Fond funciar. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 3147/317/2012

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 214/2013

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE Nicolița Ș.

Judecător C. A. M.

Judecător M. A. C.

Grefier L. G. C. I.

Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți D. I. R. și D. P. împotriva sentinței civile nr. 3164 din 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă D. P. asistată de avocat G. M., lipsă fiind recurentul reclamant D. I. R. reprezentat de avocat G. M., lipsă fiind intimatul pârât Z. D. și intimatele C. Județeană Gorj de Fond Funciar, C. L. de Fond Funciar Tg. Cărbunești și Președintele C. Locale de Fond Funciar Tg. Cărbunești.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a înmânat apărătorul recurentelor reclamante întâmpinarea depusă de intimatul Z. D., s-a luat act că nu se solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării, după care în lipsa altor cereri s-a acordat cuvântul pe fond.

Avocat G. M. pentru recurenții reclamanți a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în scopul completării probatoriului.

Susține oral motivele scrise ale recursului și precizează că se impunea administrarea probei testimoniale și a probei expertizei pentru a se stabili persoana îndreptățită la reconstituire, categoria de folosință a terenului, persoana care a folosit terenul după anul 1990.

Consideră că nu s-a stabilit situația juridică a terenului, mai ales că în titlul de proprietate contestat a fost înscrisă o suprafața cu 600 de m mai mare decât cea validată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._, reclamanții D. I R. și D. P. au chemat în judecată pe pârâții Z. D., C. L. de Fond Funciar Tg- Cărbunești, Președintele C. Locale de Fond Funciar Tg- Cărbunești - primar M. M. V. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj și au solicitat să se constatare nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/29.04.1996 și a actelor premergătoare (adeverință de proprietate nr. 1376/11.05.1995 și proces-verbal de punere în posesie din data de 02.05.1995 ) emise pe numele autoarei Z. I M. pentru suprafața 342 mp teren categoria de folosință Pdt(tufăriș) situat în tarlaua 74, parcela_/16 a orașului Tg- Cărbunești,precum și pentru suprafața de 2562 mp ,teren arabil situat în tarlaua 74/parcela_/16 ,terenuri situate pe raza orașului Tg. Cărbunești.

Au mai solicitat de asemenea anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.45/2003 din11.03.2003 emis de Biroul Notarului Public C. C. ,în dosarul succesoral 96/2003, pentru suprafața de 342 mp teren situat în tarlaua 74 parcela_/16 și pentru suprafața de 2.562 teren arabil situat în tarlaua 74, parcela_/16 ,oraș Tg- Cărbunești, județul Gorj.

În subsidiar ,au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 43/2003 ,pentru cele două parcele de teren sus menționate.

Au mai solicitat obligarea C. Locale de Fond Funciar TG- Cărbunești și președintele acestei comisii să întocmească și să înainteze C. Județene de Fond Funciar Gorj, documentația necesară emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 342 m.p. situat în orașul Tg- Cărbunești în tarlaua 74, parcela_/16 și pentru suprafața de 2.562mp situată în orașul Tg- Cărbunești, tarlaua 74, parcela_/16 ,iar C. Județeană de Fond Funciar să fie obligată să emită în favoarea reclamanților titlu de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 3164 din 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâtul Z. D..

A fost respinsă acțiunea, formulată de reclamanții D. I R. și D. P., domiciliați în orașul TG- Cărbunești . Virtuții)nr.27, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții Z. D. cu domiciliul în orașul Tg- Cărbunești, ., județul Gorj, C. L. de Fond Funciar Tg- Cărbunești, cu sediul în Tg- Cărbunești, județul Gorj, Președintele comisiei Locale de Fond Funciar Tg- Cărbunești- primar M. M. V. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg. J., județul Gorj.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea dedusă judecății ,reclamanții D. R. și D. P., în contradictoriu cu pârâții Z. D., C. L. de Fond Funciar Tg. Cărbunești, Președintele C. Locale de Fond Funciar Tg. Cărbunești, primar M. M. și C. Județeană de Fond Funcir Gorj, au solicitat să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/29.04.1996 și a actelor premergătoare, respectiv adeverința de proprietate nr. 1376/11.05.1995 și procesul-verbal de punere în posesie din data de 02.05.1995 ,pentru terenul cu suprafața de 342 mp, tarlaua 74,parcela_/16 și suprafața de 2652 mp, tarlaua 74 ,parcela_/16, invocând ca motiv de nulitate atât faptul că autoarea Z. M. nu era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cele două terenuri,întrucât nu a acceptat succesiunea autoarei M. A.,în termenul de opțiune succesorală, cât și faptul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra celor două parcele de teren atât în calitate de moștenitori ai autoarei M. A., cât și ca efect al uzucapiunii de lungă durată.

Că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești,reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Z. D. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu suprafața de 342 mp ,teren situat în tarlaua 74 ,parcela_/16 .

Că, Prin cererea înregistrată sub nr._ , reclamantul D. R. ,în contradictoriu cu pârâții Z. D., C. L. de Fond Funciar Tg. Cărbunești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj ,a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate susmenționat pentru suprafața de 342 mp ,tarlaua 74/parcela_/16 ,nefiind contestate însă actele premergătoare. A motivat că a dobândit terenul prin testamentul nr. 161/1963 și chitanța din 1960 ,iar Z. M. nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate .

Că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 433/2002 ,reclamanta D. P., în contradictoriu cu pârâții Z. D., C. L. de Fond Funciar Tg. Cărbunești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj ,a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate susmenționat pentru suprafața de 342 mp ,tarlaua 74, parcela_/16, menționând că terenul ăi aparține ,însă nu a contestat și actele premergătoare.

Că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, sub nr. 2998/2006, reclamanta D. P. a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate susmenționat și a actelor premergătoare pentru ambele parcele de teren, invocând faptul că D. R. are calitatea de proprietar al celor două terenuri.

S-a reținut că în prezenta cauză se invocă și un alt motiv de nulitate ,respectiv uzucapiunea de lungă durată și faptul că autoarea Z. M. ,nu a acceptat succesiunea autoarei M. Alexandrin în termenul de opțiune succesorală ,nefiind invocată doar calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza testamentului din anul 1963 ,iar până în prezent reclamantul D. R. nu a mai solicitat constatarea nulității absolute parțiale pentru terenul cu suprafața de 2652 mp și instanța a reținut că în ceea ce privește cererea pentru constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire emise în favoarea autoarei Z. M., nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Că, chiar dacă prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamantul D. R. ,prin procurator D. Profia a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 45/2003 ,întrucât în prezenta cauză s-a solicitat în principal anularea ,iar în subsidiar constatarea nulității absolute a acestui act, ca efect al constatării nulității actelor de reconstituire pentru motivele invocate anterior, instanța a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate nici cu privire la această cerere și pentru aceleași considerente ,s-a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate nici cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr._/29.04.1996 ,în favoarea numitei Z. M., autoarea pârâtului Z. D., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,8480 ha, din care suprafața de 2562 mp, se află în tarlaua 74 ,parcela_/16 ,iar suprafața de 342 mp, se află în tarlaua 74 ,parcela_/16 ,ambele parcele fiind situate în extravilanul orașului Tg. Cărbunești.

Că, în favoarea reclamantului D. R. a fost emis titlul de proprietate nr._/19.11.1996 pentru suprafața de 0,1445 ha teren situat pe raza orașului Tg. Cărbunești, iar în favoarea reclamantei D. P. a fost emis titlul de proprietate nr._/29.04.1996 pentru suprafața de 0,2775 ha teren situat pe raza orașului Tg. Cărbunești.

Că, potrivit adresei nr._/19.09.2012 emisă de Primăria Tg. Cărbunești ,rezultă că cele două parcele de teren în litigiu, nu se regăsesc în cererea de reconstituire formulată de reclamantul D. R. și că din considerentele deciziei civile nr.82/30.01.2003 ,pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 30/2003 ,rezultă că deși acțiunea formulată de reclamanta D. P. a fost respinsă întrucât nu s-a respectat procedura prealabilă a contestării actelor premergătoare care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, cu privire la fondul cauzei s-a reținut că terenul cu suprafața de 342 mp a fost proprietatea autoarei pârâtului ,Z. M. ,fostă R., teren pe care l-a primit de la M. A., așa cum rezultă din testamentul partajar din data de 04.12.1925 și s-a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat acest teren.

Că, prin sentința civilă nr. 1731/13.07.2006 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. P. ,prin care a solicitatat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1996 și a actelor premergătoare ,atât pentru terenul cu suprafața de 342 mp, cât și pentru terenul cu suprafața de 2562 mp,reținându-se că terenul cu suprafața de 342 mp a aparținut autoarei Z. M., fiind dobândit de la M. A., conform testamentului partajar din anul 1925, că în favoarea acestei autoare s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform cererii de înscriere în GAC Ștefănești, din data de 23.02.1962.

S-a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren ,întrucât chitanța din data de 04.04.1963 privește o suprafață mult mai mică și că terenul în litigiu se află în extravilan.

Că, prin decizia civilă nr. 1828/2006 a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile susmenționate, reținându-se și că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamantul D. R. și R. A. nu a operat transferul dreptului de proprietate ,că în favoarea reclamantei D. P. a fost emis titlul de proprietate nr._/1996 ,necontestat de aceasta ,astfel că i s-au recunoscut toate drepturile solicitate.

Că, prin sentința civilă nr. 4660/2007 ,pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. R. pentru anularea titlului de proprietate nr._/29.04.1996, pentru același teren de 342 mp, reținându-se că deși reclamantul a susținut că acest teren a fost dobândit prin testamentul autentificat sub nr. 161/1963 ,acesta a primit de la M. A. doar suprafața de 1060 mp .

Că, în raportul de expertiză topografică întocmit de expertul topograf M. G., în acest dosar, s-a precizat că terenul în litigiu este situat în extravilan ,că nu face parte din terenul ce a făcut obiectul testamentului din data de 04.04.1963, aceeași suprafață de 1060 mp fiind menționată și în chitanța din data de 15.01.1966 și prin decizia civilă nr. 1963/24.05.2008 a fost respins recursul declarat de reclamantul D. R..

S-a constat, cu putere de lucru judecat, calitatea de persoană îndreptățită a numitei Z. M. ,autoarea pârâtului Z. D., la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la ambele parcele de teren, că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri ,fiind emise actele de reconstituire contestate.

S-a mai reținut că reclamanții nu au contestat propriile acte de reconstituire a dreptului de proprietate, necontestând întinderea dreptului de proprietate și pentru terenul în litigiu.

Că, potrivit dispozițiilor 13 alin. 1 și 2 din Leg. Nr. 18/1991 ,moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii, fiind astfel neîntemeiată apărarea reclamanților în sensul că autoarea Z. M. nu ar fi acceptat succesiunea autoarei M. A. în termenul de opțiune succesorală.

Din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată s-a reținut că a rezultat că reclamantul invocă uzucapiunea de lungă durată cu privire la terenurile menționate în testamentul autentificat sub nr. 161/04.04.1963 .

Că, din raportul de expertiză întocmit de expertul topograf Macevi G. ,în dosarul nr._ ,rezultă că terenul în litigiu nu face parte din terenul ce a făcut obiectul acestui testament, fiind teren situat în extravilan și în aceste condiții nu se poate reține apărarea reclamanților în sensul că ar fi aplicabile dispozițiile art. 23 din Leg. nr. 18/1991 despre teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești ale reclamanților.

S-a mai reținut că din analiza prevederilor art. 1837 – 1890 cod civil, în vigoare la data menționată de reclamanți ca fiind data începerii uzucapiunii a rezultat că, pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea posesiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi ca s-a exercitat o posesie reala, respectiv ca posesorul a avut detenția materiala a imobilului și s-a comportat ca un adevărat proprietar pe o perioada de minim 30 ani și mai este necesar a se dovedi ca posesia a fost utila, respectiv neviciata iar pentru a nu fi viciata, posesia trebuie sa fie continua, publica, pașnică si sa nu fie precară. Posesia nu trebuie, de asemenea, sa fie echivocă.

Că, terenurile în litigiu sunt în zonă cooperativizată, situație în care chiar dacă reclamanții ar fi folosit terenul timp de treizeci de ani până la data formulării acțiunii, posesia exercitată nu ar fi aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, neputându-se vorbi de un proprietar ce a dat dovadă de lipsă de diligență .

Instanța nu a reținut apărarea reclamanților în sensul dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată, întrucât nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii de scurtă durată, actul invocat neprovenind de la un neproprietar ,iar terenul din testamentul invocat de reclamanți nu este același cu terenul în litigiu,așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul M. G..

S-a constatat că în actele de reconstituire contestate, emise în favoarea autoarei Z. M., nu este inclus teren cu privire la care reclamanții să fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.

Reclamanții au criticat sentința formulând următoarele critici: lipsa rolului activ al instanței, întrucât nu s-a administrat proba expertizei tehnice pentru individualizarea suprafeței de teren de 342 mp, încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, neadministrarea probei testimoniale, nepronunțarea asupra cererii prin care au solicitat să se constate că autoarea pârâtului, Z. M., nu mai era în termenul de acceptare a succesiunii, nepronunțarea instanței asupra cererii prin care au solicitat să se constate să sunt proprietari pentru terenurile de 342 mp și 2562 mp în baza art.8 din Decretul nr.42/1990, nepronunțarea instanței asupra motivelor de nulitate a actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate emise pe numele lui Z. M., că nu a analizat dacă terenul figurează sau nu în titlul de proprietate a lui Z. M. și că în mod greșit s-a reținut că parcelele de teren din litigiu nu se regăsesc în cererea de reconstituire formulată de reclamantul D. R., deși recurenții reclamanți au făcut dovada că au solicitat aceste terenuri prin cererea nr.2851/1991 și prin cererile nr.691/1991 și 1704/1991.

De asemenea, susțin că instanța de fond a reținut greșit faptul că recurenții reclamanți au invocat uzucapiunea de lungă durată cu privire la terenurile menționate în testamentul nr.161/1963, iar raportul întocmit de expert M. G. în dosar nr._ nu are nici o relevanță în această cauză, expertul fiind incompatibil întrucât avea calitatea de membru al C. Locale de Fond Funciar Tg.Cărbunești.

Precizează că hotărârea cuprinde motive contradictorii și instanța a refuzat administrarea probelor solicitate.

Invocă dispozițiile Legii nr.58 și 59/1974 și apreciază că acestea nu au întrerupt cursul prescripției achizitive.

De asemenea, critică respingerea capătului de cerere privind obligația de a face, cererea fiind validată pentru suprafața de 1,10 ha.

Tribunalul, analizând recursul declarat, constată că acesta nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cpr.civ.

Având în vedere modul de expunere a motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recurenții invocă motive referitoare la neadministrarea probelor solicitate, la lipsa rolului activ, la aprecierea greșită a situației deduse judecății și la nepronunțarea instanței asupra tuturor capetelor de cerere și la încălcarea drepturilor procesuale.

Instanța constată că analizarea acestor aspecte esențiale sunt de natură să ducă la soluționarea recursului fără a analiza în concret fiecare considerent invocat de recurenți în susținerea unui anumit motiv de recurs.

Cu privire la fondul cauzei, așa cum corect a reținut și instanța de fond, motivele invocate nu sunt fondate.

Situația dedusă judecății, cu privire la cele două suprafețe de teren de 342 mp și de 2652 mp s-a analizat ca urmare a judecăților numeroase ce au avut loc între părți anterior promovării cererii de față.

Astfel, s-a reținut decizia nr.82/30.01.2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr.30/2003, sentința civilă nr.1731/13.07.2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1828/2006, sentința civilă nr.4660/2007, dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1963/24.05.2008, din care rezultă că s-a statuat asupra calității de persoană îndreptățită la reconstituire pentru ambele parcele de teren în favoarea numitei Z. M., autoarea pârâtului Z. D..

În raport de existența acestor sentințe irevocabile, care au vizat aceleași suprafețe de teren de 342 mp și de 2562 mp și aceleași părți, care au stat în judecată și împreună și separat, unele cereri fiind promovate doar de reclamanta D. P., iar altele doar de reclamantul D. R., dar în contradictoriu cu aceeași pârâți, nu se mai pot pune în discuție aspecte asupra cărora instanțele au statuat în mod definitiv.

Autoritatea de lucru judecat se manifestă și sub aspectul prezumției, ca și mijloc de probă, atunci când efectul important al unei hotărâri se manifestă pozitiv, dovedind modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Rezultă că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în cel de-al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără a putea de a mai fi contrazis.

Prezumția, ca mijloc de probă rezultată dintr-o altă hotărâre, se impune pentru respectarea ordinii și stabilității juridice și pentru evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Între părți această prezumție are caracter absolut și astfel nu se poate introduce o nouă acțiune prin care să se stabilească o situație contrară decât cea stabilită prin hotărârile anterioare.

Astfel, motivele de recurs prin care se critică fondul dreptului în sensul că aceste terenuri ar aparține reclamanților și nu pârâtului nu sunt fondate deoarece dezlegările date judecăților anterioare nu pot fi contrazise.

Nu sunt fondate nici celelalte motive de recurs. Nu mai erau utile soluționării cauzei administrarea altor probatorii având în vedere reținerile instanței cât și situația dedusă judecății.

De îndată ce s-a stabilit prin sentințele pronunțate și reținute anterior că terenurile au aparținut numitei Z. M. și că s-a analizat și capătul de cerere privind nulitatea certificatului de moștenitor nr.45/2003 prin sentința civilă nr.2161/2010, dosar nr._, rămasă irevocabilă, nu se mai poate invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Decretului nr.42/1990 sau în temeiul prescripției achizitive.

Se susține greșit că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate și că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii, întrucât acțiunea a fost respinsă în totalitate și s-au analizat aspectele esențiale care au condus la formarea convingerii cu privire la soluția pronunțată.

De asemenea, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare sau a dreptului la un proces echitabil, părților fiindu-le încuviințate acele probatorii care erau de natură să conducă la soluționarea pricinii.

Reclamanții au fost reprezentați de apărător ales, care a pus concluzii cu ocazia soluționării în fond a cererii în ședința publică din 17.10.2012.

Capătul de cerere având ca obiect obligația de a întocmi și a înainta documentația în vederea eliberării titlului de proprietate a avut ca obiect material tot suprafețele de teren de 342 mp și 2562 mp, pentru care reclamanții nu erau îndreptățiți și nu suprafața de 1,10 ha așa cum se invocă prin motivele de recurs.

Față de cele reținute recursul declarat este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul civil declarat de recurenții reclamanți D. I. R. și D. P. împotriva sentinței civile nr. 3164 din 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.

Președinte,

Nicolița Ș.

Judecător,

C. A. M.

Judecător,

M. A. C.

Grefier,

L. G. C. I.

Red N.Ș. 29 Ianuarie 2013

Jud. fond N. M P.

Thn. .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GORJ