Suspendare provizorie. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1937/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 19243/318/2012*

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1937/2013

Ședința publică de la 07 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G.

Judecător A. E. S.

Judecător N. U.

Grefier A. P.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 30.09.2013 privind judecarea recursurilor declarate de recurenții contestatori C. G. și C. C. și recurentul intervenient D. V., împotriva sentinței civile nr. 3764/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie ;

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, contestatorii C. G. și C. C. au chemat în judecată pe intimații B. D. D. M. și O. B. Romania contestând publicația de vânzare nr.470/E/2012 din 12.11.2012 și celelalte forme execuționale, solicitând instanței pe cale de excepție, să se constate perimarea actelor execuționale, iar pe fond să se dispună admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare emise cu încălcarea dispozițiilor privitoare la executarea silită.

La data de 27.12.2012 petenții au depus la dosar o completare la contestație, înțelegând să conteste și procesul verbal încheiat ulterior publicației, respectiv în data de 17.12.2012 și a actelor succesive prin care a fost vândut bunul lor imobil ipotecat.

La cererea în completare au atașat somația nr.1743 din 19.10.2010, procesul verbal din 17.12.2012 întocmit de B. D. D. M..

Pe parcursul procesului a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul D. V., adjudecatarul imobilului scos la licitație de către executor, imobil ce a aparținut contestatorilor C. G. Și C. C., acesta depunând la dosar actul de adjudecare din 11.01.2013.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, instanța s-a pronunțat în ședința din 04.02.2013.

Prin sentința civilă nr. 970/4.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ a fost admisă contestația la executare ulterior precizată formulată de contestatorii C. G. Și C. C. în contradictoriu cu intimații B. D. D. M., O. B. Romania SA cu sediul în București, .-68, sectorul 1 și intervenientul în interes propriu D. V..

În baza art. 389 alin.1 C.pr.civ. s-a constatat perimată executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 470/E/2012 al B. D. D. M..

În baza art. 391 C.pr.civ. raportat la art. 389 C.pr.civ. s-au anulat actele de executare întocmite de B. D. D. M., în dosarul de executare nr. 470/E/2012 respectiv publicația de vânzare din 12.11.2012, procesul verbal din 17.12.2012 și actul de adjudecare din 11.01.2013.

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D. V..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petenți.

Astfel, s-a reținut că la data de 06.06.2008 între intimata – creditoare O. B. România SA, debitoarea ., reprezentată prin P. N., în calitate de asociat unic și administrator respectiv C. G., C. C. și alții, aceștia din urmă în calitate de garanți s-a încheiat un contract de credit pentru suma de 44.963 Euro, stabilindu-se ca dată de rambursare a creditului 06.11.2014.

Garantarea împrumutului asumat de . a fost făcută de către contestatori, aceștia încheind contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1354 din 06.06.2008 de BNP I. N. și D. R., contract încheiat între contestatori și creditoarea O. B. România SA.

Că, contractul de ipotecă viza rambursarea creditelor în sumă de 160.000 lei respectiv_ Euro acordate de bancă în baza contractelor de credit nr.R_ din 06.06.2008 și nr. R_ din 06.06.2008, cât și actelor adiționale ulterioare la acesta, precum și a oricăror dobânzi, comisioane aferente, speze și costuri legate de acordarea sau executarea silită prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului, compus din apartament situat în Tg-J., ., ..

Prin încheierea nr.5666/14.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2010 s-a încuviințat executarea dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr.1354/2008 de BNP I. N. și D. R., la cererea executorului bancar D. D. M., după care a fost emisă somația nr. 1743/19.10.2010 și întocmite procesul verbal nr. 1637/24.09.2010 de inspecție în care se menționează debitul de_ lei, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr.1354/2008 și procesul verbal de situație nr. 1639 din 24.09.2010 în care se menționează debitul de_,45 lei (din care_,97 lei reprezintă credit restant și diferența dobândă restantă), reprezentând credit, penalități, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr.1354/2008, cât și publicația de vânzare nr. 1778/11.11.2010 în care se precizează că imobilul a fost evaluat la suma de_,2 lei, sumă ce reprezintă prețul de pornire a licitației.

Astfel, dreptul de ipotecă a fost intabulat în cartea funciară și a fost notată interdicția de înstrăinare a imobilului descris în contractul de ipotecă autentificat sub nr.1354/2008, iar prin raportul de evaluare (depus la dosar) din 13.10.2010 a fost stabilită valoarea de piață a acestui imobil 48.000 EUR.

Că, prin cererea depusă la data de 9 februarie 2010 și înregistrată sub nr._ la Tribunalul Gorj, creditorul . București, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei . Turburea, . acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 158.318,95 lei și prin sentința nr.563 din 4.05.2010, judecătorul sindic a admis cererea creditorului . București și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei, numind administrator judiciar pe Siomax SPRL Tg-J. care a întocmit și depus la dosarul cauzei tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor, totalul creanțelor fiind de 279.725,01 lei.

S-a reținut că petenții au solicitat constatarea nulității contractului de ipotecă, Judecătoria Tg-J. pronunțându-se prin sentința civilă nr._/19.12.2011, în dosarul nr._/318/2011, în sensul respingerii cererii și astfel, contestatorii au formulat mai multe contestații la executare împotriva aceleiași publicației de vânzare nr.1778 întocmită în dosarul de executare nr. 402/DDM/2010 ce au făcut obiectul dosarului nr._/318/2010 înregistrat la data de 25.11.2010 pe rolul Judecătoriei Tg-J.; dosarului nr._/318/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J. în data de 24.11.2010 și dosarului 24._ înregistrat la data de 03.11.2010, pe rolul Judecătoriei Tg-J..

Astfel, dosarul nr._/318/2010 a fost soluționat la data de 15.03.2011, prin sentința civilă nr.2424, în sensul respingerii contestației la executare, iar prin decizia civilă nr.1579/21.06.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în recursul declarat de contestator, sentința a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, formându-se dosarul nr._/318/2010* în care, prin încheierea din 03.10.2011 s-a admis cererea de conexare a contestatorilor și s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr._/318/2010**.

S-a mai reținut că dosarul nr._/318/2010 a fost conexat la dosarul nr._/318/2010, acesta din urmă fiind ulterior conexat la dosarul nr._/318/2010** și în toate cele trei dosare de executare s-a solicitat suspendarea executării silite.

Că, contestația la executare formulată de contestator împotriva procesului verbal de situație nr. 1637 și 1639/24.09.2010, respectiv a somației nr. 1743/2010 a fost soluționată de către Judecătoria Tg-J. prin sentința civilă nr._/05.12.2011, instanța prin hotărâre soluționând și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori în cadrul contestației la executare, în sensul respingerii acesteia.

A mai reținut instanța că, anterior celor trei contestații formulate, contestatorii au solicitat pe cale de ordonanță președințială suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 402/DDM /2010 până la soluționarea contestației la executare ce făcea obiectul dosarului nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J. și prin încheierea din 06.12.2010, irevocabilă pronunțată în dosarul nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J., instanța a admis cererea contestatorilor și a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. 402/DDM /2010 până la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._/318/2010al Judecătoriei Tg-J..

Că, încheierea fiind irevocabilă nu a fost comunicată părților, singurii care au avut cunoștință de ea au fost contestatorii care au formulat cererea și ca atare, a reținut instanța că în perioada 06.12.2010 ( dată la care s-a pronunțat încheierea de suspendare provizorie) respectiv 05.12.2011 ( dată la care s-a soluționat contestația la executare a contestatorilor și în cadrul ei cererea de suspendare a executării silite), executarea silită în dosarul de executare nr. 402/DDM/2010 a fost suspendată.

Că, instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori în dosarul nr. 402/DDM /2010 la data de 05.12.2011 prin sentința civilă nr._ în sensul respingerii acesteia, s-a apreciat că până la data de 05.12.2011 a fost suspendată executarea în dosarul de executare amintit fără a prezenta relevanță faptul că sentința nu a fost comunicată părților, respectiv sentința a fost supusă căii de atac a recursului.

Instanța a reținut că, soluția în dosarul nr._/318/2010** inclusiv în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a executării silite a fost publicată pe portalul instanței.

Astfel, soluția fiind favorabilă intimatei – creditoare O. B. România SA, aceasta nu a formulat recurs, singurii care au formulat recurs în cauză fiind contestatorii C. G. Și C. C., aceștia înregistrând în 26.01.2012 recursul la Judecătoria Tg-J., instanță care a înaintat ulterior, Tribunalului Gorj cererea și dosarul, în vederea soluționării recursului și atât în cererea de recurs formulată de contestatori cât și ulterior, aceștia nu au invocat motive ce țineau de suspendarea executării silite și nici nu au solicitat pe parcursul soluționării recursului suspendarea executării hotărârii.

Că, potrivit art.300 alin.1 C.pr.civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cazurile privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazuri anume prevăzute de lege și potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă aliniatul 1.

Cu privire la excepția perimării invocată de contestatori în contestația formulată, instanța a reținut că potrivit art.389 alin.1 C.pr.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se primă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.

Că, potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării .

Instanța a apreciat că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 05.12.2011, dată la care Judecătoria Tg-J. prin sentința civilă nr._ a soluționat cererea de suspendare formulată în temeiul art.403 alin.1 C.pr.civ., în sensul respingerii acesteia și nu prezintă relevanță nici faptul că sentința a fost comunicată în 12.01.2012, intimatei – creditoare O. B. România SA și nici faptul că Tribunalul Gorj a soluționat în data de 18 iunie 2012 recursul contestatorilor .

Instanța a constatat că actele de executare emise în dosarul de executare nr. 470/E/2012, al B. D. D. M., după data de 05.06.2012, respectiv publicația de vânzare din 12.11.2012, procesul verbal din 17.12.2012 și actul de adjudecare din 11.01.2013 nu mai pot produce nici un efect, acestea fiind desființate de drept la momentul intervenirii perimării și pe cale de consecință, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D. V..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petenți.

Că, petenții au mai formulat pe cale de ordonanță președințială, două cereri de suspendare a executării civile, în dosarul de executare nr. 402/2010; una care a făcut obiectul dosarului nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J., soluționată la data de 07.12.2010 prin încheierea nr. 2202C, prin care s-a luat act de renunțarea la judecată și alta ce a făcut obiectul dosarului nr._/318/2010, soluționată prin sentința civilă nr. 8011/26.11.2010, în sensul respingerii acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții contestatori C. G., C. C., recurentul intervenient D. V., recurentul pârât B. D. D. M. și recurenta pârâtă O. B. Romania.

Recurenta pârâtă O. B. România critică sentința invocând dispozițiile art. 390 c.pr.civ. în sensul că nu a operat perimarea, întrucât executarea s-a realizat și prin poprire fără somație și dispozițiile art. 389 c.pr.civ. nu erau aplicabile.

Prin decizia nr. 862/01.04.2013 Tribunalul Gorj a admis recursurile formulate de intimații O. B. România SA, B. D. D. M. și D. V., împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea perimării actelor de executare și trimite cauza pentru soluționarea pe fond a contestației la executare.

Astfel, s-a reținut că erau aplicabile în speță și dispozițiile art. 390 c.pr.civ. și excepția perimării nu opera, deoarece executarea s-a realizat și sub forma popririi și dispozițiile art. 387 și 389 c.pr.civ. nu erau aplicabile, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de fond la filele 175-179, iar încuviințarea executării silite s-a solicitat asupra tuturor bunurilor mobile și imobile .

Cauza a fost reînregistrat pe rolul Judecătorie Tg-J. sub nr._/318/2012* .

Prin sentința civilă nr. 3764/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii C. G. Și C. C. cu domiciliul ales în Tg-J., ..65, ., județul Gorj, în contradictoriu cu intimații B. D. D. M. cu sediul în Slatina, ., județul O., O. B. Romania SA cu sediul în București, .-68, sectorul 1 și intervenientul în interes propriu D. V. cu domiciliul în Tg-J., ..

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu D. V..

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, contestatorii C. G. și C. C. au contestat publicația de vânzare nr. 470/E din 12.11.2012 primită de ei în data de 13.11.2012( contestația fiind depusă la poștă la data de 28.11.2012) cât și actele ulterioare acesteia respectiv procesul - verbal din 17.12.2012 și actele succesive lui, invocându-se faptul că executorul a încălcat dispozițiile privind formalitățile premergătoare vânzării la licitație – art. 494 și urm C.civ.

Astfel, a reținut instanța că executorul D. D. M. după ce a emis somația de plată nr. 1743/19.10.2010, ce a fost comunicată contestatorilor și a fost înscrisă în cartea funciară a imobilului a demarat procedura de vânzare a imobilului aparținând petenților, în condițiile art. 500 C. pr.civ, emițând publicația de vânzare nr. 470/E din 12.11.2012 .

Că, contestatorii au solicitat anterior prezentei contestații ( cu ocazia formulării altor contestații ) ,pe cale de ordonanță președințială suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 402/DDM /2010 până la soluționarea contestației la executare ce făcea obiectul dosarului nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J. și prin încheierea din 06.12.2010, irevocabilă pronunțată în dosarul nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J., instanța a admis cererea contestatorilor și a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. 402/DDM /2010 până la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._/318/2010al Judecătoriei Tg-J..

Încheierea fiind irevocabilă nu a fost comunicată părților, singurii care au avut cunoștință de ea au fost contestatorii care au formulat cererea și ca atare, a reținut instanța că, în perioada 06.12.2010 ( dată la care s-a pronunțat încheierea de suspendare provizorie) respectiv 05.12.2011 ( dată la care s-a soluționat contestația la executare a contestatorilor și în cadrul ei cererea de suspendare a executării silite), executarea silită în dosarul de executare nr. 402/DDM/2010 a fost suspendată.

Ulterior, Judecătoria Tg-J. prin sentința civilă nr._/05.12.2011 a respins contestația la executare formulată de aceiași contestatori împotriva procesului verbal de situație nr. 1637 și 1639/24.09.2010, respectiv a somației nr. 1743/2010, soluționând și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori în cadrul contestației la executare, în sensul respingerii acesteia. Sentința a rămas irevocabilă la data de 18.06.2012, ca urmare a respingerii recursului.

Susținerea petenților că publicația de vânzare a fost emisă fără a se actualiza actele premergătoare nu a putut fi reținută de instanță, în condițiile în care așa cum s-a stabilit de către Tribunalul Gorj, în cauză nu a operat perimarea.

Astfel, executorul nu avea obligația emiterii unei alte somații, nefiind aplicabile dispozițiile art. 389 alin.2 C. pr.civ.

A reținut instanța că, executorul a respectat dispozițiile ce reglementează formalitățile premergătoare vânzării la licitație, art. 496 și urm. C.pr. civ.

În ceea ce privește încălcarea disp. art. 509 alin. 5 C.pr. civ., în sensul că, în cazul în care nu este oferit prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna pentru un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație conform art. 504 alin.3 C.pr.civ., caz în care licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care a fost evaluat imobilul, instanța a reținut că acesta disp. se coroborează cu disp. art. 504 pct. 8 C. pr.civ având în vedere că imobilul proprietatea contestatorilor se vindea grevat de sarcini, caz în care, în aceiași zi se va proceda la o nouă licitație, pentru vânzarea imobilului liber de sarcini.

Astfel, în această ultimă situație, conform art. 504 pct. 8 C. pr.civ teza II, prețul de la care vor începe aceste licitații va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 și 4 C. pr.civ, respectiv 75% din cel la care a fost evaluat imobilul și ca atare nu a putut reține această apărare a petenților.

Celelalte aspecte invocate de petenți care țin de perimare nu au mai fost analizate, Tribunalul Gorj pronunțându-se irevocabil pe excepția invocată.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu D. V., instanța a respins-o, din următoarele considerente:

Înainte de a decide cu privire la încuviințarea în principiu a cererii de intervenție voluntară principală, instanța a avut în vedere următoarele aspecte: dacă terțul justifică un interes și pretinde un drept propriu, dacă există o legătură suficientă între cererea principală și cererea de intervenție, care să justifice soluționarea împreună a celor două cereri, dacă terțul a formulat cererea sa înăuntrul termenului prevăzut de lege, instanța apreciind că intervenientul nu pretinde un drept propriu, solicitând doar admiterea cererii de intervenție și pe fond respingerea cererii formulate de contestatori.

Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții contestatori C. G. și C. C. și recurentul intervenient D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

Recurenții contestatori C. G. și C. C. au susținut că se impune precizarea expresă raportat la temeiurile de drept avute în vedere la formularea contestației că acestea au fost dispozițiile prevăzute de art. 494, 500 și următoarele c.pr.civ., ceea ce înseamnă că s-a invocat inclusiv art. 509 alin. 5 c.pr.civ., așa încât susținerile reținute de judecătorul fondului că nu s-a invocat în cadrul contestației încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. 5 c.pr.civ. nu sunt reale.

Că, instanța de fond nu face decât să rețină aspecte privitoare la excepția perimării, dând o interpretare și o aplicare greșită a legii .

S-a făcut referire la reținerea de către judecătorul fondului a împrejurării că încheierea de suspendare a executării fiind irevocabilă nu a fost comunicată părților, în condițiile în care chiar contestatorii au depus-o la executorul bancar.

Au apreciat greșită reținerea instanței că executorul bancar nu avea obligația să emită o nouă somație și că a respectat formalitățile premergătoare vânzării al licitație, deoarece se încalcă dispozițiile art. 509 alin.5 c.pr.civ. cărora instanța le dă o interpretare greșită, coroborându-le cu art. 504 pct. 8 c.pr.civ. în sensul că imobilul era grevat de sarcini, lucru total neadevărat.

S-a menționat că nu s-a criticat de contestatori prețul de pornire al licitației, ci termenul la care se putea vinde la acest preț.

Referitor al încălcarea disp. art. 509 alin. 5 teza finală c.pr.civ., s-a arătat că instanța trebuia să verifice dacă în cauză a fost respectat termenul de stabilire acelei de-a doua vânzări las prețul scăzut; că este o gravă eroare creată de soluția pronunțată în primul recurs, deoarece suspendarea executării a dăinuit până la 18.06.2012, iar executorul bancar a emis publicația de vânzare peste termenul prevăzut de 60 de zile abia la 12.11.2012.

Că executorul bancar a avut în vedere acest termen al celei de-a doua vânzări la prețul de 75 %, emițând cronologic mai multe publicații în perioada suspendării provizorii; că în fapt executarea silită s-a pornit în baza somației 1743/19.10.2010 urmată de emiterea primei publicații de vânzare din 11.11.2010 prin care s-a stabilit prețul de pornire al licitației de 205.339,02 lei, licitație care nu s-a desfășurat.

Au subliniat contrar deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul_ că executarea silită era perimată raportat la ultimul act de executare respectiv publicația de vânzare din 25.08.2011, executarea silită fiind suspendată provizoriu până la 5.12.2011, dar și în situația în care s-ar reține că suspendarea a dăinuit până la 18.06.2012, executorul bancar avea obligația să emită o nouă publicație de vânzare la prețul redus de 75 % în cel mult 60 de zile de la data soluționării recursului .Ori, în cauză cel de-al doilea termen a fost stabilit abia la 12.11.2012.

S-a mai făcut referire și la prețul neserios la care s-a realizat vânzarea, susținându-se că se impunea o nouă reevaluare a imobilului vândut; că executorul bancar a prevăzut ca persoanele care participă la licitație să depună până la 14.12.2012 o cauțiunea de 10 % din prețul de pornire al licitației, ori unul dintre participanți a depus cauțiunea chiar în ziua licitației .

Au subliniat împrejurarea că executorul bancar nu a respectat procedura de vânzare la licitație, precizând încă o dată că executarea silită era perimată.

Recurentul intervenient D. V. a criticat sentința pentru interpretarea greșită a legii în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție în interes propriu, raportat la faptul că în urma desfășurării licitației a fost declarat adjudecatar al imobilului supus vânzării silite.

Că, prin decizia 862/2013 a Tribunalului Gorj a fost admis și recursul declarat de intervenient, considerând că în raport de această decizie s-a recunoscut calitatea de intimat a intervenientului în cauză.

Reexaminând actele și lucrările dosarului, recursurile se privesc a fi neîntemeiate, pentru următoarele considerente ;

Din cuprinsul motivelor de recurs formulate de către contestatori se desprinde în primul rând nemulțumirea acestora raportat la reținerea prin decizia nr. 862/1.04.2013 a Tribunalului Gorj, contrar hotărârii judecătorești împotriva căreia a fost declarată calea de atac a recursului, a neincidenței excepției perimării executării silite, soluție care a fost adoptată de instanța de control judiciar în raport de perioada luată în calcul pentru suspendarea executării dispusă prin hotărâre judecătorească.

Decizia instanței de recurs este irevocabilă și ca atare, sub aspectul pus în discuție, se impune cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai poate fi analizată temeinicia și legalitatea sentinței supuse prezentului recurs din perspectiva perimării executării .

De asemenea, rezultă că o critică importantă adusă sentinței vizează analizarea contestației prin raportare la disp. art. 509 alin. 5 c.pr.civ., instanța făcând o argumentare a soluției adoptate și din perspectiva încălcării acestor dispoziții, însă se constată că prin contestația la executare – cerere introductivă de instanță – înregistrată la 12.12.2003 s-a solicitat în principal constatarea perimării actelor de executare, dar și faptul că biroul executorului judecătoresc a emis publicația de vânzare din 12.11.2012 fără a actualiza actele premergătoare efectuării acestui act execuțional, încălcând dispozițiile art. 494 și urm. raportat la art. 504 c.pr.civ., astfel că doar în rejudecarea cauzei la data de 13.05.2013 prin concluziile scrise au menționat că înțeleg să conteste și procesul verbal de licitație și actul de adjudecare încheiat ulterior publicației, respectiv la 17.12.2012, prin care a fost vândut bunul imobil ipotecat.

Ca principiu instanța de fond în soluționarea cauzei trebuie să se circumscrie cadrului procesual, inclusiv sub aspectul obiectului cererii stabilit de către părți, astfel cum rezultă el din acțiunea introductivă de instanță și din precizările părților de pe parcursul judecării cauzei până la momentul intrării în dezbateri.

Efectul încetării suspendării executării silite este acela că executorul judecătoresc va relua după această dată executarea din punctul în care aceasta a rămas la momentul intervenirii suspendării.

În acest context nu era necesară emiterea unei noi somații și nici reactualizate actele emise anterior suspendării - acte a căror legalitate a și fost verificată de instanța de executare în cadrul contestaților la executare soluționate anterior - și în condițiile în care nu se mai poate pune în discuție perimarea executării al cărei efect ar fi fost începerea unei noi executări, cu consecința emiterii unei noi somații și în condițiile respectării termenului de prescripție al dreptului la executarea silită, respectiv nu erau aplicabile dispozițiile art. 389 alin. 2 și 3 c.pr.civ.

Astfel, raportat la întreaga executare silită, formalitățile prevăzute de art. 494 și următoarele c.pr.civ. au fost respectate la momentul în care a început executarea silită împotriva debitorilor rămânând valabile pe toată perioada executării.

Invocarea ca temeiuri de drept a prevederilor art. 494, 504 și 500 și următoarele c.pr.civ. nu înseamnă că în acest mod s-au avut în vedere și dispozițiile articolelor următoare articolului 500 c.pr.civ., în speță art. 509 alin. 5 c.pr.civ. decât în măsura în care acesta își are justificare în motivarea în fapt a contestației la executare .

Ori, prin concluziile scrise din 13.05.2013 recurenții invocă în mod expres încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. 5 și motivează în fapt incidența acestui articol, susținând că nu a fost respectat termenul de stabilire a celei de-a doua vânzări la preț scăzut.

Cu toate acestea, instanța de fond a examinat contestația la executare și cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. 5 c.pr.civ. având în vedere că în cauză a fost contestată publicația de vânzare din 12.11.2012, act în raport de care contestatorii au formulat în termen contestație la executare.

Pentru cazul în care nu s-a respectat termenul de 60 de zile, nulitatea actului îndeplinit cu respectarea acestui termen este condiționată de existența unei vătămări. Or, contestatorii nu au făcut dovada acesteia, în condițiile în care nu s-a contestat evaluarea realizată de executorul judecătoresc și în raport de care a fost efectuată publicația de vânzare din 11.11.2010, publicație de asemenea valabilă.

Așadar se apreciază că instanța a argumentat corect soluția sub aspectul disp. art. 509 alin. 5 C.pr. civ., în sensul că acesta disp. se coroborează cu disp. art. 504 pct. 8 C. pr.civ având în vedere că imobilul proprietatea contestatorilor se vindea grevat de sarcini, caz în care, în aceiași zi se va proceda la o nouă licitație, pentru vânzarea imobilului liber de sarcini.

Nu se justifică critica adusă sentinței referitoare la invocarea prețului neserios, deoarece acest aspect s-a invocat și tardiv, ori în cadrul procedurii de executare silită s-a realizat evaluarea bunului la prețul de piață printr-un raport de evaluare ce nu a fost contestat, iar contestatorii nu au oferit argumente și nu au produs probe legate de caracterul neserios al prețului. Prețul neserios presupune prețul derizoriu, dar evaluarea imobilului s-a realizat printr-un raport de evaluare realizat de un specialist în domeniu, raportându-se așa cum s-a arătat la valoarea de piață.

Potrivit art. 504 alin. 1 pct. 12 c.pr.civ., publicația de vânzare trebuie să cuprindă mențiunea că ofertanții sunt obligați să depună până la termenul de vânzare o cauțiune reprezentând 10% din prețul la care a fost evaluat imobilul.

Termenul de vânzare a fost stabilit la 17.12.2012, astfel că nu reprezintă motiv de nulitate a executării faptul că unul dintre participanții la licitație nu a depus suma respectivă la data de 14.12.2012 stipulată în cuprinsul publicației de vânzare, atâta vreme cât acesta a depus cauțiunea reprezentând 10% din preț până la termenul de vânzare, chiar dacă acesta este data limită de depunere a cauțiunii prevăzută de lege.

Referirea la anumite acte de executare emise în perioada suspendării executării excede de asemenea cadrului procesual, întrucât tot prin concluziile scrise s-au invocat aceste aspecte, ori cu referire la fiecare dintre aceste acte ar fi trebuit să se pună în discuție respectarea termenului de contestare, însă examinând dosarul de executare atașat în copie conformă cu originalul se constată că executarea s-a reluat luând în considerare ultimele acte de executare dinaintea suspendării executării ,respectiv de la somația de executare și publicația de vânzare din 11.11.2010 prin care s-a stabilit prețul de pornire a licitației de 205.339,02 lei.

În considerarea celor menționate, se apreciază recursul contestatorilor ca neîntemeiat.

În ceea ce privește recursul intervenientului care vizează în fapt recunoașterea calității sale de intimat în cauză, întrucât are calitatea de adjudecatar al imobilului supus executării silite, prin soluția adoptată de instanța de fond cu privire la contestația la executare nu se aduce nici un fel de atingere drepturilor intervenientului, iar raportat la actele a căror nulitate s-a solicitat, contestația la executare nu a vizat în mod nemijlocit actul de adjudecare, iar, formularea intervenției în interes propriu, presupune ca intervenientul trebuie să invoce o pretenție proprie, astfel că soluția instanței de fond bazată pe considerentul că intervenientul nu pretinde un drept propriu, este legală.

În consecință, în baza art. 312 c.pr.civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții contestatori C. G. și C. C. și recurentul intervenient D. V., împotriva sentinței civile nr. 3764/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013 la Tribunalul Gorj .

Președinte,

M. G.

Judecător,

A. E. S.

Judecător,

N. U.

Grefier,

A. P.

Red. MG

j.f. R. M.

ex.2 SL . 11 octombrie 2013

← Fond funciar. Decizia nr. 1826/2013. Tribunalul GORJ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 1053/2013. Tribunalul GORJ →

Suspendare provizorie. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare provizorie. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul GORJ