu precizează nici categoria de folosință a acestui teren și nici datele de identificare topografică(numărul de . de carte funciară dacă există).
În cazul în care reclamanții nu vor preciza clar obiectul dedus judecății, va invoca excepția nulității cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile art.133 C.Proc.Civilă, urmând a declara nulă această cerere de chemare în judecată.
Referitor a precizat că pentru a fi admisibilă o acțiune în revendicare trebuie dovedite clar, fără echivoc, fără dubiu cele două condițiile cumulativ cerute de lege(art.480 din vechiul Cod Civil și art.563 din Noul Cod Civil) respectiv că reclamanții sunt proprietarii absolute și exclusive ai terenului revendicat și că acest teren este ocupat fără drept de pârâți), condiții ce evident în cazul său nu sunt îndeplinite.
În acest sens a precizat că în punctul în litigiu nu ocupă și posedă decât terenurile ce le-a dobândit în mod legal al cărui proprietar sunt, neocupând nici un alt teren în plus.
Astfel conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1895/26 iunie 2004 ,pârâtul a cumpărat un teren curți – construcții de 1320 mp în T 37, P 1615, intabulat în cartea funciară a comunei T. sub nr.678/6.09.2009, iar conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2327/7.04.2004 pârâtul a dobândit un teren de 360 mp în T 37, P 161 5, intabulat în cartea funciară a localității T. sub nr.697/10.04.2004, cele două terenuri formând un trup compact.
Pentru aceste terenuri dreptul de proprietate a fost reconstituit lui R. I., tatăl lui R. I. I., fiind emis titlul de proprietate_/11.09.2002, R., iar R. I. I. este unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului R. I., conform certificatului de moștenitor 41/2004 în calitate de fiu, acest titlu de proprietate nefiind niciodată contestat.
R. I., tatăl lui R. I. I., a fost frate cu C. O., persoană de la care reclamanții susțin că au dobândit terenul în pct. în litigiu prin contractul autentificat sub nr.1448/30.04.2009, aceasta fiind moștenitoarea autoarei Rosoga I., în favoarea căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate_/11.09.2002, între moștenitorii autoarei R. I. fiind încheiat actul de partaj autentificat sub nr.1153/6.08.2004, nici în titlul de proprietate_/2002 și nici în actul de partaj sus – arătat nefiind trecut teren în T 37, intravilan C. O., dobândind un teren în T 32, extravilan, teren ce l-a înstrăinat reclamanților, teren ce nici măcar nu se învecinează cu terenul d e 1680 mp din T 37, P 1615 dobândit de el.
Totodată pe terenul de 1680 mp pe care pârâtul l-a dobândit prin cele două contracte de vânzare – cumpărare(1895) 26 iunie 2004 și 2327(7.08.2004) a edificat în mod legal și casa de locuit și anexele aferente în baza autorizației de construire 17/28.12.2006, iar în prezent reclamanții au revendicat de la el 300 m.p. deși el nu deține o astfel de suprafață, deși anterior într-o acțiune separată ce s-a perimat aceiași reclamanți au revendicat de la pârât doar 2000 m.p.
În legătură cu capătul de cerere în obligația de a face a arătat că niciuna din cele două construcții(garajul de tablă și anexa din cărămidă) nu sunt proprietatea sa, nu sunt folosite de el și nu sunt edificate pe un teren ce el nu –l ocupă, astfel încât nu înțelege de ce este chemat în judecată referitor la aceste construcții, construcții ce de altfel în nici un caz nu se regăsesc pe terenul proprietatea reclamanților.
În drept a invocat dispozițiile art.115 -118 C.proc.civilă.
În dovedirea motivelor invocate ,pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele: titlul de proprietate nr._/11.09.2002, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1448/ 30 aprilie 2009, act de partaj succesoral autentificat sub nr.1153/6.08.2004 de BNP ”C. C.” Tg-Cărbunești, județul Gorj, certificat de moștenitor nr.252/2004 - supliment la CM nr.41/2004/6.08.2004 emis de BNP”C. C.”, în dosarul nr.382/2004, certificat de moștenitor nr.41/2004 din data de 23.02.2004 emis de BNP”C. C.” Tg-Cărbunești, județul Gorj, titlul de proprietate nr._ /11.09.2002, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2327 /7 .08.2004, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1895/26 .06.2004, plan amplasament și delimitare al corpului de proprietate(intravilan) pe numele lui Ș. M. – moșt. R. E., plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate(intravilan) pe numele lui Ș. M. – moșt.R. E., autorizație de construire / desființare nr.17 din 28.12.2006, emisă de Primăria comunei T., încheierile nr.698 și 678 emise de Judecătoria Tg-Cărbunești ,Biroul de Crte Funciară .
La data de 04.05.2012, pârâta . său primar B. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei T..
În motivare a arătat că Primăria T. nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, calitatea procesuală fiind una dintre condițiile obligatorii pentru exercitarea acțiunii civile, respectiv reclamantul să aibă calitate procesuală activă, iar pârâtul să aibă calitate procesuală pasivă. Este de menționat în acest sens că părțile dobândesc asemenea calități procesuale în procesul civil numai în cazul în care sunt părți ale raportului juridic de drept substanțial în conținutul căruia intră dreptul sau obligația a cărei nerespectare se solicită să o constate instanța sau a cărei executare se solicită în cauză. Sarcina întrunirii calităților procesuale pasive ale părților în cauză revine reclamantului, având în vedere dispozițiile art.1169 C.civ.
Din actul de vânzare cumpărare încheiat între C. O. și reclamant, autentificat sub nr.1448/2009 se înstrăinează teren extravilan situat în tarlaua 32 . potrivit evidențelor cadastrale pe acest teren există amplasate construcții. Prin acțiunea formulată de reclamant a solicitat suprafețe de teren aflate în intravilanul localității, situate în . . este specificat în actul de vânzare cumpărare din care nu se poate identifica cu exactitate amplasamentul terenului cumpărat nefiind identificat prin vecinătăți,
Având în vedere cele relatate din actul de vânzare cumpărare nu se poate concluziona nici o dovadă că terenul cumpărat este același cu cel solicitat în prezenta acțiune, nedovedindu-se astfel existența raportului juridic de drept substanțial dintre reclamant și Primăria T..
Menționează faptul că terenul pe care este amplasată construcția a cărei demolare se solicită, este înscris în anexa 39 la HCJ 3077/2202 poz.47 pentru acordarea de despăgubiri, deoarece acest teren se află în domeniul public, în lista de inventar a bunurilor Comunei T. la nr.190, anexa 65 la HG 973/05.09.2002.
Având în vedere cele relatate solicită respingerea acțiuni ca neîntemeiată și constatarea lipsei calității procesuale a Primăriei T..
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 – 188 C.proc.civ.
A anexat în xerocopie următoarele acte: HCJ nr.3077/2202 și anexa la aceasta, extras HG 973/05.09.2002, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei T., delegație.
La data de 11.05.2012 ,reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au menționat că înțeleg să se judece și cu ., reprezentată administrativ de către Consiliul Local T., județul Gorj – primarul comunei T., județul Gorj.
În ceea ce privește valorile atât a terenurilor cât și a construcției au menționat faptul că așa cum rezultă și din contractul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 2009 cu numita C. O. au dobândit o suprafață de 6.250 m.p. dintr-o suprafață totală de_ m.p.(deci cu mult mai mare decât cea din litigiu) contra unei sume de 2.000 lei, totodată pe o parte din suprafața menționată anterior( cea supusă revendicării) s-a aflat o baracă din tablă( care în prezent este dărâmată datorită zăpezii care a căzut în iarna trecută din abundență și care i-a deteriorat atât acoperișul cât și stâlpii de susținere distrugând-o astfel în totalitate) și o construcție fără acoperiș(având o placă și fiind pe roșu), cu precizarea că și această ultimă construcție se află într-o stare avansată de degradare, iar în ceea ce privește valoarea acestor două construcții, au apreciat la suma de 3000 lei.
În concluzie valoarea atât a terenului revendicat cât și a barăcilor din litigiu s-ar putea ridica la maximum 5.000 lei, motiv pentru care a timbrat ca atare.
Au depus copie HCJ Gorj nr.3116 din data de 07.03.2002, inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al comunei T., Hotărârea nr.30/11.04.2005.
A fost încuviințată proba cu expertiză topografică, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul topograf C. D..
Cu adresa nr.4222/14.08.2012 emisă d e Comisia Locală de Fond Funciar T. a depus alăturat extras din schițele parcelare în baza cărora au fost emise titlurile de proprietate în anul 2002.
Prin încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în baza art. 243 alin.1 C.pr.civ. ,iar în ședința publcă din data de 22.01.2013 ,reclamantul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu moștenitorii pârâtului Ș. M..
Prin sentința civilă nr.242/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanții D. V. și D. I. în contradictoriu cu pârâtul Ș. M.,decedat în timpul procesului ,continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestui pârât B. D. A., Ș. N. și Ș. M. D. și pârâta Primăria T. reprezentată prin primarul comunei T. și pârâta . comunei T. .
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților B. D. D. ,Ș. N. și Ș. M. D. suma de 700 ,reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul D. V. a cumpărat de la numita C. O. un teren extravilan cu suprafața de_ mp din acte, iar la măsurătorile cadastrale a rezultat suprafața de 6250 mp, teren situat în tarlaua 32, . învecinările menționate în documentația cadastrală ,pe acest teren fiind situate construcțiile C1 și C2,imobil înscris cartea funciară_ T..
Conform documentației cadastrale terenul cu suprafața de 6250 mp ce a făcut obiect contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior ,are următoarele vecinătăți: N. –m.R. E., E- D. I., S-De 1616 și ITAU C. ,iar la V-ITAU C..
Numita C. O. a dobândit terenul în baza actului de partaj nr.1153/2004,terenul fiind înscris în titlul de proprietate nr._/11.09.2002 emis pentru suprafața totală de 24,3715 ha,în favoarea moștenitorilor autoarei R. I., conform mențiunilor acestui titlu suprafața de_ mp se regăsește în tarlaua 32 ,. ca vecini la N-m. R. E., E-dc1616/1, s-Dc 1616 ,iar la V-ITAU C. .
Prin sentința civilă nr. 2249/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ , a fost respinsă acțiunea formulată de primarul comunei T., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar T., prin care solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/11.09.2002, precum și eliberarea unui titlu de proprietate în care să se înscrie corect tarlaua 32,. suprafața de 4085 mp ,iar suprafața de 7370 mp teren extravilan ,tarlaua 37,. în extravilan, menționându-se că s-a omis menționarea acestei ultime parcele în titlul de proprietate contestat.
A reținut instanța că suprafața totală de 9433 mp nu se regăsește fizic în tarlaua 752/5,tarlaua 32,parcelă ce cuprinde doar suprafața de 4867 mp, diferența până la_ mp (respectiv cei 9433 mp),regăsindu-se în parcelele 1604/1,1604/2,1605/1 și 1605 ,parcele situate în tarlaua 37, acestea din urmă fiind în intravilanul localității,iar din probele administrate nu a rezultat că moștenitorii autoarei R. I. nu ar avea calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren sau că acest teren ar fi fost legal atribuit altor persoane.
Sentința civilă susmenționată a rămas definitivă prin decizia nr.2565/08.12.2011 ,fiind respins recursul declarat de recurentul reclamant.
Potrivit inventarului bunurilor ce aparțin domeniului privat al comunei T. ,această pârâtă este proprietara terenului cu suprafața de 837 mp, teren situat în tarlaua 37,. clădirii cu suprafața construită de 88 mp situată pe acest teren.
Pârâtul Ș. M. a cumpărat de la numitul R. I I., fiul defunctului R. I.(certificat de moștenitor nr. 41/2004),un teren arabil cu suprafața de 360 mp ,teren intravilan situat în tarlaua 37,. vecini la N-m. R. E., E-R. I. ,S-Dc1616 ,iar V- Ș. M..
La data de 26.06.2004 același pârât a cumpărat de la R. I. un teren intravilan cu suprafața de 1320 mp ,situat în tarlaua 37,. vecini la N-m. R. E., E-R. I. ,S-Dc 1616,iar la V I. C..
Ambele terenuri sunt situate pe raza comunei T.,în intravilan.
Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de expertul C. D., amplasamentul terenului cu suprafața de 6250 mp cumpărat de reclamant, astfel cum a fost menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1448/2009 și în documentația cadastrală nu corespunde cu amplasamentul terenului conform titlului de proprietate_/2002 și a actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate.
S-a precizat că terenul revendicat ,cu suprafața din acte de 6250 mp, din măsurători rezultând suprafața de 5943 mp, nu este situat în extravilan tarlaua 752/5,. intravilanul comunei T., tarlaua 37,parcelele 1604 ,1605 și 1607 ,având ca vecini la N- m. R. E. ,E-D. I. ,S- drumul comunal 1616 și D. I. ,iar la V- pârâtul Ș. M..
A concluzionat expertul că pârâtul Ș. M. folosește suprafața de 1680 mp și nu ocupă mai mult teren decât cel cumpărat prin cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate anterior .Că acest teren este împrejmuit ,fiind edificate o locuință și anexe, terenul fiind situat tarlaua 37,parcelele 1604,1605, și 1606,nu în tarlaua 1615 cum s-a precizat în contractele încheiate ,de altfel în plan cadastral această ultimă parcelă având suprafața de doar 789 mp ,iar nu 2490 mp astfel cum era menționat în titlul de proprietate al vânzătorului R. I..
Terenul cu suprafața de 2490 mp, înscris în titlul de proprietate nr._ /2002 emis în favoarea numitului R. I. ,teren din care pârâtul Ș. M. a cumpărat suprafața totală de 1680 mp ,are ca vecini la N-m. R. E.,E-m. R. E. (fostă C. O.) ,S-. V –D. C. ,la data eliberării titlului de proprietate pentru acest teren erau edificate construcții (în partea de V a terenului).
Din schița anexă la raportul de expertiză s-a reținut că terenurile părților nu se suprapun, fiind învecinate.
A mai precizat expertul că imobilele construcții identificate în raportul expertiză ca fiind C1 și C2 nu se află pe terenul pârâtului Ș. M., construcția C2 este evidențiată în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei T. ,iar din anexa 4 la raportul de expertiză rezultă că nu sunt situate pe terenul revendicat de reclamant.
A reținut prima instanță că nu are relevanță faptul că potrivit documentației cadastrale aceste construcții se află pe terenul reclamantului ,cât timp s-a stabilit că documentația nu a fost întocmită în conformitate cu actele de reconstituire emise în favoarea moștenitorilor autoarei R. I., documentația cadastrală nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt situate construcțiile.
A concluzionat instanța de fond că pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului, construcțiile individualizate nefiind situate pe terenul în litigiu.
A reținut prima instanță că acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Acțiunea în revendicare este cel mai specific mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, pentru că apare ca o posibilitate pentru proprietar ca, în această calitate, să obțină restituirea bunului său de la de care îl deține fără drept, proprietatea fiind definită de art. de art. 563 alin 1 Cod civil ca fiind dreptul pe care îl are proprietarul unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care-l deține fără drept.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâții ar ocupa din terenul proprietatea reclamantului, instanța de fond a respins capătul de cererea având ca obiect revendicare .
Construcțiile identificate în raportul de expertiză nefiind amplasate pe terenul reclamantului ,instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 494 Cod civil ,în vigoarea la data edificării acestora cu privire la situația constructorului de rea credință ,acest capăt de cerere fiind neîntemeiat
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, raportat la culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat pe acesta să plătească pârâților B. D. D. ,Ș. N. și Ș. M. D. ,suma de 700 ,cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu apărător conform dovezilor de la dosar.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții D. V. și D. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a administrat un probatoriu incomplet, nu a identificat terenul revendicat, astfel că soluția pronunțată este una greșită.
S-a susținut că au înțeles să revendice de la pârâții Ș. suprafața de 3000 mp situată în . de fond în mod eronat a reținut că se revendică un teren în .> O altă critică a vizat soluția pronunțată cu privire la acțiunea formulată împotriva comunei T. pentru suprafața de 837 mp situată în continuarea terenului de 3000 mp revendicat de la pârâtul Ș. și obligarea pârâtei la demolarea imobilului situat pe teren, în schimb instanța de fond nu a analizat sub nici un aspect ultimele petite ale acțiunii dedusă judecății.
O altă critică a vizat omisiunea instanței de a se pronunța asupra probei testimoniale probă solicitată de reclamanți, însă instanța a prorogat încuviințarea probei după efectuarea probei, ulterior omițând să se mai pronunțe asupra acestei cereri.
O altă critică a vizat împrejurarea că sentința nu beneficiază de o motivare convingătoare ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
De asemenea s-a criticat sentința și prin prisma interpretării și aplicării greșite a legii, susținând recurenții că au făcut dovada proprietății pentru terenurile revendicate, de asemenea au dovedit că pârâții ocupă terenurile, astfel că se impunea admiterea acțiunii în revendicare.
S-a solicitat în concluzie admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații B. D., Ș. N. și Ș. M. D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
S-a susținut în esență că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru acțiunea în revendicare, reclamanții nefăcând dovada proprietății pentru terenul revendicat.
Și intimata comune T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
A susținut că terenul revendicat de reclamanți de la această pârâtă face parte din inventarul comunei fiind inclus în inventar încă din anul 1999 prin HCL 24/1999, fiind menționat și în HCL 29/2003 și respectiv nr.30/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul ca fiind fondat, în cauză fiind incident cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. și în raport de disp.art.312 alin. 1, 3 și 5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, în vederea completării probatoriului, probatoriul administrat în cauză fiind unul insuficient pentru o corectă soluționare a cauzei.
Prin acțiunea dedusă judecății, precizată ulterior, reclamanții D. au chemat în judecată unitatea administrativ teritorială . în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 837 mp cu vecinătățile Sud – DE.1616, Nord și Vest -rest proprietate reclamant, Est – D. I., solicitând totodată obligarea pârâtei să ridice de pe terenul revendicat construcția existentă pe teren.
De asemenea, reclamanții au chemat în judecată și pe pârâtul Ș. M., decedat în cursul judecării cauzei, solicitând să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3000 mp cu vecinătățile Sud – DE 1616, Nord-R. E., Est – rest proprietate reclamant, Vest – rest proprietate pârât, cu obligarea pârâtului să ridice de pe terenul revendicat un garaj și o anexă din cărămidă.
Reclamanții au invocat ca act de dobândire a proprietății contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1448 din 30.04.2009 încheiat cu C. O..
Observând contractul depus la fila 23 se constată că D. V. a cumpărat suprafața de_ mp din acte, în urma măsurătorilor cadastrale rezultând suprafața de 6250 mp, situat în tarlaua 32 . vecinătățile identificate în documentația cadastrală, pe acest teren fiind amplasate construcțiile C 1 și C 2 care nu fac obiectul contractului și urmează a fi demolate. Imobilul ce face obiectul contractului are numărul cadastral provizoriu_ .
Raportat la cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.1448/2009 se constată că terenul ce a făcut obiectul vânzării cumpărării are în fapt suprafața de 6250 mp, el nefiind individualizat în contract prin vecinătăți, părțile contractante înțelegând să determine terenul ce făcea obiectul contractului prin trimitere la documentația cadastrală.
Vânzătoarea C. O. a dobândit terenul prin moștenire de la autor R. I., pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nbr._/11.09.2002, iar în urma partajului voluntar autentificat sub nr.1153/06.08.2004 vânzătoarei i-au revenit în lot terenurile enumerate în lotul nr.2.
În ceea cel privește pe pârâtul Ș. M., acesta s-a apărat susținând că nu ocupă din proprietatea reclamanților, terenul ocupat de acesta fiind dobândit prin contractele de vânzare cumpărare nr.1895/26.06.2004 și nr.2327 din 07.08.2004 încheiate cu R. I. I..
Vânzătorul R. I I. a dobândit terenurile ce au făcut obiectul vânzării cumpărării prin moștenire de la tată său R. I., care la rândul său l-a dobândit prin moștenire de la autoarea R. I., iar în urma partajului voluntar autorului vânzătorului i-au revenit în lot bunurile enumerate la lotul nr.1.
Se constată așadar că vânzătorii R. I. și C. O. s-au aflat inițial în indiviziune alături de ceilalți moștenitori ai autoarei R. I., starea de indiviziune fiind sistată prin partajul voluntar încheiat între moștenitori autentificat sub nr.1153/2004.
Mai reține tribunalul că Comisia Locală de Fond Funciar a comunei T. a solicitat instanțelor de judecată să se dispună nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 11.09.2002 eliberat pentru moștenitorii autoarei R. I., susținându-se că în titlu a fost cuprinsă suprafața de_ mp situată în extravilan, tarlaua 32, . realitate amplasamentul corect fiind tarlaua 32, . cu suprafața de 4085 mp și de asemeni se impunea înscrierea în titlu în tarlaua 37, . de 7370 mp.
Litigiul a fost soluționat prin sentința civilă nr.2249/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, acțiunea fiind respinsă, din considerentele sentinței rezultând că susținerile comisiei că în titlu au intervenit erori cu privire la numărul tarlalei și parcelei sunt corecte, însă aceste aspecte nu atrag nulitatea absolută a titlului așa cum solicita reclamanta.
Se constată că terenul cuprins în titlu de proprietate în suprafață de 1,4300 ha situat în tarlaua 32 . privire la care cu ocazia întocmirii documentației și emiterii titlului au intervenit erori legat de amplasament, respectiv numărul parcelei, a revenit în lot lui C. O. și a făcut obiectul vânzării cumpărării către reclamanții D., parte din acest teren reprezentându-l terenul în litigiu revendicat în prezenta cauză .
Instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, însă obiectivele trasate de instanță nu au fost complete, astfel că în raport de aceste obiective problemele puse în discuție în speță nu au fost lămurite, împrejurare care conduce la imposibilitatea rezolvării cauzei.
Plecând de la împrejurarea că terenul atribuit vânzătoarei C. O. figurează în titlu de proprietate într-o parcelă eronată decât se regăsește în fapt, expertul a concluzionat, iar instanța în mod greșit a reținut, că terenul revendicat de reclamanți nu se regăsește ca amplasament în actele de proprietate, în speță în titlu de proprietate.
Această concluzie era evidentă numai lecturând actele depuse de părți în dovedirea acțiunii și respectiv în apărare, instanța trebuia să se preocupe de identificarea în concret a terenului revendicat de reclamanți și să verifice dacă acest teren se regăsește faptic în actele de proprietate ale reclamanților.
Instanța de fond s-a preocupat să verifice dacă terenul dobândit de reclamanții D. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1448/30.04.2009 se regăsește în titlul de proprietate nr._/2002 emis pentru autoarea R. I. și reținând că terenul din documentația cadastrală nu se regăsește ca număr de . titlul de proprietate al vânzătoarei a concluzionat că acțiunea este nefondată, reclamanții nefăcând dovada proprietății . Abordarea instanței de fond este una eronată pentru că actul de proprietate invocat de reclamanți este contractul de vânzare cumpărare nr. 1448/30.04.2009 și în raport de acest act instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare .
Problema dacă vânzătoarea C. O. era proprietara terenului ce a făcut obiectul vânzării, respectiv dacă terenul vândut se regăsește faptic în titlul de proprietate emis lui R. I. și i-a revenit în lot vânzătoarei cu ocazia ieșirii din indiviziune, se pune numai în situația în care pentru a rezolva acțiunea în revendicare instanța trebuie să stabilească care dintre părți are dreptul de proprietate mai bine caracterizat, în cazul în urma expertizei se stabilește că există suprapunere de teren în actele de proprietate prezentate de părți, respecti reclamanții D. și pârâtul Ș. .
Cu ocazia rejudecării se impune efectuarea în cauză a unei noi expertize topografice care să procedeze la identificarea prin dimensiuni, vecinătăți, schiță a terenului revendicat de reclamanți așa cum este descris în acțiunea principală; identificarea prin vecinătăți ,dimensiuni, schiță a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1448/30.04.2009 intervenit între reclamanții D. și C. O., la acest obiectiv expertul trebuind să aibă în vedere documentația cadastrală despre care se face vorbire în cuprinsul contractului și în raport de această documentație să se identifice terenul cumpărat de reclamanți.
De asemenea, se impune identificarea prin dimensiuni, vecinătăți, schiță a terenului ce face obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.1895/2004 și nr.2327/2004 intervenite între R. I. și pârâtul Ș. M. și în raport de răspunsul la cele trei obiective, expertul să stabilească în concret dacă faptic pârâtul ocupă sau ocupa la momentul promovării acțiunii, teren din proprietatea reclamanților și dacă există suprapunere în teren asupra actelor de proprietate prezentate de părți .
Rezolvarea speței implică identificarea în concret a terenurilor cumpărate de reclamanți și respectiv pârât, fără a se raporta la numărul de . titlu de proprietate nr._ din 11.09.2002 fiind evident că în titlu s-au strecurat erori cu privire la terenul situat în tarlaua 32 .. Acțiunea în revendicare trebuia rezolvată în raport de actele de proprietate prezentate de părți, în speță contractele de vânzare cumpărare invocate .
În măsura în care există suprapunere de teren între actele prezentate de părți, instanța urmează să procedeze la compararea dreptului de proprietate afirmat de aceștia și să dea preferabilitate părții care are un drept mai bine caracterizat.
În ceea ce privește terenul revendicat de la unitatea administrativ teritorială - . urmează să se procedeze la verificarea susținerilor pârâtei potrivit cărora terenul revendicat este cuprins în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei T., expertul urmând să identifice prin dimensiuni, vecinătăți, schiță terenul în zona de litigiu care face parte din domeniul public sau privat al comunei T., în raport de înscrierile din cartea funciară și documentația cadastrală . În fața instanței de fond au fost depuse la fila 67, HG 973/2002, anexa 65 ,publicată în Monitorul Oficial al României nr. 668/2002 privind Inventarul bunurilor din domeniul public al comunei T., în care la poziția 190 figurează construcții și teren aferent în suprafață de 100 mp, iar la fila 77, HCL nr. 30/2005 privind Inventarul bunurilor din domeniul privat al comunei T. în care la poziția 7 figurează clădire și teren aferent 837 mp .
Urmează ca pârâta să depună înscrisuri din care să rezulte modul în care terenul respectiv a fost cuprins în domeniul proprietate publică, în raport de disp. art. 7 din legea 213/1998 . În măsura în care se constată că terenul revendicat de la unitatea administrativ teritorială face parte din domeniul public, cererea în revendicare urmează a fi soluționată prin raportare la caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică, aceste bunuri fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile .
Cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face fiind accesoriu cererii principale în revendicare, soluția ce se va pronunța depinzând de modul de soluționare al cererii în revendicare.
Instanța se va preocupa să verifice în ce împrejurări au fost edificate construcțiile și dacă ele mai există în teren, la soluționarea acestei cereri urmând să se aibă în vedere și dispozițiile legale referitoare la constructorul de bună sau rea credință.
Se constată că instanța de fond a avut în vedere exclusiv expertiza efectuată în cauză de expert C. D., expertiză ale cărei obiective nu au fost de natură a lămuri problemele speței, prima instanță rezolvând speța doar prin prisma împrejurării că terenul revendicat de reclamanți nu se regăsește ca amplasament, respectiv . actele emise vânzătoarei în temeiul legii 18/1991 respectiv titlu de proprietate, concluzionându-se că reclamanții nu au făcut dovada proprietății pentru terenul revendicat, însă, așa cum s-a arătat anterior, cauza trebuie rezolvată nu prin prisma numărului de . figurează în titlu de proprietate eliberat autoarei R. I., ci prin identificarea faptică a terenului ce a făcut obiectul vânzării cumpărării către reclamantul D. prin raportare la vecinătățile din documentația cadastrală și în raport de acest act să se rezolve acțiunea în revendicare, acesta fiind actul de proprietate invocat de reclamanți .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. V., D. I., împotriva sentinței civile nr.242 din 25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. M., . Comunei, B. D. D., Ș. N., Ș. M. D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.05.2013 la Tribunalul Gorj Secția I Civilă .
Președinte, N. U. | Judecător, G. D. | Judecător, M. G. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.D.G./Tehnored.L.M.
Jf.N. M. P.
ex.3/ 21 mai 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 383/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
