Pretenţii. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 4989/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1211/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător G. R.
Judecător V. N.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr. 361 din 05.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă M. M. și intimatul-pârât S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenta-reclamantă depune le dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât S. I. și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Recurenta a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Intimatul S. I. a solicitat să se respingă recursul, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 361 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M., domiciliată în comuna Dănciulești, ., în contradictoriu cu pârâtul S. I., domiciliat în comuna Dănciulești, ..
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 11.12.2012, sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. I. solicitând ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 6000 de lei cu titlu de daune morale, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 17.08.2012, pârâtul S. I. a depus la Secția 8 de Poliție Rurală Stoina o plângere îndreptată împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și amenințare, constând în aceea că la datele de 10.07.2012 și 28.07.2012 l-ar fi insultat, calomniat și amenințat. Prin rezoluția din data de 17.10.2012, dată în dosarul nr. 2216/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193, art. 205 și art. 206 Cod penal.
A mai arătat reclamata că, prin declarația dată la sediul Poliției din Dănciulești, la data de 12.09.2012, pârâtul a continuat să o defăimeze afirmând că „numita M. M. îi aruncă în curte cu ouă clocite, mortăciuni, declar că nu pot specifica o dată anume și nici nu am văzut-o pe aceasta făcând asemenea fapte, acest lucru dosar semnalizându-l”. Nu este prima dată când acesta face afirmații neadevărate despre ea, prin acțiunile întreprinse pe parcursul mai multor ani acesta șicanând-o permanent, defăimând-o în fața consătenilor și aducându-i atingere onoarei și reputației sale, precum și stării sale de sănătate.
În continuarea motivării, reclamanta a mai arătat că prin plângerea penală făcută împotriva sa, la data de 17.08.2012, pârâtul a săvârșit un abuz de drept iar prin denunțul calomnios făcut împotriva sa pârâtul i-au fost produse suferințe, imaginea sa fiind lezată, suferind și din punct de vedere al sănătății.
În drept, au fost invocate disp. art. 15, art. 16, art. 134 și următoarele, art. 1357 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a învederat că înțelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, de proba cu înscrisuri și de proba cu martori.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar: cererea formulată la P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești și înregistrată sub nr. 2216/P/09.08.2011, adresa nr. 2216/P/2012 din data de 17.10.2012, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 2216/P/2012, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală dat în dosarul nr. 2216/P/2012, cererea formulată către Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Gorj nr. 2309/31.08.2011, adresa nr. 3602/14.12.2008, adresa nr. 855/16.04.2009 emisă de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Gorj către M. I., adresa nr. 3602/14.12.2008 emisă de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Gorj către M. I., adresa nr. 1224/10.06.2011, adresa nr. 1481/CJ Gorj/05.08.2011, adresa nr. 773/13.10.2004, adresa nr._/P/12.09.2011, chitanța nr. 187 din 30.01.2013, cuponul de pensie al petentei pe luna ianuarie 2013, un bilet de ieșire din spital din 05.11.2003, o caracterizare a petentei întocmită de Primăria . de S. N. I., O. I. și D. E. către Procurorul șef și înregistrată sub nr. 2216/P/09.08.2011, procura judiciară specială autentificată de BNP C. M. H. sub nr. 1212/14.12.2010, bilet de externare din spital, o scrisoare medicală din data de 16.03.2009, o scrisoare medicală din 17.11.2010.
Pârâtul nu a formulat în termen legal întâmpinare.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 2216/P/2012.
Raportându-se la motivarea de fapt și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, rezultă că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în angajarea răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, respectiv în obligarea pârâtului S. I. la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.
Pe cale de consecință, instanța a avut în vedere disp. art.1357 noul cod civil (aplicabil în speță prin raportare la data săvârșirii pretinsului fapt ilicit), potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
S-a reținut, de asemenea, că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. S-a constatat că fapta ilicită reprezintă acțiunea sau inacțiunea a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane, prejudiciul constă în rezultatul negativ, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei licite, care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite, iar vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă in atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta si rezultatul socialmente periculos.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclamă ceva în fața justiției (art.1169 C.civ). Așadar, victima prejudiciului va trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât și a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și a vinovăției, dovadă care va putea fi făcută cu orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori.
În speță, reclamanta este chemată să dovedească faptul că pârâtul S. I. a formulat împotriva sa un denunț calomnios, săvârșind astfel un abuz de drept, că pârâtul a făcut declarații și afirmații neadevărate, cu caracter defăimător și șicanator despre reclamantă, că aceste fapte au fost săvârșite cu vinovăție, că prin faptele respective i-au fost provocate prejudicii morale, constând în atingerea adusă demnității, onoarei și imaginii, iar între faptele pârâtului și prejudiciu există raport de cauzalitate.
Sub aspectul faptei ilicite, instanța a reținut că în data de 17.08.2012 pârâtul S. I., alături de O. I. și D. E., a înregistrat la Postul de Poliție Dănciulești o plângere (fila 7 dosarul cauzei), prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de reclamanta M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie și amenințare.
În urma desfășurării cercetărilor, prin rezoluția din data de 17.10.2012 (fila 9 dosarul cauzei), P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitoarea M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.193, art.205 și art.206 Cod penal, rezoluție necontestată de către nici una dintre părți.
A constatat instanță că, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a reținut, sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.205 și art.206 Cod penal – fostele infracțiuni, în prezent dezincriminate, de insultă și calomnie, incidența disp. art.10 alin.1 lit. b) C.pr.pen., respectiv nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.193 Cod penal – infracțiunea de amenințare, P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a reținut incidența disp. art.10 alin.1 lit. d) C.pr.pen., respectiv nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar în referatul de propunere întocmit de organul de poliție se reține că elementul constitutiv care lipsește vizează latura subiectivă, respectiv intenția, amenințările exprimate de făptuitoarea M. M. nefiind de natură să alarmeze, să inspire celui amenințat o temere gravă și temeinică.
Din considerentele reținute de organul de urmărire penală rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu a fost pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești ca urmare a faptului că faptele sesizate de pârâtul S. I. nu există, ci ca urmare a faptului că faptele respective nu pot fi urmărite și pedepsite ca infracțiune, ceea ce nu echivalează cu lipsa faptei, o faptă care nu întrunește elementele de a fi infracțiune, putând fi, după caz, delict civil, abatere disciplinară, contravenție, abatere de la normele de conviețuire socială, etc., angajând forme diferite de răspundere socială.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, pârâtul S. I. nu a săvârșit un abuz de drept.
In acțiunea de față întemeiată pe răspunderea civila delictuală pentru daune morale, reclamanta a solicitat obligarea la plata unor sume de bani a pârâtului, pentru a se impune astfel o "necesară sancționare" a pârâtului pentru fapta sa de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la fapte pe care pârâtul le-a apreciat ca periculoase pentru sine si pentru a se institui un exemplu pentru alți potențiali pârâți care ar îndrăzni, in viitor, sa se adreseze autorităților competente. În acest caz acoperirea in bani a prejudiciului moral nu înseamnă decât o acțiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că pârâtul face diferite afirmații neadevărate, defăimătoare, calomnioase, la adresa sa, instanța a reținut că prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de părți la dosar și depozițiile martorilor G. C., D. M. și G. P., rezultă neîndoielnic că între reclamanta M. M. și pârâtul S. I. există o stare conflictuală, dar toți cei trei martori au declarat că nu au fost niciodată de față la vreo ceartă sau discuție între cei doi, nu au perceput niciodată personal injurii, jigniri sau afirmații defăimătoare ale pârâtului S. I. la adresa reclamantei. Faptul că martorii G. C. și D. M. au declarat că au văzut-o plângând pe reclamantă, iar reclamanta le-a relatat că plânge din cauza discuțiilor cu S. I., nu reprezintă o probă edificatoare în ceea ce privește comportamentul pretins jignitor și defăimător al pârâtului față de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă M. M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta-reclamantă M. M. a invocat, în susținerea recursului, motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. raportate la art. 129 alin.5 C.pr.civ. și 261 alin.5 C.pr.civ., precum și motivul de recurs prevăzut de art. 304 1 C.pr.civ rap. la art. 6 alin.1 din CEDO.
A arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că a fost cea care a săvârșit faptele descrise în plângerea formulată de intimatul-pârât S. I. la data de 17.08.2012 și adresată Poliției Stoina, la dosar neexistând probe în acest sens.
A mai arătat că în mod greșit instanța a apreciat că nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit ca urmare a faptei ilicite, proba testimonială a faptei fiind suficientă, prejudiciul și raportul de cauzalitate urmând a fi prezumate, după cum rezultă și din practica judiciară.
Apreciază că pârâtul a formulat cu rea-credință împotriva sa o plângere penală, după ce anterior depusese mărturie într-un alt dosar civil împotriva sa și profită de faptul că are o stare de sănătate precară, șicanând-o permanent, adresându-i injurii, toate ca urmare a faptului că este venită în ..
Mai susține că instanța de fond nu a avut rol activ conform art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Pârâtul i-a produs, potrivit susținerii recurentei, o stare permanentă de disconfort psihic, agravându-i-se problemele de sănătate.
Intimatul-pârât S. I. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Arată că împreună cu mai mulți vecini a formulat plângere penală împotriva reclamantei din prezenta cauză, însă soluția de neîncepere a urmăririi penale nu s-a datorat lipsei faptei, ci că fapta nu are caracter de infracțiune.
A depus și concluzii scrise.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
Având în vedere motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, 206 și 193 C.pen., în sensul că primele două au fost dezincriminate, iar ultima nu a fost de natură să alarmeze partea vătămată, ceea ce a condus la reținerea ca incidente a dispozițiilor art. 10 alin.1 lit. d C.pr.pen., în mod corect a stabilit instanța de fond că soluția procurorului nu a constatat inexistența faptei, ci că fapta nu are caracterul unei infracțiuni în sensul art. 17 C.pen. Aceasta înseamnă că fapta ilicită poate atrage un alt tip de răspundere, respectiv civilă, disciplinară, contravențională.
Neexistând un abuz de drept din partea pârâtului prin faptul formulării unei plângeri penale față de reclamantă, se constată că acțiunea sa nu s-a exercitat cu rea-credință pentru a produce prejudicii asupra persoanei acesteia.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că se știe despre starea conflictuală dintre părți, însă niciunul nu a perceput în mod direct desfășurarea unui astfel de conflict soldat cu injurii, jigniri sau amenințări la adresa reclamantei.
Cum prima condiție cumulativă a răspunderii civile delictuale este fapta ilicită care trebuie să existe, din probele menționate nefăcându-se dovada existenței acesteia, se constată că nu se poate atrage răspunderea civilă a pârâtului în condițiile art. 1357 noul C.civ.
Pe cale de consecință, se reține de instanța de control judiciar că judecătorul fondului a aplicat corect legea raportat la starea de fapt constatate pe baza probelor administrate, motivându-și în fapt și în drept hotărârea pronunțată, încât nu sunt întemeiate cazurile de modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr. 361 din 05.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, G. R. | Judecător, V. N. |
Grefier, L. P. |
Red.G.R.
Tehnored. M.O.
J.f. L.M. P.
2 ex./15 Mai 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 656/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
